1ra-729/2022 — art. 186 alin.2, lit. c, d CP

1ra-729/2022 — art. 186 alin.2, lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-729/22

1-19155098-01-1ra-16052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către avocatul Matușenco Ion cu

inculpatul Șevcenco Veaceslav și de către avocatul Sorochin Iuri în numele părții

vătămate Savin Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 06

noiembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie

2021, în cauza penală în privința lui,

Șevcenco Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.09.2019 - 06.11.2020;

Instanța de apel: 18.01.2021 – 21.12.2021;

Instanța de recurs: 16.05.2022 – 10.08.2022.

A C O N S T A T A T :

Șevcenco Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și condamnat pentru fapta săvârșită la pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite lui Șevcenco Veaceslav

a fost suspendată condiționat pe un termen probă de 2 (doi) ani și nu va fi executată

dacă în termenul de probă fixat condamnatul Șevcenco Veaceslav nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și respectarea condițiilor termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, Șevcenco Veaceslav a fost obligat ca pe

perioada termenului de probă fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată în procesul penal de către Savin Ion și

s-a încasată de la Șevcenco Veaceslav în folosul lui Savin Ion, suma de 62 000 (șaizeci

și două mii) lei cu caracter de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, 15 000

(cincisprezece mii) lei cu caracter de prejudiciu moral, și suma de – 20 000 (douăzeci

mii) lei cu caracter de cheltuieli pentru asistență juridică, iar în total suma de 97 000

(nouăzeci și șapte mii) lei.

1

În rest, acțiunea civilă înaintată în procesul penal de către Savin Ion cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune și a cheltuielilor de judecată, a

fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În scopul asigurării executării sentinței în latura civilă a fost menținut sechestrul

asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin lui Șevcenco Veaceslav Sergiu în limita

valorii admise de 97 000 (nouăzeci și șapte mii) lei, până la executarea acestei hotărâri.

în jurul orelor 2000 min., Șevcenco Veaceslav, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, în timp ce se

afla în adiacentul parcului „Dendrarium”, situat pe str. XXXXX, mun. Chișinău și

profitând de faptul că automobilul de model „Skoda Yeti” cu n/î XXXXX, ce aparține

lui Savin Ion, era încuiat și se afla fără supraveghere, prin intermediul unui dispozitiv

electronic special adaptat în acest sens, l-a descuiat și a pătruns în interiorul acestuia,

de unde, din portbagajul acestuia, pe ascuns a sustras un rucsac din piele la preț de

3000 lei, în care se afla un laptop de model „Apple Macbook Pro”, la preț de 30 000 lei,

o pereche de căști de model „Boze” la preț de 6000 lei, un mouse la preț de 2000 lei, un

încărcător pentru laptop la preț de 1000 lei, bani în sumă de 20 000 lei, și acte ale

companiei „Kreyon Media” SRL, apoi a încuiat automobilul și cu bunurile sustrase a

plecat într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Savin Ion un prejudiciu

material în proporții considerabile, în sumă totală de 62 000 lei.

Astfel, acțiunile lui Șevcenco Veaceslav au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrundere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

- avocatul Sorochin Iuri în numele părții vătămate Savin Ion, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și a stabili pedeapsa în formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și în partea acordării prejudiciului moral, cheltuieli de asistenta juridică și

alte cheltuieli de judecată prin admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de către

Savin Ion în cererea de chemare în judecată și în cererea suplimentară cu privire la

încasarea serviciilor juridice și cheltuielilor de judecată;

- avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Șevcenco Veaceslav, prin care

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Șevcenco Veaceslav să fie achitat.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Sorochin Iuri în numele părții vătămate

Savin Ion a invocat că:

- unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că prejudiciul trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire;

- relevante sunt date care au fost păstrate în laptop Apple și anume fotografiile

părții vătămate și tatălui decedat, cu care partea civilă avea fotografii împreună, în

urma acestor acțiuni criminale pârâtul a furat laptopul cu fotografii care nu au putut fi

recuperate, mai mult, aceste fotografii este tot ce a mai rămas din amintirile

reclamantului, iar în urma acestei situații ultimul suferă și în continuare, referitor la

imaginele video care erau stocate în laptop acestea la fel conțineau secvențe care nu

2

mai pot fi recuperate și tot sunt un factor psihologic asupra reclamantului, care ținea

foarte mult la ceea ce avea;

