1ra-826/2021 — art. 217 alin. 2 lit. d CP

1ra-826/2021 — art. 217 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-826/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie

2020, în cauza penală privind-o pe

ȚUȘCO Tatiana XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.02.2019– 05.04.2019;

Instanța de apel: 09.03.2020 – 28.10.2020;

Instanța de recurs: 25.01.2021 – 10.03.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Țușco

Tatiana a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300

u.c., ceia ce constituie 15.000 lei.

Corpurile delicte recunoscute prin ordonanța organului de urmărire penală din

11 ianuarie 2018 au fost nimicite.

S-a încasat suma de 1680 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la Țușco Tatiana.

Tatiana, urmărind scopul întrebuințării drogurilor, etnobotanicelor și analogilor

acestora, într-o perioadă nedeterminată de timp și până la 11 noiembrie 2018, a

procurat pentru consum personal, de la diferite persoane, inclusiv și de la Savițchi

V. (în privința căruia este pornită cauza penală nr. 2018421515), droguri,

etnobotanice și analogi ai acestor substanțe, ulterior, neavând autorizația

corespunzătoare, transporta și păstra substanțele respective la domiciliul său

temporar, amplasat pe adresa XXXXX, pentru consum personal.

1

Astfel, la data de 11 noiembrie 2018 ora 20°°, fiind efectuată percheziția la

domiciliul temporar al inculpatei, amplasat în XXXXX, au fost depistate și ridicate

cinci fragmente de folie de staniol cu depuneri de culoare cafenie, un pachețel din

folie de staniol în care se află substanță cu aspect de cristale și praf de culoare albă,

patru fragmente de folie de staniol cu depuneri de culoare cafenie, un fragment de

butelie din masă plastică cu depuneri de culoare cafenie.

Potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5693 din 19.12.2018,

prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1-10(1).

Examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, s-a stabilit că substanța solidă,

cristalină de culoare albă, din pachețelul confecționat din folie de staniol, ridicată în

cadrul percheziției la domiciliul inculpatei, reprezintă PVP (a-

pirrolidinovalerophenone) se atribuia la categoria substanțelor stupefiante, masa

substanței stupefiante PVP constituia - 0,088g.

Depunerile de substanță de culoare brună, de pe cele 9 fragmente de folie de

staniol, ridicate din același loc, conțin PVP (a-pirrolidinovalerophenone), se

atribuiau la categoria substanțelor stupefiante, masa depunerilor ce conținea

substanță stupefiantă PVP, constituia în total 0,067g.

Depunerile de substanță de culoare brună, de pe suprafața interioară a buteliei

din masă plastică transparentă cu un capac improvizat dintr-un fragment de folie de

staniol, reprezenta amestec dintre PVP (a-pirrolidinovalerophenone) și THC

(tetrahidrocannabinol), ambele componente se atribuiau la categoria substanțelor

stupefiante, masa depunerilor ce conținea amestecul de substanțele stupefiante PVP

(a-pirrolidinovalerophenone) și THC (tetrahidrocannabinol) constituia 0,123g (masa

fiecărui component în parte nu a fost posibil de stabilit din motive tehnice).

Cantitatea substanțelor stupefiante procurate și păstrate de către Țușco Tatiana,

potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, privind

aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezenta

proporții mari.

către procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea ce ține de stabilirea

pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpata să fie recunoscută culpabilă de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să i se stabilească pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 500 u.c.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat:

- instanța de fond la emiterea sentinței a ignorat acel fapt că, conform

prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Aplicând în privința

2

inculpatei pedeapsa sub formă de amendă sub limita minima prevăzută de lege,

consideră procurorul că nu a fost atins scopul principal al pedepsei, și anume,

prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către inculpată, precum și de către alte

persoane;

- instanța de fond a pronunțat o hotărâre pripită și neîntemeiată, or potrivit

prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se

stabilește în limitele de la 500 la 3000 u.c., luându-se ca bază mărimea unității

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii. Mărimea amenzii se stabilește în

funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de situația materială a celui vinovat și a

familiei sale;

- sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă în mărime

de la 400 la 700 u.c., respectiv instanța de judecată nu putea să-i stabilească

inculpatei pedeapsa sub formă de amendă sub limita minimă - 400 u.c.;

- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege.

