1ra-932/2021 — art.186 alin.2, lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2, lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.4,5,6 CPP
1ra-932/2021 — art.186 alin.2, lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-932/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
05 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile
ordinare declarate de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Șevciuc
Vasili și de către avocatul Duca Denis în numele inculpatului Melișan Oleg,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie
2020 în cauza penală privindu-i pe,
Șevciuc Vasili xxx, născut la xxxxx, originar din xxx,
domiciliat în xxxxxx
Melișan Oleg xxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
06.08.2019-01.06.2020 (prima instanță);
23.06.2020-09.12.2020 (instanța de apel);
08.02.2021– 05.07.2021 (instanța de recurs ordinar);
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 01 iunie 2020, cauza
fiind examinată în conformitate cu prescripțiile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală:
Melișan Oleg a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art.186 alin. (2) lit.b), c), d) Cod penal și în baza acestei Legi, i s-a
stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin
cumularea parțială a pedepselor stabilite prin sentința respectivă și prin sentința
Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02.11.2017, i-a fost stabilită inculpatului
Melișan Oleg o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni.
Șevciuc Vasili a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute art.186 alin. (2) lit.b), c), d) Cod penal și în baza acestei legi, i s-a stabilit
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.
În temeiul art.72 alin. (3) Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa închisorii
stabilită lui Șevciuc Vasili și Melișan Oleg să fie executată în penitenciar de tip
semiînchis.
1
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Melișan Oleg,
având intenție unică cu Șevciuc Vasili și urmărind scopul sustragerii bunurilor
altei persoane, la 09 iunie 2019, aproximativ la orele 01:00, în timp ce Șevciuc
Vasili, monitoriza dacă ei nu sunt observați de careva persoane, Melișan Oleg a
sărit gardul gospodăriei lui Gîrbu Ion, situată pe str. Xxxxxxxx , mun. xxxx, de
unde din fața casei a sustras pe ascuns o motoretă fără ataș, de model „Orox”,
cu n/î XXX XXX , de culoare neagră, după care ambii cu motoreta dată, au plecat
de la fața locului, cauzând astfel cet.Gîrbu Ion, o daună materială în proporții
considerabile în sumă totală de 12500 lei.
Totodată, prima instanță a mai reținut că Șevciuc Vasili, având o intenție
unică cu Melișan Oleg și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,
la 09 iunie 2019, aproximativ la orele 01.00, în timp ce Șevciuc Vasili, monitoriza
dacă ei nu sunt observați de careva persoane, Melișan Oleg a sărit gardul
gospodăriei lui Gîrbu Ion, situată pe str. Xxxxxxxx , mun.Bălți, de unde din fața
casei a sustras pe ascuns o motoretă fără ataș, de model „Orox”, cu n/î XXX XXX
, de culoare neagră, după care ambii cu motoreta dată au plecat de la fața locului,
cauzând astfel cet.Gîrbu Ion, o daună materială în proporții considerabile în
sumă totală de 12500 lei.
Astfel, prin acțiunile sale Melișan Oleg și Șevciuc Vasili, au săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.b), c), d) Cod penal, conform
indicilor calificativi „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
săvârșit de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință și cu cauzarea de
daune în proporții consderabile”
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către:
- avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Șevciuc Vasili, care a solicitat
casarea parțială a acesteia în latura stabilirii pedepsei, cu aplicarea față de
inculpat a unei pedepse non privative de libertate;
- avocatul Duca Denis în numele inculpatului Melișan Oleg care a solicitat
casarea parțială a acesteia în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă
aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității;
3.1 În motivarea cerințelor sale, avocatul Vlas Elena în numele inculpatului
Șevciuc Vasili a invocat că:
- instanța de fond la emiterea sentinței nu a luat în vedere faptul că
inculpatul a recunoscut vina, cauza fiind examinată în procedură simplificată,
partea vătămată a fost împotriva aplicării în privința lui Șevciuc Vasili a unei
pedepse sub formă de închisoare;
2
- instanța de fond nu a argumentat caracterul excepțional la aplicarea
pedepsei cu închisoarea față de inculpat, astfel consideră posibil aplicarea în
privința lui Șevciuc Vasili a unei pedepse neprivative de libertate.