- partea vătămată este de meserie fotograf, care operează cu laptopul și stochează

foto și video pe laptop, în urma acestui furt, partea vătămata a avut de suferit și prin

explicare către clienți cum el a pierdut informație (foto/video), prin acest fapt pe piața

autohtonă a devenit iresponsabil pentru clienți permanenți cât și viitori, or, acest lucru

se dovedește și prin înscrisurile prezentate la prezenta acțiune, unde ultimul figurează

în calitate de conducător/administrator a companiei ,,KREYON„ care se bucură de o

reputatei impecabilă atât pe piața autohtonă cât și internațională, livrând diferite

produse și servicii;

- urmează a fi evaluată influența schimbării micro-mediului social al părții civile

în cazul schimbării circumstanțelor sociale, ce duce la afectare negativă nivelului

psihologic cât și de dezvoltare proprietății intelectuale a părții vătămate. Un alt criteriu

evaluabil este atașamentul părții vătămate față de fotografii/video a tatălui decedat,

disponibilitatea acestor fotografii/video asigură dezvoltarea pe domeniul cognitiv-

educativ corecte și a sănătății intelectuale a părții vătămate. Reieșind din situația dată,

acesta s-a stagnat emoțional în coraport cu activitatea desfășurată unde are un câștig și

devidente remarcabile, iar din circumstanțele date reclamantul este stresat și a pierdut

din anvergura sa, prin aportul și promptitudinea ideilor care servea drept succes

pentru continuitatea venitului și menținerea companiei conduse la cel mai înalt nivel.

În această situație constată cu ușurință că factorii psihologici în urma acestui incident,

nu permit reclamantului elasticitatea în acțiunile sale de mai apoi, or, anume aceasta

situație a făcut stagnarea și inhibarea rezultatelor propuse iar acestea din urmă

reflectau succesul spre care tindea și tinde reclamantul;

- afecțiunea reprezintă un element esențial al relației părinte-copil și are un rol

decisiv în dezvoltarea psihică a oricărui copil (pentru părinți și la 60 de ani suntem

copii), care este necesar pentru dezvoltarea/susținerea în timpurile grele. Despre acest

fapt vorbește însăși conduita reclamantului prin nivelul scăzut al capacității sale de a

opera cu întreprinderea ce o conduce la cel mai înalt nivel, or, situația dată i-a creat și-

i creează în continuare un disconfort psihologic, determinat de anumite gânduri din

trecut cât și prezent, ura, frica, teama că i se pot întâmpla situații de acest gen

permanent, iar ca rezultat acestea vor duce la stoparea ambițiilor sale în coraport cu

activitate desfășurată.

- raportând circumstanțelor prezentei spețe, cu trimitere la practica CEDO

enunțată, consideră suma de 100 000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat

reclamantului în urma furtului cauzat prin infracțiune, aceasta constituie o satisfacție

echitabilă suferințelor psihice suportate de către acesta, or, însăși înscrisurile

prezentate a veniturilor și a dividentelor obținute în urma activității sale presupune că

acesta la capacitățile și abilitățile confirmă venitul ratat, poate în esență acesta să fie

mai mare decât ceea ce solicită reclamantul (partea vătămată) la moment;

- consideră că instanța de judecată nu a aplicat corespunzător prevederile art. 90

al. (6) lit. e) Cod de procedură penală, or, în acest context repararea prejudiciului pentru

partea vătămată este primordială, sumele solicitate de către partea vătămată sunt

considerabile.

3.2. În motivarea cererii de apel avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului

Șevcenco Veaceslav a invocat că:

3

- instanța de judecată a fost dusă în eroare cu referire la circumstanțele de fapt a

cauzei penale, iar probele administrate și puse în sarcina sentinței de condamnare nu

probează intenția infracțională de sustragere, iar tot aspectul condamnării s-a axat pe

concluzii subiective;

- prin audierea învinuitului în cadrul ședinței de judecată apar dubii neclarificate

atât de către organul de urmărire penală cât și de instanța de judecată, care a neglijat

norma art. 8 alin. (3) Cod procedură penală, normă impusă și nici sub o formă de

interpretare;

- abordarea propusă și statuată la soluția de condamnare constituie în sine un

aspect subiectiv, pe de altă parte, prima instanță nu a argumentat strict prin care

circumstanțe de fapt a respins solicitarea apărării ca probele să fie declarate

inadmisibile;

- prin cercetarea judecătorească s-a constatat că, conform materialelor dosarului

f.d. 1, cauza penală privindu-l pe Șevcenco Veaceslav a fost pornită la data de 12 iunie

2019 orele 1000, cauzei penale fiind atribuit numărul de ordine XXXXX. Ulterior la f.d.

