1ra-1088/2021 — art. 42 alin. 2, 217-1 alin. 3 lit. b, c, e , f, art. 42 alin. 2, 322 alin. 1 CP

1ra-1088/2021 — art. 42 alin. 2, 217-1 alin. 3 lit. b, c, e , f, art. 42 alin. 2, 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1088/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Catan Lilian, Diaconu Iurie și Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Sâli Radu și de către avocatul

Maștalin Tatiana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2020, în cauza penală în

privința lui

Costanda Victor Xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în mun. xxxx, bd. xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Costanda Victor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și condamnat în baza acestei legi, stabilindu-i o

pedeapsă în limita a 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privare de dreptul de a exercita funcții legate de circulația

substanțelor medicinale, pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

Costanda Victor, învinuit în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, a fost achitat, din

motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii.

timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a intrat în posesia

1

substanței narcotice, pe care a păstrat-o la el în scop de înstrăinare până la 25.06.2014.

În continuare, împreună cu o altă persoană, din intenție directă, de comun acord, s-au

organizat pentru a transmite fraudulos pe teritoriul Penitenciarului nr. 13 situat pe str.

Benardazzi 3, mun. Chișinău, substanțe narcotice în proporții mari. Astfel, o persoană

stabilită de organul de urmărire penală, la 24.06.2014, aflându-se în Penitenciarul nr.

13 în celula nr. 15 împreună cu un alt deținut, de asemenea stabilit de organul de

urmărire penală, cunoscând despre faptul că ultimul urma să primească un colet cu

produse alimentare de la concubina sa pe nume Herghelegiu Tatiana, a convins-o pe

aceasta prin telefon să primească de la Costanda Victor un pachet cu diferite produse,

fără ai comunica despre faptul că ultimul îi va transmite de fapt în mod camuflat într-

o buretă pentru cremă de încălțăminte substanțe narcotice. Ulterior, la 25.06.2014,

Costanda Victor, în calitate de autor al infracțiunii, a camuflat într-o buretă pentru

cremă de încălțăminte de marca ,,Silver”, substanțe narcotice, care împreună cu alte

produse le-a transmis cet. Herghelegiu Tatiana pe bd. Dacia din mun. Chișinău, iar la

26.06.2014, ea a transmis coletul cu produse în care se aflau substanțe narcotice în

camera de primire a coletelor din Penitenciarul nr. 13, situat pe str. Benardazzi 3, mun.

Chișinău și, care urma să ajungă la deținut, concubinul ei.

Conform raportului de expertiză nr. 6537 din 29.07.2014, s-a stabilit că substanța

în cauză reprezintă marihuana în cantitate de 2,06 g.

Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 „Privind

aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora", cu modificările și

completările ulterioare, cantitatea de 2,06 g de marihuană, constituie proporții mari.

către:

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Centru, Rodica Cornicî,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

a-l recunoaște vinovat pe Costanda Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

42 alin. (2), 322 alin. (1) Cod penal (în vigoare la data de 25.06.2014), iar în baza art. 60

Cod penal, a înceta procesul penal pe acest fapt în privința lui în legătură cu expirarea

termenului de prescripție. La fel, a-l recunoaște vinovat pe Costanda Victor de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, și

a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita activități ce țin de circulația substanțelor narcotice sau psihotrope pe un

termen de 3 ani.

2

În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele:

- pe capătul de acuzare în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, sentința este

ilegală în partea ce ține de aplicarea pedepsei, aceasta fiind una blândă în comparație

cu gradul prejudiciabil al faptei incriminate.

- pe capătul de acuzare în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, instanța incorect a

stabilit că, în acțiunile inculpatului Costanda Victor nu sunt întrunite elementele

infracțiunii nominalizate, invocând faptul că dispoziția art. 322 alin. (1) a fost

modificată prin Legea nr. 985/2002, nr. 57 din 26 iulie 2018, care a intrat în vigoare la

data de 14 octombrie 2018.