3.2. În motivarea cerințelor sale, avocatul Duca Denis în numele inculpatului
Melișan Oleg a invocat că:
- Melișan Oleg a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat
examinarea cauzei în temeiul art.3641 Cod de procedură penal, se căiește de cele
comise și regretă mult faptele săvârșite;
- potrivit art.186 alin. (2) Cod penal, pedeapsa prevăzută este de amendă
în mărime de la 650 la 1350 u.c sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani;
- instanța de judecată nu a argumentat caracterul excepțional la aplicarea
pedepsei cu închisoarea față de Melișan Oleg, în deosebi în circumstanțele în
care Melișan Oleg și apărarea a pledat pentru aplicarea pedepsei sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității;
- supra-aglomerarea penitenciarelor și pedeapsa cu închisoarea, devenind
deja un fapt notoriu că nicidecum nu își ating efectul scontat de reeducarea și
corectare a celor care au săvârșit infracțiuni, și implicit apare un risc mai mare
ca persoanele aflându-se în mediul penitenciarelor să recidiveze;
- executând munca neremunerată în folosul comunității, inculpatul va
avea un caracter decisiv în atingerea scopului pedepsei penale, și totodată o
utilitate publică mult mai benefică. Chiar din punct de vedere economic, statul
prin forța sa coercitivă nu va avea cheltuieli de întreținere a unui deținut, în
condițiile în care în ziua de azi datorită condițiilor din penitenciare, CEDO a
condamnat de nenumărate ori Republica Moldova și statul suportă cheltuieli
enorme pentru recompensa oferită față de condamnații, ce își execută pedeapsa
în penitenciarele din țara. Mai mult, condamnat fiind la munca neremunerată în
folosul comunității, Melișan Oleg, își va aduce un aport benefic statului
executând o muncă, decât aflându-se la închisoare și implicit mărind cheltuielile
statului;
- infracțiunea pentru care a fost condamnat este una mai puțin gravă, deci
munca neremunerată în folosul comunității este cea mai bună soluție atât pentru
a restabili echitatea socială, corectarea și resocializarea condamnatului, precum
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu doar de către condamnat dar și de
alte persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie
2020, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința
primei instanțe.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a considerat că instanța de
fond corect a stabilit inculpaților pedeapsa anume sub formă de închisoare, cu
respectarea prevederilor art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și în
3
privința lui Melișan Oleg cu aplicarea art.85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul
de sentințe cu adăugarea parțială a pedepsei stabilite la pedeapsa neexecutată
anterior, ordine în care pedepsele inculpaților au fost stabilite în limitele
prevederilor legale, pedepse care la părerea instanței de apel, sunt echitabile
faptelor infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei.
Totodată, instanța de apel a remarcat că nu pot fi reținute afirmațiile
invocate de avocatul Vlas Elena privind dezacordul cu sentința instanței de
fond, că o consideră neîntemeiată și aspră în latura stabilirii pedepsei, că instanța
de fond la emiterea sentinței nu a luat în vedere faptul că inculpatul a recunoscut
vina și prejudiciul material, solicitând examinarea cauzei în procedura
simplificată și a colaborat chiar de la început cu organul de urmărire penală, are
antecedente penale stinse, că partea vătămată nu dorește ca acesta să execute
real pedeapsa închisorii, deoarece sunt declarative în circumstanțele stabilite pe
caz, or inculpatului ia fost stabilită o pedeapsă în conformitate cu prevederile
legale, ținând cont de personalitatea inculpatului Șevciuc Vasili, anterior fiind
în conflict cu legea penală, astfel că acestea au fost respinse.
