1ra-2006/21 — art.349 alin. 2 lit. a CP

1ra-2006/21 — art.349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2006/21

1-16118402-01-1ra-29092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor și Plămădeală

Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către

avocatul Cecan Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza penală în

privința lui

Cuzmenco Mihail XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.12.2016– 26.03.2019;

Instanța de apel: 12.04.2019- 18.06.2019;

Instanța de recurs: 23.08.2019- 05.11.2019;

Instanța de apel: 09.12.2019 – 29.06.2021;

Instanța de recurs: 29.09.2021– 31.05.2022.

a c o n s t a t a t :

Cuzmenco Mihail a fost recunoscut și condamnat în baza art.349 alin.(2) lit. a) Cod

penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat parțial la

pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa neexecutată aplicată prin

sentința Judecătoriei Orhei din 06 aprilie 2016, în baza art.217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, și definitiv i-a fost stabilită lui Cuzmenco Mihail pedeapsa de 4 ani și 2 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

2016, la aproximativ ora 01:30, Cuzmenco Mihail fiind în stare de ebrietate în

domiciliul său din XXXXX, urmărind scopul sistării activității de serviciu ori

schimbării caracterului ei, a amenințat cu vătămarea integrități corporale, și a

1

aplicat violența periculoasă pentru viață față de ofițerul superior de sector a

Inspectoratului de Poliție Orhei Ruslan Ungureanu, care se afla la serviciu, în

componența grupului operativ și care s-a deplasat pe adresa sus indicată, în scopul

prevenirii și curmării unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, și anume,

aplanarea unui conflict în sfera relațiilor familiare, sesizat de membrii familiei

acestuia. La solicitarea colaboratorilor de poliție Ruslan Ungureanu și Alexandru

Buzu, de a urca în automobilul de serviciu pentru a fi escortat la Inspectoratul de

Poliție Orhei și documentat cazul dat, Cuzmenco Mihai a opus rezistență agresivă

polițiștilor, amenințându-i cu răfuială fizică.

Ulterior, în timpul când era escortat spre automobilul de serviciu, în scopul

de a se eschiva, a aplicat violență periculoasă pentru viață, exprimată prin

îmbrânceli și lovituri cu piciorul, în rezultatul cărora reprezentantului

Inspectoratului de Poliție Orhei, Ruslan Ungureanu, conform Raportului de

expertiză medico-legală nr. XXXXX, i-a fost cauzată fractură închisă de maleolă

peronieră a gleznei drepte cu deplasarea minimă de fragmente, care determină o

dereglare a sănătății de lungă durată și se clasifică ca vătămare medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal –

„Amenințarea cu vătămarea integrității corporale și aplicarea violenței

periculoase pentru sănătate față de persoană cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul

făptuitorului”.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Cuzmenco Mihail

să fie achitat.

În motivarea apelului declarat, apărătorul a indicat că, instanța de fond din

cumulul de probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești eronat a ajuns la

concluzia că a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, sentința

fiind bazată doar pe presupuneri.

De asemenea, apărătorul a menționat că, la materialele cauzei lipsește vreun

act care să demonstreze faptul că inculpatul la momentul comiterii faptei era în

stare de ebrietate.

Mai mult, avocatul a indicat că prin rechizitoriu inculpatului îi este

încriminat faptul că a aplicat mai multe lovituri cu piciorul și îmbrânceli, însă

potrivit rapoartelor de expertiză medicale-legale, prezente la materialele cauzei, la

Ungureanu Ruslan nu au fost depistate alte leziuni corporale, echimoze, vânătăi,

umflături etc. cu excepția fracturii închise de maleolă peronieră a gleznei drepte,

ceea ce atestă că acestuia nu i-au fost aplicate careva lovituri.

Un alt temei de declarare a apelului indicat de către apărător a fost faptul că

parte vătămată Ungureanu Ruslan nu a depus o cerere de examinare în lipsă, însă

nu a fost prezent la toate ședințele, instanța pronunțând o sentință de condamnare.

