1ra-769/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP

1ra-769/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-769/2022

1-20156678-01-1ra-20052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Lilia Sîrbu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 03 martie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

COJOCARI Andrei XXXXX născut

la XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.12.2020 –10.11.2021;

Instanța de apel: 02.12.2021 – 03.03.2022;

Instanța de recurs: 20.05.2022 – 02.08.2022.

Asupra recursului ordinar menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Cojocari Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c)

Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, lui Cojocari Andrei i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 2 ani, cu obligarea de a

participa la programe probaționale și de a presta muncă neremunerată în folosul

comunității – 100 de ore.

Prin sentință, a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

Andrei la 16 octombrie 2020, aproximativ la orele 03.00, fiind în stare de ebrietate

1

alcoolică, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor din avutul altei persoane,

prin geam, a pătruns în secția Covid-19 a IMSP SR Cimișlia, amplasat în or.

Cimișlia, str. Alexandru cel Bun 135 și din salonul pentru asistentele medicale,

tainic, a sustras un telefon mobil de model „Samsung Galaxy A 20” care aparține

cet. Vasilachi Svetlana, pe care l-a însușit, cauzându-i părții vătămate daună

materială considerabilă în sumă de 2999 lei.

În drept, acțiunile lui Cojocari Andrei au fost calificate în baza art. 186 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în încăpere sau în alt loc pentru depozitare cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Tot el, Cojocari Andrei, continuând acțiunile sale criminale îndreptate la

sustragerea bunurilor din avutul altei persoane, la 16 octombrie 2020, aproximativ

la orele 05.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin geam, a pătruns în XXXXX

și din dormitor a încercat să sustragă telefonul mobil de model „Samsung Galaxi

J6+” care aparține cet. Buracov Doina, dar nu și-a dus intenția până la capăt,

deoarece a fost observat de către Buracov Doina și a fugit prin geam.

În drept, acțiunile lui Cojocari Andrei au fost calificate în baza art. 27, 186

alin. (2) lit. c) Cod penal, ca tentativă de sustragere pe ascuns a bunurilor altei

persoane prin pătrundere în încăpere sau loc de depozitare, acțiuni care din cauze

independente de voința făptuitorului nu și-au produs efectul.

procurorul în Procuratura r-nului Cimișlia, Alexandra Borodin, care a solicitat

casarea sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Cojocari Andrei

să-i fie stabilită pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru fiecare infracțiune

săvârșită și în baza art. 84 alin. (1) Cod penal lui Cojocari Andrei să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat că:

- la adoptarea sentinței instanța nu a luat în considerație circumstanța

agravantă stabilită în acțiunile lui Cojocari Andrei - săvârșirea infracțiunii de către

persoana care se afla în stare de ebrietate alcoolică, circumstanță care a fost

stabilită atât în cadrul audierii inculpatului, care a recunoscut că în noaptea

comiterii infracțiunii a consumat băuturi alcoolice, precum și rezultatul testării

alcoolscopice a lui Cojocari Andrei din 16.10.2020 cu ajutorul alcooltestului de

model ,,Drager”, în urma efectuării căreia la acesta a fost stabilită o concentrație de

0.08 mg/1 vapori de alcool în aerul expirat;

- la adoptarea sentinței, instanța de fond nu a luat în considerație prevederile

art. 75 alin. (1) Cod penal, nu a ținut cont de faptul că circumstanțele agravante

prevalează asupra celor atenuante, mai mult ca atât, luând în considerație faptul că

Cojocari Andrei a fost condamnat anterior pentru infracțiune privind sustragerea

2

bunurilor din avutul altei persoane, fiind anterior judecat prin sentința Judecătoriei

Cimișlia din 31 octombrie 2011 pe art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 80

Cod penal, la 7 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis. Sentința

Judecătoriei Cimișlia a fost modificată prin Decizia Curții de Apel Chișinău din

08.02.2012, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 22 iunie 2016 pe art. 287 alin.

