1ra-881/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b, 264-1 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 4 lit. b, 264-1 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-881/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b, 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-881/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Iurie Diaconu
judecători Liliana Catan
Victor Boico
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Dorin Cojocaru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe
Dascaliciuc Maxim XXXXX, născut la
XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 15.11.2017– 28.05.2020;
Instanța de apel: 10.07.2020 – 11.11.2020;
Instanța de recurs: 02.02.2021 – 24.03.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 28 mai 2020,
Dascaliciuc Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de
închisoare pe termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a exercita orice activitate în
domeniul farmaceutic, gestionării drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor pe un
termen de 4 ani;
- art. 2641 alin. (3) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 ore, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.
În temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată
în folosul comunității în mărime de 240 ore s-a înlocuit cu echivalentul acestora în zile
de închisoare pe un termen de 60 zile.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru cumulul parțial al pedepselor aplicate,
s-a stabilit lui Dascaliciuc Maxim pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe
termen de 3 ani și 1 lună, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a exercita orice activitate în domeniul farmaceutic, gestionării drogurilor,
etnobotanicilor sau analogilor pe termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe termen de 5 ani.
1
În baza art. 84 alin. (2) și (4) Cod penal, i s-a adăugat pedeapsa neexecutată,
aplicată prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 04.02.2020, stabilindu-i pedeapsa
definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a exercita orice activitate în domeniul farmaceutic, gestionării drogurilor,
etnobotanicilor sau analogilor pe termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe termen de 5 ani.
S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile
judiciare în mărime totală de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr. 34/12/1-
R-3158 din 06.07.2018.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Dascaliciuc
Maxim, urmărind scopul întrebuințării drogurilor și analogilor acestora, în
circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a procurat analogul
substanței stupefiante AB-PINACA-CHM - masă vegetală care conținea cannabinoidul
sintetic MDMB(N)-2201, ulterior, neavând autorizația corespunzătoare, a transportat
și a păstrat substanța respectivă la sine până la 08.07.2017, ora 17:40, adică până în
momentul când de către colaboratorii de poliție, a fost depistat și ridicat de la acesta un
pachețel din polimer, în care se afla o masă vegetală mărunțită, de culoare galbenă, pe
adresa XXXXX.
Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3158 din
16.07.2018, prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1 -
10(1) Examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, în masa vegetală umedă și mărunțită
de culoare galbenă, s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care
constituia analog al substanței AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul I.
Substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale, aprobat
prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004.
Cantitatea masei vegetale în care s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N) - 2201,
constituia 1,384 g.
Cantitatea substanței stupefiante și analogilor acestor substanțe depistate la
inculpat, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 „privind
aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de
substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, reprezenta proporții
deosebit de mari.
La data de 22.07.2017, aproximativ la orele 21:30, la intersecția XXXXX, a fost
stopat automobilul de model „Seat Inca”, cu XXXXX, la volanul căruia se afla
Dascaliciuc Maxim, fiind suspect că era în stare de ebrietate narcotică, a refuzat de la
testarea alcoolscopică.
În urma verificării actelor, conducătorul auto a fost suspectat de conducerea
mijlocului de transport în stare de ebrietate narcotică în legătură cu ce a fost condus la
sediul Instituției Medico-Sanitare Publice Dispensarul Republican de Narcologie,
situat pe XXXXX, unde de către medicul - narcolog au fost efectuate investigațiile
prevăzute de Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare
2
medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei aprobat prin Hotărârea
Guvernului RM nr. 296 din 16.04.2009, în urma căreia după mai multe convingeri a
medicilor Dascaliciuc Maxim a refuzat testarea, rezultatul fiind consemnat în procesul-
verbal nr. 9088 din data de 22 iulie 2017.
