1ra-591/21 — art.361 al. 1 CP

1ra-591/21 — art.361 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-591/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului

Ohotski Nicolai xxx, născut la xxx, originar

din xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.11.2016 - 01.03.2017;

Instanța de apel: 21.03.2017 - 10.05.2017;

04.01.2018 - 24.04.2018;

20.01.2020 - 08.09.2020;

Instanța de recurs: 06.07.2017 - 29.11.2017;

17.07.2019 - 15.10.2019;

16.12.2020 - 02.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Ohotski Nicolai a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.361 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

a fost învinuit de către organul de urmărire penală precum, că având intenția de a

deține și folosi documente oficiale false, a deținut și folosit cărțile internaționale de

asigurări pentru autovehicule cu numerele „xxx” și ”xxx”, eliberate de compania

de asigurări „CARPATICA ASIG" S.A (România), pentru autocamionul de model

„MAN TGA", cu n/î "xxx (Romania) și semiremorca acestuia de model

„SCHMITZ" cu n/î „xxx", care la 29.06.2016 în jurul 18:15, în timpul controlului

de frontieră pe direcția intrare în Republica Moldova, prin punctul de trecere

Palanca, a prezentat cărțile internaționale de asigurări pentru autovehicule cu

numerele „XXX” și ”XXX”, document oficial, care fiind supuse cercetării tehnice,

s-a dovedit a fi cu indici de falsificare.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științific cu nr.412 din 21.07.2016,

s-a constatat că blancheta cărților internaționale de asigurări pentru autovehicule cu

numerele „XXX” și ”XXX”, eliberate de compania de asigurări „CARPATICA

ASIG" S.A, sunt confecționate din hârtie securizată cu prezența semnului filigran

și a fibrelor de protecție, cu folosirea tiparului - ofset - plasa de fond și imprimării

1

laser - numărul documentului, rubricile, textul din rubricile documentului și

impresiunea de ștampilă, nu a fost posibil de stabilit dacă blancheta cărților

internaționale de asigurări pentru autovehicule cu numerele „XXX” și ”XXX”,

eliberate de compania de asigurări „CARPATICA ASIG" S.A, sunt confecționate

după model tip, la întreprinderea poligrafică specializată de confecționare a

blanchetelor de documente, din lipsa modelului de comparație în colecția Direcției

de Expertiză a documentelor din cadrul Departamentului Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne.

Conform răspunsului parvenit din cadrul Centrului Comun de Contact Galați

cărțile internațională de asigurări pentru autovehicule cu numerele „XXX”

și ”XXX”, eliberate de compania de asigurări „CARPATICA ASIG" S.A

(România), nu au fost eliberate de către compania de asigurări „CARPATICA

ASIG" S.A.

De către organul de urmărire penală, inculpatul Ohotski Nicolai a fost

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, potrivit

indicilor: „deținerea și folosirea documentelor oficiale false".

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ohotski Nicolai să fie condamnat în baza art.361 alin.(1) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat că, declarațiile inculpatului

Ohotski Nicolai urmează a fi apreciate critic deoarece ele reprezintă o modalitate a

acestuia de a se eschiva de la răspundere penală.

A menționat că, nici de către inculpat și nici de către apărătorul acestuia nu

au fost prezentate careva probe concludente și pertinente care ar demonstra faptul

că inculpatul a activat la compania „West Spedition" SRL. Mai mult ca atât, nu a

fost probat faptul că numitul a primit în perioada indicată de la un alt șofer de curse

lungi cărțile internaționale de asigurare a autovehiculelor menționate. Consideră

că, prima instanță la aprecierea vinovăției numitului neîntemeiat a apreciat

declarațiile acestuia ca fiind veridice, nu au fost confirmate prin careva probe.

A indicat că, acuzarea a prezentat probe ce confirmă că, nu au fost eliberate

de către compania de asigurări „CARPATICA ASIG" S.A., cărțile internaționale

de asigurări pentru autovehicule cu numerele „XXX” și ”XXX".

A evidențiat că, ulterior, s-au dovedit a fi falsificate cărțile internaționale de

asigurări deținute de inculpat la 29.06.2016, în timpul controlului de frontieră.

