1ra-158/2021 — Art. 42 alin. 2 și 4, 206 alin. 2 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 februarie 2020, Chițan Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități legate de protejarea drepturilor și intereselor minorilor pe un termen de 5 ani, începând din 04 februarie 2020, cu includerea în termenul de pedeapsă timpul aflării în arest preventiv de la 12 martie 2019 până la 03 februarie 2020.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Chițan Boris în perioada anului 2011, aflându-se în mun. Chișinău, acționând în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție a minorului, l-a instigat pe 1 Galițchi Alexei să recruteze copil pentru a-i acorda primului servicii sexuale contra plată. Astfel, Chițan Boris, acționând împreună și de comun acord cu Galițchi Alexei, în perioada menționată de timp, acționând în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție a persoanelor de același sex, l-a determinat pe Galițchi Alexei, ca acesta să-l recruteze pentru exploatarea sexuală și în prostituție pe minorul Xxxxxxxxx Xxxxxxx născut la xx.xx.xxxxx. Ulterior, Galițchi Alexei, fiind instigat de către Chițan Boris la recrutarea copiilor pentru prestarea serviciilor sexuale, acționând ca autor al infracțiunii, abuzând de vârsta minoră a victimei și de poziția de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale, care îi afectau consimțământul și deținând controlul psihologic asupra minorului, l-a recrutat pe Xxxxxxxxx Xxxxxxx și l-a invitat la domiciliul său situat în mun. Xxxxxxx, str. Xxxx x, unde l-a transmis lui Chițan Boris pentru ulterioara acordare a serviciilor sexuale acestuia contra plată. Apoi, Galițchi Alexei, care acționa împreună și de comun acord cu Chițan Boris, l-a adăpostit pe minorul Xxxxxxxxx Xxxxxxx la domiciliul său situat în mun. Xxxxxx, str. Xxxx x, pentru acordarea de către victimă a serviciilor sexuale lui Chițan Boris contra plată și pentru a nu fi deconspirați de terțe persoane care i-ar fi putut divulga. Ulterior, Chițan Boris, ca rezultat al acțiunilor întreprinse de către Galițchi Alexei cu care acționa de comun acord, acționând în calitate de coautor la comiterea infracțiunii a primit de la acesta minorul Xxxxxxxxx Xxxxxxx. Ulterior, folosindu-se de poziția de vulnerabilitate a victimei datorită dezvoltării fizice, intelectuale, emoționale, poziției sociale, trezind interesul copilului prin manifestarea statutului său socio-financiar și acordarea mijloacelor bănești, a exploatat sexual copilul Xxxxxxxxx Xxxxxxx, săvârșind cu el rapoarte homosexuale, achitându-i pentru serviciile sexuale prestate bani în sumă de 200 lei RM. În drept, instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale intenționate Chițan Boris, acționând în calitate de instigator a determinat o altă persoană să săvârșească infracțiunea prevăzută de art. 206 alin. (3) lit. b) din Codul penal și anume recrutarea, transferul și adăpostirea unui copil, în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de abuz sexual, de profitarea de situația de vulnerabilitate a copilului, adică a săvârșit traficul de copii, iar în calitate de autor Chițan Boris a comis primirea unui copil, în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de abuz sexual, de profitare de situația de vulnerabilitate a copilului, adică a săvârșit traficul de copii, - infracțiunea prevăzută de art. 42. alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Temeinicia și legalitatea sentinței a fost atacată cu apeluri de către: 2 3.1. Avocatul Tarsîna Vasile în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare a inculpatului, deoarece fapta nu a fost comisă de către inculpat. În motivarea apelului apelantul a invocat că: - instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx date la 04.10.2011 la faza de urmărire penală căreia i-a fost dat citire, dat fiind faptului neprezentării ultimului la ședințele de judecată, potrivit cărora el declară că „ în vara anului 2011, a fost telefonat de către Galițchi Alexei, care i-a comunicat că la el este un bărbat care dorește să întrețină relații sexuale cu un minor. A fost de acord și a venit la Galițchi Alexei, unde a văzut o persoană de gen masculin, cu vârsta de aproximativ 40 ani, care era aproape chel, avînd păr de culoare brună doar pe marginile capului, slab, cu înălțimea de aproximativ 1,75 m., care s-a prezentat ca fiind cu numele ''Boris ", pe care dacă l- ar vedea l-ar recunoaște". La fel partea vătămată declară că în prezența lui Galițchi Alexei i-a spus inculpatului Chițan Boris „că are vârsta de 16 ani", însă aceste declarații nu au forță probantă, și nu au fost confirmate în ședințele de judecată, deoarece în perioada în care pretinde că a fost comisă infracțiunea „vara anului 2011”, inculpatul Chițan Boris nu se afla în Republica Moldova, fapt conformat prin certificatul eliberat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al MAI cu nr. 35/7-4-6704 din 14.11.2019; - instanța de fond eronat a stabilit în sentința de condamnare a inculpatului Chițan Boris faptul că infracțiunea a fost comisă în perioada anului 2011, neluând în considerație alte probe și materiale ale dosarului penal care au stabilit cu certitudine că partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx, cert invocă circumstanțele cu participarea persoanei cu nume „Boris” au avut loc numai în vara anului 2011. Or, comiterea de către persoana cu nume „Boris” a unei singure acțiuni împotriva lui Xxxxxxxxx Xxxxxxx, nu poate fi clasificată ca infracțiune continuă, conform art. 29 Cod penal; - instanța de fond a dat dovadă de imparțialitate și a acceptat fără nici un echivoc și fără nici o probă pertinentă poziția acuzării, expusă în ordonanța de punere sub învinuire din 27.03.2019 (f.d. 186 vol. I), în care pentru prima data este modificată nemotivat textul „perioada verii 2011” și introdusă data comiterii infracțiunii ca fiind „în perioada anului 2011”, iar la materialele cauzei penale sunt anexate acte procesuale efectuate cu inculpatul Chițan Boris, ordonanța de reținere din 12.03.2019 (f.d. 147) ordonanța de punere sub învinuire din 13.03.2019 (f.d. 158 vol. I), în care perioada comiterii infracțiunii este stabilită a fi perioada verii anului 2011. - chiar la prima audiere în calitate de bănuit din 12.03.2019 (f.d. 149 vol. I), Chițan Boris fără echivoc a declarat că în vara anului 2011 nu se afla în Moldova, fapt care pe