Instanța eronat a interpretat legea motivând că procurorul urma a înainta o

nouă învinuire în sensul agravării, și anume, în baza art. 27, art. 322 alin. (3) Cod penal,

acesta având o asemenea posibilitate potrivit art. 326 alin. (1) Cod de procedură

penală, or potrivit aceluiași articol procurorul e în drept să modifice, prin ordonanță,

învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă

probele cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit

o infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, or în cazul examinat a

intervenit o lege care a exclus încercarea de a transmite, iar recalificând acțiunile

inculpatului conform prevederilor noi și anume art. 27, 322 alin. (3) Cod de procedură

penală, constituie încălcare de fapt a art. 10 alin. (2) Cod penal, care stabilește că, legea

penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv, or în cazul examinat înaintarea unei

noi învinuiri în sensul agravării, ar însemna aplicarea retroactivă a unei legi mai grave,

și nu constatarea faptului comiterii unei infracțiuni mai grave de către inculpat, în

sensul art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală;

- fapta de încercare de a transmite substanțele narcotice în penitenciare, nu a

fost decriminalizată prin prevederile intrate în vigoare la data de 14.10.2018, dar aceste

acțiuni fiind încadrate confonrm aliniatelor mai grave a art. 322 Cod penal;

- instanța urma să i-a în considerare prevederile art. 9 Cod penal, și anume că,

timpul săvârșirii faptei se consideră timpul când a fost săvârșită acțiunea (inacțiunea)

prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. Iar în rezultatul analizei

probelor administrate să stabilească vinovăția inculpatului la momentul comiterii

faptei, respectiv conform prevederilor legii penale în vigoare la data de 25.06.2014.

3.2. Inculpatul Costanda Victor, prin care a solicitat casarea totală a sentinței în

cauză cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instantă, fără a indica soluția ce urmează a fi adoptată.

În motivarea apelului inculpatul a invocat următoarele aspecte:

3

- motivele învinuirii din sentință sunt inventate de însăți instanța de judecată,

acestea se contrazic între ele și confirmă lipsa temeiniciei și legalității;

- în partea descriptivă a sentinței, sunt descrise circumstanțe care nu au fost

declarate de către inculpatul Costanda Victor;

- instanța era obligată să examineze și să de-a apreciere legală cererii depusă de

apărător privind declararea nulității actelor procedurale, anularea lor și respingerea

prin excluderea probelor învinuirii la care se referă aceste acte în temeiul alin. (4) al

art. 251 Cod de procedură penală. Prin încheiere protocolară instanța a decis să se

expună odată cu fondul cauzei, însă nu s-a expus asupra acesteia;

- instanța s-a eschivat să examineze și a doua cerere prin care a solicitat

recunoașterea nulă a rechizitoriului, din aceleași temeiuri ca și în cererea anterioară.

3.3. Avocatul Maștalin Tatiana în numele inculpatului, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de condamnarea lui

Costanda Victor în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Costanda Victor,

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal să

fie achitat din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate.

În motivarea cererii de apel avocatul inculpatului, Maștalin Tatiana a invocat

următoarele aspecte:

- la emiterea sentinței de condamnare instanța s-a bazat pe probele acuzării ce

nu dovedesc direct vinovăția inculpatului în infracțiunile incriminate: declarațiile

martorilor Vrednic V. și Stici G., similare după conținut, ambii colaboratori al

Penitenciarului nr. 13, mun. Chisinau, care constată depistarea substanței narcotice

într-o cutie de cremă de încălțăminte; declarațiile martorului Șoilița Tatiana, ce

constată că a primit de la învinuit pachetul cu țigările și cremă de încălțăminte, dar

fără concretizarea datei și zilei când i-a transmis pachetul; declarațiile martorului

Șoilița Valeriu, deținut în Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, care a declarat că soția

sa, Herghelegiu Tatiana nu i-a spus cu ce persoană s-a întâlnit, cum arăta fizic acea

persoană; procesul-verbal de percheziție din 26.06.2014, a coletului parvenit de la