(3) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsă 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis, cu executare din 20.03.2016 până la 20.09.2019, cu

antecedente penale nestinse;

- instanța de judecată la individualizarea pedepsei inculpatului Cojocari

Andrei și la aplicarea art. 90 Cod penal, neîntemeiat, a reținut în calitate de

circumstanță atenuantă faptul recunoașterii vinovăției de către inculpat, or prin

aceasta aceleiași circumstanțe i-a fost acordată o dublă valență juridică;

- conform prevederilor pct. 10 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale: cerințele art.78 alin.(l) Cod penal privind

atenuarea pedepsei se răsfrâng numai asupra pedepsei principale care poate fi

redusă sau schimbată de instanța de judecată și numai în limitele prevăzute de lege.

Reducerea pedepsei în cazurile prevăzute de lit. a) sau b) trebuie să fie în raport cu

numărul circumstanțelor atenuante stabilite de instanța de judecată. O pedeapsă,

redusă până la minimul prevăzut de sancțiune, se consideră echitabilă atunci când

s-au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76

Cod penal;

- în cazul în care instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a

redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi

temei de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași

situații de drept i se acordă o dublă valență juridică;

- deși anterior Cojocaru Andrei a fost atras la răspundere penală, executând

pedeapsa cu închisoare, nu a făcut concluzii pentru sine și din nou a pășit pe cale

infracțională, săvârșind alte infracțiuni intenționate. Astfel, reeducarea inculpatului

Cojocari Andrei poate avea loc doar prin aplicarea în privința acestuia a unei

pedepse cu închisoare, în limitele prevăzute de lege;

- instanța de judecată a pronunțat o sentință care este prea blândă și

nemotivat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, întemeind soluția pe aceleași

circumstanțe atenuante care au servit și la individualizarea pedepsei pentru fiecare

infracțiune în parte, incriminate inculpatului Cojocari Andrei, coborând pedeapsa

de 1 an închisoare până aproape la minimul sancțiunii.

2022, apelul declarat a fost respins ca nefundat și menținută sentința fără

modificări

3

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de

apel constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari

Andrei a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, Colegiul a notat că, după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art.

27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal se califică ca infracțiuni „mai puțin grave”, pentru

care legea penală prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Inculpatul Cojocari Andrei a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer

s-a căit de cele comise. În conformitate cu art. 76, 77 Cod penal, instanța de fond a

reținut circumstanțele atenuante stabilite în acțiunile lui Cojocari Andrei -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar circumstanțe agravante numai acele

împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire

penală și incluse în conținutul rechizitoriului. Respectiv, în privința lui Cojocari

Andrei s-au stabilit după cum a reținut procurorul în rechizitoriu prezența

antecedentelor penale, adică comiterea infracțiunii de persoana, anterior

condamnată.

Totodată, cu referire la personalitatea inculpatului Cojocari Andrei, instanța

de apel a reținut că, inculpatul anterior a fost judecat, la evidența medicului

psihiatru sau narcolog nu se află și se caracterizează negativ de către administrația

publică locală. (f.d. 60, 64, 65, 66).

În contextul circumstanțelor relevate supra, Colegiul a respins solicitarea

procurorului de a stabili inculpatului Cojocari Andrei a unei pedepse mai aspre, or,

la individualizarea pedepsei penale, instanța de fond a ținut cont de caracterul și

gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului,

faptul că el a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise. De asemenea,

instanța de fond ținând cont de lipsa gradului de pericol sporit pe care îl prezintă

persoana inculpatului pentru societate, de repercusiunile pe care le-ar avea asupra

inculpatului și familiei sale o condamnare cu executare la închisoare, ținând cont

de starea familială, în circumstanțele descrise supra, instanța de fond nu a

considerat rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar și

în acest sens, a dispus executarea pedepsei aplicate inculpatului Cojocari Andrei, în

temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod Penal.

Respectiv, Colegiul a susținut că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins

și fără privarea de libertate a inculpatului, acordându-i o șansă acestuia de a se

4

reabilita în fața societății, pentru care se va menține soluția pronunțată de către

instanța de fond privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probațiune de 2 (doi) ani.

Colegiul a conchis că, la stabilirea față de inculpatul Cojocari Andrei a unei

pedepse cu aplicarea art. 90 Cod Penal, s-a acordat o pondere importantă atitudinii

inculpatului, comportamentului în timpul procesului penal, din care rezultă

conștientizarea faptei comise și a consecințelor acesteia și faptului conlucrării

active cu organul de urmărire penală, motiv din care Colegiul a respinge ca fiind

neîntemeiate argumentele apelantului referitor la faptul că ,,în cazul în care instanța

de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz până

la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o

dublă valență juridică”. Or, lecturând textul sentinței instanței de fond, Colegiul nu

atestă faptul că aplicarea art.90 Cod penal, instanța de fond a motivat-o prin

circumstanța atenuantă – recunoașterea vinovăției.

