1ra-25/21 — art. 27, 190 alin. 5 CP

1ra-25/21 — art. 27, 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-25/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

11 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Iurie Bejenaru

Judecători: Galina Stratulat, Mariana Pitic

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, prin care se

solicită casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

decembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Gurschi Elena XXXX, născută la xxxx;

Gurschi Vasile YYYY, născut la yyyy

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 19.05.2015 până la 09.12.2016

instanța de apel:

de la 10.01.2017 până la 16.05.2017

de la 14.12.2017 până la 11.09.2018

de la 14.05.2019 până la 03.12. 2019

instanța de recurs ordinar:

de la 08.08.2017 până la 07.11.2017

de la 18.10.2018 până la 19.03.2019

de la 04.03.2020 până la 11.02.2021

C O N S T A T Ă:

Gurschi Elena XXXX și Gurschi Vasile YYYY învinuiți de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal au fost achitați, pe motiv că fapta

lor nu întrunește elementele infracțiunii.

Gurschi Vasile au fost învinuiți de organul de urmărire penală pentru faptul că,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, s-au

adresat la 25 septembrie 2013 la Societatea de Asigurări - Reasigurări „Donaris-

Group” SA, cu sediul pe str. 31 August 1989, nr. 108/1, mun. Chișinău, cu declarația

de daune nr. 2301/2013 în baza contractului de asigurare a vehiculelor terestre

(autocasco) nr. CSK2013-01-0420 din 08 iulie 2013, prin care a asigurat la SAR

1

„Donaris-Group” SA autoturismul de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx, anul

producerii 2007, solicitând despăgubiri, care, conform procesului-verbal de

constatare a pagubelor, a fost estimat la 140 000 de lei, pentru deteriorarea

considerabilă a autoturismului asigurat, care din declarațiile făcute de Gurschi Elena

și conducătorul auto Gurschi Vasile s-a produs în rezultatul accidentului rutier din

data de 12 septembrie 2013, în jurul orei 00.10, pe traseul L 54, porțiunea de drum

Hulboaca-Anenii Noi, în urma coliziunii cu un copac.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științific nr. 694 din 14

octombrie 2013, s-a stabilit că, dintre bara de protecție din față a autoturismului de

model Toyota Avensis, cu n/î xxxx și copacul în cadrul accidentului rutier din data

de 12 septembrie 2013 pe traseul Hulboaca - Anenii Noi a avut loc o coliziune.

Deteriorările porțiunii metalice a barei de protecție din față, cât și deteriorările pe

partea stângă de jos a barei de protecție din față și jumătatea stângă a fustei barei de

protecție a automobilului indicat, nu au fost produse în momentul accidentului rutier

din 12 septembrie 2013 pe traseul Hulboaca - Anenii Noi, dar au fost cauzate în alte

circumstanțe. Printre piesele deteriorate ale autoturismului de model Toyota

Avensis, cu n/î xxxx, colectate de către conducătorul auto după accidentul rutier

indicat și depozitate în portbagajul automobilului, s-a stabilit prezența fragmentelor

de piese, posibil aripilor interioare de protecție (contraaripă), instalate la

autocamioane.

Din motive independente de voința sa, Gurschi Elena și Gurschi Vasile nu au

putut duce până la capăt intențiile lor criminale de a dobândi și obține posibilitatea

reală de a dispune de mijloacele bănești solicitate de Gurschi Elena, pe motiv că,

SAR „Donaris Group” SA a sistat achitarea despăgubirii în sumă totală de 140 000

de lei, până la constatarea tuturor circumstanțelor necesare pentru clarificarea

evenimentului declarat.

mun. Chișinău, Lesnic Andrei, la data de 23 decembrie 2016, care a solicitat

admiterea apelului, casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gurschi

Elena să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 27, 190

alin. (4) Cod penal și a-i numi pedeapsă cu închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei complementare-

privarea de dreptul de a ocupa funcții economico-sociale pe un termen de 2 ani, iar

Gurschi Vasile să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art.27, 190 alin. (4) Cod penal și a-i numi pedeapsă cu închisoare pe un termen de