Herghelegiu Tatiana; raportul de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 02.07.2014

privind componența masei vegetale depistate în coletul alimentar parvenit de la

Herghelegiu Tatiana destinat deținutului Șoilița Valeriu; raportul de expertiză nr.

xxxx din 29.07.2014, privind conținutul masei vegetale din colet; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 05.08.2014; procesul-verbal de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice din 09.09.2014; procesul-verbal de recunoaștere persoanei

după fotografie din 16.07.2014;

4

- instanța eronat a motivat, că din totalitatea acțiunilor ilegale prevăzute în art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, inculpatul a manifestat acțiuni de păstrare,

transmitere și expediere;

- din totalitatea probelor reținute de instanță și apreciate la emiterea sentinței ca

temei de condamnare a inculpatului, nici o probă nu dovedește direct că inculpatul a

păstrat, a transmis sau a expediat substanțe narcotice;

- nici un martor nu a declarat direct despre faptul, ca inculpatul a efectuat

circulația ilegală a substanțelor narcotice prin păstrare, transmitere și expediere; nici

într-un proces-verbal de constatare nu este indicat că inculpatul a efectuat aceste

acțiuni ilegale;

- instanța a întemeiat hotărârea de condamnare doar pe declarațiile martorului

Herghelegiu Tatiana, care nu sunt certe, nu se indică data și luna când martorul a

primit pachetul de la inculpat. Chiar și din conținutul declarațiilor martorului, nu

reiese că inculpatul a efectuat una din aceste trei acțiuni ilegale, fiind doar niște

constatări al acțiunilor martorului din ziua anterioară și din ziua când coletul cu

substanța ilegală a fost depistat în instituția penitenciară;

- inculpatul absolut clar a expus în instanță poziția sa, precum că doar a transmis

un colet, dar nu poate sa răspundă pentru faptul, că a mai fost adăugat și de cine în

colet după predarea coletului martorului Herghelegiu Tatiana. Coletul s-a aflat la

ultima din seara de 25.06.2014, până în dimineața de 26.06.2014, inculpatul nu poartă

răspundere despre faptul, ce obiecte au mai fost adăugate în colet;

- instanța a omis faptul, că învinuitul nu a efectuat nici una din acțiunile de

păstrare, transmitere și expediere a substanțelor interzise, s-a bazat pe declarațiile

incerte a martorului Herghelegiu Tatiana și pe probe care nu sunt pertinente la cauza

dată, care nu dovedesc vinovăția inculpatului;

- analizând declarațiile inculpatului și a martorilor este cert faptul că în acțiunile

inculpatului nu sunt elementele infracțiunii incriminate lipsind elementele de bază

precum intenția directă a acestuia de a transmite, păstra sau expedia substanțele

interzise;

- instanța de fond la emiterea sentinței de condamnare a dat prioritate probelor

acuzării, fără a da o apreciere obiectivă a legalității acestora. Instanța de fond la

emiterea sentinței, a omis să se expună în privința nulității actelor procedurale în baza

a doua cereri înaintate de apărătorul inculpatului în cadrul examinării cauzei,

necatând la faptul, că prin încheierea protocolară instanța a dispus să se expună odată

cu fondul cauzei asupra cererilor privind nulitatea rechizitoriului și a actelor

procedurale, înaintate de partea apărarii în baza art. 251 Cod de procedură penală;

5

2020, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, în urma verificării

circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor părții apărării, a ajuns la

concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția

inculpatului Costanda Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3)

lit. b), f) Cod penal, astfel că la acest capitol s-au reținut drept declarative argumentele

atât ale inculpatului, cât și ale apărătorului acestuia cu referire la faptul că învinuirea

este formală și nu este confirmată prin probe.

