1ra-141/22 — art. 188 alin. 2 lit. d, f CP art. 217 alin. 3 lit. c CP

1ra-141/22 — art. 188 alin. 2 lit. d, f CP art. 217 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-141/22

1-21035241-01-1ra-28012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului

Cherman Alexandr, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 14 iulie 2021, în cauza penală în privința lui

Cherman Alexandr xxxxxxxx,

născut la xxxxxxxxx, originar din

xxxxxxxx, fără viză de domiciliu.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 10.03.2021 – 14.07.2021;

Instanța de apel: 04.08.2021 – 12.10.2021;

Instanța de recurs: 28.01.2022 – 16.05.2022.

A C O N S T A T A T:

12 octombrie 2021, Cherman Alexandr a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 217 alin. (2) Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare;

- art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitatea

legată de gestionarea drogurilor, etnobotanicelor, a analogilor acestora,

precum și a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

stabilite, i-a fost stabilită lui Cherman Alexandr, pedeapsa principală definitivă

sub formă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, și pedeapsă complimentară sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitatea legată de

gestionarea drogurilor, etnobotanicelor, a analogilor acestora, precum și a

substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani.

1

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Cherman Alexandr, în

beneficiul bugetului de stat, suma de 3 360 (trei mii trei sute șaizeci) lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru suportate pentru întocmirea

raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-104 din

28.01.2021, și raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-4912

din 18.12.2019.

Cherman Alexandr începând cu o perioadă de timp nestabilită de către

organul de urmărire penală, urmărind scopul păstrării ilegale a drogurilor,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă îndreptată spre atingerea scopului său, a obținut în

circumstanțe necunoscute, substanță psihotropă amfetamină, în scop de

consum personal, păstrând substanța asupra sa până la 10 ianuarie 2021,

aproximativ la ora 04:10, moment în care a fost depistat pe str. Nicolae Costin

61/2 din mun. Chișinău, de către echipajului de reacționare operativă „MAI

1137” din cadrul Direcției de Poliție a mun. Chișinău.

Tot atunci, Cherman Alexandr, având un comportament suspect, a fost

condus la Inspectoratul de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a

mun. Chișinău, pe adresa mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 12, unde, de la

acesta a fost ridicat prin procesul-verbal de ridicare din 10 ianuarie 2021 un

pachet din polimer cu o substanță de culoare albă.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/-1-R-104

din 28 ianuarie 2021, s-a stabilit că substanța cu aspect de praf, de culoare

albă, ridicată prin procesul-verbal de ridicare din 10 ianuarie 2021, de la

Cherman Alexandr, reprezintă amfetamină, care se atribuie la substanțele

psihotrope. Cantitatea substanței psihotrope - amfetamina constituie 0,39 g.

Conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, privind

aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, substanța psihotropă - amfetamina în cantitate de 0,39 g, constituie

proporții mari, și face parte din categoria substanțelor psihotrope, introdusă

în Lista nr.1, Tabelul II a substanțelor stupefiante (narcotice) și substanțelor

psihotrope utilizate în scopuri medicale, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr. 1088 din 05 octombrie 2004.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Cherman Alexandr, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(2) Cod penal, individualizată prin

procurarea și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare.

Tot el, Cherman Alexandr, începând cu o perioadă de timp nestabilită de

organul de urmărire penală, urmărind scopul păstrării ilegale a substanțelor

stupefiante, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul său, a procurat în

2

circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală substanțe

stupefiante pe care le-a păstrat asupra sa, până la 30.11.2019 aproximativ ora

01:00, atunci când a fost stopat echipajul de poliție „MAI 1136”, pe str. Nicolae

Costin 61/1, mun. Chișinău, pe motiv că manifesta un comportament

neadecvat și care în urma comunicărilor purtate cu colaboratorii de poliție

acesta a recunoscut că deține asupra sa substanțe interzise.