10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a ocupa funcții economico-sociale pe un

termen de 3 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată în urma examinării procesului penal de acuzare a

inculpaților a dat o apreciere greșită și unilaterală probelor din dosar, pronunțând o

hotărâre de achitare a acestora. Astfel, prima instanță, la judecarea cauzei penale în

privința lui Gurschi Elena și Gurschi Vasile, a apreciat greșit probele administrate

2

de către partea acuzării, preferând în mod tendențios și nemotivat probele

administrare de către partea apărării;

- prima instanță, la pronunțarea sentinței, nu a luat în considerare cumulul

probatoriului administrat legal în faza urmăririi penale și, anume, raportul de

constatare tehnico-științific nr. 694 din 14 octombrie 2013, cele constatate fiind

confirmate de către specialistul Melnicenco Nicolae și raportul de expertiză judiciară

nr. 1585 din 18 decembrie 2014;

- prima instanță a considerat că, acțiunile inculpaților Gurschi Elena și Gurschi

Vasile cad sub incidența art. 238 Cod penal și în această ordine de idei regăsește în

acțiunile acestora componența infracțiunii date, însă în legătură cu faptul că,

ultimilor nu le-a fost înaintată acuzarea pe calificativul dat (care de facto este o

infracțiune din categoria mai blândă celei imputate numiților), face trimitere și

interpretează eronat Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19 iunie

2006 privind sentința judecătorească, mai mult ca atât, nu a luat în considerare și

faptul că, modificările operate la art. 238 Cod penal (în redacția Legii nr. 180 din 25

iulie 2014, Monitorul Oficial al RM nr. 238-246 din 15 august 2014) au avut loc

ulterior comiterii infracțiunii de către inculpații vizați;

- dacă prima instanță a considerat necesar a supune criticii concluziile expuse

în raportul de constatare tehnico-științific nr. 694 din 14 octombrie 2013, atunci

urma să identifice neconcordanțele din acestea începând de la prima audiere a

specialistului Melnicenco Nicolae, efectuată de către organul de urmărire penală,

până la ultima audiere în instanța de fond;

- nu suportă criticii argumentul instanței de judecată referitor la faptul că,

acuzatorul de stat în rechizitoriu nu a demonstrat exercitarea laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, deși în partea

descriptivă a sentinței, însăși instanța stabilește că, acțiunile inculpaților Gurschi

Elena și Gurschi Vasile întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod

penal, a cărei latură obiectivă și subiectivă (menționată de instanță că a fost

demonstrată) este una analogică a celei prevăzute la art. 190 Cod penal;

- instanța da judecată s-a limitat în sentință la descrierea autentică a probelor

respective, însă a omis să le dea o apreciere separată. Mai mult, instanța de judecată

a omis de a corobora probele date cu declarațiile reprezentatului părții vătămate, a

martorilor și cumulul actelor, înscrisurilor așa cum a solicitat procurorul;

- în baza probelor administrate, inculpații Gurschi Elena și Gurschi Vasile din

start au avut scopul de a însuși ilegal sume bănești de la partea vătămată, au

mușamalizat accidentul rutier, ce s-a produs în alte circumstanțe, prin înșelăciune au

pretins intenționat de a primi și de a însuși mijloace bănești, ce nu urmau să le revină;

- instanța de fond a pus la baza hotărârii declarațiile inculpaților și ale

martorilor din partea acestora, conform cărora, deși, aceștia nu au fost martori ai

evenimentelor investigate, însă cunoșteau circumstanțele faptice ale cazului numai

din declarațiile inculpatului Gurschi Vasile;

- un alt temei de casare a sentinței date de către prima instanță este

identificarea greșită a temeiului juridic pus la baza achitării. Invocarea de către

instanța de judecată a temeiului respectiv în vederea achitării inculpaților a rămas în

3

sentința contestată fără motivare, adică hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția;

- este neîntemeiată concluzia instanței privind achitarea inculpaților din motiv

că, fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, din

moment ce părții vătămate nu i-au fost cauzate daune materiale considerabile, fie

lipsa intenției de cupiditate din partea inculpaților Gurschi Elena și Gurschi Vasile

în privința bunurilor părții vătămate;

