1re-162/2020 — art. 264/1 alin. 3 CP

1re-162/2020 — art. 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-162/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

judecând, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul în

anulare împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iulie 2020, declarat de

avocatul Roman Doroftei, în numele condamnatului

Plaxin Ivan XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.12.2018 – 30.03.2020,

instanța de recurs: 26.05.2020 – 23.07.2020,

instanța de recurs

în anulare: 21.09.2020 – 04.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, la amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, ce constituie 50.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani.

inculpatul Plaxin I., conducând automobilul „Toyota Avensis”, n.î. XXXXXX,

deplasându-se pe traseul M2, în apropierea sensului giratoriu or. Cricova, mun.

Chișinău, a pierdut controlul volanului și a derapat în șanțul de scurgere. În rezultat,

vehicul a fost deteriorat tehnic. În procesul documentării cazului de către inspectorii

1

Dispeceratului SSTCR a DP mun. Chișinău, Plaxin I. a fost suspectat că se află în

stare de ebrietate alcoolică. Fiind escortat la Dispensarul Republican de Narcologie,

situat pe str. Petru Rareș 32, mun. Chișinău, pentru recoltarea probelor biologice în

scopul stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, acesta a refuzat examinarea medicală

precum și recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical, fapt confirmat

prin procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 3582 din 23.07.2018. Astfel,

conducătorul auto Plaxin I., prin refuzul său de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, precum și refuzul de la recoltarea probelor

biologice în cadrul examenului medical, intenționat a încălcat prevederile

Regulamentului de circulație rutieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, și anume pct. 11 lit. j) care stipulează că

conducătorul de vehicul, este obligat: să se supună, la solicitarea polițistului,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare

a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori

de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că un bărbat

i-a solicitat să-l ducă în mun. Chișinău. I-a spus că personal nu poate, dar i-a permis

să urce la volan. În timpul deplasării, șoferul a pierdut controlul și a derapat de pe

șosea, deteriorând mașina. L-a sunat pe șeful său și i-a comunicat că nu se va putea

prezenta la serviciu. După ce a discutat la telefon, a văzut că șoferul a dispărut.

Ulterior, la fața locului au venit doi polițiști și au chemat evacuatorul care a

transportat mașina în mun. Chișinău. Împreună cu polițiștii s-au deplasat în mun.

Chișinău pentru recoltarea probelor biologice, însă a refuzat din motiv că nu a fost

el la volanul automobilului. A consumat băuturi alcoolice, dar după ce a plecat

șoferul și înaintea sosirii echipajului de poliție.

Totodată, vinovăția acestuia a fost confirmată prin probele administrate,

inclusiv procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și a naturii ei nr. 3582 din 23.07.2018,

prin care se atestă că în privința lui Plaxin I. concluzia nu este făcută deoarece a

refuzat examinarea medicală și prelevarea probelor biologice.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că pentru a fi învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 2641 alin. (3) Cod penal, urmează inițial de a fi stabilită obligativitatea

inculpatului de a fi supus testării alcoolscopice.

Ori, agenții de patrulare audiați în ședința de judecată au declarat că nu au

putut stabili cine a condus mijlocul de transport, dar au dedus că inculpatul.

Conform pct. 5 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.10.2009, testării alcoolscopice, la decizia

poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun următoarele

categorii de persoane: conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum

de droguri și/sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate; persoanele bănuite de

consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate,

2

care încalcă ordinea publică și/sau care manifestă comportament agresiv și violent;

persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepția accidentelor grave

soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor.

Totodată, conform învinuirii, inculpatul urma a fi supus testării alcoolscopice

deoarece a comis un accident rutier.

Însă, la materialele cauzei nu se regăsește vreun proces-verbal de atragere la

răspundere contravențională (or, după cum pretinde acuzarea careva persoane

vătămate nu au existat) a inculpatului conform art. 242 Cod contravențional.

Deci, o astfel de abordare nu este posibilă, lipsind însăși fapta pentru care se

impunea supunerea testării inculpatului, iar agenții de patrulare au afirmat atunci

când au venit la fața locului, inculpatul nu conducea nici un mijloc de transport.