Deși inculpatul Costanda Victor nu a recunoscut vinovăția sa în comiterea

infracțiunii incriminate, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b) și

f) Cod penal, a fost dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către

instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel, care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele și anume:

declarațiile martorilor Vrednic Viorica, Șoiliță Tatiana, Stici Galina, Șoiliță Valeriu;

prin procesul-verbal de percheziție din 26.06.2014, raportul de constatare tehnico-

științifică nr. xxxx din 02 iulie 2014, raportul de expertiză nr. xxxx din 29 iulie 2014,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.08.2014, procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 09.09.2014, procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 16 iulie 2014.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, de două sau mai multe

persoane, în proporții mari, astfel, în acest sens instanța de apel a reținut că, instanța de

fond justificat a exclus din învinuirea adusă agravantele prevăzute de art. 2171 alin.

(3) lit. c) și e) Cod penal, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a observat că, în cadrul rechizitoriului, la înaintarea învinuirii

în baza art. 2171 Cod penal, partea acuzării nu a indicat care anume acțiuni ilegale, din

totalitatea acțiunilor prezentate la alin. (1) și (2) Cod penal, au fost săvârșite de către

inculpat.

Astfel, instanța de fond, din totalitatea acțiunilor prejudiciabile, alternative

indicate la alin. (1) și (2) Cod penal, a reținut doar acțiunile de păstrare, transportare și

expediere.

6

Instanța de apel a constatat prezența acțiunii de păstrare ilegală a substanțelor

narcotice care a fost dovedită prin intermediul declarațiilor martorului Șoilița Tatiana,

care a menționat că a recepționat crema de încălțăminte, în care ulterior, a fost găsită

marihuana, de la Costanda Victor.

Substanța găsită în coletul transmis în Penitenciarul nr. 13, a fost transmisă de

către inculpatul Costanda Victor. Astfel, acestuia mai urmează a-i fi imputată și

acțiunea de expediere, or, martorul Șoilița Tatiana, în acest caz a avut calitatea de

curier, aceasta neștiind despre faptul ce transportă. Fiind audiată în ședința de

judecată și avertizată despre răspunderea penală pentru prezentarea cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase și refuzul sau eschivarea de a face declarații, aceasta a indicat

asupra următoarelor circumstanțe ale cauzei: ,,Eu eram acasă, m-a telefonat un număr,

Șoilița Valeriu, alături era Nichita Cîșlari, ei au stat împreună în penitenciar, m-a rugat să

împrumut 200 lei și să mă întâlnesc cu un băiat, "Vitea", pentru a-i da banii. "Vitea" trebuia

să facă cumpărături și să mi le de-a, deoarece eu a doua zi trebuia să merg să duc coletul soțului.

Eu am sunat pe numărul lui Vitea, m-am întâlnit cu el pe bd. Dacia, lângă Mcdonalds. I-am

dat 200 lei, el mi-a zis că seara la ora 20:00, să ne întâlnim să îmi dea aceea ce va cumpăra. Eu

eram cu fiica cea mai mică. Eu seara sunam, telefonul era ba închis, ba deschis. În final, a venit

"Vitea" cu un pachet. Avea 7 pachete de țigări fără filtru și o cremă de încălțăminte. Eu am

întrebat daca asta e tot, el a zis că "da". Am luat pachetul și am plecat acasă. A doua zi am mai

gătit mâncare, am mers la Penitenciarul nr. 13, am scris acolo ce am și am transmis. A fost

efectuat controlul. Era dna Galina atunci, la crema sub burete era un pachețel, nu cunosc ce

era, dar au zis că sunt narcotice".

Instanța de apel a menționat că, urmează a fi reținută și acțiunea ilegală de

transportare, or, acesta s-a deplasat și a transmis substanța narcotică către martorul

Șoiliță Tatiana, care nu știa ce se află în obiectele transmise de către inculpat.