2019, apelul declarat de către avocatul în numele inculpatului Cuzmenco Mihail a

2

fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel analizând probele cercetate atât la urmărirea penală,

în instanța de fond cât și în cadrul instanței de apel a conchis că inculpatul prin

acțiunile sale intenționate a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.349 alin. (2) lit. a)

Cod penal - amenințarea cu vătămarea integrității corporale și aplicarea violenței

periculoase pentru sănătate față de persoană cu funcție de răspundere, în scopul

sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul

făptuitorului.

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre rejudecare către aceiași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor a invocat că, instanțele de fond nu s-au expus asupra

admisibilității probelor, nu indică care urmează a fi admise și care sunt respinse.

De asemenea, instanța de apel eronat a respins argumentele cu referire la

nulitatea actelor procesuale, susținând că partea apărării a epuizat dreptul de a

declara nulitatea actelor, deoarece la etapa urmăririi penale au fost depuse careva

demersuri în acest sens, or conform art.251 alin.(3) Cod de procedură penală,

nulitatea poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți.

Totodată, a susținut apărătorul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

faptului că, în privința procurorului care a gestionat respectiva cauză penală a fost

pornită o cauză penală pe motivul falsificării probelor din prezenta cauză penală

conform art.310 alin.(2) Cod penal.

La fel, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului invocat în apel și

anume – referitor la modificarea învinuirii în instanța de apel, care a fost contrară

prevederilor art.325 Cod de procedură penală.

Avocatul a indicat că, instanța de apel la condamnarea inculpatului a luat în

calcul declarațiile părții vătămate Ungureanu Ruslan, care sunt contradictorii, or,

pe parcursul la 2 ani acesta a susținut că i-a fost aplicată o singură lovitură, iar

ulterior își modifică declarațiile și susține ca i-au fost aplicate mai multe lovituri.

În altă ordine de idei, în decizia pronunțată, instanța de apel operează cu

numele Cotorobai Alexei, care nu are nicio calitate în respectiva cauză penală.

Într-un final recurentul a menționat că, poziția contradictorie a instanței care

pe de o parte apreciază ca veridice declarațiile expertului judiciar Savciuc Valeriu,

care a efectuat raportul de expertiză nr.XXXXX, iar concluziile din raportul

menționat le-a apreciat critic.

noiembrie 2019 a fost admis recursul, casată total decizia Colegiului penal al Curții

3

de Apel Chișinău din 18 iunie 2019, în privința inculpatului Cuzmenco Mihail și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, poziția instanței de

apel este una contradictorie, deoarece în partea descriptivă a deciziei pe de o parte

susține că ,,declarațiile martorilor Cuzmenco Elena, Cuzmenco Marina, Galescu

Zoia și Galescunu Irina nu pot servi temei de achitare a inculpatului pe motiv că,

sunt date în scopul exonerării ultimului de la răspunderea penală, or, acești martori

sunt rude apropiate ale inculpatului, soție, fiică, soacră”, iar pe de altă parte indică

că declarațiile acestor martori sunt consecutive, coroborează cu întreaga sistemă de

probe și documente, inclusiv și, cu declarațiile părții vătămate Ruslan Ungureanu și

a martorilor Buzu Alexandru, Dudnic Nicolae și Jingan Constantin, probe, care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care

dovedesc pe deplin faptul că, Cuzmenco Mihail a comis acțiunile infracționale.

Totodată, instanța de recurs ordinar a menționat că, instanța de apel

nemotivat a pus la baza condamnării inculpatului raportul de expertiză medico-

legală XXXXX, care contravine raportului de expertiză judiciară nr.XXXXXX și

raportului de expertiză nr.XXXXXX18, or, ultima expertiză a fost efectuată în

comisie de către 3 experți judiciari medici legiști.

De asemenea, Colegiul penal lărgit a conchis că, instanța de apel superficial

s-a expus asupra erorilor procesuale, fără a dezvălui poziția sa în coraport cu

încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale (fructele pomului otrăvit),

aceasta menționează că ,,apărarea nu au avut careva pretenții la etapa urmării

penale, ceia ce denotă că au pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale

organului de urmărire penală ulterior, adică instanțele de judecată”, or, conform

art.251 alin.(2-3) Cod de procedură penală, ,,Încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la

participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului,

dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural și poate fi

invocată în orice etapă a procesului de către părți și se ia în considerare de instanță,

inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei”.