- odată ce conform probatoriului administrat legal se constată fără echivoc că,

inculpații, prin folosirea situației de mușamalizate a actelor, cu date ce nu

corespundeau realității, ilegal au pretins și au dorit de a dobândi bunuri (sume

bănești) ale Societății de Asigurări - Reasigurări „Donaris-Group” SA, în proporții

deosebit de mari (la acel moment, iar în prezent proporții mari), circumstanțe negate

categoric de aceștia, dorind realizarea unui drept fictiv de către inculpați pentru a

duce în eroare partea vătămată, astfel, faptul infracțiunii s-a produs, cât și elementele

infracțiunii date sunt întrunite.

fost admis apelul procurorului în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Lesnic

Andrei, a fost casată integral sentința atacată și a fost pronunțată o nouă hotărâre,

conform modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gurschi Elena și Gurschi

Vasile au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27,

190 alin.(4) Cod penal, stabilindu-le pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

a câte 7 ani fiecăruia, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

asigurărilor de daune pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

instanță, la adoptarea sentinței, incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și, astfel, eronat a ajuns la concluzia că, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, inculpații Gurschi Elena și Gurschi Vasile, învinuiți în baza

art.art.27, 190 alin. (5) Cod penal, urmează a fi achitați din motiv că, fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Salcuțan Andrei în numele inculpaților, la 06 iulie 2017, care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei contestate și menținerea sentinței.

noiembrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Saculțan

Andrei în numele inculpaților Gurschi Vasile și Gurschi Elena, a fost casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

apel nu a verificat minuțios probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și nu au fost supuse analizei în coroborare. La baza deciziei

adoptate au fost reținute aceleași probe, care au fost cercetate de prima instanță și

doar enumerate în decizie, neverificând sub toate aspectele hotărârea primei instanțe.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că, din conținutul părții descriptive

a deciziei instanței de apel nu este clar expusă poziția acesteia, adică pe de o parte,

4

instanța de apel conchide că, deteriorările depistate la automobilul de model Toyota

Avensis, cu n/î xxxx nu corespund și nu sunt caracteristice unei tamponări într-un

copac, în circumstanțele invocate de inculpați, accidentul rutier fiind unul înscenat,

iar pe de altă parte, instanța de apel indică că, nu se pune la îndoială faptul că, între

automobilul de model Toyota Avensis și copac a avut loc o coliziune, fapt confirmat

prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02259681 din 12 septembrie

2013 și prin declarațiile martorilor Coteț Alexandru și Drăguțan Evgheni..., astfel,

decizia instanței de apel fiind una contradictorie.

Totodată, instanța de recurs a notat că, în partea descriptivă a deciziei, instanța

de apel (pct. 6 a deciziei) a enumerat un șir de probe ce confirmă vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, printre care sunt declarațiile

martorilor Coteț Alexandru, Drăguțan Evgheni, Poparcea Andrei, Gatman Damian,

ca ulterior să menționeze contradictoriul, precum că, ... Poparcea Andrei și Gatman

Damian sunt în relație de prietenie cu inculpatul Gurschi Vasile și au relatat date

despre cele întâmplate din spusele inculpatului, nefiind martori oculari la cele

produse, iar declarațiile martorilor (Coteț Alexandru, Drăguțan Evgheni) cu privire

la cele întâmplate înaintea producerii accidentului rutier la 12 septembrie 2013, ora

00:10 și ulterior acestuia, nu confirmă nevinovăția inculpaților în comiterea

tentativei de escrocherie.

Astfel, instanța de recurs a conchis că, instanța de apel nu a soluționat fondul

apelului în coraport cu motivele invocate și normele enunțate de procedură penală,

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și nu și-a motivat soluția, prin ce

a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

2018, a fost respins apelul procurorului în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău,

Lesnic Andrei și a fost menținută sentința.

din 11 septembrie 2018, la 05 octombrie 2018, procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina a declarat recurs ordinar.

martie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat, a fost casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018 și a fost dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

de apel nu a verificat toate aspectele învinuirii, iar probele nu au fost minuțios

analizate, astfel încât instanța de judecată să facă concluzii certe asupra chestiunilor

importante pentru cauză și, anume, dacă în urma acțiunilor infracționale ale

inculpaților a fost comisă o tentativă de escrocherie, precum a fost indicat în

rechizitoriu. Așadar, instanța de apel urma să verifice toate probele, inclusiv cele

indirecte, să analizeze cu atenție argumentele invocate în apelul declarat de către

procuror, astfel încât să fie date răspunsuri lămurite la criticile expuse în cererea de

apel, respectiv, să verifice atent încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, în cazul

în care se ajunge la concluzia despre vinovăția acestora, ceea ce nu s-a realizat în

deplină măsură la judecarea cauzei în ordine de apel.