Reținând totalitatea acțiunilor anterior invocate, instanța de fond justificat a

observat că, se exclude posibilitatea ca, în obiectul în care a fost ascunsă substanța

narcotică, să fi intervenit altcineva anterior, or, potrivit declarațiilor inculpatului, date

în ședința de judecată, acesta l-a cumpărat împachetat: ”Eu am cumpărat crema de la

magazin ... Crema era împachetată [...]”

La fel, instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a reiterat că

substanța narcotică nu putea fi pusă în cremă ulterior, de către Șoiliță Tatiana,

deoarece în acest caz nu era necesar de a apela la inculpat, aceasta urmând a cumpăra

produsele singură.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că, instanța de fond corect a observat că

inculpatul Costanda Victor, nu a produs, preparat, experimentat, extras, prelucrat,

7

transformat substanța narcotică marihuana (uscată), dar a săvârșit acțiunile ilegale de

păstrare, transportare și expediere.

La fel, instanța de fond a fost în imposibilitate de a constata prezența agravantei

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal - pe teritoriul instituțiilor de învățământ,

instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement,

în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor

acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora.

Astfel, s-a atestat că în învinuirea adusă de către partea acuzării nu este

specificat, care anume din totalitatea circumstanțelor indicate la lit. e), ar putea fi

imputate inculpatului. Astfel, urmează a fi argumentată lipsa tuturor circumstanțelor

indicate la lit. e) alin. (3) art. 2171 Cod penal, în acțiunile inculpatului, or, acestea au

un caracter alternativ pentru a fi reținute.

Referitor la apelul declarat de către acuzatorul de stat, cu privire la dezacordul

ce ține de achitarea inculpatului pe capătul de învinuire adus în baza art. 322 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a reținut că, dispoziția art. 322 alin. (1) a fost modificată

prin Legea pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 985/2002, nr.

57 din 26 iulie 2018, care a intrat în vigoare la data de 14 octombrie 2018.

Potrivit dispoziției art. 322 alin. (1) Cod penal, în vigoare la data comiterii faptei,

latura obiectivă a infracțiunii prevedea două modalități normative, cu caracter

alternativ, și anume: 1. transmiterea tăinuită; 2. încercarea de a transmite.

Însă, dispoziția normei art. 322 alin. (1) Cod penal, a fost modificată, astfel încât

latura obiectivă posedă o singură modalitate normativă și anume acțiunea

prejudiciabilă, sub forma de: transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor

deținute în instituțiile penitenciare a obiectelor sau a substanțelor a căror transmitere ori

păstrare este interzisă conform legislației privind executarea hotărârilor cu caracter penal.

Prin urmare, din dispoziția normei art. 322 alin. (1) Cod penal, a fost eliminată

modalitatea normativă sub forma de încercare de a transmite.

Potrivit rechizitoriului, inculpatului i-a fost imputată vinovăția în încercarea de a

transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, săvârșită în

cantități mari.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au

executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

8

Conducându-se, de prevederile anterioare, instanța de apel a atestat că norma

prezentă la momentul actual, era mai favorabilă decât norma în vigoare la momentul

săvârșirii faptei, or, la moment modalitatea normativă de încercare de a transmite, nu

este prezentă în dispoziția art. 322 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond justificat a fost în imposibilitate de

a recalifica fapta inculpatului în baza art. 322 alin. (3) Cod penal, deoarece sancțiunea

normei prevede o pedeapsă mai gravă: amendă în mărime de la 750 la 1000 de unități

convenționale sau cu închisoare de la 2 la 4 ani.

Totodată, sancțiunea art. 322 alin. (1), la momentul săvârșirii faptei, prevedea o

pedeapsă mai ușoară: amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 2 ani.

Astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond s-a aflat în imposibilitatea

de a recalifica fapta inculpatului în baza art. 322 alin. (3) Cod penal, or, potrivit

prevederilor art. 10 alin. (2) Cod penal, legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv.

Prin urmare, în contextul celor expuse instanța de apel a reținut că, inculpatul

Costanda Victor justificat a fost achitat din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 322 alin. (1) Cod penal prevăzute de noua lege penală.