2021, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Cuzmenco Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349

alin.(11) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe s-a adăugat

parțial la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 06.04.2016 în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal și definitiv s-a stabilit lui Cuzmenco Mihail

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, urmează a fi respinse

alegațiile apelantului precum că, sunt inadmisibile următoarele probe : ordonanța

privind pornirea urmăririi penale 26.11.2016; procesul-verbal de constatare a faptei

4

XXXXX; raporturile privind recepționarea informației telefonice despre comiterea

unei fapte ilicite; ordonanța privind dispunerea efectuării expertizei medico-legale

din XXXXX; raportul de expertiză medico-legală XXXXX; procesul-verbal de

notificare a părților privind dispunerea expertizei din XXXXX; procesul-verbal de

comunicare a raportului de expertiză; procesul-verbal de notificare a lui Ungureanu

Ruslan cu privire la dispunerea expertizei; procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Ungureanu Ruslan; procesul-verbal de reținere a lui Cuzmenco Mihail

din 26.11.2016, or, verificarea legalității acestora ține de competența procurorului

ierarhic superior, iar potrivit art.313 alin.(1) Cod Procedură Penală, plângerile

împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate

judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de

alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime

ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de

acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit

răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

La caz, avocatul Cecan Igor abia în cererea de apel a invocat ilegalitatea

actelor procedurale, deși a fost antrenat în procesul penal de învinuire a lui

Cuzmenco Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 Cod penal pe 24

ianuarie 2017, semnând contract de asistență juridică cu inculpatul Cuzmenco

Mihail la data de 16 ianuarie 2017.

Instanța de apel a apreciat critic rapoartele de expertiză medico-legală nr.

XXXXX și raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX, anexate la materialele

cauzei pe motiv că acestea nu sunt certe, fiind combătute prin raportul de expertiză

nr. XXXXX în comisie, prin care s-a constatat că, ținând cont de localizarea și

caracterul morfologic al fracturii maleolei laterale pe dreapta (spiralată), depistată

la cet. Ungureanu Ruslan, comisia de experți judiciari medico-legali conchide că,

fractura dată s-a produs prin mecanism de torsiune (rotație) și cădere ulterioară

accelerată, cu condiția că piciorul de sprijin (drept) era fixat pe talpă sub greutatea

corpului. În cazul dat procedura fracturii prin mecanism de lovire directă în această

regiune se exclude. Totodată se menționează că, caracterul fracturii nu exclude o

acțiune indirectă, într-o altă regiune a corpului (coapsă, trunchi, torace), cu rotația

corpului pe piciorul de sprijin și fixarea plantei sub greutatea corpului.

Subsecvent celor relatate, instanța de apel a reținut că, atât în actul de

învinuire, cât și în sentința primei instanțe, acțiunile inculpatului Cuzmenco Mihail

greșit au fost încadrate în prevederile art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal. Astfel, după

cum rezultă din declarațiile lui Cuzmenco Mihail confirmate și de declarațiile

martorilor, inclusiv și de partea vătămată, el a fost trezit de cineva de gen masculin

și când s-a trezit a văzut lumina aprinsă în odaia unde dormea și a văzut doi

polițiști pe care nu-i cunoștea care erau împreună cu soția sa și care i-au spus să se

scoale și să meargă cu ei la poliție. Cuzmenco Mihail s-a speriat întrucât era miez

de noapte și s-a ridicat din pat și a luat o deschizătoare de borcane și o furculiță pe

care le-a găsit la întâmplare și le-a pus lui la gât, spunându-le celor doi polițiști că

nu merge nicăieri la această oră, iar dacă nu ies din casă de la el își străpunge gâtul

în mod de protest.

5

Analizând materialele cauzei, instanța a conchis că, acțiunile inculpatului

Cuzmenco Mihail, urmează a fi calificate corespunzător în temeiul art.349 alin.(l1)

din Codul penal, după indicii calificativi, aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării

activității lor de serviciu în interesul celui care aplică violența.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art.349 alin.(11) Cod

penal, instanța de apel a subliniat că, obiectul juridic special în speță îl constituie

acțiunile inculpatului care s-au periclitat în principal – relațiile sociale cu privire la

autoritatea de stat, sub a cărei egidă acționează persoanele cu funcție de

răspundere, iar în plan secundar – relațiile sociale cu privire la integritatea

corporală a persoanei.