5

Astfel, instanța de recurs a statuat că, decizia instanței de apel în cauza dată

este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, nefiind oferite

răspunsuri la toate argumentele expuse împotriva sentinței adoptate, ceea ce este

incident cazului de casare invocat de recurent și prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și, anume, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția. Pe cale de consecință, erorile admise de către instanța ierarhic

inferioară nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesual-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Chișinău din 03 decembrie 2019, a fost respins apelul declarat de către procurorul în

Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Lesnic Andrei ca fiind nefondat, cu

menținerea fără modificări a sentinței contestate.

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just a ajuns la concluzia privind achitarea lui Gurschi Vasile și Gurschi Elena

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal pe motiv

că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Or, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a comis careva erori de

fapt și de drept, care ar impune casarea sentinței de achitare a lui Gurschi Elena

XXXX și Gurschi Vasile YYYY, învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, cu atît mai mult că, prima instanță corect și

justificat și-a motivat soluția, luând în considerație probele administrate de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză

penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și ajungând la concluzia corectă că,

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În opinia instanței de apel, prin probele administrate de organul de urmărire

penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpaților Gurschi Vasile YYYY și Gurschi

Elena XXXX de comiterea infracțiunii imputate lor, or, la caz, se constată cu

certitudine lipsa a careva probe, care ar confirma că, inculpații au urmărit scopul

dobândirii ilicite, prin înșelăciune, a mijloacelor bănești de la SAR „Donaris-Group”

SA.

Instanța de apel a reținut că, procesul-verbal cu privire la contravenție

nr.MAI02259681 din 12 septembrie 2013 și decizia de sancționare din 12

septembrie 2013, întocmite în privința lui Gurschi Vasile YYYY în baza art. 242

alin.(2) Cod contravențional, nu au fost contestate în ordinea art. 448 Cod

contravențional.

În acest context, cu referire la proba acuzării, la raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 694 din 14 octombrie 2013, conform căruia s-a stabilit că, dintre bara

de protecție din față a autoturismului de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx și

6

copacul în cadrul accidentului rutier din 12 septembrie 2013 pe traseul Hulboaca -

Anenii Noi a avut loc o coliziune, iar deteriorările porțiunii metalice a barei de

protecție din față, cît și deteriorările pe partea stingă de jos a barei de protecție din

față și jumătatea stingă a fustei barei de protecție a automobilului indicat, nu au fost

produse în momentul accidentului rutier din 12 septembrie 2013 pe traseul

Hulboaca-Anenii Noi, dar au fost cauzate în alte circumstanțe, instanța de apel a

considerat că, este justificată concluzia instanței de fond că, aceasta probă urmează

a fi apreciată critic, or, raportul de expertiză contravine declarațiilor specialistului

Melnicenco Nicolae, care fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a relatat că, în

rezultatul examinării s-a constatat că, automobilul avea două tipuri de deteriorări,

partea din mijloc și din dreapta și față a automobilului, deteriorările au fost formate

în urma contactului dintre copac și automobil la locul accidentului, deteriorarea care

a avut loc în partea din spate a fost rezultatul a unor alte circumstanțe și nu în urma

acestui accident. Mai mult ca atît, din materialele cauzei nu rezultă că, inculpații

Gurschi Elena Iurie și Gurschi Vasile Iurie ar fi participat la efectuarea expertizei

sau au avut posibilitatea de a pune întrebări specialistului, fapt ce denotă că, proba

dată nu poate fi pusă la baza sentinței de condamnare, în situația în care părții acuzate

i s-a îngrădit dreptul la apărare.