Respectiv, instanța de apel a apreciat că, reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise de inculpat, de personalitatea acestuia și dorința de

reabilitare socială grabnică, aceste măsuri de constrângere statală vor constitui un

mijloc eficient și suficient de corectare și reeducare a inculpatului, precum și de

prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, cauzându-i în același timp unele lipsuri și

restricții ale drepturilor în limite rezonabile și proporționale, pentru atingerea

scopului pedepsei penale.

Totodată, Colegiul constată că acuzatorul de stat în apelul depus a invocat

prezența circumstanțelor agravante, reținând în acest sens că ,,la adoptarea sentinței

instanța nu a luat în considerație circumstanța agravantă stabilită în acțiunile lui

Cojocari Andrei - săvârșirea infracțiunii de către persoana care se afla în stare de

ebrietate alcoolică, circumstanță care a fost stabilită atât în cadrul audierii

inculpatului, care a recunoscut că în noaptea comiterii infracțiunii a consumat

băuturi alcoolice, precum și rezultatul testării alcoolscopice a lui Cojocari Andrei

din 16.10.2020 cu ajutorul alcooltestului de model ,,Drager”, în urma efectuării

căreia la acesta a fost stabilită o concentrație de 0.08 mg/1 vapori de alcool în aerul

expirat.”

Astfel, Colegiul a considerat argumentele procurorului privind existența

circumstanțelor agravante în cauză neîntemeiate, or, chiar dacă inculpatul a

recunoscut consumul de băuturi alcoolice, fapta respectivă fiind confirmată prin

rezultatul alcooltestului ,,Drager” anexat la materialele cauzei (f.d.43), această

stare poate fi apreciată ca stare sub influența băuturilor alcoolice, însă nicidecum

ca circumstanță determinată pentru stabilirea celei mai aspre pedepse.

Colegiul a remarcat că nu este de negat trecutul inculpatului care a mai

comis infracțiuni și a executat real pedeapsa cu închisoare. Totuși, luând în

considerație gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, furtul unui telefon mobil la

5

prețul de 2999 lei și tentativa de furt a unui telefon mobil, nu este rezonabil de

trimis inculpatul în penitenciar, fiindu-i dată încă o șansă de a se corecta.

Colegiul judiciar conchide că, la stabilirea pedepsei de către prima instanță,

s-a ținut cont de faptul că, inculpatul Cojocari Andrei a comis infracțiuni mai puțin

grave, și reieșind din circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, pedeapsa

stabilită sub formă de suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 2 (doi) ani, este corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul schimbării

acesteia, or, conștientizarea profundă de către inculpat a faptei săvârșite s-a

manifestat prin recunoașterea vinovăției acestuia și căința sinceră, respectiv ultimul

poate fi corectat prin intermediul unei pedepse non privative de libertate.

Respectiv, pedeapsa stabilită de către instanța de fond va avea un efect

preventiv atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la comiterea

unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și

libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale statului sunt

apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită, apreciind critic alegațiile

referitoare la promisiunile inculpatului de a nu mai comite asemenea infracțiuni.

5.1. Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Lilia Sîrbu,

prin care, solicită casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea cererii de recurs depuse, indică:

- la stabilirea pedepsei în privința lui Cojocari Andrei, instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără ca acesta să fie izolat de societate și a menținut pedeapsa stabilită cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel greșit a aplicat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, potrivit cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanță de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia;

- instanța de apel la adoptarea soluției de aplicare a institutului suspendării

condiționate nu a ținut cont pe deplin de circumstanțele cauzei și persoana celui

vinovat;

- instanța de fond și instanța de apel la analizarea condițiilor privind

aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient au abordat personalitatea inculpatului

Cojocari Andrei, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea

6

concluziilor privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or,

deși anterior a încălcat legislația penală, Cojocari Andrei nu a mers pe calea

corijării și a comis infracțiuni similare, or, anterior inculpatul a fost condamnat

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (5), 287 alin. (3) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, însă concluzii pentru sine nu

și-a făcut și din nou a comis două infracțiuni intenționate.

