1ra-1980/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1980/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1980/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 29 iulie 2020, în privința inculpatului

Irimciuc Mihail xxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.04.2019 – 14.11.2019,

instanța de apel: 05.12.2019 – 07.08.2020,

instanța de recurs: 14.09.2020 – 02.12.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare

în penitenciar pentru minori, din 14.11.2019, cu includerea termenului arestării

preventive de la 17.10.2019 până la 14.11.2019.

De la inculpat s-au încasat în beneficiului statului cheltuielile judiciare în

sumă de 9490,35 lei.

21:00, inculpatul Irimciuc M., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în

apropierea stadionului din or. Xxxx, str. M. Eminescu, unde se desfășurau

1

manifestări publice în legătură cu serbarea ”Hramului Orașului”, strigând fără nici

un motiv, cu cuvinte necenzurate în adresa persoanelor aflate în jur, acționând

intenționat, din motive huliganice, încălcând grosolan ordinea publică ce înseamnă

o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate,

de inviolabilitate a persoanei, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

cu deosebită obrăznicie, i-a aplicat o lovitură cu capul în regiunea feței ofițerului de

sector al Secției de poliție nr. 1 a Inspectoratului de poliție Xxxx, Ion Spiridon, care,

fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu de menținere a ordinii publice, i-a făcut

observație prin comportamentul obraznic, cauzându-i vătămări corporale ușoare sub

formă de trauma cranio-cerebrală închisă cu comoție cerebrală, fractura închisă a

osului nazal cu deplasarea fragmentelor, ederm, echimoză și excoriație în regiunea

nasului, după ce a fost adus în incinta Inspectoratului de poliție Xxxx.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, aflându-se în antreul

Inspectoratului de poliție Xxxx, Irimciuc Mihail striga cu cuvinte necenzurate în

adresa peroanelor aflate în IP Xxxx, lovea cu picioarele în mobilă și în pereți, a

aplicat lovituri cu picioarele colaboratorilor de poliție Toma Andrei, cauzându-i

dureri fizice, și Cristinei Griga, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate sub

formă de echimoză și excoriație pe partea laterală a antebrațului stâng, iar, aflându-

se în camera de audiere, situată la etajul I al IP Xxxx, o numea cu cuvinte

necenzurate pe specialistul pentru protecția drepturilor copilului din cadrul Direcției

de asistență socială și protecția familiei Xxxx Țolinca Livia și, ridicând cu mâinile

masa, a încercat s-o arunce în ultima, însă acțiunile lui au fost curmate de

colaboratorii poliției, care au intervenit prompt și i-au aplicat cătușele.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, care este dovedită și prin

probele administrate, încadrându-i acțiunile în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționte care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență

violentă altor persoane care curmă actele huliganice, acțiunile, care prin conținutul

lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, dacă au fost săvârșite cu aplicarea

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, care prevede

pedeapsă sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod

penal, că au fost stabilite circumstanțe atenuante – căința sinceră și recunoașterea

vinovăției, circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, că

inculpatul la locul de trai – Centrul multifuncțional ”Xxxx”, se caracterizează

negativ, se află la evidența medicului psihiatru, anterior nu a fost condamnat, a comis

infracțiunea fiind minor, concluzionând că reeducarea acestuia este posibilă prin

aplicarea pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța a statuat că, la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul

avea vârsta de 15 ani și în privința lui urmează a fi aplicate prevederile art. 70 alin.

(3) Cod penal, potrivit căror, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care,

la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se

stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvârșită, redus la jumătate.

2

Pe lângă aceasta, în corespundere cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, de la inculpat urmează a fi încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare

în sumă de 9490,35 lei, dat fiind că a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei

elementelor constitutive a infracțiunii.

Apelantul a invocat că, inculpatul a recunoscut faptul existenții conflictului cu

părțile vătămate, însă nu și încadrarea juridică a acțiunilor sale.

Acuzarea în ședința de judecată a prezentat probele care a confirmat săvârșirea

de către inculpat a contravenției administrative, dar nu a demonstrat faptul comiterii

infracțiunii de huliganism.

Ori, acțiunile inculpatului nu puteau fi calificate ca acțiuni huliganice,

deoarece nu întrunesc elementele infracțiunii de huliganism.

Conform prevederilor art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța iși

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată,

iar în ședința de judecată invinuirea lui Irimciuc M. de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal nu și-a găsit confirmare.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Irimciuc Mihail, i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 287 alin. (3), 79

alin. (1) Cod penal, de 1 an, cu executare în centrul de detenție pentru minori și tineri.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor inculpatului

conform învinuirii aduse.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond nu a ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61

alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale, de corectarea și

reeducarea inculpatului, precum și nu a ținut cont de circumstanțele reale și

personale în privința inculpatului, și anume faptul că inculpatul a comis fapta

incriminată fiind de vârstă minoră.

Astfel, instanța de fond a indicat prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, care

indică că la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii

infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul

pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate,

fără a ține însă cont de prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal privind condițiile

aplicării pedepsei mai blânde.

Ori, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 7 ani.

3

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup

la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Astfel, instanța de apel a ținut cont că Irimciuc M., născut la 29.01.2004, era

și este minor, având domiciliu la Centrul Multifuncțional ”Xxxx”, nu a mai fost

judecat, în ședința instanței de apel a recunoscut vina si a solictat o pedeapsă mai

blândă, că minoratul persoanei care a comis infracțiunea constituie circumstanță

excepțională, ținând cont de persoana inculpatului și de circumstanțele stabilite,

concluzionând aplicarea prevederilor art. 79 alin. (l) Cod penal, cu reducerea

pedepsei sub formă de închisoare în privința inculpatului, aceasta fiind o pedeapsă

echitabilă faptelor infracționale săvârșite, în corespundere cu împrejurările cauzei,

normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței

de fond.

Recurenta a indicat că, deși instanța de apel corect a concluzionat privind

prezența circumstanței excepționale - minoratul persoanei, justificat a aplicat în

privința lui prevederile art. 79 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului în mărime

de 1 an închisoare este inechitabilă și neproporțională celor comise, și nu va realiza

scopul urmărit de reeducare și corectare a ultimului.

În acest aspect, desi este minor, inculpatul se caracterizează negativ, a mai

avut tangențe cu legea penală, a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate

alcoolică. În urma acțiunilor lui au avut de suferi patru părți vătămate, iar ofițerului

Ion Spiridon i-a aplicat o lovitură cu capul în regiunea feței, cauzându-i vătămări

corporale ușoare.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont că infracțiunea

comisă face parte din categoria celor grave și se pedepsește cu închisoare de la 3 la

7 ani.

Mai mult, termenul de pedeapsă stabilit de instanța de apel inculpatului este

contrar opus scopului urmărit, inculpatul fiind departe de a sta pe calea corijării,

având un comportament extrem de agresiv în ședința instanței de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

4

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, inclusiv că

a recunoscut vina, este minor și nu a mai fost judecat anterior, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just

și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2), 75, 79 alin. (1) Cod penal,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului

minor, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

5

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului

i s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 29 iulie 2020, în privința inculpatului Irimciuc Mihail xxxx, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 24 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

7