Ulterior, fiind condus la Inspectoratul de Poliție Buiucani al Direcției de

Poliție a mun. Chișinău, situat pe str. Calea Ieșilor 12, numitul a predat

benevol colaboratorilor de poliție un pachet de tip zip-lock, în care se afla o

substanță solidă, de culoare albă, pachet care ulterior a fost ridicat prin

ordonanță și proces verbal de ridicare

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică

nr.34/12/1-R- 4912 din 18.12.2019, substanța solidă, sub formă de pulbere,

de culoare albă în pachet de tip zip-lock, ridicată la 30.11.2019, de la Cherman

Alexandr, reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante. Masa substanței stupefiante PVP constituie

0,36 gr.

Conform Hotărârii de Guvern nr.1088 din 05.10.2004 cu privire

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului PVP este inclus în Tabelul I.

Substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale.

Lista nr.1. Substanțe stupefiante. Cantitățile includ amestecurile substanțelor

stupefiante (narcotice) și/sau psihotrope cu precursori, adaosuri (preparate

medicamentoase, acizi, glucoză, faină, amidon), (Hotărârea Guvernului nr. 853

din 21.09.2010, în vigoare la 28.09.2010).

Conform pct. 148 din a Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, „Cu

privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”,

substanța PVP de la 0,07 gr. până la 1 gr., constituie proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Cherman Alexandr, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(3) lit. c) Cod penal, individualizată prin

procurarea și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău. (sediul Buiucani) din 14 iulie 2021 și pronunțarea unei noi hotărârii,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cherman Alexandr

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă neprivativă de libertate și trecerea

cheltuielilor judiciare în contul statului.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță nu a respectat

criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilind o pedeapsa prea

aspră în lipsa inculpatului. La aplicarea pedepsei inculpatului prima instanță

nu a dat o deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75, 90 Cod penal.

Pedeapsa stabilită inculpatului nu este una echitabilă în raport cu faptele

3

săvârșite, personalitatea acestuia și circumstanțele atenuante existente pe

cauza penală nominalizată, în privința inculpatului fiind posibilă aplicarea

unei pedepse mai blânde neprivativă de libertate conform prevederilor art. 90

Cod penal.

Partea apărării a considerat că, în vederea stabilirii unui echilibru

rezonabil între interesele generale ale societății și interesul particular al

inculpatului, prima instanță urma să țină cont inclusiv de comportamentul

inculpatului post infracțional, precum și necesitatea acestuia de a-și susține

familia.

A menționat că, în privința inculpatului nu se impune in mod imperativ

ca executarea pedepsei să fie in regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod

deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de

reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai

repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării

normelor legale indiferent de orice tentație.

Partea apărării a indicat că, inculpatul nu prezintă pericol pentru

societate și izolarea lui de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în

coraport cu personalitatea acestuia și fapta săvârșită, ținând cont și de faptul

că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit. Or, pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un

avertisment sever pentru inculpat, iar suspendarea condiționată a executării

pedepsei - perioadă determinată de timp în care va fi supravegheat

comportamentul inculpatului constituie o măsură adecvată care va duce la

îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei penale

putând fi realizate in această modalitate.

De asemenea, partea apărării a menționat că, inculpatului i-a fost violat

dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO, fiind dispusă

examinarea cauzei în lipsa acestuia. Prima instanță eronat a constatat

eschivarea cu rea-credință a inculpatului de la prezentarea în instanța de

judecată atât timp cât nu s-au stabilit motivele neprezentării acestuia în

instanță, or la dosar lipsesc probe care confirmă eschivarea cu rea-credință de

la înfățișarea în instanța de judecată. La fel, lipsesc probe că inculpatul

cunoștea despre examinarea cauzei in instanța de fond.

Referitor la cheltuielile judiciare, partea apărării a menționat că, prima

instanță nu a ținut cont de faptul că întocmirea rapoartelor de constatare

tehnico-științific din 28.01.2021 și 18.12.2019 au fost dispuse de organul de

urmărire penală în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, iar

cheltuielile suportate în mărime de 3360 de lei, urmează a fi trecute în contul

statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului. Or, aceste acțiuni țin de

activitatea organelor de urmărire penală, care au un rol activ în procesul de

depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul pentru aducerea învinuirii de stat.