Mai mult, instanța de apel nu a reținut nici afirmațiile invocate de avocatul
Vlas Elena cu referire la prevederile art.7, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, sub
aspectul că este oportună aplicarea în privința lui Șevciuc Vasili a prevederilor
art.90 Cod penal, or în acest sens instanța de apel a remarcat că, instanța de fond
nu a admis derogări de la prevederile menționate.
În acest sens, instanța de apel a mai remarcat că, Șevciuc Vasili anterior a
fost tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186
alin. (2) lit.c), d) Cod penal, fiind în consecință condamnat pentru săvârșirea
faptei date prin sentința Judecătoriei Bălți din 25.11.2016 la o pedeapsă sub
formă de 2 ani 7 luni închisoare. Ulterior acesta a fost eliberat din locurile de
detenție la data de 28.02.2019 și din nou a comis o infracțiune similară, fapt care
atestă că inculpatul este predispus la comiterea infracțiunilor și nu a făcut careva
concluzii. În atare situație este inoportună aplicarea prevederilor prin
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În continuare, instanța de apel a respins și afirmațiile invocate în apelul
declarat de avocatul Duca Denis în interesele inculpatului Melișan Oleg, cu
referire la faptul, că instanța de fond contrar prevederilor cap.VIII al Codului
penal, a individualizat într-un mod eronat pedeapsa aplicată lui Melișan Oleg,
instanța de judecată nu a argumentat caracterul excepțional la aplicarea
pedepsei cu închisoarea față de Melișan Oleg, în deosebi în circumstanțele în
care Melișan Oleg și apărarea a pledat pentru aplicarea pedepsei sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece acestea sunt de ordin
declarativ, or, în circumstanțele stabilite pe caz, sentința instanței de fond a fost
motivată în aspectul dat, aceste circumstanțe fiind luate în considerație la
4
numirea pedepsei, pedeapsa stabilită inculpatului Melișan Oleg este în limitele
legii, iar temeiuri de atenuare a pedepsei nu s-au stabilit.
Subsecvent, au fost respinse și afirmațiile invocate de avocatul Duca
Denis, precum că, supra-aglomerarea penitenciarelor și pedeapsa cu
închisoarea, nicidecum nu își ating efectul scontat de reeducarea și corectare a
celor care au săvârșit infracțiuni, și implicit apare un risc mai mare ca persoanele
aflându-se în mediul penitenciarelor să recidiveze, că condamnat fiind la munca
neremunerată în folosul comunității, Melișan Oleg își va aduce un aport benefic
statului executând o muncă, decât aflându-se la închisoare și implicit mărind
cheltuielile statului, pe motiv că sunt neîntemeieate, declarative și expuse în
apărarea inculpatului, care nu este la prima abatere penală, fiind judecat
anterior, inclusiv cu stabilirea perioadei de probațiune, după care a comis altă
infracțiune, fapt ce impune necesitatea la stabilirea pedepsei potrivit
prevederilor art.85 Cod penal, iar careva temeiuri de numire a pedepsei sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității față de inculpat nu s-a
constatat.
La fel au fost respinse de instanța de apel și afirmațiile invocate în apel,
precum că infracțiunea pentru care a fost condamnat Melișan Oleg este una mai
puțin gravă, deci munca neremunerată în folosul comunității este cea mai bună
soluție atât pentru a restabili echitatea socială, corectarea și resocializarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu doar de
către condamnat dar și de alte persoane, deoarece sunt declarative și nu
constituie temei de aplicare a pedepsei solicitate față de inculpat, care nu este la
prima abatere penală, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți sediul
Central din 02.11.2017 la pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, cu aplicarea
prevederilor art.90 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe un termen de probațiune de 2 ani, astfel că în termenul de probațiune stabilit
anterior Melișan Oleg, a comis o infracțiune similară, fapt ce impune concluzia
că pedeapsa anterioară stabilită sub formă de închisoare cu suspendarea
executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune nu și-a produs efectul și nu
a fost suficientă pentru inculpat, care nu s-a corectat și a comis infracțiunea
incriminată.