Pe lângă aceasta, subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care

la momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Totodată, subiectul

are o dublă calitate specială: 1) este conducător al mijlocului de transport; 2) este

persoană care deține permis de conducere și care nu este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Prin urmare, dacă în urma procesului de interpretare și apreciere a probelor

administrate, subzistă o îndoială cu privire la vreunul din elementele necesare pentru

tragerea la răspundere penală, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, iar dubiul

existent va profita celui acuzat, urmând a fi valorificat ca o probă în favoarea

nevinovăției sale.

Astfel, inculpatul nu este subiect al infracțiunii, deoarece nu a condus mijlocul

de transport și nu-i putea fi corelată obligația de supunere unui test.

Acuzarea nu a prezentat probe care să indice că anume inculpatul ar fi comis

accidentul, care ulterior să condiționeze obligativitatea prevăzută de Regulamentul

circulației rutiere în sensul supunerii testării alcoolscopice, iar instanța de fond în

mod neînțeles a preluat preconcepțiile lansate de acuzare

Instanța de fond urma să respingă proba - procesul-verbal nr. 3582 din

23.07.2018, deoarece nu este semnat și ștampilat de fiecare medic în parte.

respins.

Instanța de recurs a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului ori, acesta,

fiind citat legal, în ședința de judecată nu s-a prezentat, statuând că în cadrul ședinței

instanței de recurs, avocatul Igor Doroftei a susținut recursul în sensul declarat,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să

fie achitat.

Instanța de recurs a reținut că instanța de fond minuțios, sub toate aspectele,

complet și obiectiv, a cercetat probele administrate, apreciindu-le din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, stabilind vinovăția inculpatului și corect încadrând

acțiunile acestuia în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate

și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical.

3

judecătorești au devenit irevocabile.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de recurs.

Recurentul a invocat că cauza a fost examinată în lipsa inculpatului și a

apărătorului ales, atunci când participarea era obligatorie.

În aceste împrejurări, subestimarea de către prima instanță a dreptului la

ultimul cuvânt al inculpatului, ridică probleme privind respectarea dreptului

inculpatului la un proces echitabil. Procedând în asemenea mod, se consideră că

inculpatul n-a fost citat în ședința de judecată.

Deci, instanța de recurs nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil,

hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6§3 din CEDO, iar soluția este

lovită de nulitate.

Pe lângă aceasta, instanța de recurs nejustificat a respins cererea de amânare

a ședinței de judecată depusă de avocat, totodată indicând în decizie date arbitrar că

avocatul Roman Doroftei a participat la proces, fapt care nu corespunde realității.

Mai mult, cererea de amânare nu a fost în genere soluționată de instanța de

recurs, care nici nu s-a expus asupra acesteia.

Potrivit art. 6 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea pricinii în

mod echitabil, ceea ce implică inclusiv o procedură contradictorie și egalitatea

armelor. Respectarea principiului egalității armelor presupune că fiecare parte

trebuie sa obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să

nu o plaseze într-o situație net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât

între părți să se mențină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie

implică dreptul unei părți în procesul civil de a lua cunoștință de observațiile sau

explicațiile date de cealaltă parte, precum și de a le discuta.

Prin urmare, în astfel de împrejurări, instanța de recurs urma să amâne ședința

de judecată din 23 iulie 2020 și, nicidecum să dispună examinarea cauzei în lipsa

avocatului, ultima soluție fiind condiționată de neprezentarea repetată a avocatului

la proces.

În același timp, instanța de recurs, judecând cauza în lipsa avocatului, deși

acesta a solicitat amânarea ședinței de judecată și a înștiințat instanța despre

imposibilitatea de a se prezenta la ședința instanței de apel din 23 iulie 2020, nu a

asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Ori, prin examinarea recursului în lipsa avocatului ales care reprezintă

interesele condamnatului, care a solicitat o prima dată amânarea examinării

recursului, a fost încălcat în mod direct dreptul recurentului la apărare, la un proces

echitabil, cât și principiul egalității armelor garantat de art. 6 din CEDO, unul din

principiile procesului echitabil fiind contradictorialitatea între părțile care sunt parte

a procesului.