2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, menținând fără modificări

hotărârea atacată.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de

procedură penală și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

În corespundere cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către

Țușco Tatiana se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. Instanța de fond a

constatat în privința lui Țușco Tatiana, conform art. 76 Cod penal, circumstanțe

atenuante- recunoașterea vinei, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare

și căință sinceră. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală conform art. 77 Cod

penal, nu au fost stabilite.

Instanța de apel a reținut că, potrivit informației eliberate de către Serviciul

Statistic al IP Botanica al DP mun. Chișinău, privind trecutul infracțional al

inculpatei (f.d.37), s-a atestat că aceasta anterior nu a fost atrasă la răspundere

penală. Mai mult decât atât, în privința inculpatei, instanța de fond a stabilit o

circumstanță excepțională, or inculpata a săvârșit infracțiunea imputată într-o

perioadă de timp nedeterminată, dar până la data de 11.11.2018, ea fiind născută la

data de 06.07.2000.

Potrivit art. 79 alin.(1) Cod penal „Ținând cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum

3

și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de

18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța

de judecată drept circumstanță excepțională”.

Subsidiar, s-a reținut că potrivit art. 64 alin. (3) Cod Penal, mărimea amenzii

pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 u.c., iar pentru

infracțiunile săvârșite din interes material – până la 20000 u.c., luându-se ca bază

mărimea unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin cererea de apel procurorul solicită aplicarea pedepsei sub formă de amenda

în mărime de 500 u.c.. Procurorul și-a motivat solicitarea prin faptul că potrivit Părții

Generale a Codului Penal amenda aplicată persoanelor fizice nu poate fi mai mică

de 500 u.c..

Astfel, raportând circumstanțele de fapt la cele de drept s-a atestat că spre

deosebire de alte persoane care au comis infracțiuni mai grave și care respectiv sunt

pasibile unor sancțiuni mai aspre, inculpata nu poate beneficia de reducerea limitei

minime a pedepsei cu amendă. Dimpotrivă, chiar dacă în privința ei sunt aplicabile

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și ale art. 79 alin. (1) Cod

penal, față de inculpată ar urma să fie aplicată o pedeapsa mai aspră chiar decât

limita minimă prevăzută de norma art. 217 alin. (2) Cod Penal.

Instanța de apel a considerat că, soluția adoptată de către prima instanță în

speța dată este corectă, fiind adoptată în corespundere cu principiile și valorile

consacrate în Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatei, or

aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă în mărime de 300 u.c., ceia ce

constituie 15.000 lei, va duce la conștientizarea de către inculpată a celor comise,

cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său..

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a constatat în mod eronat

oportunitatea diminuării pedepsei aplicate sub minimul sancțiunii prevăzute de

partea generală a Codului penal, care va asigura atingerea scopurilor prevăzute de

art. 61 Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont că fapta săvârșită de

inculpată se prezintă de o rezonanță socială deosebit de sporită și faptul că rolul și

4

scopul pedepsei penale de a curma și preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni, în

special din categoria analizată, or în situația constatării majorării amplorii

infracțiunilor analogice, statul are scop primordial de a contracara săvârșirea

acestora.

Instanța de apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la

normele penale și procesual penal. În asemenea circumstanțe, acuzarea a constatat

că instanța de apel, diminuând pedeapsa numită lui Tușco Tatiana care a renunțat

expres de a se prezenta în fața instanței de apel, fapt ce denotă că inculpata nu a

demonstrat nici o urmă de remușcare, nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor

atenuante și celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsă redusă până

la minimul prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-au constatat

un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

Deși cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală și inculpata urma să beneficieze de o reducere a limitelor de

pedeapsă, totuși, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, limita

minimă de pedeapsă nu poate fi mai mică decât limita generală de 500 u.c.

Acuzarea a constatat că soluția este expusă neclar si contravine partea

descriptivă cu partea dispozitivă a deciziei (pct. 20 al deciziei de apel) și instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se

relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune

inadmisibilitatea cererii de recurs, din motiv că este vădit neîntemeiată, este

precedată de efectuarea verificării temeiurilor de casare invocate de parte, în raport

cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este conform legii,

fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să genereze desființarea acestuia.

