1ra-721/2022 — art. 190 al. 2 lit. b Cod penal

1ra-721/2022 — art. 190 al. 2 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-721/2022

1-18031782-01-1ra-16052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2022, în

privința inculpatei

Baibarac Margareta XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.07.2018 - 13.09.2021,

instanța de apel: 18.10.2021 - 16.02.2022,

instanța de recurs: 16.05.2022 - 18.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 500

unități convenționale, ce constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul a exercita

activitate legată de gestionarea bunurilor sau surselor materiale pe termen de 3 ani.

intenționat și urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și dorindu-și

survenirea consecințelor, împreuna cu alte persoane nestabilite la moment de către

organul de urmărire penală, la 22.06.2016, prin inducerea în eroare și prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, prin comportament dolosiv, i-a prezentat lui

Creangă Mihail un contract fals semnat de către ea și Denis Creangă și l-a convins că

fiul său, Creangă Denis a primit de la ea bani în sumă de 7.000 lei pentru executarea

1

unei comenzi de gard și poartă metalică și nu și-a onorat obligațiile. Pentru a nu depune

o cerere la poliție în privința lui Creangă Denis, a pretins și a primit de la Creangă

Mihail suma de 7.000 lei, cauzându-i ultimului un prejudiciu material în proporții

considerabile.

Instanța a reținut că inculpata nu și-a recunoscut vina și a declarat că i-a dat lui

Creangă Denis 600 lei, pentru o lună-două. Ulterior, acesta i-a propus să încheie un

contract fals și să meargă la tatăl lui, Creangă Mihail și să ceară bani, sub pretextul că

are datorii. S-a întâlnit cu Creangă M. și i-a explicat că Creangă D. îi este dator cu o

sumă de bani. Ea a cerut o sumă de bani mai mare cu 200 de lei, iar diferența i-a dat-o

lui Creangă D.

Totodată, vinovăția ei este dovedită integral prin probele administrate, iar

acțiunile ei urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare

a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin

comportamentul dolosiv, săvârșit de două sau mai multe persoane, care a produs daune

considerabile.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că în cadrul examinării cauzei nu s-a contatat intenția

inculpatei la săvârșirea crimei imputate.

Or, martorul Creangă Denis, în cadrul audierii a menționat că Baibarac M. nu

are nicio vină, deoarece el a rugat-o să primească banii de la partea vătămată, ce i se

cuvenea de la vinderea bunului imobil.

apelul a fost admis, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre.

Baibarac Margareta XXXX a fost liberată de răspundere penală pe art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal, cu încetarea acestui proces penal, în temeiul art. 2 al Legii nr.

243 din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În rest, dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte, au fost menținute.

Instanța de apel a statuat că inculpata a recunoscut și vina în comiterea

escrocheriei, pledând pentru aplicarea în privința sa a actului de amnistie - Legea nr.

243 din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu liberarea acesteia

de pedeapsă și încetarea procesului penal.

La judecarea cauzei, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatei învinuirea

înaintată prin ordonanța din 01.11.2018, dispunând condamnarea ei în baza art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit calificativelor în redacția nouă a dispoziției.

Deci, la caz, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 8, art. 10 și art.

118 alin. (2) Cod penal, or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost

decriminalizată după modificările operate în art.190 Cod penal prin Legea nr. 179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură

caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod

2

situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile

făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.

Astfel, acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate conform semnelor

componenței de infracțiune prevăzută la art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, de două

persoane.

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, sentința de încetare a procesului penal se

adoptă dacă: ...există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală. Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia

este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea

pedepsei aplicate sau comutarea ei.

La 24.12.2021 a fost adoptată Legea nr. 243 din (în vigoare 31.12.2021) privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, care potrivit art. 1 alin. (1), se aplică condiționat și exclusiv

persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, (...), dacă persoanele respective cad sub

incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8.

În acest sens, potrivit art. 2 alin. (2) al Legii sus menționate, procesele penale în

privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală

sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Inculpata a comis infracțiunea la 22.06.2016, adică până la adoptarea Legii sus

menționate, iar pedeapsa sub formă de închisoare prevăzută de sancțiunea articolului

incriminat constituie de la 2 la 6 ani.

Deci, lipsesc impedimente pentru aplicarea față de inculpată a actului de

amnistie, lipsind și excepțiile reglementate la art. 6 al Legii menționate.

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul invocă că instanța de apel, în conținutul deciziei din 16.02.2022, o

liberează pe inculpată de răspundere penală și încetează procesul penal în temeiul art.

391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în legătură cu intervenirea amnistiei,

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

O astfel de argumentare a instanței de apel contravine normelor procedural-

penale, or, instanța de apel urma să aplice în speță o sentință de condamnare a inculpatei

cu numirea unei pedepse și liberarea ulterioară de executarea acesteia, în legătură cu

intervenirea legii cu privire la amnistie.