Ca urmare, inculpatul intenționat a ignorat prevederile Regulamentului de
Circulație Rutieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 și anume
pct. 11 lit. j) care stipulează, că „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul
deplasării, este obligat: ...să se supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii
de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor
biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte
substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”, precum și cerințele
punctului 14 lit. a) al RCR conform căruia, „Conducătorului de vehicul îi este interzis:
a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i
afecteze capacitatea de conducere”.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
avocatul Cojocaru Dorin în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul învinuit în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. art. 217 alin. (4), lit. b), 2641 alin. (3) Cod penal să fie achitat, pe
motivul că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În motivarea apelului s-au invocat următoarele aspecte:
- în cadrul cercetării judecătorești au fost stabilite și elucidate circumstanțe
importante în prezenta cauză care au un rol deosebit de a constata încadrarea greșită a
faptei comise;
- de către acuzare nu au fost prezentate probe care ar demonstra faptul că anume
inculpatul era la volanul automobilului. Practic, întreg probatoriul s-a bazat doar pe
declarațiile martorilor, care de fapt, sunt și inspectori de patrulare;
- conform prevederile art. 251 Cod procedură penală, încălcările care atrag
nulitatea actelor procedurale și anume, procesul-verbal privind constatarea faptului de
consum a alcoolului nr. 9088 din 22.07.2017 - la pct. 12 sunt rectificări; lipsește
semnătura inculpatului privind refuzul de a i se preleva sânge, nu este consemnat că
Dascaliciuc Maxim a refuzat, nu este indicată data și ora când s-a emis concluzia
examinării medicale, pct. 14 nu este indicată de cine a fost întocmită concluzia;
- partea apărării are dubii în privința datelor din procesul-verbal menționat supra,
recunoscut ulterior ca probă prin ordonanța, datorită acestor neclarități este incert faptul
cum a fost supus examinării în care totuși inculpatul a fost supus examinării;
- partea apărării a criticat și soluția instanței de judecată prin care s-a dispus de a
încasa din contului inculpatului suma de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli suportate de stat
întru efectuarea expertizei judiciare și consideră că cheltuielile în legătură cu efectuarea
acțiunilor procesuale în cauza penală sunt sume alocate de stat.
3
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020,
apelul avocatului Cojocaru Dorin în interesele inculpatului a fost respins ca fiind depus
peste termen.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la data de
28.05.2020 Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a emis sentința de condamnare în
privința inculpatului. Avocatul Cojocaru Dorin în interesele inculpatului a contestat cu
apel sentința, cererea de apel fiind depusă la data de 26.06.2020.
Conform art. 402 Cod procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la
data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
Analizând materialele cauzei penale, s-a constat că inculpatul în cadrul ședinței
de judecată nu s-a prezentat, instanța de judecată a luat toate măsurile potrivit art. 321
alin. (2), pct. 1) Cod procedură penală, pentru a asigura prezența inculpatului în ședința
de judecată, cu toate acestea, ultimul nu s-a prezentat și nici nu a adus la cunoștință
instanței motivul neprezentării sale, instanța de judecată dispunând examinarea cauzei
în absența sa.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 321 alin. (1), alin. (2), pct. 1), alin. (6)
Cod procedură penală, instanța de judecată a dispus examinarea cauzei în absența
inculpatului, fiind dovedită cu certitudine eschivarea inculpatului de la prezența în
ședința de judecată.
Respectiv, din conținutul proceselor-verbale ale ședințelor de judecată din
24.03.2020 rezultă că, avocatul Cojocaru Dorin a fost prezent la ședința de judecată, la
care instanța de judecată a fixat pentru data de 28.05.2020 deliberarea și pronunțarea
sentinței, respectiv, avocatul Cojocaru Dorin cunoștea despre data și ora la care a avut
loc pronunțarea sentinței în privința inculpatului.
Conform prevederile art. 402 Cod procedură penală, termenul de declarare a
apelului a fost calculat de la data pronunțării sentinței– 28.05.2020 și care a expirat la
data de 12.06.2020, însă cererea de apel formulată de avocatul Cojocaru Dorin în
interesele inculpatului a fost depusă după ultima zi pentru declararea apelului.
În această ordine de idei, instanța de apel a respins argumentele avocatului
referitor la faptul că termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat din data de
12.06.2020, dată la care ultimul a recepționat sentința instanței de fond, or, prevederile
art. 402 Cod procedură penală, stipulează că termenul de apel este de 15 zile de la data
pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel avocatul Cojocaru Dorin în numele
inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8
Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei prin care s-a respins apelul ca
depus peste termen, cu trimiterea la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet.
În motivare recurentul a invocat prevederile art. 8 Cod de procedură penală care
stipulează că nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile
despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe
4
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se
interpretează în favoarea inculpatului.
Referitor la argumentul apărări prin care a solicitat în temeiul art. 403, 404 Cod
de procedură penală, repunerea în termen a apelului, recurentul a menționat că sentința
a fost pronunțat la 12 iunie 2020, iar datorită situației pandemice, cât și restricțiilor
impuse în acea perioadă a fost imposibil să se prezinte la pronunțare, argumente ce nu
au fost luate în considerație de instanța de apel.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului
din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din textul recursului declarat de avocatul Cojocaru Dorin, se constată că acesta a
invocat temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală
și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat i-a respins
apelul, ca depus peste termen.
Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
conchide că acesta este vădit nefondat, iar decizia instanței de apel este legală și
întemeiată, or în motivarea soluției adoptate s-a specificat că, potrivit art. 415 alin. (1)
lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, este
în drept să respingă apelul, menținând hotărârea atacată, dacă acesta este tardiv.
Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală și practicii judiciare despre
judecarea cauzelor penale în ordine de apel, termenul de apel este de 15 zile de la data
pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Mai mult ca atât, cu privire
la necesitatea prezentării părților la pronunțarea integrală a sentinței, Colegiul ține să
remarce că această chestiune este facultativă, adică părțile la dorință pot asista în
ședință și primi o copia a hotărârii, sau ulterior se pot adresa pentru recepționarea
acesteia, însă indiferent de prezentarea sau neprezentarea acestora, termenul de atac a
hotărârii va curge începând cu ziua următoare pronunțării. Statuarea dată rezultă din
analiza coroborată a art. 402, 340 și 230 Cod de procedură penală.
În același context, instanța de recurs amintește că, la calcularea termenului de apel
determinant este constatarea momentului de la care începe să curgă acesta. Regula
generală în acest sens prevede că termenul începe să curgă pentru părți din ziua
următoare în care a fost pronunțată sentința.
În cauza deferită judecății se constată că inculpatul din motive necunoscute de
instanța de fond nu s-a prezentat la ședințele de judecată, însă apărătorul legal Cojocaru
Dorin s-a prezentat și a apărat interesele clientului său. Conform procesului verbal din
5
19.05.2020, apărătorul era prezent când judecătorul a numit data pronunțării sentinței
pentru data de 28.05.2020 (vol-II, f.d. 199-200). Drept consecință, la ședința din
28.05.2020, avocatul Cojocaru Dorin nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței.
Conform celor invocate în cererea de apel, copia sentinței a fost recepționată la
12.06.2020, fără anexarea a careva documente ce ar demonstra că într-adevăr la data
menționată a parvenit documentul. Mai mult ca atât, indică că situația națională în țară
a tergiversat primirea copiei sentinței și termenul de 15 zile ar urma să înceapă a curge
de la 12.06.2020.
La caz, conform hotărârii parlamentare nr. 55 din 17.03.2020, s-a declarat stare
de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020,
după care instanțele au revenit la regimul său de muncă cu respectarea noilor reguli
stabilite de CNESP, sentința instanței de fond, fiind pronunțată după expirarea stării de
urgență, și prin urmare argumentele invocate de apărător sunt nefondate.
Colegiul penal apreciază că instanța de apel corect a reținut că termenul de
declarare a apelului de 15 zile a expirat pentru apelant, iar declarând apel la data de
26.06.2020, partea a omis termenul legal de depunere a acestuia, întrucât sentința
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28.05.2020, a fost pronunțată integral în
cadrul ședinței de judecată din aceeași zi, la care partea nu a fost prezentă.
În asemenea condiții concluzia instanței de apel că ultima zi de declarare a cererii
de apel pentru partea apărării a fost la data de 12.06.202 este corectă.
Subsidiar celor consemnate supra, Colegiul menționează că termenul de apel este
un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită exhaustiv prin lege. Termenul
respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din
dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea
termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția când
întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă
premisă nu s-a confirmat.
În apel, nu s-au invocat motive întemeiate ce a determinat întârzierea declarării
apelului, astfel, instanța de apel fiind în imposibilitate să repună în termen apelul.
Mai mult, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor
juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra
Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul
din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte
beneficiară de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul în condițiile, că nu ar
pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte,
aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere
principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași
mijloace pentru a-și susține argumentele în fața instanței.
6
Din atare considerente, instanța de recurs, făcând trimitere la art. 420 Cod de
procedură penală, care stipulează că recursul este o cale ordinară de atac ce poate fi
folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului cauzei și nu pot fi atacate cu
recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, sau apelul a fost
respins ca declarat peste termen, dispune inadmisibilitatea recursului declarat de
avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului, considerându-l ca vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dorin Cojocaru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
11 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe DASCALICIUC Maxim XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 aprilie 2021.
Președinte Iurie Diaconu
Judecător Liliana Catan
Judecător Victor Boico
7