Instanța de apel a reținut că, urmează a fi apreciată critic, de asemenea, și

raportul de expertiză judiciară nr. 1585 din 18 decembrie 2014, cu planșă

fotografică, potrivit căruia s-a stabilit că, la momentul examinării, pe automobilul de

model Toyota Avensis, cu n/î xxxx sunt prezente deteriorări și urme de contact

caracteristice pentru un accident rutier, însă de stabilit circumstanțele și condițiile

concrete în care a avut acest accident rutier nu este posibil din cauza lipsei în cadrul

expertizei tehnice auto a metodicii de cercetate corespunzătoare. La momentul

examinării pe automobil și pe copacul, care este indicat în Schița accidentului rutier

din 12 septembrie 2013 nu sunt prezenți careva indici traseologici (urme) de contact

între aceștia. Prin metodicele care există în cadrul expertizei traseologice nu este

posibil de stabilit dacă piesele prezentate spre examinare (Imagine nr. 9, 10, 11, 12,

13, 14 din anexă nr. 1) anterior au fost părți ale automobilului de model Toyota

Avensis, cu n/î xxxx, deoarece aceste piese nu au linie comună de dezmembrare (de

separare) cu părțile automobilului menționat, adică cu piesele care au rămas pe acest

automobilul după AR. Reieșind din marcările care sunt prezente pe trei piese din

cele prezentate spre examinare (Imagine nr. 11,12,13. din anexă nr. 1), este posibil

de constatat că, aceste obiecte sunt piese ale automobilului de model Toyota

Avensis. Altă piesă din cele prezentate spre examinare, care reprezintă o placă sub

număr de înmatriculare (Imagine nr. 14 din anexă nr. 1), are construcție universală

și a putut fi instalată pe automobil de orice model, inclusiv și pe automobilul de

model Toyota Avensis. În partea descriptivă a raportului de expertiză expertul

judiciar a stabilit că, în conformitate cu Schița accidentului rutier din 12 septembrie

2013, copacul care a tamponat automobilul de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx

să află pe traseul Anenii Noi - Bulboaca, la distanța de 18 m de pe indicatorul rutier:

„1.4.5” (Imagine nr. 3,4. din anexă nr. 1). Prin examinarea copacului menționat a

fost stabilit că, în zonă posibilă a contactului trunchiul copacului are formă cilindrică

cu diametru aproximativ de 0,73 m. Scoarța de copac are formă de relief cu desenul

7

caracteristic pentru copacii mari (bătrîni) (Imagine nr. 5. din anexă nr. 1). La

momentul examinării pe suprafața trunchiului nu sunt prezenți careva indici

traseologici (urme) de contact cu un automobil (Imagine nr. 5 din anexă nr.1). Prin

examinarea automobilului de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx a fost stabilit că,

în locul aflării deteriorărilor pe capotul și pe bara de protecție nu sunt prezenți indici

traseologici (urme) caracteristice pentru contactul cu un copac. Așa dar, pe suprafața

automobilului nu sunt prezente urme care după forma lor ar coincide cu relieful

(desenul) scoarței copacului. De asemenea, deteriorarea capotului, după dimensiuni

și forma sa, nu coincide cu forma trunchiului copacului (Imagine nr. 7,8. din anexă

nr. 1). Reieșind din cercetările efectuate, este posibil de constatat că, la momentul

examinării, pe automobilul de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx și pe copacul, care

este indicat în Schița accidentului rutier din 12 septembrie 2013, nu sunt prezenți

careva indici traseologici (urme) de contact între aceștia. Or, din conținutul acestui

raport rezultă că, expertul nu a răspuns la multe întrebări importante la stabilirea

tuturor circumstanțelor producerii accidentului rutier, adresate de organul de

urmărire penală, iar cel din urmă nici nu a întreprins careva măsuri, acțiuni pentru

soluționarea acestor întrebări, mai ales că, expertul judiciar, în concluzia sa, a

menționat că, pentru constatarea vizibilității este necesară reconstituirea faptei la fața

locului accidentului rutier sau efectuarea unui experiment în cadrul procedurii de

urmărire penală.

În acest context, instanța de apel a considerat că, acuzatorul de stat nu a probat

în acțiunile inculpaților Gurschi Elena Iurie și Gurschi Vasile Iurie prezența a

indicelui calificativ respectiv – înșelăciune.