4

12 octombrie 2021, apelul avocatului Gorencu Cornelia în numele inculpatului

Cherman Alexandr a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii

contestate.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

sentința se contestă în partea individualizării pedepsei, cât și în partea

cheltuielilor judiciare, astfel, temei pentru a interveni în sentință din oficiu,

conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală cu privire la încadrarea

juridică, lipsește.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate

din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpatului Cherman Alexandr în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

individualizată prin procurarea și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții

mari, fără scop de înstrăinare și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal,

individualizată prin procurarea și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții

mari, fără scop de înstrăinare, a căror circulație în scopuri medicinale este

interzisă.

Instanța de apel a considerat dovedită vinovăția inculpatului Cherman

Alexandr în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal în

baza probelor cercetate, coraborându-le între ele, cum ar fi: declarațiile

inculpatului Cherman Alexandr făcute la faza de urmărire penală; declarațiile

martorului Afanas Alexandru; declarațiile martorului Buruian Nicolae; proces-

verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 10.01.2021, în cadrul căruia

de la Cherman Alexandr a fost ridicat un pachețel de polietilenă de tip zipo, în

care se află o substanță de culoare albă (f.d.13-14); raportul de constatare

tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-104, în cadrul căruia s-a constatat că

substanța cu aspect de praf, de culoare albă, ridicată prin proces-verbal de

ridicare de la Cherman Alexandr, reprezintă amfetamin, care se atribuie la

substanțele psihotrope. Cantitatea substanței psihotrope - amfetamin constituie

0,39 g. (f.d.17-20); un pachețel de polietilenă de tip zipo recunoscut în calitate

de corp delict, în care se află o substanță de culoare albă - amfetamin în

cantitate de 0,39 g;

Instanța de apel a considerat dovedită vinovăția inculpatului Cherman

Alexandr în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod

penal în baza probelor cercetate, coraborându-le între ele, cum ar fi:

declarațiile martorului Prepeleac Marin; proces-verbal de cercetare la fața

locului din 30.11.2019, potrivit căruia cercetarea la fața locului s-a efectuat în

camera de audiere a IP Buiucani. Obiectul cercetării este pachețelul în care se

află o substanță de culoare albă. Din spusele lui Cherman Alexandr aceasta este

o substanță narcotică (sare). Pachețelul a fost scos din buzunarul drept al

pantalonilor și l-a predat benevol. În cadrul cercetării la fața locul pachețelul cu

substanța albă a fost ridicat (f.d.6-7); raportul de constatare tehnico-științifică

5

nr.34/12/1-R-4912 din 18.12.2019, potrivit căruia se atestă că substanța solidă,

sub formă de pulbere, de culoare albă în pachet de tip „zip-lock”, ridicată la data

de 30.11.2019, de la Cherman Alexandr, reprezintă PVP, care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante. Masa substanței stupefiante PVP constituie

0,36 g. (f.d.15-18); substanța solidă, sub formă de pulbere, de culoare albă în

pachet de tip „zip-lock” recunoscută în calitate de corp delict, ridicată la data de

30.11.2019, de la Cherman Alexandr, care conform Raportului de constatare

tehnico-științifică nr.34/12/1-R- 4912 din 18.12.2019 reprezintă PVP, care se

atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Masa substanței stupefiante PVP

constituie 0.36 g. Transmis spre păstrare în camera coruperilor delicte a IP

Buiucani.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și

cercetate în cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel

în raport cu argumentele din rechizitoriu ultima a considerat că, vinovăția

inculpatului Cherman Alexandr pe deplin este dovedită și acțiunile acestuia

corect au fost încadrate în temeiul art. 217 alin. (2) Cod penal, individualizată

prin procurarea și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții mari, fără scop de