În acest context, instanța de apel a reținut că, partea vătămată, Ungureanu

Ruslan, este persoană cu funcție de răspundere. Or, acesta la momentul comiterii

infracțiunii de către inculpatul, Cuzmenco Mihail, activa în calitate de șef de post,

ofițer superior de sector al postului de poliție XXXXX al sectorului de poliție nr.6

(Vatic) al Inspectoratului de Poliție Orhei al IGP al MAI, cu reconfirmarea

gradului special „Locotenent - Major de Poliție”.

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă în fapta prejudiciabilă și anume,

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de

răspundere în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea

unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Care au fost probate prin declarațiile

părții vătămate, Ungureanu Ruslan, date la faza urmăririi penale și în instanța de

fond prin care s-a confirmat faptul că inculpatul Cuzmenco Mihail, a fost agresiv, a

manifestat un comportament neadecvat față de colaboratorii de politie, opunând

rezistență de a fi escortat la Inspectoratul de Poliție Orhei, inculpatul i-a îmbrâncit

și lovit cu piciorul.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție manifestată prin

faptul că inculpatul, Cuzmenco Mihail, își dădea seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient,

survenirea acestora.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani, criterii care sunt întrunite în speță.

Referitor la individualizarea pedepsei penale instanța de apel cu aplicarea

prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod de procedură penală a notat că, infracțiunea

comisă de Cuzmenco Mihail face parte din categoria celor mai puțin grave, de

personalitatea vinovatului, care anterior a fost condamnat prin sentința Judecătorie

Orhei din 06.04.2016, în baza art.217 alin (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de un an închisoare cu aplicarea art.90 Cod penal, pedeapsa a fost

suspendată pe termen de probă de un an.

Prin urmare, analizând în ansamblu circumstanțele cauzei, faptul că

inculpatul a comis infracțiunea în termenul de probă, instanța de judecată consideră

că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate pentru corectarea inculpatului

poate fi atins doar prin izolarea lui de societate.

Fiind luat în considerație că, inculpatul a comis infracțiunea la data de 26

noiembrie 2016, adică înainte de ispășirea termenului de probă de un an de zile

6

aplicat prin sentința Judecătoriei Orhei din 06 aprilie 2016, pedeapsa definitivă

urmează a-i fi stabilită inculpatului, ținându-se cont de prevederile art.85 Cod

penal, cu aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe și prin cumul de

sentințe i-a stabili pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani, 6 luni, cu ispășirea pedepsi în penitenciar de tip semiînchis.

penală a contestat cu recurs decizia și solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel substituind

condamnarea inculpatului Cuzmenco Mihail de pe acuzațiile aduse în baza art.349

alin.(2), lit. a) Cod penal imputate prin rechizitoriu, la alin.(1) art.349 Cod penal, a

realizat acest procedeu procesual printr-o argumentare deficitară, în acest sens

reținând ca fiind neîntemeiată învinuirea adusă inculpatului cu agravanta aplicarea

violenței periculoase pentru sănătate, or această abordare de drept nu putea fi

invocată declarativ și expusă într-o formulă extrem de vagă, devreme ce potrivit

prevederilor art.6 alin.(l) din Convenție, instanțele de judecată la examinarea

cauzei au obligația de a-și motiva hotărârile.

In opinia acuzării interpretarea oferită de către instanța de apel nu suportă

nici o critică, devreme ce potrivit considerentelor de ordin doctrinal și practicii

judiciare care pot constitui un reper obiectiv în aprecierea conținutului unei norme

penale și care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia, se desprinde că

violența periculoasă pentru viață sau sănătate, reprezintă o modalitate de comitere

a infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) lit. a) din Codul penal. La norma

enunțată, legiuitorul a stabilit anumite urmări prejudiciabile care pot fi provocate

prin această modalitate, infracțiunea fiind prin urmare una formală, considerându-

se consumată din momentul aplicării violenței periculoase pentru viață sau

sănătate, iar practica judiciară a confirmat caracterul formal al infracțiunii date.

