1ra-725/2022 — art. 190 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-725/2022

(1-20149787-01-1ra-16052022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe

LEONOV Vasile XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.11.2020-09.11.2021;

Instanța de apel: 13.12.2021-01.03.2022;

Instanța de recurs: 16.05.2022 – 15.06.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Leonov

Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1

(unu) an.

Vasile în una din zilele lunii iunie 2020, aflându-se la oprirea transportului public

„Podul Chișinăului” de pe XXXXX, acționând în mod intenționat și urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a lui Ivan

Ucrainet, prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, și anume sub pretextul necesitații efectuării unui

apel telefonic, a primit de la aceasta telefonul mobil de model ”Xiaomi Redmi 8” de

culoare gri, cu XXXXX cu cartela SIM nr. XXXXX, cu о husă neagră, la preț total

de 4906 lei, pe care 1-a însușit, fugind cu el de la fața locului și cauzând un prejudiciu

considerabil proprietarului.

1

Prin acțiunile sale intenționate, Leonov Vasile a comis infracțiunea prevăzută

de art. 190 alin. (1) Cod penal cu următorul semn calificativ: escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei,

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului actului juridic, dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul viclean care a produs daune considerabile.

către avocata Vlas Elena în interesele inculpatului, care a solicitat o pedeapsă mai

blândă, menționând că, instanța de fond nu a luat în considerație, că inculpatul a

recunoscut pe deplin vinovăția și prejudiciul material, solicitând examinarea cauzei

în procedura simplificată, a colaborat chiar de la început cu organul de urmărire

penală.

De asemenea apelanta a considerat că pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune, iar practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

avocatului Vlas Elena a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

fond a respectat normele procesual-penale și normele penale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate

o apreciere legală.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a stabilit fapta, încadrarea

juridică, a apreciat probele și vinovăția lui Leonov Vasile în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect și obiectiv apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu– din

punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de fond a ținut cont la stabilirea categoriei și a măsurii de

pedeapsă de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

instanța de apel a considerat că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă

legală, întemeiată, motivată, echitabilă și proporțională faptelor de care acesta a fost

învinuit și a cărui vinovăție a fost dovedită.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în baza căruia

este condamnat inculpatul.

2

În contextul prevederilor art. 2, 7, 61 și 75 Cod penal, instanța de apel a indicat,

că pedeapsa este echitabilă când ea impune persoanei vinovate lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă

stabilită generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de

drept încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa penală aplicată inculpatului

corect a fost stabilită sub formă de închisoare pe termen de 1 an cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În sarcina inculpatului, instanța de fond a reținut caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei – comiterea unor infracțiunii mai puțin grave, scopul de profit,

pericolul social sporit, recunoașterea vinei, prezența circumstanțelor agravante -

prezența anterioarelor condamnări penale, situația lui familială, comportamentul lui

în timpul comiterii infracțiunii, la urmărirea penală și la judecarea în fond a cauzei

penale, atârnarea față de faptă, consecințe, părerea părții vătămate și de posibilitatea

de corectare a inculpatului. Mai mult ca atât, prejudiciul părții vătămate nu a fost

recuperat.

Față de Leonov Vasile nu puteau fi aplicate prevederile art. 79, 90 sau 901 Cod

penal, deoarece acesta, după anterioarele condamnări, nu și-a făcut concluziile

respective, nu a respectat legile statului și din nou a comis o infracțiune intenționată.

Pedeapsa penală de închisoare stabilită inculpatului este proporțională faptei

comise, corespunde probelor, circumstanțelor de fapt și de drept stabilite la judecarea

cauzei penale și v-a fi în stare să atingă scopurile pedepsei penale stabilite la art. 61

Cod penal de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei

inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivare recurenta a indicat că, instanțele de fond și apel la emiterea

hotărârilor nu au luat în vedere faptul că inculpatul a recunoscut vina și prejudiciul

3

material cauzat, solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată, a colaborat

chiar de la început cu organul de urmărire penală.

Reieșind din prevederile art. 61, 75 Cod penal și ținând cont de analiza

cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborarea probelor care furnizează

informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al

pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor

atenuante, recurenta consideră că în privința lui Leonov Vasile poate fi aplicată o

pedeapsă mai blândă, în limitele mai mici decât cele prevăzute de lege.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat se reține că, avocata Vlas Elena invocă temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În același timp, apărarea nu a stabilit o argumentare corespunzătoare în

susținerea acestor cazuri prevăzute de lege, criticarea deciziei instanței de apel în

sensul temeiului invocat poartă un caracter formal, invocând doar dezacordul cu

hotărârile instanțelor inferioare referitor la pedeapsă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

4

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

De rând cu aceasta, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția privind respingerea apelului apărării, ținând cont de prevederile art.

61 alin. (2) Cod penal și de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.

75 Cod penal, luând corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite (a comis

infracțiune mai puțin gravă), anterior a fost judecat pentru comiterea infracțiunilor cu

intenție, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

Mai mult, potrivit sentințelor de condamnare precedente în privința inculpatului

a fost aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel încât inculpatul

era conștient de consecințele în urma comiterii unei noi infracțiuni.

Simplu fapt că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Leonov Vasile a unei

pedepse mai blânde.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La individualizarea pedepsei, instanțele de judecată țin cont de solicitările

acuzatorului de stat și a părții apărării, aplicând o pedeapsă proporțională cu

circumstanțele de fapt și de drept. În aceste condiții, stabilirea unei pedepse mai

blânde nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar putea asigura scopul

pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal vis-a-vis de restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane.

În plus, necesitatea schimbării pedepsei nu a fost suficient argumentată, iar

simpla invocarea a normelor de drept sau a erorilor presupuse ca fiind admise de

instanța contestată fără indicarea concretă a lor nu justifică implicarea Colegiului în

schimbarea pedepsei inculpatului, având în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Prin urmare, criticile recurentei nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței, conform

jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din

16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

5

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocata Vlas Elena nu și-au găsit

confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Vlas Elena în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie

2022, în cauza penală privindu-l pe LEONOV Vasile XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 august 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6