Probele prezentate în instanța de judecată confirmă că inculpatul a deținut și folosit

cărțile internaționale de asigurări pentru autovehicule cu numerele ”Xxx” și

”XXX", eliberate de compania de asigurări „CARPATICA ASIG" S.A (România)

pe care le-a prezentat în timpul controlului de frontieră la 29.06.2016, în jurul

orelor 18:15, pentru autocamionul de model „Man Tga", cu n/î „B 815 WST"

(România) și semiremorca acestuia de model „Schmitz", cu n/î „B 816 WST" pe

care îl conducea, prima instanță a pus la baza sentinței de achitare declarațiile

acestuia care nu sunt susținute prin careva probe pertinente și concludente.

casată sentința integral și pronunțată o nouă hotărâre:

Ohotski Nicolai a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

2

întrunește elementele infracțiunii.

decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

noiembrie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre:

Ohotski Nicolai a fost condamnat în baza art.361 alin.(1) Cod penal la

amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10 000 lei.

solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

octombrie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

septembrie 2020, apelul acuzatorului de stat a fost admis din alte motive, inclusiv

din oficiu, în baza art.409 Cod de procedură penală, casată sentința Judecătoriei

Căușeni, sediul Stefan Vodă din 01 martie 2017, privindu-l pe Ohotski Nicolai și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță:

Ohotski Nicolai a fost achitat pe art.361 alin.(1) Cod penal, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

10.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

dispus achitarea inculpatului Ohotski Nicolai în baza art.361 alin.(1) Cod penal,

deoarece fapta nu a fost săvârșită de el, însă având în vedere probele administrate

și cercetate, evaluate prin prisma cumulului lor în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală, instanța de apel a constatat că Ohotski Nicolai urmează a fi

achitat în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală - fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și în temeiul art.409 alin.(2) Cod

de procedură penală, instanța de apel a examinat acest aspect de fapt și de drept, în

afara temeiurilor invocate în cererea de apel formulată de acuzatorul de stat,

intervenind în soluția instanței de fond sub acest aspect.

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Ohotski Nicolai atât la

faza urmăririi penale, cât și în prima instanță a declarat că cartea internațională de

asigurare i-a fost transmisă în or. Moscova de către o persoană necunoscută din

numele companiei „West Spedition" SRL. Polița de asigurare inculpatului nu ia

trezit nici un fel de suspiciuni, el considerând că este autentică.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele acuzatorului de stat care a

indicat în cererea de apel că nici de inculpat și nici de apărătorul acestuia nu au fost

prezentate probe concludente și pertinente care ar demonstra faptul că inculpatul a

activat la compania „West Spedition" SRL, mai mult ca atât nu a fost probat faptul

că numitul a primit în perioada indicată de la un alt șofer de curse lungi cărțile

internaționale de asigurare a autovehiculelor menționate, or, potrivit prevederilor

art.8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, iar în conformitate cu

3

alin.(2) al aceluiași articol, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, sarcina dovedirii vinovăției

inculpatului Ohotski Nicolai în comiterea infracțiunii incriminate i-a revenit

organului de urmărire penală și implicit acuzatorului de stat.

Instanța de apel efectuând cercetarea suplimentară a probelor administrate în

cauza penală, a constatat că la faza urmăririi penale, organul de urmărire penală nu

a verificat versiunea inculpatului, respectiv, nu a fost audiat reprezentantul

companiei „West Spedition" SRL care l-a angajat pe Ohotski Nicolai și care a

procurat de la compania de asigurări „Carpatica Asig" SA (România) cartea

internațională de asigurare. Astfel, organul de urmărire penală s-a limitat numai la

polițele de asigurare XXX și xxx care nu au fost emise de SC „Carpatica Asig" SA,

deși urma să obțină un răspuns oficial de la însăși compania de asigurare.

Totodată, instanța de apel a reținut din conținutul raportului de constatare

tehnico-științific nr.412 din 21.07.2016 că nu s-a stabilit dacă blancheta este

falsificată, deoarece expertul nu a dispus de model de comparare, iar conținutul

inițial al cărților de asigurare examinate nu a fost modificat.

Instanța de apel a mai stabilit că, din declarațiile martorului acuzării

Șevcenco Ludmila date în cadrul urmăririi penale și în prima instanța rezultă că în

urma verificării s-a constatat că blancheta cărților internaționale de asigurări pentru

autovehicule, conțin semne vădite de falsificare, respectiv cărțile internaționale de

asigurări pentru autovehicule au fost ridicate.