parcursul cercetării judecătorești s-a conformat prin probele apărării, fotografii și prin Certificatul eliberat de MAI, care atestă că în perioada 24.03.2011- 3 24.11.2011 el nu era pe teritoriul Republicii Moldova; - instanța de fond, eronat a apreciat în calitate de probă pertinentă a vinovăției inculpatului Chițan Boris, sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17.05.2013, (vol. III f.d. 1-50), Decizia Curții de Apel Chișinău din 05.12.2017 (vol. III f.d. 51-56) și Decizia Curții Supreme de Justiție din 09.07.2019 (vol. II f.d. 57-58), privind condamnarea lui Galițchi Alexei ș.a., deoarece potrivit sentinței din 17.05.2013, la pag. 5 (vol. IV f.d. 5), este stabilit cu certitudine că lui Galițchi Alexei îi este incriminat că „aproximativ la mijlocul verii 2011” l-a pus pe Xxxxxxxxx Xxxxxxx la dispoziția unei persoane pe nume nestabilite „Ion” iar ulterior în mod cronologic, la următorul paragraf se constată că „aproximativ peste o săptămână, tot în vara anului 2011..., Galițchi Alexei... l-a pus la dispoziția unei persoane nestabilite de către organele de urmărirea penală pe nume„ Boris”; - declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx sunt concludente și cronologice privitor la perioada când s-au produs evenimentele descrise de el cu participarea persoanei pe nume „Boris” și nu permit o tratare arbitrară de către partea acuzării și de către instanța de fond, în sensul întinderii perioadei în care a fost comisă infracțiunea pe tot anul 2011; - instanța de fond a apreciat arbitrar dovada incontestabilă a faptului că în vara anului 2011, inculpatul Chițan Boris nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fără a-i fi prezentate careva probe concludente și utile a faptului că în vara anului 2011, inculpatul ar fi intrat și ieșit din Republica Moldova pe sectorul transnistrean, limitând-se doar la niște presupuneri invocate de către partea acuzării”; - partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx a depus declarațiile sale la 04.10.2011, la un interval de 3-4 luni de la evenimentele descrise, declarațiile fiind expuse în mod cronologic începând cu anul 2010 și până în 2011, ceea ce exclude lipsa de precizie în declarațiile lui Xxxxxxxxx Xxxxxxx referitoare la evenimentele petrecute în vara anului 2011; - în cadrul confruntării efectuate la 21.03.2019 între partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx și inculpatul Chițan Boris, (vol. I f.d. 182-185), primul a declarat că a avut raportul sexual cu persoana pe nume Boris ori iarna ori vara, fără a numi anul; - instanța de fond a concluzionat eronat privind lipsa alibiului inculpatului Chițan Boris la momentul comiterii infracțiunii din vara 2011 (f.d. 210, vol. II), pe care o argumentează că victima ar presupune că a avut relații în vara anului 2011 sau iarna anului 2011, însă reieșind și din această rațiune a instanței de fond, la dosar sunt prezentate probe incontestabile că în iarna anului 2011, lunile ianuarie- februarie 2011 de la începutul anului, și în decembrie de la sfârșitul anului 2011, Chițan Boris nu se afla în Republica Moldova (f.d. 210, vol. II); - instanța de fond nu a dat o apreciere poziției apărării că procesele verbale de recunoaștere după fotografie a inculpatului Chițan Boris, efectuate de către martorul 4 Xxxxxx Valeriu și partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală, ori cele 5 persoane de pe fotografii prezentate pentru recunoaștere alăturat de fotografia inculpatului Chițan Boris, diferențiază esențial la aspect exterior, complecție, forma feții, lipsa sau prezența părului pe cap. Această probă nu poate fi pusă la baza unei acuzări, ea fiind nulă, dobândită cu încălcarea legislației; - vinovăția inculpatului Chițan Boris în comiterea infracțiunilor imputate nu a fost dovedită; - declarațiile martorului Xxxxxx Valeriu sunt necoerente, declarative, care nu probează în nici un mod vinovăția inculpatului Chițan Boris de comiterea infracțiunii imputate, aceste declarații se bazează pe presupuneri de acțiuni în privința unui minor pe nume Xxxxx, care nu s-a confirmat, în ce privește comiterea unor relații dintre inculpatul Chițan Boris și partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx, martorul menționat nu a declarat nimic. 3.2. Avocatul Svetlana Moraru în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare a inculpatului, deoarece fapta nu a fost comisă de către inculpat. În motivarea apelului apelantul a invocat că: - sentința în cauză este bazată pe presupuneri, este ilegală, neîntemeiată și nemotivată. Menționează că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate; - sentința nu cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că fapta criminală imputată lui Chițan Boris nu poate fi considerată ca fiind dovedită; - starea de fapt și de drept stabilită prin sentință nu concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță. Un șir de probe acumulate în cadrul urmăririi penale au fost obținute cu derogare de la prevederile Codului de procedură penală și de aceea atrag nulitatea probelor administrate, a actelor procedurale efectuate și respectiv nu pot fi puse la baza respectivei sentințe. Sentința de condamnare este bazată pe un șir de presupuneri; - locul, timpul și modul săvârșirii infracțiunii constatat de instanța de fond este diferit de locul, timpul, modul săvârșirii infracțiunii expus de către partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx în declarațiile date la data de 04.10.2011 și la data de 06.02.2019 la faza de urmărire penală. - reieșind din declarațiile părții vătămate depuse la 04.10.2011, rezultă că Xxxxxxxxx Xxxxxxx a avut un singur raport sexual cu persoana pe nume „Boris” și această acțiune a avut loc în mun. Chișinău pe la mijlocul verii anului 2011; - instanța de fond, eronat a apreciat în calitate de probă pertinentă a vinovăției inculpatului Chițan Boris, sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17.05.2013, decizia Curții de Apel Chișinău din 05.12. și decizia Curții Supreme de 5 Justiție din 09.07.2019, privind condamnarea lui Galițchi Alexei ș.a., deoarece potrivit sentinței din 17.05.2013, la pag. 5 (vol. IV f.d. 5), este stabilit cu certitudine că lui Galițchi Alexei îi este incriminat că „aproximativ la mijlocul verii 2011” l-a pus pe Xxxxxxxxx Xxxxxxx la dispoziția unei persoane pe nume nestabilite „Ion” iar ulterior în mod cronologic, la