Totodată, procurorul a făcut referire și la constatările eronate reținute în

decizia recurată, prin care instanța de apel a indicat precum că, acțiunile

inculpatului nu au fost însoțite de aplicarea violentei periculoase față de

colaboratorii de politie nu suportă nici o critică, or în acest sens instanța de apel

pune la îndoială prezența vătămărilor corporale depistate în cadrul expertizei

medico-legală nr. XXXXX, prin care s-a concluzionat că lui Ungureanu Ruslan i-a

fost cauzată fractură închisă de maleolă peronieră a gleznei drepte cu deplasarea

minimă de fragmente, care determină o dereglare a sănătății de lungă durată și se

clasifică ca vătămare medie, concluzii care au preponderență, devreme ce această

expertiză a fost efectuată imediat după producerea incidentului.

Prin urmare, opozabil celor invocate de către instanța de apel, acuzarea a

reiterat că, anume prin acțiunile intenționate ale inculpatului Cuzmenco Mihail,

părții vătămate Ruslan Ungureanu i-au fost cauzate leziuni corporale medii, fapt ce

denotă că inculpatul nu s-a limitat doar la acostarea jignitoare a pătimitului, însă a

recurs și la aplicarea violenței periculoase, fapta comisă atingând gradul de pericol

social al infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal.

În același context, procurorul a evidențiat că, discrepanța între cele reținute

de instanța de apel și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte

7

importante, au avut drept consecință pronunțarea unei soluții pripite, or instanța de

apel nu a depus efortul necesar la studierea concluziilor expertizelor medico-legale,

prezentate la faza cercetării judecătorești în instanța de apel și a lăsat fără apreciere

una din probele decisive prezentate de către acuzare (raportul de expertiză nr.

XXXXX, prin care s-a concluzionat că lui Ungureanu Ruslan i-a fost cauzată

fractură închisă de maleolă peronieră a gleznei drepte cu deplasarea minimă de

fragmente, care determină o dereglare a sănătății de lungă durată și se clasifică ca

vătămare medie.

8.1. Avocatul Cecan Igor în numele inculpatului, în temeiul art.427

alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia și

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, soluția adoptată de instanța de apel

și motivarea acesteia, contravine în totalitate motivelor indicate în decizia Curții

Supreme de Justiție din 05 noiembrie 2019, care au servit temei de casare a soluției

adoptate, indicațiilor din aceasta. Or, a menționat că instanța de apel, contrar

indicațiilor instanței de recurs nu a verificat minuțios legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, nu s-a se pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea

de apel, nu a apreciat toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării

lor și nu a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Colegiul penal lărgit reține că, în susținerea recursurilor s-au invocat pct. 6),

8), și 12 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde și 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

8

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

În primul rând, conform art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în

care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 05 noiembrie 2019, a fost admis recursul ordinar

declarat de către avocatul Cecan Igor în numele inculpatului, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, fiind indicată ca eroare admisă de instanța de apel: „Instanța

de apel superficial s-a expus asupra erorilor procesuale, fără a dezvălui poziția sa

în coraport cu încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale (fructele

pomului otrăvit), aceasta menționează că ,,apărarea nu au avut careva pretenții la

etapa urmării penale, ceia ce denotă că au pierdut dreptul de a invoca presupusele

carențe ale organului de urmărire penală ulterior, adică instanțele de judecată”,

or, conform art.251 alin.(2-3) Cod de procedură penală, ,,Încălcarea prevederilor

legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la

sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată,

la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului,

traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului

procedural și poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în

considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei”, însă, instanța de

apel a trecut cu vederea acest fapt.