32 este anexată ordonanța de ridicare din data de 10 iunie 2020, prin care s-a dispus

ridicarea de la partea vătămată un dispozitiv de memorie cu careva imprimări video și

foto;

- reieșind din actul procesual descris s-a efectuat acțiunea procesuală în temeiul

le 2019030954;

- la f.d. 33 este procesul-verbal de ridicare, act procesual întocmit în data de 10

iunie 2019, orele 04:30 finalizat la orele 04:40. Actul procesual descris a fost efectuat în

temeiul procesului penal și nici de cum în temeiul cauzei penale;

- la data de 10 iunie 2019 s-a emis un act procesual în temeiul unei cauze penale

inexistente, iar alt act procesual în temeiul unui proces penal, iar pe de altă parte,

acțiunea procesuală de ridicare s-a efectuat nu în ordinea stabilită de legislația în

vigoare fiind efectuată în timp de noapte;

- susține că, probele descrise sunt nepertinente deoarece au fost obținute cu

încălcarea ordinii stabilite de Codul de procedură penală;

- menționează că, procesul-verbal de examinare din 10 iulie 2019 cu participarea

martorului acuzării Paniș Eugeniu (f.d.35) este inadmisibil, deoarece tot a fost obținut

cu încălcarea ordinii stabilite, deoarece la examinarea corpului delict a fost prezent

martorul care făcea explicații cu referire la imaginele examinate. Prin ce este relevantă

norma art. 118 alin. (7) Cod procedură penală și dacă revede acțiunea procesuală

efectuată nu determină numirea a careva expertize sau alte constatări;

- acuzarea nu a prezentat examinarea mijlocului de transport sau un alt act

procedural ce ar determina cu certitudine, că în interiorul unității de transport sunt

instalate careva dispozitive de înregistrare și stocare a informațiilor;

- nu este clar calitatea martorului, care face recunoașterea este expert sau acțiune

procesuală de recunoaștere după fotografie, sau alte acțiuni;

- la acțiunea procesuală de examinare nu se constată locul de unde a fost luat acel

dispozitiv a fost sigilat sau nu, iar martorul nominalizat nu a fost avertizat de

răspundere penală ce poartă conform art. 312 Cod penal;

- încălcările descrise duc nemijlocit la nulitatea acestor acte procesuale, în drept,

își întemeiază prezentele obiecții pe prevederile art. 94 Cod procedură penală. Anume

pentru aceste motive indicate supra apărarea a solicitat instanței de fond declararea ca

fiind obținute cu încălcarea ordinii de drept și ca fiind impertinente probele: Ordonanța

4

de ridicare din 10 iunie 2019; Procesul verbal de ridicare din 10 iunie 2019; Procesul

verbal de examinare din 10 iulie 2019; Ordonanța de recunoaștere în calitate de mijloc

material de probă cât și excluderea acestor probe la adoptarea soluției în cauza penală

de acuzarea lui Șevcenco Veaceslav;

- prima instanță nu a dat apreciere acestor circumstanțe și în poziția sa de

condamnare a făcut trimitere la aceste probe, materiale, fapt ce constituie în sine o

abordare eronată, deoarece incontestabil s-a probat faptul că probele descrise sunt nule

de fapt și de drept și nu pot fi admisibile în motivarea soluției de condamnare;

- la vizualizarea imaginilor și secvențelor propuse s-a constatat cert, că fișierele

acestor imagini și secvențe au fost create nu la data emiterii actului procesual, dar la

altă dată. Nici data reflectată în imagini nu corespunde circumstanțelor de fapt ale

cauzei penale;

- apărarea a făcut obiecții la probele descrise însă, prima instanță nu s-a referit.

Nici organului de urmărire penală nici instanței de judecată nu a fost prezentat

originalul purtătorului de informație, iar probele administrate au constatat, că cu

secvențele descrise au fost efectuate manipulări;

- a apărut întrebarea: Dar undei dispozitivul cel cu care a deschis automobilul?