De asemenea, instanța de apel nu a avut temei de a interveni în sentința instanței

de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului or, la stabilirea categoriei și

măsurii de pedeapsă inculpatului, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală.

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitând casarea parțială a acesteia, pe capătul de acuzare în baza

art. 322 alin. Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare, în această parte, în aceeași

instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă următoarele aspecte:

- instanța incorect a stabilit că în acțiunile inculpatului Costanda Victor nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, invocând

faptul că, dispoziția art. 322 alin. (1) a fost modificată prin Legea nr. 985/2002, nr. 57

din 26 iulie 2018, care a intrat în vigoare la data de 14 octombrie 2018;

- instanțele eronat au interpretat legea motivând că procurorul urma să

înainteze o nouă învinuire în sensul agravării, și anume, în baza art. 27, 322 alin. (3)

9

Cod penal, acesta având o asemenea posibilitate potrivit art. 326 alin. (1) Cod de

procedură penală, or potrivit aceluiași articol procurorul este în drept să modifice,

prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul

agravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că

inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, iar în cazul

examinat a intervenit o lege care a exclus încercarea de a transmite și recalificarea

acțiunilor inculpatului conform prevederilor noi, și anume în baza art. 27, 322 alin. (3)

Cod de penal, constituie încălcare de fapt a art. 10 alin. (2) Cod penal, care stabilește

că, legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

În cazul din speță, înaintarea unei noi învinuiri în sensul agravării, ar însemna

aplicarea retroactivă a unei legi mai grave, și nu constatarea faptului comiterii unei

infracțiuni mai grave de către inculpat, în sensul art. 326 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- fapta de încercare de a transmite substanțele narcotice în penitenciare, nu a

fost decriminalizată prin prevederile intrate în vigoare la data de 14.10.2018, ci aceste

acțiuni fiind încadrate conform aliniatelor mai grave a art. 322 Cod penal;

- instanța urma să ei în considerare prevederile art. 8 Cod penal, conform căruia

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală

în vigoare la momentul săvârșirii faptei, precum și cele ale art. 9 Cod penal, și anume

că, timpul săvârșirii faptei se consideră timpul când a fost săvârșită acțiunea

(inacțiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor, iar în rezultatul

analizei probelor administrate să stabilească vinovăția inculpatului la momentul

comiterii faptei, respectiv conform prevederilor legii penale în vigoare la data de

25.06.2014;

- instanța de apel a menținut o sentință de achitare a inculpatului Costanda

Victor pe capătul de acuzare în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, printr-o motivare

superficială, fără a clarifica aspectele esențiale descrise în apelul procurorului, prin ce

a fost afectată soluția adoptată, or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor indicate în apel, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

5.1. Avocatul Maștalin Tatiana în numele inculpatului, în temeiul pct. 6) și 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței

de apel, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă următoarele aspecte:

10

- instanța de apel neîntemeiat a respins cererea de apel declarată împotriva

sentinței, bazându-se doar pe declarațiile martorilor făcute în insanța de fond, care au

un caracter controversat, nu au fost verificate în instanța de apel la cererea apelantului,

care nu recunoaște vinovăția și a solicitat achitarea sa pe motiv că faptele lui nu conțin

elementele infracțiunii incriminate;

- cererea apelantului de a audia în instanța de apel martorii acuzării pe

declarațiile cărora se bazeaă sentința de condamnare, a fost respinsă pur formal fiind

motivată că declarațiile acestora deja sunt în dosar de la prima instanță;

- analizând declarațiile învinuitului și a martorilor în instanța de fond, este cert

faptul că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii incriminate

lipsind elementele de bază precum intenția directă a învinuitului de a transmite,

păstra sau expedia substanțele interzise. Instanta de fond a emis o sentintă de

condamnare în lispa probelor directe și pertinente în vederea probării faptului, ca