Mai mult, instanța de apel nu a făcut altceva decât să transcrie în pct.35 și 36

a deciziei contestate faptele constatate de Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 iunie 2019 în pct.55-57, concluzionând că, Cuzmenco Mihail la 15

decembrie 2016 a primit rechizitoriu fiind asistat de avocatul Covaș Valeriu, dar

nu a invocat și nu a obiectat împotriva actului de învinuire. Verificarea legalității

probelor ține de competența procurorului ierarhic superior, iar potrivit art.313

alin.(1) Cod de procedură penală, plângerile se înaintează judecătorului de

instrucție. La caz, avocatul Cecan Igor abia în cererea de apel a invocat

ilegalitatea actelor procedurale, deși a fost antrenat în procesul penal de învinuire

a lui Cuzmenco Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute art.349 Cod penal din

data de 24 ianuarie 2017 semnând contract de asistență juridică cu inculpatul

9

Cuzmenco Mihail la data de 16 ianuarie 2017.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că, partea apării a invocat

nulitatea probelor precum și excluderea probelor la faza susținerilor verbale în

prima instanță și nu în instanța de apel, așa cum este indicat în decizia recurată, iar

instanța de fond la fel ca și instanța de apel urma să se expună asupra acestor cereri

a părții apărării.

În al doilea rând, Colegiul penal lărgit ține să sublinieze că, instanța de apel

în pct.pct.57-58 și 69-70 a constatat că, față de partea vătămată Ungureanu Ruslan

a fost aplicată violență nepericuloase pentru viața sau sănătatea acestuia.

Constatările expuse supra se contrazic cu alte constatări efectuate de către

instanța de apel la în pct.46 din decizie, unde se menționează că : .„Deși acuzatorul

de stat îi incriminează lui Cuzmenco Mihail aplicarea mai multor lovituri cu

piciorul și îmbrânceli, potrivit Rapoartelor de expertiză medico-legale prezente la

materialele cauzei la Ungureanu Ruslan nu au fost depistate alte leziuni corporale,

echimoze, vânătăi umflături etc. cu excepția fracturii închise de maleolă peronieră

a gleznei drepte, care s-a produs prin mecanism de torsiune (rotație) și cădere

ulterioară accelerată, cu condiția că piciorul de sprijin (drept) era fixat pe talpă sub

greutatea corpului. În cazul dat procedura fracturii prin mecanism de lovire directă

în această regiune se exclude. Totodată, caracterul fracturii nu exclude o acțiune

indirectă, într-o altă regiune a corpului (coapsă, trunchi, torace), cu rotația corpului

pe piciorul de sprijin și fixarea plantei sub greutatea corpului. Prin urmare se atestă

prin rapoartele de expertize efectuate care nu sunt certe urmează a exclude că a

fost aplicată o violentă periculoasă pentru viața si sănătatea lui Ungureanu

Ruslan, care fiind persoană cu funcție de răspundere".

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

într-un caz susține că a fost aplicată violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea

lui Ungureanu Ruslan care se manifestă prin vătămări neînsemnate sau aplicarea

intenționată de lovituri ori săvârșirea altor acțiuni violente care au provocat dureri

fizice, iar în alt caz constată că nu au fost depistate alte leziuni corporale, echimoze,

vânătăi, umflături etc. la partea vătămată Ungureanu Ruslan și prin rapoartele de

expertiză prezente la materialele cauzei se exclude că a fost aplicată o violență

periculoasă pentru viața și sănătatea părții vătămate.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că,

concluziile instanței de apel conțin stipulări care se contrazic. Astfel, motivarea

hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent oricărui act

jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de

analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și

probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui

raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

10

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al treilea rând, în partea condamnării inculpatului Cuzmenco Mihail

învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.349 alin.(l1) Cod penal,

Colegiul penal lărgit constată că, în partea descriptivă a deciziei sale, instanța de

apel a indicat declarațiile părții vătămate Ungureanu Ruslan, a martorilor Dudnic

Nicolae, Buzu Alexandru, Jingan Constantin, Cuzmenco Elena, Cuzmenco Marina,

Galescu Zoia, Gălescu Irina, a specialistului Vicol Aurel și a inculpatului

Cuzmenco Mihail, precum și probele materiale invocate de către procuror și de

către avocatul inculpatului, fără însă, a supune unei verificări minuțioase și

obiective fiecare probă separat - sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea

loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la

toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că în speța

discutată și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „când hotărârea atacată nu cuprinde

11

motive legale pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Cecan Igor în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Cuzmenco Mihail XXXXX,

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 23 iunie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

12