Nici aspectul descris prin acțiunile procesuale de percheziții nu au fost constatate și

instanța nu a dat o apreciere acestui fapt;

- nu este clar de ce cu încălcarea prevederilor legale și anume organul de

urmărire penală/procurorul nu și-a efectuat atribuțiile sale prevăzute de prevederile

art. 19 al. (3) și art. 55 al. (3) Cod Procedură Penală și anume, acumularea și

administrarea mijloacelor de probă ce-l învinovățesc-dezvinovățesc pe inculpatul

Șevcenco Veaceslav, pentru a fi posibil de apreciat corect calificarea adusă ultimului în

baza tuturor mijloacelor de probe acumulate în baza căror ar fi posibil de elucidat toate

circumstanțele importante, la caz, prima instanță nu le-a dat importanță și nu le-a

elucidat pe deplin deși potrivit prevederilor legale a fost nu numai în drept dar și

obligată să o facă;

- invocă imparțialitatea organului de urmărire penală cât și toleranța instanței de

fond care a neglijat în totalitate cumulul probelor administrate și prin urmare nu este

absolut clar de ce prima instanță la soluția adoptată a admis probele administrate cu

încălcări vădite;

- din sentința de condamnare fapta opozabilă condamnării lui Șevcenco

Veaceslav este bazată pe probe compromise procesual și nefiind supuse unei verificări,

neavând o confirmare justificativă vizând proveniența sa;

- tot procesul a fost cu ignorarea prevederilor legale, în consecință a fost încălcat

și art. 6 §3 1 din Convenția Europeană, astfel cu privire la jurisprudența CEDO, remarcă

(Hotăririle Komasinski vs Austria, 19.12.1989); (Lucii versus Elveția din 15.06.1992), în

care Curtea a reiterat că „acuzatului trebuie să-i fie acordată ocazia adecvată și

suficientă ca să poată contesta o mărturie care-1 incriminează și să pună întrebări

autorului acesteia în momentul depoziției sau mai târziu”;

- în speță, modul în care mijloacele de probă au fost obținute s-a desfășurat prin

procedee probatorii contrare Codului de procedură penală și jurisprudenței CEDO,

astfel, procesul penal în privința inculpatului Șevcenco Veaceslav în ansamblul său, în

sensul art. 6 al Convenției nu a fost echitabil.

au fost respinse apelurile, ca nefondate și menținută fără modificări sentința.

5

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității, coroborării și just a adoptat o sentință

de condamnare în privința inculpatului Șevcenco Veaceslav în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal. Și că prima instanță a argumentat deplin poziția adoptată, cât din

punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de

vedere a prevederilor legale.

În continuare instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute argumentele

avocatului Ion Matușenco, invocate în apel precum că, probele administrate la

materialele cauzei și anume: ordonanța de ridicare din 10.06.2019, procesul-verbal de

ridicare din 10.06.2019, procesul-verbal de examinare din 10.07.2019 și ordonanța de

recunoaștere în calitate de mijloc material de probă, au fost întocmite cu încălcarea

procedurii, invocând că la momentul emiterii acestor acte nu era pornit dosar penal,

or, potrivit art. 1 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se consideră început

din momentul sesizării sau autosesizării organului competent despre pregătirea sau

săvârșirea unei infracțiuni, iar sesizarea cet. Savin Ion despre săvârșirea infracțiunii a

fost depusă la 10.06.2020, ora 03:30 min., fiind astfel început procesul penal pe faptul

sustragerii bunurilor din automobilul său, iar potrivit art. 279 alin. (1) Cod de

procedură penală, sânt pasibile de realizare doar după pornirea urmăririi penale

acțiunile de urmărire penală pentru efectuarea cărora este necesară autorizarea

judecătorului de instrucție, precum și măsurile procesuale de constrângere.

Instanța de apel a reținut că, în speță, însă, ridicarea imaginilor video de la

victima infracțiunii nu necesită autorizarea judecătorului de instrucție, or, acesta a

predate benevol organului de urmărire penală înregistrările video, după depunerea

sesizării. Astfel, părții vătămate Savin Ion nu i-au fost violate drepturile și libertățile

constituționale, iar celorlalți participanți la proces nu le-au fost îngrădite drepturile

garantate și aceasta nu a influențat, și nici nu a putut influența autenticitatea

informației obținute, prin urmare aceste acte nu au fost dobândite cu încălcarea

procedurii care ar duce la inadmisibilitatea acestor probe.