Potrivit Codului de Procedură Penală, sunt identificate doar trei categorii de

sentințe ce urmează a fi adoptate de către instanțele de judecată la finalizarea

examinării unei cauze penale și anume: - sentințe de condamnare (art. 389 CPP);

3

sentințe de achitare (art. 390 CPP); sentințe de încetare a procesului penal (art. 391

CPP).

Unica soluție, care poate fi adoptată în rezultatul examinării cauzei penale în

cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă adoptarea unei sentințe de

condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei, în cazul

aministiei conform art. 107 Cod penal.

Referitor la adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul

intervenirii amnistiei, aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de încetare a

procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală.

În acest sens, este eronată poziția instanței de apel cu referire la încetarea

procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - existența

altor circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală, or cu referire la existența circumstanțelor care exclud urmărirea

penală, s-a expus Plenul Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 13.05.2013

la judecarea recursului în interesul legii, pe dosarul nr. 4-1ril-1/2013, care a reiterat că:

Potrivit textului legal, sentința de încetare a procesului penal se poate emite daca: 1)

lipsește plângerea părții vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat: 2)

a intervenit decesul inculpatului: 3) persoana nu a atins vârsta pentru tragere la

răspundere penală; 4) există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași

persoane pentru aceeași; 5) există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra

aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal; 6) există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penată; precum și 7) în cazurile prevăzute în art. 54-56 Cod penal.

În cazul prevăzut de art. 332 alin. (2) CPP, instanța încetează procesul penal, cu

aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul Contravențional al Republicii

Moldova.

Legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și numai

în pct. 6) se tace trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei penate care exclud total ori

condiționează acțiunea organelor competente de a porni urmărirea penală și tragerea

persoanei la răspundere penală ori, după caz. refuzul in adoptarea acestei soluții.

Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute în art. 275 Cod

de procedură penală, printre acestea și existența altor circumstanțe prevăzute de lege

care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Cel din urmă, pct. 9) repetă conținutul pct. 6) al art. 391 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă cu o importantă concretizare și anume că alte circumstanțele

care exclud sau condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de

lege.

Astfel, prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală se vor avea în vedere și cazurile

prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd

4

expres liberarea persoanei de răspundere penală în cazul prezenței anumitor

circumstanțe.

Deci, în conținutul prevederilor art. 391 Cod de procedură penală, temeiul de

încetare - intervenirea amnistiei - nu se regăsește, iar existența circumstanțelor care

exclud urmărirea penală, la fel, nu include amnistia ca temei de încetare, prin urmare

unica soluție legală este de a pronunța o sentință (decizie) de condamnare în temeiul

art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și liberarea de

la executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute

în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, admite

apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2), și

pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță. În

corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor. Potrivit art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de

5

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală

nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură

penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei,

prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea

persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă

în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin.

(1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se

constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct.

4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz,

procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de

procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin

adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul

penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței

de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

6

Conform art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aplicarea

amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la faza de

judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.

985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei,

cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză încetarea

procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată, la

pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului se

face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-se și

posibilitatea administrării de noi probe (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22

- Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) dispunând neclar și divergent în dispozitiv că: „Baibarac Margareta XXXX în baza

art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP și art. 107 alin. (1) CP se liberează de răspundere penală pe art. 190

alin. (2) lit. b) CP cu încetarea acestui proces penal, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021

(în vigoare 31.12.2021) privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova”, nu a indicat aliniatul respectiv al art. 2 din Legea

menționată și nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzută de

normele Codului de procedură penală, enunțate supra.

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3)

și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

7

asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin

adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală ( ),

Sentința de încetare a procesului penal

nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra

învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal

în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a

specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise

la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei

sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

b) a decis în dispozitiv absolut sumar inițial că se casează sentința în latura

penală și se pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, apoi că inculpata se liberează de răspundere penală, cu încetarea

procesului penal, iar în final că se mențin dispozițiile sentinței doar referitor la

corpurile delicte.

Prin urmare, în situația divergentă, când este casată sentința în latura penală, dar

ulterior și menținută, însă doar în latura corpurilor delicte, adică lipsind soluția privitor

la fapta infracțională, vinovăția inculpatului și încadrare juridică a acțiunilor lui,

deoarece sentința a fost casată în această parte, este absolut neclar ce fel de hotărâre a

pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare, pe motive de reabilitare sau

nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul deciziei fiind prezente elemente proprii

ambelor soluții;

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

acesta fiind expus neclar, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

8

admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Andrei Formusatii, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 februarie 2022, în privința inculpatei Baibarac Margareta XXXX și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 19 august

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9

10