Astfel, instanța de apel a reținut că, din rechizitoriu rezultă că, acuzatorul de

stat pretinde la faptul că, inculpații Gurschi Elena Iurie și Gurschi Vasile Iurie au

avut intenția de a dobândi ilicit mijloace bănești de la SA „Donaris-Group”, cu care

Gurschi Elena a încheiat contractul de asigurare a vehiculelor terestre la 08 iulie

2012, în urma comiterii accidentului rutier pe traseul Hulboaca-Anenii Noi, deși, de

fapt, în opinia acuzării, automobilul de model Toyota Avensis, cu n/î xxxx ar fi fost

implicat și în alt accident rutier, pîna la 12 septembrie 2013, soldat cu careva

deteriorări. Or, concluziile acuzatorului de stat precum că, automobilul de model

Toyota Avensis, cu n/î xxxx ar fi fost implicat în două accidente rutiere, în alt

accident rutier pîna la 12 septembrie 2013, nu a fost confirmat în ședința de judecată

prin probe concludente și pertinente, cu atît mai mult că, din declarațiile martorului

Poparcea Andrei rezultă că, în timp ce Gurschi Vasile îl conducea pe Gațman

Damian, a văzut automobilul de model Toyota Avensis și nu avea deteriorări,

deoarece locul de parcare era bine iluminat.

Instanța de apel a menționat că, eventual automobilul inculpaților ar putea

avea și alte deteriorări în afară de cele care sunt produsul unui accident rutier, care

poate servi temei pentru a cere despăgubire de asigurare, iar de competența și sarcina

companiei de asigurare ține stabilirea dacă despăgubirea de asigurare urmează a fi

achitată pentru deteriorările care s-au produs de cazul asigurat, ori respinsă cererea

privind achitarea acestei despăgubiri urmare a constatării unor circumstanțe care

exclud achitarea unei asemenea despăgubiri.

8

Astfel, constatarea faptului că, deteriorările automobilului nu sunt rezultatul

cazului asigurat, nu generează răspunderea penală pentru sustragerea prin

escrocherie a averii persoane, or, pretinderea achitării despăgubirii de asigurare de

inculpați este un drept al acestora prevăzut de lege, iar verificarea circumstanțelor în

care a fost cauzat prejudiciu cauzat ține de activitatea companiei de asigurare, care

este abilitată cu pîrghii întru stabilirea faptului dacă a avut loc sau nu cazul asigurat

și dacă urmează să fie achitată despăgubirea de asigurare sau nu.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că, în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a confirmat prezența laturii subiective a infracțiunii examinate, în

situația în care pentru calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special -

a scopului de cupiditate, iar în speță, procurorul, care prezintă acuzarea în fața

instanței, nu a probat că inculpații Gurschi Elena Iurie și Gurschi Vasile Iurie au avut

careva intenție directă de a dobândi mijloace bănești, prin înșelăciune, de la

compania de asigurări, în rezultatul estimării de către compania respectivă a

despăgubirilor în urma accidentului rutier.

Instanța de apel a menționat că, nu constituie temei de casare a sentinței de

achitare afirmația procurorului precum că, deși instanța de judecată a reținut că

acuzatorul de stat în rechizitoriu nu a demonstrat exercitarea laturii obiective ale

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin (5) Cod penal, în partea descriptivă a

sentinței contestate, instanța a stabilit că, acțiunile inculpaților întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, deoarece la data comiterii faptei

imputate inculpaților, art. 238 Cod penal indica „dobîndirea creditului prin

înșelăciune”, ulterior, prin Legea Parlamentului RM nr. 180 din 25 iulie 2014,

art.238 Cod penal a fost modificat, indicând deja „dobîndirea creditului,

împrumutului sau despăgubirilor/indemnizației de asigurare prin înșelăciune”.

În acest sens, este declarativă afirmația procurorului că, instanța stabilește,

prin sentință, că acțiunile inculpaților întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 238 Cod penal, or, instanța de judecată a indicat că posibil acțiunile lui Gurschi

Elena și Gurschi Vasile cad sub incidența altui articol. Or, la caz, inculpaților

Gurschi Elena și Gurschi Vasile nu poate fi imputată comiterea infracțiunii de

dobîndire a despăgubirilor de asigurare prin înșelăciune prevăzută de art. 238 Cod

penal, dat fiind faptul că, modificările la norma dată au apărut după data comiterii

faptei din speță, adică la 25 septembrie 2013, cînd Gurschi Elena s-a adresat cu

declarație de daune către SA „Donaris Group”, legea penală nu prevedea ca

infracțiune dobîndirea despăgubirilor de asigurare.