- atât în procesul urmăririi penale cât și în procesul examinării cauzei a fost

stabilită lipsa circumstanțelor excepționale, cât și celor atenuante, prezența

circumstanțelor agravante, și anume comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, iar

datele privind personalitatea inculpatului confirmă predispunerea acestuia la

comiterea infracțiunilor, ținând cont de caracteristica negativă la locul de trai,

prezența condamnărilor anterioare, prezența faptului tragerii la răspundere

contravențională pentru distrugerea bunurilor, huliganism nu prea grav, injurie,

comportamentul inculpatului care după comiterea infracțiunilor nu a întreprins nici

o acțiune pentru a cere scuze pentru acțiunile sale;

- în prezenta cauza nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care

ar micșora esențial gravitatea faptelor inculpatului Cojocari Andrei ce ar permite

de a concluziona că corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei sub formă

de închisoare;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit a conchis că acesta urmează a

fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel parțial, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de

recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ai aceleiași norme prevede că în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost

7

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

aplicate corect, și hotărârea adoptată trebuie să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au

fost respectate întocmai la judecarea apelului de către instanța ierarhic inferioară.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6, 10)

Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când decizia instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit atestă că recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și

cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărârea recurată sub

aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate, iar motivele invocate Colegiul

le consideră întemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de fond la examinarea cauzei, a

aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani închisoare și în

temeiul art. 90 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea

pe un termen de 2 ani.

Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a dispus menținerea

sentinței în partea vizată, însă fără o motivare corespunzătoare și fără a ține cont de

argumentele procurorului în apel și reiterate în recurs.

În speță, Colegiul lărgit consideră că, motivarea soluției instanței de apel de

menținere a sentinței în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cojocari Andrei, este

absolut nemotivată or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a

pedepsei prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

8

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul atestă că, instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele din apelul

declarat de procuror, care a solicitat aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu

închisoare pe un termen de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, având în vedere numărul infracțiunilor săvârșite, modul de săvârșire a

acestora, lipsa circumstanțelor atenuante, condamnarea anterioară a inculpatului

pentru fapte similare.

De altfel, în sensul prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea ei.

În cazul dat, Colegiul lărgit consideră că, soluția instanței de apel este una

superficială or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

În acest caz, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat

circumstanțele cauzei considerate atenuante și în corelație cu care date despre

persoana inculpatului servesc temei pentru aplicarea separată a art. 90 Cod penal,

mai ales având în vedere condamnarea anterioară a acestuia.

Din raționamentele prezentate de instanța de apel, care au dus la aplicarea art.

90 Cod penal în privința inculpatului, se desprinde că instanța nu a separat

circumstanțele nemijlocite care au condiționat aplicarea efectului suspensiv al

executării pedepsei în privința inculpatului Cojocari Andrei. Pe când legea

procesual-penal, în termeni exhaustivi relevă în art. 90 alin. (1) Cod penal că:

„Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune ...”

Instanța de judecată poate stabili că scopul pedepsei penale poate fi atins și

fără executarea efectivă a acesteia, însă în formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

9

personalitatea acestuia, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta și reeduca fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea în acest

sens, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru

neefectuat de către instanța de apel.

Din aceste considerente Colegiul lărgit conchide că instanța de apel nu a dat o

motivare corespunzătoare, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal, soluției

adoptate.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v.

Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că Curtea Supremă de

Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de

a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față

echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

Erorile de drept nu pot fi corectate de către instanța de recurs, deoarece

potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului, or în cazul în care Colegiul lărgit ar exclude art.

90 Cod penal, aplicat fără o motivare corespunzătoare asupra motivelor aplicării

acestuia în privința inculpatului, ar agrava situația acestuia.

Rezumând cele menționate, se constată că în speță și-au găsit confirmare

temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ceea

ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să indice motivele pe care se întemeiază soluția și va ține cont de cele

expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărâre legală și întemeiată în strictă

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

7.În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul Penal lărgit

10

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

Oficiul Central, Lilia Sîrbu, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 03 martie 2022, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, în cauza

penală privindu-l pe COJOCARI Andrei XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în

această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă

Decizia pronunțată integral la 24 august 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

11