următorul paragraf se constată că „aproximativ peste o săptămână, tot în vara anului 2011..., Galițchi Alexei... l-a pus la dispoziția unei persoane nestabilite de către organele de urmărirea penală pe nume„ Boris”; - în formularea învinuirii cât și în sentința de condamnare nu a fost respectată cerința legală de a indica corect timpul săvârșirii infracțiunii. Aspectul foarte important pentru justa soluționare a cauzei, și care este expres cerut de codul de procedură penală, a fost respectat doar de ofițerul de urmărire penală, când Chițan Boris a fost recunoscut în calitate de bănuit, ulterior însă, a fost total ignorat atât de acuzatorul de stat la înaintarea învinuirii cât și de instanța de Judecată la adoptarea sentinței de condamnare; - conform declarațiilor părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx, locul săvârșirii infracțiunii este municipiul Chișinău, însă, Boris Chițan, în vara anului 2011 nu se afla nici în Chișinău, nici în Republica Moldova, fapt dovedit prin probe incontestabile; - careva probe directe și concludente, care ar dovedi, că Chițan Boris, acționând în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție a minorului, l- a instigat pe Galițchi Alexei să recruteze copil pentru a-i acorda primului servicii sexuale contra plată nu sunt; - instanța greșit a concluzionat, că anume Chițan Boris, este acel „Boris”, care a săvârșit infracțiunea incriminată; - declarațiile martorului Xxxxxx Valeriu, trezesc mari îndoieli, deoarece acesta fiind arestat încă din data de 23.01.2014, pus sub învinuire și ulterior condamnat pe art. 206 Cod penal, abia după cinci ani din momentul în care a devenit figurant al aceluiași dosar și-a adus aminte cine ar fi fost acel „Boris” indicat în declarațiile lui Xxxxxxxxx Xxxxxxx; - procesele-verbale de recunoaștere după fotografie a inculpatului Chițan Boris, efectuate cu participarea martorului Xxxxxx Valeriu și părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală și urmai a fi declarate nule, deoarece organul de urmărire penală nu a motivat de ce prezentarea persoanei spre recunoaștere ar fi imposibilă, motiv pentru care s-ar purcede la recunoașterea persoanei după fotografia acesteia. Totodată cele 5 persoane de pe fotografii prezentate pentru recunoaștere alăturat de fotografia inculpatului Chițan Boris, diferențiază esențial la aspect exterior, complecție, forma feței, lipsa sau prezența părului pe cap. - conform informației prezentate de Xxxxxx Valeriu în denunț, persoana pe nume „Boris” la care a indicat martorul putea fi ușor de identificat și găsit. Însă, din 6 motive neclare, organul de urmărire penală a purces la acțiune procesuală de urmărire penală, și anume cea de prezentare a persoanei spre recunoaștere după fotografia acesteia; - instanța nu a dat o apreciere corespunzătoare informației din arhiva Sistemului informațional integrat al Poliției de frontieră privind traversarea frontierei de stat prin punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale ale Republicii Moldova de către Chițan Boris în perioada 01.01.2010- 31.12.2012 prezentată de Inspectoratul General al Poliției de frontieră din cadrul MAI al RM sub Nr. 35/7-4-6704 din 14.11.2019. Conform acesteia, Chițan Boris a ieșit din RM la data de 24.03.2011 și a intrat în țară la data de 14.11.2011; - condamnarea lui Chițan Boris în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin.(2) și (4). 206 alin.(2) lit. b), e) Cod penal este una bazată pe presupuneri, iar așa zisele probe care au stat la baza sentinței sunt dobândite de organul de urmărire penală cu grave abateri de la procedura penală și sunt lovite de nulitate; - în sentința de condamnare a lui Chițan Boris lipsesc probele pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu Codul de procedură penală, pentru a dovedi circumstanțele invocate în învinuirea adusă lui Chițan Boris (de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal; - instanța nu a apreciat just declarațiile martorului Xxxxxxxx Xxxxxxx, care îl cunoaște pe Boris Chițan din anul 1995 și l-a caracterizat ca pe o persoană cumsecade și care a confirmat că acesta, în vara anului 2011 a fost în vacanță în Horvatia; - în cazul lui Boris Chițan au fost grav încălcate un șir de drepturi ale acestuia. Astfel, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) Cod de procedură penală, , organul de urmărire penală a extras din telefonul ridicat de la Chițan Boris, o poză a organului intim pe care a anexat-o la materialele cauzei, fără a motiva necesitatea și utilitatea plasării acestei informații la dosar și nici relevanța acesteia în dovedirea săvârșirii de către Chițan Boris a infracțiunii, astfel fiindu-i încălcat dreptul la inviolabilitatea vieții private.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2020, apelul declarat a fost respins și menținută sentința fără modificări. 4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, în urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelanților, s-a constatat lipsa cărorva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative argumentele apărătorilor acestuia cu referire la faptul că învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, nu este confirmată prin probe deoarece în acea perioadă inculpatul nu se afla în țară, iar acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu încălcări ale legislației 7 procesual penale. Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că, , instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului just încadrându-le în dispoziția art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, traficul de copii, după indicii calificativi - primirea unui copil, în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de abuz sexual, de profitare de situația de vulnerabilitate a copilului. Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat o soluție incorectă de condamnare a inculpatului, instanța de apel a constatat că instanța de fond nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate. Instanța de fond corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Chițan Boris în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii incriminate. În ședința de judecată a instanței de fond, inculpatul Chițan Boris a declarat că, nu recunoaște vina adusă. Pe Xxxxxxxxx Xxxxxxx nu îl cunoaște, pentru prima dată l-a văzut când a avut confruntarea în anul 2019. Cu Xxxxxxxxx Xxxxxxx sau cu alt minor nu a întreținut relații sexuale. Nu poate spune în ce perioadă a fost în Moldova în anul 2011, nu ține minte, dar conform datelor grănicerilor a fost în martie 2011 și în noiembrie 2011. În luna martie și noiembrie 2011, la Galițchi nu a fost, a fost la Xxxxxx - martorul care a fost audiat în ședința de judecată. La Galițchi se ducea să îl viziteze și îi ducea și haine în scopuri caritabile, dar nu își poate aduce aminte când a fost la Galițchi până și după 2011. Cu Xxxxxx a făcut cunoștință la Galițchi acasă, aproximativ prin anul 2010 și a comunicat cu el după ce au făcut cunoștință și chiar a vrut să îl ajute să îl ia la muncă în Italia, dar la un moment s-a răzgândit, deoarece nu i-a plăcut de Xxxxxx. Despre faptul că Xxxxxx are o altă orientație sexuală a aflat în ședința de judecată. Cu Xxxxxx careva certuri nu a avut, doar că a refuzat de a-l lua în Italia din motiv că nu-i plăcea persoana lui Xxxxxx, cum acesta vorbea. În 2011 era în Italia. A revenit din Italia în anul 2016 și 8 a locuit în s. Xxxxxx, r-nul Xxxxxx. Xxxxxxxxx Xxxxxxx a descris o persoană pe nume „Boris”, dar nu l-a descris pe dânsul. Dar acum după ce a colaborat cu organele de drept, Xxxxxxx ar fi spus că îl recunoaște pe el. a confruntare Xxxxxxxxx Xxxxxxx nici nu se uita la dânsul. Deși inculpatul Chițan Boris nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel a conchis că, săvârșirea infracțiunii este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume: - declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx potrivit cărora a comunicat că, aproximativ pe la mijlocul verii 2011, pe el l-a telefonat Galițchii Alexei care din nou l-a invitat la dânsul în ospeție împreună cu Xxxxxx cu care erau împreună și le-a comunicat ca să vină mai repede și ca să ia un taxi pe care el îl va achita. Ei așa și au făcut când au ajuns la domiciliul lui Galițchii Alexei la el în ospeție mai era un bărbat pe nume Ion, care după cum el a înțeles era medic care este un bărbat de aproximativ 45 ani, corpolența grăsuț, cu înălțimea de aproximativ 1,72-1,75 m, dacă l-ar vedea ar putea să-l recunoască. Acest Ion este de asemeni homosexual- pedofil. Aflîndu-se la Galițchii Alexei acasă acesta le-a comunicat, că ei trebuie să le presteze servicii sexuale acelei persoane pe nume Ion și el le va mulțumi pentru aceasta. Astfel, ei au intrat concomitent în raport sexual în formă orală unde Xxxxxx cu Xxxxx erau ca parteneri activi. Pentru aceasta ei au primit câte 50 lei. Ion cunoștea că Xxxxxx are 16 ani, deoarece el așa a fost prezentat de Alexei. Ulterior, peste aproximativ o săptămână pe el iar l-a telefonat Galițchii Alexei și i-a spus că este încă un bărbat care caută un băiat minor pentru a întreține cu el relații sexuale și l-a rugat ca el să vină singur la el în ospeție. Astfel el a ajuns iar la Galițchi Alexei acasă unde era o persoană pe nume Boris care este de aproximativ 40 de ani, pleșuv, cu înălțimea de aproximativ 1.75 -1.78 m., slab, dacă l-ar vedea ar putea să-l recunoască. După ce a intrat la Galițchii A. acesta i-a comunicat ca el să meargă cu Boris la etajul doi și ca să intre cu el în raport sexual ceea ce a și făcut. Ridicându-se la etajul doi el a intrat cu Boris in raport sexual în formă anală și orală unde Xxxxxx era ca partener activ. Pentru raportul sexual pe care el l-a întreținut cu Boris, Alexei i-a plătit 200 lei. Fiind audiat suplimentar Xxxxxxxxx Xxxxxxx a declarat că, în vara anului 2011, a fost telefonat de către Galițchi Alexei, care i-a comunicat că la el este un bărbat care dorește să întrețină relații sexuale cu un minor. A fost de acord și a venit la Galițchi Alexei, unde a văzut o persoană de gen masculin, cu vârsta de aproximativ 40 ani, care era aproape chel, având păr de culoare brună doar pe marginile capului, slab, cu înălțimea de aproximativ 1,75 m, care s-a prezentat ca fiind cu numele „Boris”, pe care dacă l-ar vedea, l-ar recunoaște. Atunci el cu Boris au urcat la etajul doi, unde a întreținut cu ultimul raport sexual în formă anală și orală, unde el era partener activ. După ce a întreținut raportul sexual, Alexei i-a dat suma de 200 lei și el a plecat. A accentuat faptul că la 9 momentul când s-a întâlnit cu Boris, ultimul, în prezența lu Alexei, l-a întrebat câți ani are, la ce el i-a răspuns că are vârsta de 16 ani; - depozițiile martorului Xxxxxx Xxxxxx, care în ședința de judecată a menționat că pe Chițan Boris îl cunoaște, din primăvara - vara anului 2011 când a dorit să cumpere un apartament de la Alexei Galițchi prieten a lui Chițan Boris. Cu ultimul sunt doar cunoscuți. A făcut cunoștință în casa lui Galițchi Alexei. În această casă l- a văzut pe Boris Chițan în primăvara-vara anului 2011, Chițan venise din Italia, pentru prima dată l-a văzut pe Chițan, i-a făcut cunoștință Galițchi. Până la urmă nu a procurat imobilul, dar a ajuns să locuiască în unul din imobile care se afla în aceiași curte practic 27-28 de zile. Pe Chițan l-a văzut de 2 sau 3 ori, cu copilul era amabil, dar ține să comunice că copilul avea un comportament deviant față de vârsta acestuia, vorbea urât, avea un comportament agresiv, niște prieteni de a lui Galițchi veneau niște persoane de vârstă de 15-17 ani la o beție a mărturisit că a avut careva relații sexuale cu unul din copii minori care veneau la Galițchi, tot în acel timp a aflat că și Chițan se dădea la copilul minor Xxxxx, deoarece îi dădea bani, ulterior a venit mama copilului, după care nu l-a mai văzut nici pe Chițan Boris unde a plecat nu cunoaște, iar mama cu copilul a plecat la o gazdă. Este sigur că Chițan Boris a avut relații cu acest copil minor. S-a adresat la Procuratura Generală după condamnarea sa cu o cerere precum că nu este vinovat, dar cei vinovați se află la libertate. După ce a făcut cunoștință cu dosarul lui Galițchi deoarece anumite circumstanțe îl vizează și pe dânsul din acte se constată o persoană Boris și consideră că este vorba de Chițan, deoarece doar o singură persoană este Boris. Chițan venea în ospețe cîte 2-3 zile, deoarece părinții erau la țară. Ceia ce i-a legat a fost faptul că a avut o discuție cu Chițan pe temă religioasă și anume că mama lui este de confesiune adventistă. Este convins că este vinovat și urmează să fie închis, Presupune 99 % că Chițan a avut relații cu Xxxxxx Xxxxxx, deoarece i-a văzut împreună la Galițchi și discutau deschis despre aceste relații sexuale, el nu a participat la