Având în vedere cele expuse, instanța de apel a notat că, pedeapsă penală
este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor
pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica
judiciară demonstrează că, o pedeapsă neechitabilă generează apariția unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate
duce la consecințe contrare scopului urmărit.
Astfel, în opinia instanței de apel, scopul legii penale în speța dată poate
fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, care ar atinge
5
scopul de reeducare a inculpaților, dar și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea acestora, cât și a altor persoane.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
- avocatul Duca Denis în numele inculpatului Melișan Oleg, care invocând
incidența în speță a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedură
penală a solicitat, casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării
cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată;
- avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Șevciuc Vasili, care invocând
incidența în speță a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatului Șevciuc Vasili să-i fie aplicată
o pedeapsă non privativă de libertate.
5.1. În motivarea cerințelor sale, avocatul Duca Denis în numele inculpatului
Melișan Oleg invocă următoarele aspecte:
- la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța nu a ținut cont de
prevederile art. 321 Cod de procedură penală, or instanța de apel a examinat
cauza penală în privința lui Melișan Oleg fără participarea acestuia;
- în situația în care prima instanță prin sentință a dispus aplicarea măsurii
preventive sub formă de arest cu anunțarea în căutare a inculpatului, în instanța
de apel urma să fie prezentat cel puțin dovada inițierii dosarului de căutare
pentru a putea trece la examinarea cauzei în lipsa inculpatului, dar nu a se limita
la expedierea citației poștale și aducerii silite;
5.2. În motivarea cerințelor sale, avocatul Vlas Elena în numele inculpatului
Șevciuc Vasili invocă următoarele aspecte
-instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație motivele invocate
de apărare. Nu a fost luat în considerare faptul că inculpatul a recunoscut vina,
a colaborat de la început cu organul de urmărire penală, solicitând examinarea
cauzei în procedură simplificată, nu are antecedente penale, iar partea vătămată
nu dorește ca acesta să execute real pedeapsa închisorii;
- instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile art. 7, 75-88 Cod penal;
- nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii, fiind
rațional în acest sens aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul,
a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru
netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursurile declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea hotărârii
instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în
alt complet de judecată, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl
6
admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din
dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția
instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când
se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea
echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite judecății.
În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea
instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
După cum rezultă din materialele cauzei, recurenții invocă drept temei
pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6) Cod de
procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în cazurile când 4) judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când
participarea acestuia era obligatorie potrivit legii; când 5) cauza a fost judecată
în primă instanță sau în apel fără citarea legală a inculpatului care, legal citat, a
fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței.
Examinând argumentele expuse în recursurile ordinare declarate prin
prisma temeiurilor de casare invocate de apărare, Colegiul penal constată că
acestea și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței
de apel urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează.
Art. 6 din Convenție garantează dreptul persoanei acuzate de a participa
în mod efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar dreptul
de a fi prezent, ci și dreptul de a asculta și de a urmări procesul. Acest drept face
7
parte din esența conceptului procedurii contradictorii și poate fi dedus din
garanțiile prevăzute de articolul 6 § 3 - „să se apere el însuși”, „să întrebe sau să
solicite audierea martorilor” și „să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu
înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere”.
Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială,
și anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților
trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă
apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile
și pentru instanța dată.
Conform art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, judecarea apelului se
face cu citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.
Potrivit art. 236 alin. (2) Cod de procedură penală, citarea se va face în așa
fel ca persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de
data când ea trebuie să se prezinte conform citației în fața organului respectiv.
În corespundere cu art. 242 alin. (1) Cod de procedură penală, dovada de
primire a citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal, denumirea
organului de urmărire penală sau a instanței care a emis citația, numele,
prenumele și calitatea procesuală a persoanei citate, precum și data pentru care
este citată. Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data înmânării
citației, numele, prenumele, calitatea și semnătura celui ce înmânează citația,
certificarea de către acesta a identității și a semnăturii persoanei căreia i s-a
înmânat citația, precum și indicarea calității acesteia.