Instanța de apel a respins și argumentele avocatului Matușenco Ion prin care

ultimul invocă, că la momentul comiterii infracțiunii inculpatul Șevcenco Veaceslav era

la domiciliul său de pe str. XXXXX, argument ce-l probează cu informația

convorbirilor telefonice efectuate de pe telefoanele mobile cu cartelele SIM XXXXX și

XXXXX, care aparțin inculpatului, or, potrivit acestei informații se constată că,

telefonul mobil cu numărul XXXXX, înregistrat în rețeaua „Moldcell”, la data de

09.06.2019, în perioada orelor 18:55:18 s-a aflat în celula cu denumirea „VLUPU4G2”

str. XXXXX, iar ulterior, la orele 20:23:49 se afla în celula (IULIA4G1) str. XXXXX,

astfel, această probă confirmă locul aproximativ de aflare a telefoanelor mobile în care

sunt introduse cartelele SIM cu numerele respective dar nicidecum nu demonstrează

că, inculpatul Șevcenco Veaceslav se afla la domiciliul său.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Savin Ion, anume inculpatul Șevcenco

Veaceslav i-a sustras din automobil geanta în care se aflau bani și alte bunuri materiale,

or, partea vătămată plasând înregistrarea video a camerei de bord pe rețelele de

socializare, cu scopul de a o identifica, a fost contactat de mai multe persoane care au

confirmat că, acesta este anume Șevcenco Veaceslav.

A reținut instanța de apel că, partea apărării critică sentința instanței de fond,

invocând că, procesul verbal de examinare din 10 iulie 2019 cu participarea martorului

6

acuzării Paniș Eugeniu (f.d.35), este inadmisibil pe motiv că a fost obținut cu încălcarea

procedurii, argument ce nu poate fi reținut, or, instanța de judecată nici nu a reținut

această probă și nici declarațiile martorului Paniș Eugeniu audiat la faza urmăririi

penale nu au reținute în demonstrarea vinovăției inculpatului Șevcenco Veaceslav.

Alegațiile apelantului precum că, fapta opozabilă condamnării lui Șevcenco

Veaceslav este bazată pe probe compromise procesual și nefiind supuse unei verificări,

ba mai mult, neavând o confirmare justificativă vizând proveniența sa, instanța de apel

le-a considerate neîntemeiate, or, în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate și

cercetate: declarațiile inculpatului Șevcenco Veaceslav, declarațiile părții vătămate

Savin Ion (f.d.129-130 Vol. I), procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din data de 10.06.2019 (f.d. 6, Vol. I),

ordonanța și procesul verbal de ridicare din 10 iunie 2019, în cadrul cărei acțiuni, de la

Savin Ion a fost ridicat un dispozitiv de memorie cu imagini foto și video (f.d. 32, 33,

34); procesul-verbal de examinare, obiectul procedurii fiind dispozitivul de memorie

ridicat de la Savin Ion prin ordonanța și procesul verbal de ridicare din 10 iunie 2019,

(f.d. 35-36, Vol. I); ordonanța de recunoaștere și anexare a în calitate de mijloc material

de probă la cauza penală a imaginilor video din 09.06.2019, ridicate la data de

10.06.2019 de la cet. Savin Ion, stocate pe un suport electronic de memorie de culoare

albă cu inscripția „DataTravelerG4” (f.d.37, vol.I); informația convorbirilor telefonice

efectuate de pe telefoanele mobile cu cartelele SIM XXXXX și XXXXX (f.d. 42-54),

ridicate de la SA „Moldcell” și SA „Orange” în baza încheierii Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 19 iulie 2019 (f.d. 40-41, Vol. I). Fiind examinată informația

respectivă (procesul- verbal de examinare din 21 august 2019) s-a stabilit că telefonul

mobil cu numărul XXXXX, înregistrat în rețeaua „Moldcell”, la data de 09.06.2019, în

perioada orelor 18:55:18 s-a aflat în celula cu denumirea ”VLUPU4G2” str. Vasile Lupu

18, iar ulterior, la orele 20:23:49 se afla în celula (IULIA4G1) str. Alba Iulia 23A, iar de

pe telefonul mobil cu numărul XXXXX nu s-au efectuat apeluri (f.d. 55, Vol. I), care nu

au fost contestate de către partea apărării sau de către inculpatul Șevcenco Veaceslav,

în ordinea stabilită de lege.