discuții doar a auzit. Crede că a avut relații deoarece avea surse financiare și crede că își permitea astfel de relații, mai mult de atât după ce a văzut comportamentului lui față de Xxxxx, și anume îl ținea în brațe pe Xxxxx, îl gâdilea. Pe Xxxxxxxxx nu l-a văzut în brațe la Chițan, doar din discuțiile cu Iurie care i-a comunicat că a avut relații cu minori, atunci i-a spus că „ce crezi tu că în casa aceasta sânt tăți sfinți ca tine”, atunci a înțeles despre ce merge vorba, mai mult de atât la ziua de naștere a acestuia a înțeles care este cercul real de prietenie a lui Galițchi, iar când s-a întâlnit în preajma teatrului Nicolae Sulac i-a spus că "te mănâncă pușcăria cum ți-ai permis să faci așa ceva". El nu-i cunoaște pe toți doar cei pomeniți în dosarul Galițchi, și inclusiv anume numele Boris. El nu a scris plângere pe Boris, dar prin cerere a spus că persoanele vinovate sunt la libertate, dar nevinovate stau închise. Este aproape sigur că Chițan Boris a avut relații cu minori, analizând discuțiile și comportamentul acestuia cu minori. Nu a asistat direct la ce 10 făceau aceștia, deoarece știe ce făceau la etajul doi. A dedus din comportamentul persoanelor și psihicul lor, mai mult de atât mai nu a fost implicat partenerul cu care locuia deoarece a venit unul din prietenii lui Galițchi și i-a propus. Acesta a comunicat că practic toți care vin în această casă se ocupă cu astfel de activitate, și a mai auzit și de la alte persoane. Nu poate să comunice cu exactitate, a stat în perioada lunilor iunie - iulie, a plecat la data de 07 august 2011. Cât a locuit Chițan la Galițchi nu poate comunica, l-a văzut periodic. Galițchi spunea că a venit un cumătru din Italia pe 2- 3zile, Galițchi s-a referit că Chițan este cumătru și a venit din Italia. Fiind audiat suplimentar, a declarat că pe Xxxxxxx Xxxxxx și Xxxxxx Xxxxxx i-a văzut de 3 ori cel puțin în această casă. Odată i-a văzut pe acești doi minori când serveau cafea în aceeași cameră cu Galițchi. Atunci a intrat, deoarece Galițchi l-a chemat ca să intre la el. Atunci a făcut cunoștință cu minorii și l-a întrebat dacă o să poată să-i ajute deoarece atunci era președintele asociației Sirius, iunie - iulie 2011 a fost când a văzut prima dată acești minori. Xxxxxxx Xxxxxxx și Xxxxxx Xxxxxx i-a văzut mereu împreună când veneau și plecau. Nu i-a văzut ca aceștia să locuiască acolo. De a spune ceva negativ sau pozitiv despre Xxxxxxx Xxxxxxx, nu poate spune nimic. Ține minte numai că îl cheamă Xxxxx. Cu Xxxxxxx Xxxxxxx nu era nici într-un fel de relații, nu a avut cu acesta nici un fel de relații. A menționat că Chițan a stat câteva zile la cumătru său, el cu partenerul său nu stătea acolo, dar a auzit că Xxxxxxx Xxxxxxx și Xxxxxx Xxxxxx veneau la ei. Niciodată nu a văzut pe Chițan Boris cu Xxxxxxx Xxxxxxx și Xxxxxx Xxxxxx împreună. Minorii Xxxxxxx Xxxxxxx și Xxxxxx Xxxxxx veneau des de la Iurie; - declarațiile martorului Xxxxxxxx Xxxxxxx, care a menționat că în anul 2011 știe că inculpatul a fost în Croația deoarece el a venit la dânsa acasă în iarna anului 2011, ține minte și în ce era îmbrăcat. Concretizează că în luna iulie 2011 el a fost în Croația, când Chițan a venit în ospeție iarna i-a arătat poze din Croația. I-a arătat pozele unde era cu niște colege italiene, deoarece știe că Chițan este de o religie adventistă. În luna mai 2011, Chițan Boris i-a transmis cadou din Italia. A comunicat că în anul 2010 la fel era în Italia. Din câte își amintește în luna septembrie - octombrie 2010 a venit în Republica Moldova. Chițan Boris în tot anul venea la dânsa în ospeție pe parcursul a toți acești ani. Dînsa cunoaște unde acesta își făcea dinții, făcea masaj, deoarece sunt cunoscuți comuni. Când venea în Republica Moldova pleca pe câteva zile la mama lui, după care se întorcea la dînsa. Despre faptul că Chițan Boris a fost în 2011 în Croația la fel au fost postate pe Facebook. În Italia el locuia în or. Xxxx xx xxxx. Știe că locuia în acest oraș la o familie și îngrijea de bătrâni. Lucra prin casă, făcea mâncare, făcea curat prin casă, îngrijea de ei. Nu l-a întrebat pe Chițan niciodată despre salariul său din Italia. Ultimii 4 ani acesta a locuit în Republica Moldova, în r-ul Xxxxxx, în sat la mama lui; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 04 11 februarie 2019, prin care martorul Xxxxxxxx Xxxxx l-a recunoscut pe Chițan Boris (Vol. I, f.d. 96); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06 februarie 2019 prin care partea vătămată Xxxxxxx Xxxxxxx l-a recunoscut pe Chițan Boris (Vol. I, f.d. 98); - procesul-verbal de percheziție din 12 martie 2019, efectuată la domiciliul lui Chițan Boris (Vol. I, f.d. 105-106); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 13 martie 2019 a telefoanelor mobile care au fost ridicate de la Chițan Boris. (Vol. I, f.d. 110-112); - procesul-verbal de confruntare din 21 martie 2019, între partea vătămată Xxxxxxx Xxxxxxx și învinuitul Chițan Boris, conform căruia partea vătămată Xxxxxxx Xxxxxxx și-a menținut declarațiile date în calitate de parte vătămată (Vol. I, f.d. 182-185) și l-a recunoscut pe Chițan Boris, cu care a întreținut relații sexuale; - răspunsul nr. 35/7-4-6704 din 14.11.2019 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova prin care s-a constatat că în perioada anului 2011 Chițan Boris s-a aflat în Republica Moldova în perioada 14.03.2011 - 24.03.2011 și 14.11.2011 - 23.11.2011 (Vol. II, f.d. 210); - sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17.05.2013 privind condamnarea lui Galițchi Alexei, Gafenco Andrei și Nicolenco Ion. (Vol. III, f.d. 1¬50); - decizia Curții de Apel Chișinău din 05.12.2017 privind condamnarea lui Galițchi Alexei, Gafenco Andrei și Nicolenco Ion. (Vol. III, f.d. 51-56); - decizia Curții supreme de Justiție din 09.07.2019 privind irevocabilitatea condamnării lui Galițchi Alexei, Gafenco Andrei și Nicolenco Ion. (Vol. III, f.d. 57¬58); Instanța de apel, în urma cercetării probelor pertinente, concludente, utile și veridice expuse supra, constatat ca fiind dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că, inculpatul Chițan Boris a profitat de situația de vulnerabilitate a părții vătămate Xxxxxxxx Xxxxx, or acesta cunoscând despre vârsta minoră a victimei, fapt constatat în cadrul cercetării judecătorești atât în ședința instanței de fond cât și în instanța de apel, a primit de la Galițchi Alexei pe copilul Xxxxxxxx