Pe de altă parte, instanța de apel a remarcat că potrivit actului de învinuire și

rechizitoriului Ohotski Nicolai, a comis infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(1)

Cod penal, după indicii: deținerea și folosirea documentelor oficiale false, ceea ce

reprezintă o încadrare juridică incompletă și neclară, deoarece au fost omise

elementele calificative obligatorii, prescrise în art.361 alin.(1) Cod penal și anume

- care acordă drepturi sau eliberează de obligații, acestea fiind omise la etapa

încadrării juridice a acțiunilor învinuitului. Acest fapt a fost stabilit prin Decizia

Curții Supreme de Justiție din 15.10.2019 (f.d.47), fiind remisă cauza la rejudecare

în ordine de apel, purtând caracter obligatoriu pentru instanțele ierarhic inferioare.

Analizând probele administrate de acuzare și cercetate prin prisma

principiului nemijlocirii și contradictorialității, în conformitate cu art.101 alin.(1) și

(2) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității probelor, în ansamblu, prin coroborare. În urma verificării

circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului, instanța de

apel a conchis că acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente, concludente

care cu certitudine ar dovedi că inculpatul Ohotski Nicolai a deținut și a folosit

documente oficiale false care acordă unele drepturi, din care motive, instanța de

apel a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține declarațiile

martorului și declarațiile inculpatului, același dosar în temeiul căruia fusese achitat

în prima instanță.

În final, instanța de apel a reținut că procurorul în ședința instanței de apel

nu a prezentat careva probe pertinente și concludente susceptibile să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului Ohotski Nicolai în comiterea

4

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

contestă cu recurs decizia și solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat argumente similare celor

invocate în cererea de apel. Suplimentar, menționează că versiunea inculpatului

precum că, nu a cunoscut despre faptul că, cărțile internaționale de asigurări sunt

falsificate urmau să fie apreciate critic, deoarece ele reprezintă o modalitate a

acestuia de a se eschiva de la răspundere penală. Or, inculpatul a înaintat o astfel

de versiune care să fie imposibil de verificat, declarând că actele vizate le-a primit

de la un alt șofer de curse lungi, necunoscut lui.

Consideră că, motivarea soluției instanței de apel este sumară și incompletă,

fără a fi stabilite temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea motivelor

invocate în apel. În prezenta cauză, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat

și amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate în apel de către procuror, nu s-a

expus asupra probelor menționate, ci s-a rezumat doar la menționarea faptului că

partea acuzării nu a prezentat probe care să confirme vinovăția inculpatului, ba mai

mult se referă și la declarațiile martorului Șevcenco Ludmila, precum că acuzarea

nu a asigurat prezența acesteia în ședința judiciară pentru a fi audiată, fiind cert

faptul că aceasta a decedat.

În final, opinează că indicarea în decizie, în mod generic, că sentința atacată

este temeinică, fără referire la criticile apelantului referitoare la vinovăția

inculpatului, echivalează cu ne pronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în

apel - temei de casare prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat dispunând achitarea lui Ohotski Nicolai pe art.361 alin.(1) Cod penal,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Însă, verificând alegațiile acuzării și circumstanțele cauzei în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar acest temei nu-și

găsește confirmarea în speța dedusă judecății.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.10. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile normelor

5

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101

alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat

și detaliat asupra motivelor pentru care a respins argumentele acuzării, la caz nu au

fost administrate probe pertinente și concludente susceptibile să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului Ohotski Nicolai în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanța de apel, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. Toate probele administrate au primit apreciere la justa lor

valoare, concluziile privind achitarea inculpatului Ohotski Nicolai rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurenți, precum că

instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a

cauzei. În contextul dat, Colegiul penal reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de achitare s-au bazat în

exclusivitate pe declarațiile inculpatului, care nu coroborează cu celelalte probe,

deoarece aceasta reprezintă poziția subiectivă a recurentului. Precum rezultă din

prevederile art.101 Cod de procedură penală, competența de apreciere a probelor în

instanța de judecată îi revine judecătorului.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către acuzare

precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra

tuturor argumentelor invocate în apel de către procuror, nu s-a expus asupra

probelor menționate, ci s-a rezumat doar la menționarea faptului că partea acuzării

nu a prezentat probe care să confirme vinovăția inculpatului. Or, acuzarea avea

obligația să concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către

instanța de apel.

Mai mult, referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, Colegiul penal

reține că, nu a stabilit nici o argumentare corespunzătoare în susținerea acestui

temei, criticarea deciziei instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un

caracter formal și respectiv, fiind neîntemeiată.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.10. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza hotărârii de achitare nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.188-196, Vol. II) în

coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel

s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de

6

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de

Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.

Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului

Ohotski Nicolai xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 22 iulie 2021.

Președinte /semnătura/ Țurcan Anatolie

Judecători /semnătura/ Cobzac Elena

/semnătura/ Boico Victor

7