Costanda Victor a transmis, a păstrat substanțe interzise, iar martorii acuzării au dat

declarații ce nu dovedesc faptul că anume inculpatul a transmis în colet substanța

interzisă;

- instanta de apel la emiterea deciziei formal a dat prioritate probelor acuzării

acumulate în instanța de fond, fără a da o apreciere obiectivă pertinenței acestora la

circumstanțele de fapt și la acțiunle incriminate inculpatului, fără a audia repetat

martorii acuzării și anume declarațiile martorului Șoilița Tatiana, pe declarațiile cărora

se bazeaza sentința de condamnare;

- instanta de apel la emiterea deciziei nu s-a expus în privința nulității actelor

procedurale în baza a doua cereri înaintate de partea apărării în cadrul examinării

cauzei în fond, necatînd la faptul, că prin încheierea protocolară instanța de fond a

dispus să se expună odată cu fondul cauzei asupra cererilor privind nulitatea

rechizitoriului și a actelor procedurale, și nu a facut-o.

art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Maștalin

Tatiana în numele inculpatului, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ca

fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

11

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că procurorul invocă temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, conform cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar avocatul inculpatului, Maștalin Tatiana, deși invocă temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, în principiu critică hotărârile instanțelor de fond pentru

faptul că neîntemeiat au adoptat o soluție de condamnare în privința lui Costanda

Victor în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal

Examinând argumentele recursurilor declarate prin prisma temeiului de casare

invocat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată că, recurenții sunt îndreptățiți să afirme că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția prin care a fost menținută sentința primei instanțe.

Din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Iar, conform art. 414 alin. (4)-(5) Cod de procedură penală, în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, și dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

12

Respectiv, după soluționarea acestor chestiuni de fapt, având în vedere că

apelul produce un efect devolutiv complet, instanța de apel este obligată să determine

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este

prevăzută ea.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prescripții legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar eroarea admisă nu poate

fi corectată în ordinea procedurii de recurs ordinar.

Astfel, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2020, au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința, potrivit

căreia inculaptul Costanda Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal și achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea soluției de achitare, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

reținut următoarele ,,… la data de 14 octombrie 2018, a intrat în vigoare Legea pentru

modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 985/2002, nr. 57 din 26 iulie 2018 și art.

322 alin. (1) Cod penal; astfel, la momentul actual, norma de incriminare posedă următorul

conținut: Transmiterea tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deținute în

instituțiile penitenciare a obiectelor sau a substanțelor a căror transmitere ori păstrare este

interzisă conform legislației privind executarea hotărârilor cu caracter penal.

(…) Prin urmare, se concluzionează că din dispoziția normei art. 322 alin. (1) Cod

penal, a fost eliminată modalitatea normativă sub forma de încercare de a transmite.

Astfel, potrivit rechizitoriului, inculpatului i-a fost imputată vinovăția în încercarea de

a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, săvârșită în

cantități mari.

Prin urmare, în contextul celor expuse Colegiul penal reține că, inculpatul Costanda

Victor justificat a fost achitat din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 322 alin. (1) Cod penal prevăzute de noua lege penală.”

Colegiul penal lărgit relevă că o sentință de achitare în temeiul art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală poate fi dată doar în situația în care fapta inculpatului

nu îndeplinește toate condițiile și semnele prevăzute în dispoziția incriminatorie,

adică nu a fost săvârșită în asemenea împrejurări încât să satisfacă modelul legal

abstract al infracțiunii.

Însă, analizând sentința, Colegiul penal lărgit constată că, temei pentru

achitarea inculpatului a fost eliminarea din dispoziția normei art. 322 alin. (1) Cod

penal a modalității normative sub formă de încercare de a transmite, acțiune care în

speță a fost imputată inculpatului Costanda Victor.

Reținând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanțele de

fond eronat au pronunțat o sentință de achitare în privința lui Costanda Victor de sub

13

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Cod penal, din

următoarele considerente.