Xxxxx, în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, abuzându-l sexual prin întreținerea unui raport sexual sub formă anală și orală, unde minorul a avut rol activ, iar învinuirea adusă inculpatului este întemeiată, acțiunile acestuia just încadrându-le în dispoziția art. art. 42 alin. (2) și (4), 206 alin. (2) lit. b), c) - traficul de copii, după indicii calificativi - primirea unui copil, în scopul exploatării sexuale necomerciale și în prostituție, acțiuni însoțite de abuz sexual, de profitare de situația de vulnerabilitate a copilului. Colegiul a apreciat declarațiile părții vătămate Xxxxxxxx Xxxxx date în cadrul 12 urmăririi penale, cât și ale martorului Xxxxxxxx Xxxxx ca fiind veridice, care relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele materiale scrise cercetate în ședința de judecată, neexistând temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Declarațiile inculpatului Chițan Boris privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate, au fost combătute prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate Xxxxxxxx Xxxxx, martorului Xxxxxxxx Xxxxx și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Rezumând totalitatea circumstanțelor privind descrierea faptei infracționale comise de către Chițan Boris, instanța de apel a statuat că vina inculpatului, și-a găsit confirmare deplină, fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de copii și cu atât mai mult fiind demonstrate la caz integral. Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele aapelanților, precum că fapta a nu a fost comisă de către inculpat, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate și ale martorului Xxxxxx Xxxxx.

Împotriva deciziei instanței de apel, recursuri ordinare au declarat: 5.1. Avocatul Tarsîna Vasile, în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea recursului declarat, invocă următoarele: - probele puse la baza sentinței instanței de fond și a deciziei Colegiului penal al Curții de apel Chișinău, au fost colectate cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală, ori cele 5 persoane de pe fotografii prezentate pentru recunoaștere alăturat de fotorafia inculpatului Chițan Boris, diferențiază esențial la aspect exsterior, complecție, forma feței, lipsa sau prezența părului pe cap; - în instanța de fond și de apel nu a fost probată versiunea acuzării privind instigarea de către inculpatul Chițan Boris a cet. Galițchii Alexei, privind recrutarea unui copil pentru acordarea serviciilor sexuale contra plată, iar instanțele inferioare 13 au acceptat aceste acuzații aduse inculpatului Chițan Boris fără cele mai mici dubii, fără a le contrapune probelor prezentate de partea apărării privind alibiul inculpatului Chițan Boris și fără a-și motiva sentința și decizia în partea admiterii unor probe și respingerea altor probe; - instanța de apel, s-a eschivat neîntemeiat să dea apreciere probelor apărării expuse în cererea de apel, invocând însușirea argumentelor expuse de instanța de fond, sub justificarea cu jurisprudența CEDO; - instanța de apel a omis să dea un răspuns și o analiză detaliată a argumentelor apărării, în special cu referire la încălcarea procedurii de efectuare a acțiunilor procesual penale, cât și a faptului că condamnatul Chițan Boris în perioada când s-a pretins că a fost comisă infracțiunea se afla peste hotarele Republicii Moldova, este o încălcare flagrantă a dreptului părților la un proces echitabil; - nu suportă nici o critică argumentul părții acuzării susținut de instanța de fond și de apel, precum că condamnatul Chițan Boris, în vara anului 2011 ar fi putut întra și ieși din țară prin Transnistria, segment de hotar necontrolat de Republica Moldova, or, obligația de a dovedi acest fapt, revine statului, care cel puțin nu a solicitat informația respectivă de la statul ucrainean, prin urmare iar argumentul dat este declarativ, fără nici un suport probant; - partea acuzării și instațele de judecată ierarhic inferioare, arbitrar au tratat modificările din declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx, care pe parcursul urmăririi penale constant a declarat că evenimentul cu persoana pe nume „Boris” a avut loc în vara anului 2011, iar ulterior și-a schimbat brusc declarațiile, prin invocarea verii sau iernii anului 2011; - nu există nici o coraborare între declarațiile părții vătămate și certificatul eliberat de poliția de frontieră a Republicii Moldova, care confirmă că condamnatul Chițan Boris nu se afla pe teritoriul țării în vara anului 2011; - declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx nu sunt consecutive, ori dacă pe tot parcursul urmării penale Xxxxxxxxx Xxxxxxx a declarat că evenimentul legat de persoana pe nume „Boris” a avut loc în vara anuui 2011, apoi în ultima fază a declarat că a avut loc în iarna sau vara anului 2011. Schimbarea acestor declarații în viziunea apărării constituie o influiențare asupra părții vătămate din partea acuzării, pentru a combate alibiul condamnatului Chițan Boris confirmat prin probe pertinente și legale; - atât instanța de fond cât și cea de apel a evitat să analizeze și să dea o apreciere justă a tuturor circumstanțelor invocate de apărare, cu toate că contradicțiile și necoincidențele invocate sunt evidente. 5.2. Avocatul Moraru Svetlana, în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat. 14 În motivarea recursului declarat, invocă următoarele argumente: - instanța de fond nu a dat aprecierea corespunzătoare probei, care asigură alibi lui Chițan Boris și anume la informația din arhiva Sistemului informațional integral al Poliției de Frontieră privind traversarea frontierei de stat prin punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale ale RM de către Chițan Boris în perioada 01.01.2010-31.12.2012 prezentată de Inspectoratul General al Poliției de frontieră din cadrul MAI al RM sub Nr.35/7-4-6704 din 14.11.2019. Conform acesteia. Chițan Boris a ieșit din Republica Moldova la data de 24.03.2011 și a intrat în țară la data de 14.11.2011; - atât instanța de fond cât și instanța de apel practic au respins nejustificat proba care confirmă, că Chițan Boris nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova în vara anului 2011, atunci când un oarecare Boris a întreținut raport sexual eu partea vătămată; - starea de fapt și de drept stabilită prin sentință nu concordă eu probele administrate și apreciate