Instanța de apel a reținut că, solicitările apărării în numele inculpatului Șevcenco

Veaceslav, fără a fi susținute prin careva probe suplimentare, nu echivalează cu

achitarea acestuia de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc vinovăția ultimului în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

La fel, instanța de apel a reținut că, pe parcursul judecării cauzei penale nu s-au

constatat circumstanțe, care ar putea provoca dubii în veridicitatea declarațiilor părții

vătămate, deoarece în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești Savin

Ion a dat aceleași declarații, din care motiv nu a reținut ca plauzibile argumentele

invocate de avocatul Matușenco Ion, or, acestea sunt doar o metodă de a evita

răspunderea penală.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat că, la

determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, prima instanță a ținut cont de prevederile

art.75-77 Cod penal, adică, de pericolul social al crimei comise de Șevcenco Veaceslav,

de gravitatea infracțiunii comise, care se califică ca infracțiune mai puțin gravă și că, a

săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin grave, iar careva circumstanțe

agravante nu au fost reținute.

7

Instanța de apel a specificat că, la aplicarea pedepsei a reținut că, prima instanță

a ținut cont că, scopul aplicării pedepselor penale este de protejare a societății de

infractori și de infracțiunile comise de ei, de apărare a societății împotriva celor mai

grave fapte antisociale și prevenirea lor, de persoana inculpatului care a comis pentru

prima dată o infracțiune mai puțin gravă, dar care nu a recunoscut vinovăția, unde

corect, legal și întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis fiind suspendată executării pedepsei pe un termen de probațiune de

2 (doi) ani, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a respins alegațiile avocatului Sorochin Iuri, în interesele părții

vătămate Savin Ion, cu privire la procedura aplicării art. 90 Cod de procedură penală,

or, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 februarie 2020, s-a

dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin părții

civilmente responsabile Șevcenco Veaceslav în limita valorii acțiunii de 172 000 lei,

până la rămânerea definitivă a sentinței, care la fel garantează executarea obligațiunilor

pecuniare impuse inculpatului Șevcenco Veaceslav. Și a menționat că, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că, infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, iar această

măsură constă în esență – în dispoziția luată de instanța de judecată prin însăși

hotărârea de condamnare, de a o suspenda pe o anumită durată și în anumite condiții.

Totodată, instanța de apel a respins și alegațiile expuse în apelul declarat în

interesele părții vătămate Savin Ion privind aplicarea în privința inculpatului Șevcenco

Veaceslav a prevederilor art. 90 alin. (6), lit. h) Cod penal și anume monitorizarea

electronică pe o perioadă de 12 luni, deoarece la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei

în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de

pedeapsă, instanța de apel ținând cont în deplină măsură de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării, astfel, a considerat că, prima instanță aplicându-i o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiind

suspendată pedeapsa pe un termen de probațiune pe un termen de 2 ani și fiindu-i

impusă interdicția de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul organului

competent.

La caz, instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe cu privire

la admiterea parțială a acțiunii civile depuse de partea vătămată Savin Ion prin care s-

a dispus a fi încasate prejudiciului material în sumă de 62 000 lei, care constă din suma

de bani și costul bunurilor sustrase din automobil, cheltuieli pentru asistența juridică

de 20 000 lei și, respectiv, suma de 15 000 lei cu caracter de prejudiciu moral, care este

unul echitabil în coraport cu fapta comisă, or, prejudicial moral în sumă de 100 000 lei,

este exagerat, iar cheltuielile pentru xerox în sumă de 20 lei, procurarea unui stick USB

la preț de 69 lei, cât și cheltuieli pentru combustibil în sumă de 802,63 lei legal au fost

respinse, pe motiv că acestea nu au fost probate și justificate.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, la aprecierea cuantumului

prejudiciului moral prima instanță a ținut cont de, caracterul și gravitatea suferințelor

fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului prejudiciului și

8

personalitatea inculpatului, iar apelul părții vătămate în partea încasării prejudiciului

moral în sumă de 100 000 lei, urmează a fi respins, ca nefondat.