Conform jurisprudenței naționale, judecarea apelului se face cu citarea
inculpatului, căruia trebuie să i se înmâneze o citație, iar adeverința cu indicația
datei primirii se restituie instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau
neînștiințarea instanței de către inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta
constituie temei pentru stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește
dovada de înmânare a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie
citarea ilegală a acestuia, cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești.
Din conținutul art. 321 Cod de procedură penală, (1) Judecarea cauzei în
primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu
excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.
(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:
1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;
2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru
judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de
administrația locului de detenție a acestuia;
3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când
inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se
amână, cu excepția cazurilor enumerate.
8
Aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii nu au fost respectate de către
instanța de apel.
Astfel, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a citat (f.d. 210-213,
vol. I) inculpații la ședința de judecată preconizată pentru data de 23 septembrie
2020, însă pe adeverințele de pe avizele de recepție, au fost indicate mențiunile
„nereclamat” și „nu locuiește la adresa indicată”.
Subsecvent, prin încheierile protocolare din 23 septembrie 2020 și 04
noiembrie 2020, instanța de apel a dispus aducerea silită a inculpaților Melișan
Oleg și Șevciuc Vasili la ședințele instanței de apel, însă potrivit rapoartelor
angajaților IP Bălți și IP Sângerei, inculpații nu au fost depistați la locul lor de
trai.
Astfel, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel
din 09 decembrie 2020 (f.d. 241-242, vol. I) instanța de apel, verificând prezența
participanților la proces, a stabilit că inculpații nu s-au prezentat la ședința de
judecată stabilită, menționând în acest sens că, „Se consideră posibilă examinarea
cauzei în lipsa inculpaților. Având în vedere faptul că apelurile declarate sunt în
favoarea inculpaților, urma să aibă diligență și să se intereseze de soarta dosarului”.
Raportând circumstanțele nominalizate la normele de drept expuse supra,
Colegiul penal atestă că, instanța de apel, dispunând examinarea cauzei în lipsa
inculpaților, nu a dispus de probe verosimile că Melișan Oleg și Șevciuc Vasili
au renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața
instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecarea cauzei
în ordine de apel, or în acest sens nu au fost prezentate probe incontestabile în
privința întreprinderii tuturor măsurilor necesare cu privire la prezentarea
inculpaților în instanță.
În aceste condiții, instanța de recurs, reține că instanța de apel derogând
de la prevederile menționate supra, nu a întreprins toate măsurile posibile în
vederea asigurării prezenței inculpaților în ședințele de judecată a instanței de
apel, fapt ce a dus la lezarea drepturilor inculpaților la un proces echitabil, sub
aspectul că aceștia au fost lipsiți de dreptul de a participa în apel, de a se
pronunța asupra apelului personal.
Generalizând cele expuse, Colegiul penal reamintește că dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, include printre altele
dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru
cauza lor.
Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice
sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea CtEDO Artico vs Italia, din
13 mai 1980, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste
observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către
instanța sesizată.
9
Altfel spus, art. 6 CEDO implică mai ales în sarcina „instanței” obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor
de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârile CtEDO
Perez vs Franța § 80 și Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, § 59).
La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare
a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură
penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să efectueze
operațiunea de individualizare a pedepsei în conformitate cu rigorile legale, să
se pronunțe motivat și întemeiat asupra posibilității aplicării față de aceștia a
instituției de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și
în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și întemeiată,
care să corespundă prevederilor art. 417-419 Cod de procedură penală., să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele
obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să
corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Vlas Elena în
numele inculpatului Șevciuc Vasili și de către avocatul Duca Denis în numele
inculpatului Melișan Oleg, casează total decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui Șevciuc Vasili
xxxx și Melișan Oleg xxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
10