de prima instanță; - un șir de probe acumulate în cadrul urmăririi penale au fost obținute eu derogare de la prevederile codului de procedură penală și atrag nulitatea probelor administrate, a actelor procedurale efectuate și respectiv nu pot fi puse la baza respectivei sentințe; - reieșind din declarațiile părții vătămate rezultă, că Xxxxxxx Xxxxxxx a avut un singur raport sexual eu persoana pe nume „Boris” și această acțiune a avut loc în mun. Chișinău pe la mijlocul verii anului 2011. Totodată, trebuie de menționat, că declarațiile au fost depuse la 04.10.2011, în timp scurt, adică peste câteva luni după evenimenetele relatate de partea vătămată, astfel instanța de fond eronat a stabilit în sentința de condamnare a inculpatului Chițan Boris faptul că infracțiunea a fost comisă în perioada anului 2011, fără a lua în considerație sentința definitivă și irevocabilă cercetată ca probă în dosarului penal, conform căreia partea vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx, invocă circumstanțele cu participarea persoanei pe nume „Boris” ce au avut loc doar „în vara anului 2011” și nu „în perioada anului 2011”; - în dosarul penal de învinuire a lui Chițan Boris, nici în formularea învinuirii prezentate acestuia, dar nici în sentința de condamnare nu a fost respectată cerința legală de a indica corect timpul săvârșirii infracțiunii; - conform declarațiilor părții vătămate Xxxxxxx Xxxxxxx, locul săvârșirii infracțiunii este mun. Chișinău, însă Boris Chițan. în vara anului 2011 nu se afla nici în Chișinău, nici în Republica Moldova, fapt dovedit prin probe incontestabile; - instanța de judecată eronat a reținut la baza condamnării declarațiile martorului Xxxxxx Xxxxx care trezesc mari îndoieli; - instanța de fond nu a dat o apreciere poziției apărării în cadrul procesului de judecată, conform căruia procesele-verbale de recunoaștere după fotografie a inculpatului Chițan Boris, efectuate cu participarea martorului Xxxxxx Valeriu și 15 părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală; - condamnarea lui Chițan Boris este una bazată pc presupuneri, iar așa zisele probe care au stat la baza seminței sunt dobândite de organul de urmărire penală cu grave abateri de la procedura penală și sunt lovite de nulitate; - în sentința de condamnare a lui Chițan Boris lipsesc probele pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu Codul de procedură penală pentru a dovedi circumstanțele invocate în învinuirea adusă acestuia; - declarațiile martorului Xxxxxxxx Xxxxxxx nu au fost apreciate just; - în cazul lui Boris Chițan au fost grav încălcate un șir de drepturi ale acestuia, or, la efectuarea acțiunilor procesuale organul de urmărire penală a extras din telefonul ridicat de la Chițan Boris. o poză a organului intim pe care a anexat-o la materialele cauzei, fără a motiva necesitatea și utilitatea plasării acestei informații la dosar și nici relevanța acesteia în dovedirea săvârșirii de către Chițan Boris a infracțiunii, astfel fiindu-i incălcat dreptul la inviolabilitatea vieții private. 5.3. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care solicită respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul reține că în susținerea recursurilor, avocații au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorii recursurilor nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel. 16 Din textul recursurilor declarate de avocații inculpatului, se constată că titularii acestora invocă temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, criticând soluția instanțelor de fond preponderent din motivul că, nu i s-a dat răspuns la toate argumentele invocate și că nu s-a dat o apreciere corectă probelor, intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de condamnat. Printre argumentele recurenților nu se regăsesc critici fondate sau erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăția inculpatului în baza art. 42 alin. (2), (4), 206 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Analizând textul cererilor de apel în paralel cu cel din recursurile ordinare declarate, instanța constată că apărarea critică aceleași chestiuni factologice (pct. 3 - 5. din decizie). Deși recurenții insistă asupra faptului că instanțele nu s-au pronunțat prin răspunsuri detaliate la toate alegațiile apărării din cererea de apel, Colegiul Penal constată că în decizia recurată se conțin argumentele de rigoare care au condiționat respingerea apelurilor, ca nefondate (pct. 4.1. din Decizie). În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului, se reamintește că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu actele cauzei. Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum că, instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față. Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, deși obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Învestită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că 17 urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Chitan Boris în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele infracțiunilor nominalizate, fiind încadrate corect. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, semnalată de avocatul Moraru Svetlana, instanța de recurs o consideră ca fiind contrară stării de fapt constatate la caz, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Reieșind din alegațiile recurenților în numele inculpatului, avocatul Moraru Svetlana solicită achitarea inculpatului pe motiv că „în acțiunile inculpatului lipsesc componentele infracțiunii” însă acesta nici măcar nu indică care anume elemente lipsesc. La fel, și avocatul Tarsîna Vasile solicită achitarea lui Chițan Boris indicând că „fapta nu a fost săvârșită de inculpat”. Pe cale de consecință, Colegiul notează poziția ambiguă a apărării privind motivele pentru care solicită achitarea inculpatului Chițan Boris motive care sunt diametral opuse și se exclud reciproc, nefiind clară poziția apărării în acest sens, sub aspectul dacă fapta respectivă nu a fost comisă de inculpat, sau totuși acesta a comis careva acțiuni, însă acestea nu ar întruni elementele infracțiunii incriminate și care elemente nu sunt întrunite. Cu referire la argumentul recurenților precum că instanțele inferioare nu au dat apreciere alibiului inculpatului, precum că în perioada în care menționează partea vătămată că ar fi fost comisă infracțiunea respectivă și anume „vara anului 2011” inculpatul nu s-ar fi aflat pe teritoriul Republicii Moldova, fapt confirmat prin informația eliberată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră nr. 25/7-4-6704 din 14.11.2019, Colegiul notează că, Chițan Boris a fost condamnat pentru faptele săvârșite „în perioada anului 2011”, data exactă nefiind posibil de stabilit de către organul de urmărire penală. Privitor la faptul că partea vătămată a indicat în declarațiile date în cadrul urmării penale că ar fi întreținut relații sexuale cu „Boris” în vara anului 2011, Colegiul penal, reține că în cadrul confruntării cu învinuitul Chițan Boris, partea 18 vătămată Xxxxxxxxx Xxxxxxx a indicat că era ori iarna, ori vara când a întreținut relații sexuale cu Chițan Boris, totodată, menținându-și declarațiile date în privința lui Chițan Boris privind întreținerea relațiilor sexuale și faptul că a fost achitat pentru aceasta de către Galițchi Alexei, motiv pentru care s-a constatat imposibilitatea de a stabili cu exactitate data săvârșirii infracțiunii, cert fiind însă, faptul că evenimentele respective au avut loc pe parcursul anului 2011. Totodată, Colegiul punctează că potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx, date în cadrul urmăririi penale, în cadrul confruntării cu Chițan Boris cât și în cadrul examinării cauzei din care a fost disjungată cauza penală în privința lui Chițan Boris (sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17.05.2013, decizia Curții de Apel Chișinău din 05.12.2017 și decizia Curții Supreme de Justiție din 09.07.2019) acesta a dat de fiecare dată declarații consecvente și a indicat constant la persoana pe nume „Boris” de aproximativ 40 de ani, pleșuv, cu înălțimea de aproximativ 1,75 m. – 1.78 m., slab, pe care l-a și recunoscut în cadrul acțiunii procesuale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06 februarie 2019 (f.d. 98, vol. I). Mai mult ca atât, declarațiile părții vătămate Xxxxxxxxx Xxxxxxx sunt confirmate și prin declarațiile martorului Xxxxxxxx Xxxxx, care a confirmat circumstanțele expuse de partea vătămată. Astfel, în ședința instanței de apel, fiind cercetate probele administrate, s-a constatat cu certitudine comiterea de către inculpat a faptelor infracționale imputate lui, probele acuzării fiind analizate și examinate minuțios, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, din punct de vedere al coroborării lor. Alegațiile apărării că instanțele de fond au pus la baza sentinței de condamnare probe inadmisibile, cum ar fi procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 06 februarie 2019, sunt irelevante. În acest context, Colegiul reține că potrivit procesului-verbal din 27 martie 2019 de prezentare a materialelor de urmărire penală învinuitului și apărătorului său, după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, Chițan Boris și apărătorul Cazacu Dumitru au solicitat confruntarea cu Galițchi Alexei, solicitare care de altfel a fost respinsă prin Ordonanța din 27 martie 2019. Apărarea nu a avut careva obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, poziția apărării în partea nominalizată fiind neîntemeiată, deoarece avocații și inculpatul nu au abordat nulitatea actelor procedurale, presupuse a fi viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale (f.d. 193-196, vol. I), iar instanța de judecată, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nici nu are temei și suport legal pentru a declara nule aceste acte procedurale or, verificarea legalității acestora ține 19 de competența procurorului ierarhic superior, iar potrivit art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. Elocventă în acest sens este și jurisprudența CtEDO, conform căreia probele obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil. Astfel, în cauza Schenk c. Elveției, Curtea a precizat că, utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității, din motiv că nu a fost ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o încălcare a unui proces echitabil, deoarece apărarea a avut posibilitatea de a contesta autenticitatea înregistrărilor în termenii și modul stabilit prin lege. Prin urmare, critica apărării privind aprecierea și interpretarea eronată, în opinia acestora a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, este neîntemeiată, deoarece instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpatul, a dat citire declarațiilor părții vătămate, cu respectarea prevederilor art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a audiat martorii, a cercetat probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor documente, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor și corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului. Or, instanța de fond a soluționat cazul examinând toate probele în ansamblu. Totodată, la aprecierea probelor, judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Astfel, nu a fost stabilită nici o discordanță între cele reținute de instanța de fond și de apel conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând 20 apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competentă și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune casarea hotărârilor, după cum se solicită de recurenți. Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influenta autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va sintetiza argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs, și anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de către prima instanță și după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate de apărătorii inculpatului au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele cauzei, Colegiul nu vede necesitatea reluării și repetării acestora. Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea apărării se bazează în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului. Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal. Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal 21 concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererile de recurs înaintate de recurenți nu și-au găsit confirmarea și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Tarsîna Vasile și Moraru Svetlana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe CHIȚAN Boris Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 aprilie 2021. Președinte Catan Liliana Judecător Toma Nadejda Judecător Mardari Dumitru 22