înstrăinare și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, individualizată prin procurarea

și păstrarea drogurilor săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

Instanța de apel, verificând chestiunea individualizării pedepsei penale

în privința inculpatului în raport cu argumentele părții apărării, a reținut că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță i-a stabilit lui Cherman

Alexandr o pedeapsă echitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită, ținând cont

de gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, care potrivit prevederilor

art. 16 alin. (5) Cod penal, se califică ca o infracțiune ușoară și una mai puțin

gravă, iar în coroborare cu prevederile alin. (4) art. 90 Cod penal, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum

și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Totodată, instanța de apel a menționat că, deși la o primă vedere, în

circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, totuși, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei se mai cere ca instanța de judecată

să țină cont de faptul că, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, un aspect omis de către partea

apărării îl constituie persoana condamnatului, sub raportul periculozității

6

sociale, care decurge în primul rând din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost comisă, iar în al doilea rând de personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a indicat circumstanțe care

ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului este posibilă doar cu

izolarea lui de societate, enumerând circumstanțele constatate: a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor, care se clasifică ca infracțiuni ușoare și mai puțin

grave, săvârșite cu intenție, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat.

Instanța de apel a menționat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Astfel, instanța de apel indicat că, deși au fost îndeplinite cerințele de

jure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanța de fond a efectuat

o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în

acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii. Numai în măsura în care se dovedește că săvârșirea faptei se

datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea sa,

nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, să decidă dacă este justificată

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

A reținut instanța de apel că, o condiție prevăzută expres în alin. (1)

art. 90 Cod penal, privind aplicabilitatea normei date, constă în concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel,

este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de

a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze

hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis

acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Instanța de apel a concluzionat că, stările de fapt, dar și circumstanțele în

care au fost săvârșite infracțiunile incriminate inculpatului, evidențiază

incorectitudinea aplicării unei pedepse neprivative de libertate deoarece,

inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune ușoară și una mai puțin gravă,

prevăzută de art. 16 alin. (5) Cod penal, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat.

În acest context, instanța de apel a reținut faptul că, pedeapsa este

echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. De altfel, pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri

ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane.

7

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează

dispreț fată de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, o pedeapsă

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat asupra respingerii

argumentelor invocate de către apelant ca fiind nefondate or, aplicarea unei

sancțiuni mai blânde nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei

penale.

Instanța de apel a menționat că, luând în considerare faptul că art. 217

alin. (2) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, cât și la momentul

examinării cauzei penale, stabilește pentru persoanele fizice pedeapsă cu

amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de până la 150 de ore, sau cu închisoare

de până la 1 an și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii, cât și la momentul examinării cauzei penale, stabilește pentru

persoanele fizice pedeapsă cu închisoare de până la 4 ani cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani, luând în considerare faptul că inculpatul se eschivează

de a se prezenta în fața instanței de judecată, nu este angajat oficial în câmpul

muncii, necesitățile individuale, posibilitățile, drepturile și responsabilitățile

sociale ale inculpatului, inclusiv și de recomandările serviciului de

resocializare, se face imposibilă aplicarea pedepsei sub formă de amendă sau

muncă neremunerată.

Cu referire la argumentele invocate de către partea apărării că nu s-au

stabilit motivele neprezentării inculpatului în instanță, lipsesc probe că

inculpatul cunoștea despre examinarea cauzei in instanța de fond, instanța de

apel le-a considerat nefondate și fără suport probatoriu, or, CtEDO a decis, în

mod constant, în jurisprudența sa, că posibilitatea pe care trebuie să o aibă

acuzatul de a lua parte la ședința de judecată decurge din obiectul și scopul

ansamblului dispozițiilor art. 6 CoEDO, deoarece lit. c), d) și e) ale § 3 ale

aceluiași text recunosc oricărui acuzat dreptul de a se apăra el însuși, de a

interoga sau de a face să fie interogați martorii, de a fi asistat gratuit de un

interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în ședința de

judecată, toate acestea fiind de neconceput fără prezența sa, motiv pentru care

legislatorul este obligat să ia măsuri de „descurajare” a absențelor

nejustificate.