În acest context, instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpaților

Gurschi Elena Iurie și Gurschi Vasile Iurie, fapta incriminată acestora nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, pentru ce

ultimii justificat și legal au fost achitați, iar în cazul respectiv, acuzatorul de stat nu

a adus careva argumente plauzibile ce ar servi temei de casarea sentinței de achitare.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

care solicită admiterea acestuia, casarea totală a deciziei instanței de apel și

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului ordinar a invocat următoarele:

9

- decizia contestată este neîntemeiată, deoarece instanța de apel, judecând în

fapt și în drept cererea de apel a procurorului, nu s-a expus motivat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acestuia, urmare a cărui fapt a admis erori de drept

prevăzute la art. 427 pct. 6) alin. (1) Cod de procedură penală;

- din decizia recurată rezultă că, instanța de apel nu a motivat argumentat,

bazat pe logica juridică, doctrina juridică și practica judiciară soluția de achitare a

inculpaților și a omis să indice temeiurile pentru care consideră că, acuzația în baza

art. art. 27, 190 alin. (4) Cod penal este neîntemeiată;

- instanța de apel a descris probele administrate la etapa cercetărilor

judecătorești în instanțele de fond și apel, însă, la fel, ca și instanța de fond nu le-a

supus unei analize ample în ordinea stabilită la art. 101 Cod de procedură penală, pe

fiecare în parte din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor;

- potrivit legii, instanța de apel urma să se pronunțe argumentat asupra

alegațiilor procurorului privind erorile admise de instanța de fond la aprecierea

probelor și în consecință, să dea un răspuns clar și concis întru asigurarea garanțiilor

unui proces echitabil;

- instanța de apel urma să dea o explicație motivată în acest sens și să clarifice

dacă argumentele procurorului demonstrează sau nu vinovăția inculpaților în

corelație cu cumulul de probe administrate în respectiva cauză penală;

- instanța de apel nu a luat în considerare declarațiile reprezentantului părții

vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare, adoptând o hotărâre

reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpaților și pledoaria apărătorului lor;

- din cumulul probelor cercetate se constată că, în acțiunile inculpaților se

regăsesc modalitățile de tentativă la săvârșirea faptei prejudiciabile cu cauzarea

eventuală de daune în proporții mari, potrivit laturii obiective a infracțiunii

incriminate;

- deși inculpații neagă mușamalizarea accidentului rutier, acest fapt se

confirmă cu certitudine prin raportul de constatate tehnico-științifică nr. 694 din 14

octombrie 2013 și raportul de expertiză judiciară nr. 1585 din 18 decembrie 2014,

rezultatele cărora au fost confirmate în cadrul ședinței instanței de apel prin

declarațiile specialistului Melnicenco Nicolae și a expertului Țurcan Valerii;

- reieșind din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică și

raportului de expertiză, precum și declarațiile specialistului Melnicenco Nicolae și a

expertului Țurcan Valerii, se conchide că, deteriorările depistate la automobilul de

model Toyota Avensis, cu n/î xxxx nu corespund și nu sunt caracteristice unei

tamponări într-un copac, în circumstanțele invocate de inculpați, accidentul rutier

fiind unul înscenat.

Prin referința depusă la 12 martie 2020 Elen Gurschi și Vasile Gurschi,

reprezentați de avocatul Vitalie Malai, au solicitat declararea inadmisibilității

recursului ordinar.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

10

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art.427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de procuror se constată că acesta, deși face

referire expresă la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei instanței

de apel, prin care a fost respins apelul declarat de către procuror și menținută sentința

de achitare a lui Gurchi Elena și Gurschi Vasile pe motiv că, fapta lor nu întrunește

elementele infracțiunii, totuși printre argumentele recurentului nu se regăsesc careva

critici fondate sau erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre

nevinovăția inculpaților în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal.

Deși recurentul insistă asupra faptului că, nu a primit răspunsuri detaliate la

toate alegațiile din cererea de apel, Colegiul penal constată că, în decizia recurată se

conțin argumentele de rigoare care au condiționat achitarea inculpaților.