Astfel, conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, Costanda

Victor a fost învinuit de faptul că a încercat să transmită prin intermediul dnei Herghelegiu

Tatiana, la data de 26 iunie 2014, în Penitenciarul nr. 13, substanța marihuana, în cantitate

de 2,06 g, care se atribuie la substanțele narcotice și care urma să fie transmisă deținutului în

Penitenciarul nr. 13 din mun. Chișinău, dlui Cîșlari Nichita, acțiuni prevăzute de art. 322

alin. (1) Cod penal.

Fapta infracțională ce a fost incriminată inculpatului Costanda Victor a fost

comisă la data de 26.06.2014, dată la care norma penală reglementată la art. 322 alin.

(1) Cod penal statua fapta penală de transmiterea tăinuită de la control sau încercarea de a

transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a

drogurilor, medicamentelor sau a altor substanțe cu efect narcotizant, precum și a altor obiecte,

a căror transmitere este interzisă, dacă acțiunea a fost săvârșită în mod sistematic sau în

proporții mari.

Prin Legea nr. 157 din 26.07.2018 pentru modificarea Codului penal al

Republicii Moldova (în vigoare la 26.07.2018) a fost modificat conținutul art. 322 alin.

(1) și, care prevede la momentul actual fapta penală de transmiterea tăinuită de control

prin orice mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare a obiectelor sau a

substanțelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă conform legislației privind

executarea hotărîrilor cu caracter penal și care se pedepsește cu amendă în mărime de la

500 la 600 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 80 la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni.

Potrivit dispoziției art. 322 alin. (1) Cod penal, în vigoare la data comiterii faptei,

latura obiectivă a infracțiunii prevedea două modalități normative, cu caracter

alternativ, și anume - transmiterea tăinuită și încercarea de a transmite.

Însă, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 157 din 26.07.2018 pentru

modificarea Codului penal al Republicii Moldova (în vigoare 26.07.2018), latura

obiectivă posedă o singură modalitate normativă și anume acțiunea prejudiciabilă sub

formă de - transmiterea tăinuită.

Astfel, din dispoziția normei art. 322 alin. (1) Cod penal a fost exclusă

modalitatea normativă sub formă de încercare de a transmite, acțiune care în speță a fost

imputată inculpatului Costanda Victor.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar

au antecedente penale.

14

Astfel, având în vedere principiile statuate la prevederile art. 10 alin. (1) Cod

penal, în situația inculpatului a intervenit o lege penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei și care are efect retroactiv, iar în baza acestui temei se impunea

soluția de a fi adoptată o sentință de încetare a procesului penal, și nu de achitare din

motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

Referitor la capătul de acuzare a lui Costanda Victor în baza art. 2171 alin. (3) lit.

b), f) Cod penal, Colegiul penal lărgit analizând decizia instanței de apel în raport cu

criticile expuse în recursul declarat de partea apărării, constată că instanța de apel în

motivarea soluției adoptate face doar o copiere a sentinței instanței de fond, fără a

analiza punctual criticile invocate de apelanți și fără a da o nouă apreciere probelor

administrate în cauza penală. Or, instanța de apel având dreptul să reformeze sentința

atacată, apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond care a statuat asupra

vinovăției inculpatului.

Subsecvent, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte

prevederi legale, instanța de apel selectiv a apreciat o parte din probe, respingând

celelalte probe, fără o motivație legală și fără să le evalueze pe fiecare în parte și toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

contravine prevederilor art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală, or obligația de

motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru

existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile

aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul procesului penal, având posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată

în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007)

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-au

găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

15

acesteia, urmând să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse,

care au servit temei de casare a soluției adoptate și cu respectarea prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.

93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor

înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Sâli Radu și de către avocatul Maștalin Tatiana în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2020, în cauza penală în privința lui Costanda Victor Xxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 02 iulie 2021.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Diaconu Iurie

Boico Victor

16