De asemenea, instanța de apel a evidențiat că, participantul la proces,

care cunoaște despre faptul desfășurării unui proces ce-l vizează, este obligat

de sine stătător să se intereseze de mersul procesului și examinarea cauzei în

lipsa acestuia nu va constitui o încălcare a art. 6 CoEDO (hotărârile CtEDO

Avramenco versus Moldova și Ponomaryov versus Ucraina) cât și nu

constituie limitare a dreptului la o instanță și nici a dreptului la un proces

8

echitabil, comportamentul părții de renunțare la dreptul de a compărea în fața

instanței de judecată, ce și-a îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri

pentru a asigura prezența părții în ședința de judecată (hotărârile CtEDO

Mihaes versus Franța și Kattan versus România).

Instanța de apel a reținut că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform

normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și

mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal. Aceste criterii generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, s-au valorificat anume în această ordine, fiindu-i

stabilit inculpatului termenul de pedeapsă prevăzute de sancțiunea art. 217

alin. (2) și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, în cuantumul nominalizat în

dispozitivul sentinței.

Cât privește argumentul părții apărării privind aplicarea unei pedepsei

sub formă de închisoare cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, instanța de apel l-a respins ca fiind

neîntemeiat din motivele sus menționate. Mai mult ca atât, în coroborare cu

prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei

periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

La caz, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul

său în viața socială, precum și cel înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, a considerat neîntemeiate alegațiile titularilor dreptului de apel

în suspendarea condiționată, considerând că la moment izolarea inculpatului

Cherman Alexandr de societate este necesară și rezonabilă.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că pedeapsa respectivă a fost

motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu

prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Cu referire la argumentele părții apărării cu privire la cheltuielile

judiciare, instanța de apel a constatat că acestea nu și-au găsit confirmarea la

judecarea apelului declarat, iar prima instanță a acordat eficiență deplină

prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, dispoziția art. 142 alin. (1) Cod de

procedură penală potrivit cărei, expertiza se dispune în cazurile în care pentru

constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală, sunt necesare cunoștințe specializate în

domeniul științei (...), de către organul de urmărire penală, procuror (...), la caz

fiind raporturile de constatare tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-104 din

28.01.2021 și nr.34/12/-1-R-4912 din 18.12.2019, în vederea depistării

9

infractorului și încadrări juridice corecte a acțiunilor criminale, care în sensul

art. 143 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, sunt obligatorii.

Dispozițiile alin. (3) art.75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, nr.68 din 14.04.2016, expres stabilind, că „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de

către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală”.

Astfel, ținând cont de faptul, că rapoartele de expertiză, au fost utilizate

în sensul art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală în calitate de probe, fiind

puse la baza acuzării inculpatului Cherman Alexandr, instanța de apel a

considerat că costul cheltuielilor judiciare urmează să fie suportat de către

inculpat, având în vedere că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei

infracționale incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că, cheltuielile de judecată în

sumă de 3 360 (trei mii trei sute șaizeci) lei, suportate pentru efectuarea

rapoartelor constatare tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-104 din 28.01.2021

și nr.34/12/-1-R-4912 din 18.12.2019, urmează a fi achitate anume din contul

lui Cherman Alexandr în contul statului, având în vedere că, la momentul

derulării a acțiunilor de urmărire penală aceste cheltuieli au fost suportate de

stat, deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției

nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost

dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, ultimul urmează să recupereze

cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea la caz, a raportului de

constatare.

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5) 6) și 10)

Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 14 iulie 2021 în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei penale și emiterea unei decizii noi prin care lui

Cherman Alexandr să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate cu

dispunerea trecerii cheltuielilor judiciare în contul statului.