În același context, Colegiul penal reiterează că, în jurisprudența constantă a

Curții Europene a Drepturilor Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește că,

echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CEDO,

trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în

raport cu actele cauzei.

Respectiv, Colegiul penal nu poate să achieseze argumentele recurentului

precum că, instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală,

care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici

urmează a se reține că, motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

Învestită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că,

inculpații Gurschi Elena și Gurschi Vasile urmează a fi achitați în baza art. art. 27,

190 alin. (5) Cod penal, deoarece faptele lor nu întrunesc elementele infracțiunii

nominalizate.

În recursul procurorului, de fapt, nu sunt concretizate la care motive invocate

în apel, instanța de apel nu s-a pronunțat.

11

Pe aceeași linie de considerente, Colegiul penal ține să evidențieze că,

invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest

sens în vedere că, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiului invocat de

recurent, Colegiul penal, în urma cercetării materialelor cauzei, a reținut că, acesta

nu este incident speței, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a

respectat prevederile art. 414, 415 alin. (22 ), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat,

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind

expus clar, instanța de apel nu a admis nicio eroare gravă de drept.

Colegiul penal constată că, temeiul la care s-a referit autorul recursului nu

persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că, probele

administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele

expuse în apel.

Prin urmare, în cauză a fost stabilit că, inculpații nu au urmărit scopul

dobândirii ilicite, prin înșelăciune a mijloacelor bănești de la SAR „Donaris-Group”

SA, or, argumentele acuzării precum că, în acțiunile inculpaților se întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, contravin

materialelor cauzei, deoarece instanța de apel corect a menționat că, fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Colegiul penal conchide asupra legalității și temeiniciei concluziei instanței

de apel, care nu a constatat existența faptei și vinovăției inculpaților Gurschi Elena

și Gurschi Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, nefiind stabilite în cauză elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Atât în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond, cât și în instanța

de apel nu s-a confirmat prin probe pertinente, concludente, utile și veridice

vinovăția inculpaților Gurschi Elena și Gurschi Vasile.

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide că, instanța de apel nu a

comis erorile de drept invocate de către recurent, deoarece eroarea gravă, de fapt,

constă în stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerație a probelor, care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă, de fapt, reprezintă discordanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o

susține.

12

Tot la acest capitol, Colegiul penal, reieșind din criticile procurorului invocate

în recurs, reține că, acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a

probelor.

Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat se constată

că, autorul face o proprie evaluare a materialului probator, considerând că, acesta

confirmă vinovăția inculpaților Gurschi Elena și Gurschi Vasile în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 27, 190 alin. (5) Cod penal.

Elocvent în acest sens, se impune a preciza că, aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că,

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, la etapa

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpaților Gurschi Elena și Gurschi Vasile, nefiind identificată

de instanța de recurs prezența unei erori grave de fapt, ce ar putea servi drept temei

de casare a hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiului de casare invocat de

către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, criticile recurentului în această parte sunt

neîntemeiate și declarative.

Prin urmare, se impune a reitera că, conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1),

414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) și 419 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, a îndeplinit obligația legală de a supune verificării legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, drept urmare, decizia instanței de apel cuprinde raționamente,

care au dus la adoptarea soluției de achitare a inculpaților Gurschi Elena și Gurschi

Vasile.

Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia atacată,

totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CEDO, se admite însușirea

concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în

cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu

prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au

fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar

13

probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Respectiv, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că, potrivit

statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a evidențiat cu

titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în

temeiul art. 6 §1 al Convenției (cauza Ruiz Torija versus Spaniei, 09 decembrie

1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare

argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea

la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență

de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care

instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile

legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6

din Convenție (cauza Bachowski versus Polonia, 02 noiembrie 2010).

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal apreciază ca justificate

concluziile instanței de apel, nefiind stabilite careva erori de drept, ce ar justifica

necesitatea intervenirii în hotărârea instanței de apel, în sensul casării acesteia.

În consecință, recursul ordinar declarat de către procuror se consideră

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei din 03 decembrie 2019

a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 februarie 2021.

Președintele ședinței,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

14