- avocatul Matușenco Ion cu inculpatul Șevcenco Veaceslav, prin care invocând

ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10, 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea sentinței și deciziei, cu dispunerea achitării lui Șevcenco

Veaceslav sau încetarea procesului penal în baza actului de amnistie;

- avocatul Sorochin Iuri în numele părții vătămate Savin Ion, prin care invocând

ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea decizie, casarea sentinței în partea pedepsei și a-i stabili inculpatului

pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei in

penitenciar de tip semiînchis. Casarea sentinței în partea acordării prejudiciului moral,

cheltuieli de asistență juridică și alte cheltuieli de judecată prin admiterea integrală a

acțiunii civile înaintată de către Savin Ion prin avocatul Sorochin Iuri cu privire la

încasarea serviciilor juridice și cheltuielilor de judecată.

5.1. În susținerea recursului ordinar declarat, avocatul Matușenco Ion cu

inculpatul invocă că:

- atât prima instanță cât și instanța de apel trebuia să-și motiveze în

conținutul hotărârii de condamnare soluția privind condamnarea lui Șevcenco

Veaceslav în baza art. 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal;

- atât în prima instanță cât și în instanța de apel a invocat că, instanța de judecată

a fost dusă în eroare cu referire la circumstanțele de fapt a cauzei penale, iar probele

administrate și puse în sarcina sentinței de condamnare nu probează intenția

infracțională de sustragere, iar tot aspectul condamnării s-a axat pe concluzii

subiective;

- prin cercetarea judecătorească efectuată cert s-a constatat că, conform

materialelor cauzei penale(f.d.1), cauza penală de care este acuzat Șevcenco Veaceslav

a fost pornită în data de 12 iunie 2019 orele 1000, cauzei penale fiind atribuit numărul

de ordine XXXXX;

- la fila dosarului nr. 33 constată procesul verbal de ridicare, act procesual

întocmit în data de 10 iunie 2019, orele 043° finalizat la orele 044°. Actul procesual

descris a fost efectuat în temeiul procesului penal și nici de cum în temeiul cauzei

penale;

- acțiunea procesuală de ridicare s-a efectuat nu în ordinea stabilită

de legislația în vigoare fiind efectuată în timp de noapte. Probele descrise sunt ne

pertinente deoarece au fost obținute cu încălcarea ordinii stabilite de Codul de

procedură penală;

- procesul verbal de examinare din 10 iulie 2019 cu participarea martorului

acuzării Paniș Eugeniu (f.d.35), este inadmisibilă deoarece tot a fost obținută cu

încălcarea ordinii stabilite, deoarece la examinarea corpului delict a fost prezent

martorul care făcea explicații cu referire la imaginele examinate;

- acuzarea nu a prezentat examinarea mijlocului de transport sau

un alt act procedural ce ar determina cu certitudine că în interiorul unității de transport

sunt instalate careva dispozitive de înregistrare și stocare a informațiilor;

- nu este clar calitatea martorului care face recunoașterea este expert sau acțiune

procesuală de recunoaștere după fotografie, sau alte acțiuni. La acțiunea procesuală de

examinare nu se constată locul de unde a fost luat acel dispozitiv a fost sigilat sau nu,

9

martorul descris nu a fost avertizat de răspundere penală ce poartă conform art. 312

Cod penal;

- la unele argumentele invocate în apel, nu s-a dat un răspuns argumentat, fiind

expus prin fraze de ordin general, iar altele motive au fost ignorate în totalitate nefiind

redate în textul deciziei.

5.2. În susținerea recursului ordinar avocatul Sorochin Iuri în numele părții

vătămate a indicat repetat aceleași temeiuri de fapt expuse în cererea de apel.

Matușenco Ion în numele inculpatului Șevcenco Veaceslav, prin care a solicitat

dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat de către partea vătămată Savin

Ion.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Matușenco Ion cu

inculpatul Șevcenco Veaceslav

Colegiul penal atestă că, autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 12 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Referitor la temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, Colegiul penal constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat în numele inculpatului

Șevcenco Veaceslav, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță,

10

verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa, iar decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția de menținere a sentinței primei

instanțe, în partea recunoașterii vinovăției lui Șevcenco Veaceslav de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția,

argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, iar instanța de

recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată, or contravine

constatărilor instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe

descris și apreciat de instanța de apel în decizia sa.