În motivarea recursului, partea apărării reiterează argumente invocate

în cererea de apel, susținând suplimentar că, instanțele de fond eronat au

judecat cauza în lipsa condamnatului, nefiind îndeplinită citarea legală a

acestuia în ședința de judecată. Instanțele de fond eronat au constatat

eschivarea cu rea-credință a inculpatului de la prezentarea în instanța de

judecată atît timp cît nu s-au stabilit motivele neprezentării acestuia în

instanță. Or, la dosar lipsesc probe care confirmă eschivarea cu rea-credință

de la înfățișarea în instanța de judecată, precum și probe că inculpatul

cunoștea despre examinarea cauzei în instanța de fond și de apel.

Partea apărării consideră că, instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere a apelului declarat, nu a oferit o argumentare motivată deciziei pe

care se întemeiază soluția, hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6

10

alin. 1) și 3) CtEDO. La caz, instanța de apel a reținut toate argumentele

invocate de către partea acuzării, fără a lua în considerație argumentele

apărării.

Astfel, în viziunea apărării, atît instanța de fond, cît și cea de apel nu au

respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei și nu au dat

eficiență deplină prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind una inechitabilă în raport cu fapta săvârșită și personalitatea

inculpatului.

La fel, menționează că, instanțele de fond, la individualizarea și

stabilirea pedepsei inculpatului nu au ținut cont de circumstanțele atenuante

precum: recunoașterea vinovăției; căința sinceră a inculpatului; colaborarea

acestuia cu organul de urmărire penală și conduita postinfracțională a

inculpatului; lipsa urmărilor grave ale infracțiunii; că inculpatul se

caracterizează pozitiv prin caracteristica eliberată de autoritatea publică

locală din or. Glodeni prin care se menționează că ultima nu dispune de

materiale sau informații care să-l compromită pe inculpat, acesta nu a creat

probleme de comportament; că infracțiunile săvârșite fac parte din categoria

celor ușoare și mai puțin grave; inculpatul nu are antecedente penale; este

căsătorit și are 2 copii minor. Circumstanțe agravante în privința inculpatului

nefiind reținute de către instanțele de fond.

Cu referire la cheltuielile judiciare, partea apărării a reiterat poziția sa

invocată în cererea de apel, susținând că aceste cheltuieli au fost efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru a

demonstra vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate..

Normele procesual penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli pentru efectuarea

expertizei judiciare și instrumentarea cauzei penale.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil admiterii din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5, 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

11

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când:

5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că

criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin

prevederile procesual penale.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414

414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluție.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Având în vedere dezideratele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit

menționează că instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor invocate

în apelul apărării și a inculpatului, nu le-a supus verificării prin prisma

probatoriului administrat la dosar și nu a răspuns în mod corespunzător la

toate motivele invocate în cererile de apel.

Referitor la eroarea prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, invocată de recurent, sub aspectul că prezenta cauză a fost

examinată în lipsa inculpatului, acestuia fiindu-i încălcat dreptul la un proces

echitabil, Colegiul menționează că temeiul respectiv, și-a găsit confirmare,

cauza fiind examinată în apel, cu încălcarea prevederilor art. 321 alin. (6) Cod

12

de procedură penală. Or, la caz, nu sunt incidente prevederile art. 321 alin. (2)

pct. 3) Cod de procedură penală, potrivit căror, judecarea cauzei în lipsa

inculpatului poate avea loc în cazul examinării unor cauze privitor la

săvârșirea unor infracțiuni ușoare când inculpatul solicită judecarea cauzei în

lipsa sa.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că, potrivit art. 6 din

CEDO, care garantează dreptul persoanei acuzate de a participa în mod efectiv

la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar dreptul de a fi

prezent, ci și dreptul de a asculta și de a urmări procesul. Acest drept face

parte din esența conceptului procedurii contradictorii și poate fi dedus din

garanțiile prevăzute de articolul 6 § 3 - „să se apere el însuși", „să întrebe sau să

solicite audierea martorilor" și „să fie asistat în mod gratuit de un interpret,

dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere".