Din conținutul recursului, se constată că procurorul face trimitere la temeiurile

de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

menționând că prin sentință inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă

raportată la fapta comisă de aceasta, iar instanța de apel nu a intervenit în acest sens

în hotărârea contestată, de aceea, la caz, au fost aplicate pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, instanțele de fond nemotivându-și suficient hotărârile în

acest aspect. Mai concret, din sistematizarea alegațiilor expuse de recurent se

5

conchide că critica primordială a acestuia vizează dezacordul cu aplicarea amenzii

de 300 u.c. față de inculpată.

Instanța de recurs consemnează că găsește vădit nefondate criticele ce vizează

individualizarea pedepsei aplicate inculpatei de instanța de fond și menținută de

instanța de apel, rezultând în acest sens din însăși scopul pedepsei penale exclamat

în art. 61 Cod penal de legislator, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința

inculpatei, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea ei, cât și a altor

persoane.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza căruia de către

instanța de fond a fost condamnată inculpata la pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 300 u.c.

Sancțiunea prescrisă la art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede trei forme

alternative de pedeapsă: amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale,

muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 de ore, închisoare de până la 1

an.

În același timp, pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a

pedepsei în privința inculpatei s-a ținut seama de prevederile din alin. (8) al art. 3641

Cod de procedură penală, potrivit cărora inculpata care a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță

prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, în conformitate cu prevederile sus menționate limitele noi pentru

individualizarea pedepsei la amendă constituiau de la 300 u.c la 525 u.c. și reieșind

din circumstanțele cauzei referitoare la persoana inculpatei, Colegiul Penal

consideră că, la stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont de următoarele

împrejurări: că inculpata a recunoscut fapta incriminată prin rechizitoriu și vinovăția

sa de comiterea acesteia, s-a căit sincer, a comis o infracțiune ușoară, conform art.

16 Cod penal, fără antecedente penale, circumstanțe atenuante - recunoașterea vinei,

6

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare și căință sinceră, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite și i-a stabilit limita minimă de 300 u.c.

În cererea de recurs, procurorul enumeră în mare parte aceleași împrejurări

evidențiate și în cererea de apel, și în hotărârea judecătorească contestată. Instanța

de recurs nu poate ralia la argumentele recurentei, considerând că toate

circumstanțele expuse de aceasta, care caracterizează inculpata, au fost deja luate în

considerare de instanțele de fond la individualizarea pedepsei.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar

pedeapsa aplicată inculpatei este echitabilă raportată la scopul urmărit de legislator

în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpată de a comite pe viitor alte fapte

infracționale.

Concomitent, instanța de recurs menționează că un alt motiv invocat de

acuzator este neconcordanța dintre pct. 20 și 21 din decizia instanței de apel cu

dispozitivul. Totuși, instanța de apel a respins apelul și a menținut sentința primei

instanțe prin care a fost aplicate față de inculpată prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală. Divergența dintre punctele menționate, este mai degrabă o eroare

mecanică care nu poate fi considerat temei ce ar răsturna situația de drept față de

inculpată.

Totodată este neîntemeiat și argumentul privitor la faptul că inculpatei urma să-

i fie aplicată o pedeapsă de 500 u.c. deoarece conform art. 64 alin. (3) Cod penal

limita minimă de amendă pentru persoane fizice este de 500 u.c. și instanțele nu

aveau temei să-i aplice o pedeapsă contrar prevederilor art. 64 Cod penal.

După cum s-a menționat mai sus, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.

(2) Cod penal legislatorul a prevăzut amendă de la 400 u.c. la 700 u.c., iar cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, limita minimă a amenzii

se reduce până la 300 u.c. – pedeapsă care și i-a fost aplicată inculpatei.

Conform art. 3 Cod penal, nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârșirea

unei infracțiuni și supus unei pedepse, decât în baza unei hotărâri judecătorești și în

strictă conformitate cu legea penală. Reieșind din teoria dreptului penal partea

generală a Codului penal stabilește principiile generale de aplicare a nomelor penale,

iar partea specială stabilește componentele de infracțiuni și sancțiunile pentru

comiterea acestora. Într-adevăr, s-a constatat o divergență între norma generală și

cea specială, însă în cazul concurenței între norma penală generală și cea specială,

se aplică norma specială, normă care a și fost utilizată în privința inculpatei.

Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

7

419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

acuzatorul de stat sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2020, în cauza penală privind-o pe

ȚUȘCO Tatiana XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Boico Victor

8