Colegiul penal conchide că deși recurentul solicită achitarea inculpatului sau

încetarea procesului penal și invocă că instanța a acordat prioritate probelor acuzării,

acesta nu a adus nici un argument relevant în susținerea acestor solicitări și argumente,

iar analizând partea descriptivă a deciziei instanței apel (reflectată la pct. 4.1 a prezentei

decizii) se atestă că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale

supuse atenției sale, just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a analizat elementele infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal incriminate inculpatului. Astfel,

instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței

de apel sub aspectele contestate.

În continuare, Colegiul reține că recurentul critică decizia contestată în latura

stabilirii pedepsei, insistînd asupra achitării inculpatului Șevcenco Veaceslav sau

încetarea procesului penal în baza actului de amnistie, menționând că instanțele de

fond la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele

cauzei și au individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră

inculpatului.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut sentința

primei instanțe prin care inculpatului Șevcenco Veaceslav i-a fost aplicată o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar potrivit prevederilor art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2

ani, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod

penal.

11

Totodată, Colegiul penal atestă că temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 12 alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, la fel nu este incident în cauza penală dată, or,

deși a fost invocat de recurent, acesta nu a adus niciun argument în susținerea acestuia.

Colegiul penal atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu a fost stabilită,

deoarece instanța de apel a constatat corect prin prisma probelor administrate că

acțiunile inculpatului Șevcenco Veaceslav întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea inculpatului și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Sorochin Iuri în

numele părții vătămate Savin Ion.

Avocatul Sorochin Iuri critică hotărîrile emise la caz prin prisma prevederilor art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Colegiul penal atestă că, în esență, partea apărării critică decizia contestată în

latura stabilirii pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că

instanțele de fond la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de prevederile legale, de

circumstanțele cauzei și au individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i inculpatului

Șevcenco Veaceslav o pedeapsă inechitabilă în coraport cu fapta comisă.

Opozant celor invocate de recurent instanța de recurs ordinar atestă că, instanța

de apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția

adoptată în prezenta speță.

Colegiul menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea individualizării

pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât concluziile sale să conțină

raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate inculpatului Șevcenco Veaceslav.

Colegiul penal respinge alegațiile avocatului Sorochin Iuri, deoarece instanțele

de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind justificat

că inculpatului Șevcenco Veaceslav i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă în raport cu

faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de partea apărării, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că,

în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

12

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea

mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, instanțele de fond corect i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărărotrului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă, din considerentul că aceasta

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, și

anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave și de comportamentul

acestuia după și în timpul examinării cauzei, precum și lipsa circumstanțelor

agravante.

13

De asemenea se menționează faptul că, instanțele de fond s-au expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Șevcenco Veaceslav pe o perioadă de probațiune

de 2 ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Colegiul penal respinge și alegațiile apărării referitoare la admiterea integrală a

acțiunii civile, deaorece suma solicitată este exagerată în raport cu circumstanțele

cauzei, gravitatea suferințelor cauzate persoanei vătămate și personalitatea

inculpatului.

Cât privește argumentele avocatului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare survenite în cauza penală, Colegiul penal menționează că potrivit

art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală „Instanța de judecată poate obliga condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare.” Deci, din reglementarea dată rezultă că obligarea condamnatului

de a recupera cheltuielile judiciare este o prerogativă a instanței de judecată, iar odată

ce sumele solicitate nu au fost probate și justificate, acestea pot fi respinse de către

instanța de judecată.

La caz, se atestă că instanța de apel corect a ajuns la concluzia că este întemeiată

soluția primei instanțe privind admiterea parțială a acțiunii civile înaintate în procesul

penal prin care s-a încasat de la Șevcenco Vitalie în folosul lui Savin Ion suma de 62 000

lei – prejudiciu material, suma de 15 000 lei – prejudiciu material și suma de 20 000 lei

– cheltuieli pentru asistență juridică, în rest, acțiunea civilă cu privire la repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, fiind respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs

acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocatul

Matușenco Ion prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12 Cod de procedură penală

și temeiurile invocate de către avocatul Sorochin Iuri prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este

legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

14

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Matușenco Ion

cu inculpatul Șevcenco Veaceslav și de către avocatul Sorochin Iuri în numele părții

vătămate Savin Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Șevcenco Veaceslav XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

15