Mai mult, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei,

părților trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin

urmare dacă apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea

sunt valabile și pentru instanța dată.

La acest segment, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit art.412 alin. (3)

Cod de procedură penală, judecarea apelului se face cu citarea părților și

înmânarea copiilor de pe apel.

Potrivit art. 236 alin. (1), alin. (11) Cod de procedură penală, chemarea

unei persoane în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată

se face prin citație scrisă. Citarea se poate face și prin notă telefonică sau

telegrafică, prin telefax ori prin mijloace electronice. Citarea se poate face și

prin intermediul poștei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie

electronică în cazul în care ofițerul de urmărire penală, procurorul, instanța

de judecată dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a dovedi că citația a

fost primită.

În conformitate cu prevederile art. 236 alin. (2) Cod de procedură

penală, citarea se va face în așa fel ca persoanei chemate să i se înmâneze

citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să se prezinte

conform citației în fața organului respectiv.

În corespundere cu art.242 alin. (1) Cod de procedură penală, dovada de

primire a citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal, denumirea

organului de urmărire penală sau a instanței care a emis citația, numele,

prenumele și calitatea procesuală a persoanei citate, precum și data pentru

care este citată. Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data

înmânării citației, numele, prenumele, calitatea și semnătura celui ce

înmânează citația, certificarea de către acesta a identității și a semnăturii

persoanei căreia i s -a înmânat citație, precum și indicarea calității acesteia.

Astfel, Colegiul penal lărgit evidențiază că, potrivit jurisprudenței

naționale, judecarea apelului se face cu citarea inculpatului, căruia trebuie să i

se înmâneze o citație, iar adeverința cu indicația datei primirii se restituie

instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau neînștiințarea instanței de către

13

inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei pentru

stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește dovada de înmânare

a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie citarea ilegală a

acestuia, cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești.

În conformitate cu art. 321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu

excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol. Judecarea cauzei în lipsa

inculpatului poate avea loc în cazul: 1) când inculpatul se ascunde de la

prezentarea în instanță; 2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie

adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de

apărătorul lui sau de administrația locului de detenție a acestuia; 3)

examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când

inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa. (4) În caz de neprezentare a

inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amână, cu excepția cazurilor

enumerate.

Aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii nu au fost respectate de

către instanța de apel. Mai mult, se atestă că vizavi de acestea, de către partea

apărării, au fost invocate critici privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului

în ambele jurisdicții, fapt trecut cu vederea de către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit telefonogramei anexată

la materialele cauzei (f.d. 147, vol. II), Inspectoratul de Poliție Buiucani al

Direcției de Poliție mun. Chișinău, în gestiunea căruia s-a aflat dosarul de

căutare a inculpatului, intentat în baza încheierii primei instanțe din

14 aprilie 2021 (f.d. 92, vol. II), a informat instanța de apel despre faptul că

Cherman Alexandr a fost găsit de către organele abilitate și se află la

libertate.

În consecință, inculpatul a fost citat pentru data de 12 octombrie 2021,

care, însă conform adeverințelor de pe avizele de recepție, au fost indicate

mențiunile „nereclamat" și „necunoscut”(f.d. 144, 1441).

Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel din 12 octombrie 2021 (f.d. 145-169), instanța de apel, verificând

prezența participanților la proces, a stabilit că inculpatul nu s-a prezentat la

ședința de judecată stabilită, menționând în contradictoriu cu materialele

cauzei: „a fost citat legal, dosar de căutare nr. 2019090088”, și a dispus „A

considera posibilă examinarea cauzei în lipsa inculpatului”.

Subsecvent, instanța de recurs evidențiază argumentele instanței de

apel privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului ,,deși a fost legal citat, nu

s-a prezentat. Potrivit înștiințării emise de către Inspectoratul de Poliției

Buiucani al DP mun. Chișinău, înregistrat în Judecătoria Chișinău (sediul

Buiucani) la data 04 mai 2021, a informat că în baza materialului de anunțare

în căutare în privința cet. Cherman Alexandr a fost pornit duplicatul dosarului

de căutare nr. 2019090088”.

La caz, Colegiul penal lărgit, subliniază că instanța de apel nu și-a

îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri pentru a asigura prezența

14

părții în ședința de judecată, fără a dispune aducerea silită și anunțarea în

căutare, prin încheiere protocolară a considerat posibilă continuarea

examinării cauzei în absența inculpatului, în privința căruia nu dispunea de

confirmarea citării legale.

Raportând circumstanțele nominalizate la normele de drept expuse

supra, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, dispunând examinarea

cauzei în lipsa inculpatului, nu a dispus de probe verosimile că inculpatul

Cherman Alexandr a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a

apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la

judecarea cauzei în ordine de apel, or în acest sens nu au fost prezentate

probe incontestabile în privința întreprinderii unor măsuri necesare cu

privire la prezentarea inculpatului în instanță.

În aceste condiții, instanța de recurs, reține că instanța de apel derogând

de la prevederile menționate supra, nu a întreprins toate măsurile posibile în

vederea asigurării prezenței inculpatului în ședința de judecată a instanței de

apel, fapt ce a dus la lezarea drepturilor inculpatului Cherman Alexandr la un

proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a participa în

apel și de a se pronunța asupra apelului personal.

Pe lângă faptul că instanța de apel a admis erori în privința judecării

cauzei fără citarea legală a unei părți, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia

contestată prezintă deficiențe la capitolul motivării în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

La acest segment, Colegiul penal lărgit reține că potrivit art. 414 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul verifică declarațiile

și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

În același context, Colegiul penal lărgit atestă că, deși potrivit

descriptivului deciziei contestate, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia sentinței în baza materialelor dosarului, potrivit procesului-verbal

al ședinței de judecată probele trecute în revistă în partea descriptivă a

deciziei acuzării nu au constituit obiect de cercetare în ședința instanței de

apel, deși au fost trecute în revistă în partea descriptivă a deciziei contestate.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. 100 alin. (4), 101 alin. (1)-

(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate

a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu

alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Se reține că,

verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

15

logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce

unele probe sunt admise, iar altele respinse.

În acest context se menționează că, instanța de apel urma să dezvăluie

concluzia sa și să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse

în sprijinul învinuirii și apărării, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o

apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând

fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate vizavi de soluția de

judecare a apelului în lipsa inculpatului și respingere a apelului părții apărării

poartă un caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a

probelor, iar așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la

pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și

aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete,

neîntemeiate și cu o marjă sporită de incertitudine asupra calității efectuării

actului de justiție.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea

hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă,

întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat

de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru

părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că

cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției

inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul

unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății,

dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării

adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se reflectă în

motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 CEDO,

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată

în cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o

cerere de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și

alții c. Rusiei 11 (2007) § 85).

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit reamintește că dreptul la

un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, include printre altele

dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente

pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor

drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea

CtEDO Artico vs Italia (1980) § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv

decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată.

16

Altfel spus, art.6 CEDO implică în sarcina „instanței" obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea CtEDO

Van de Hurk vs Olanda (1994) § 59).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că temeiul de

casare invocat de recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și-a găsit confirmare, întrucât decizia atacată cuprinde

expunerea motivelor pe care se întemeiază soluția.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursul ordinar declarat de către avocatul Gorencu Cornelia în numele

inculpatului Cherman Alexandr urmează a fi admis pentru a da posibilitate

instanței de apel să examineze cauza complet și obiectiv și în raport cu cele

menționate în recursul avocatului, în scopul asigurării contradictorialității și

echității procesului în cauză conform standardelor legislației naționale și a

jurisprudenței CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul avocatul Gorencu

Cornelia în numele inculpatului Cherman Alexandr, casează total decizia

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021, în

cauza penală în privința lui Cherman Alexandr xxxxxxx și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

17