Totodată, a fost refuzată permiterea apărătorului de a face cunoștință cu

materialele cauzei penale și de a pregăti apărarea.

4

Potrivit cererii formulate și înregistrate în cancelaria Curții de Apel Chișinău

din 22.07.2020, apărătorul Roman Doroftei a solicitat posibilitatea de a face

cunoștință cu materialele cauzei penale pentru pregătirea tacticii și strategiei de

apărare.

Însă, instanța de recurs nu numai că a refuzat categoric de a-i permite

avocatului accesul la materialele dosarului, dar a examinat cauza in lipsa acestuia,

încălcând principii fundamentale cu referire la dreptul la o apărare efectivă.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile jurisprudenței CtEDO care conțin

explicații clare cu privire la termenul oferit inculpatului pentru pregătirea apărării

sale menționând în cauza Gregacevic vs Croația că „ ... la examinarea aspectului

dacă inculpatul a dispus de un termen adecvat pentru pregătirea apărării sale.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 452 alin. (1), 438, 453 alin. (1), 454,

455, 457 Cod de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44), 452 alin. (1) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de către condamnat în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se

consideră încălcarea esențială a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect și în raport cu motivele invocate de recurent, se reține că

instanța de recurs a comis următoarele erori de drept (pct. 4. din decizie).

Potrivit art. 6 § 1., 3.lit. b) și c) CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea

în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptate împotriva sa. Orice acuzat are, în special, dreptul să dispună de timpul și

de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, să se apere el însuși sau să fie asistat

de un apărător ales de el.

Conform art. 447 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea recursului se

face cu citarea avocatului și celorlalte părți. Participarea avocatului în ședința

instanței de recurs este obligatorie. Neprezentarea inculpatului, legal citat, nu

împiedică examinarea recursului.

Potrivit art. 66 alin. (1) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul la

apărare. Instanța de judecată îi asigură inculpatului posibilitatea de a-și exercita

dreptul la apărare prin toate mijloacele și metodele neinterzise de lege. Conform art.

70 alin. (1) pct. 1), alin. (3) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, avocatul participă

la procesul penal în calitate de apărător la invitația inculpatului. Instanța solicită

desemnarea avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat de către

coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat la cererea inculpatului, în cazul în care participarea apărătorului la

procesul penal este obligatorie, iar inculpatul nu are apărător ales. Potrivit art. 239

alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, citația se înmânează personal celui citat,

care va semna dovada de primire. Dovada de primire se predă agentului procedural,

5

care o înaintează instanței de judecată care a emis citația. Conform art. 449 alin. (2),

417 alin. (1) pct. 3) și 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de recurs trebuie

să conțină numele și prenumele apărătorului, temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea recursului, precum și motivele adoptării soluției date.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit părții introductive și descriptive a

deciziei contestate, instanța de recurs (pct. 4. din decizie):

a) în partea introductivă a deciziei din 23.07.2020 (vol. I. f.d. 208, 209, pct. 4. din

decizie), a indicat că la judecarea recursului a participat avocatul Roman Doroftei, în

descriptiv a menționat că: „în cadrul ședinței instanței de recurs, avocatul Igor

Doroftei a susținut recursul în sensul declarat”.

În același timp, la materialele cauzei este anexat mandatul avocatului din oficiu

Tatiana Lepădatu, datat cu 23.07.2020 (vol. I. f.d. 207), iar recurentul invocă că nu a

participat în ședința instanței de recurs din 23.07.2020, anexând certificatul din

24.07.2020, eliberat de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, că reprezentantul

reclamantei, avocatul Roman Doroftei, la data de 23.07.2020 a participat în ședința

de judecare a cauzei civile.

Mai mult, instanța de recurs nu s-a expus asupra cererilor depuse de avocatul

Roman Doroftei pe 22.07.2020, în care a solicitat amânarea ședinței din 23.07.2020,

deoarece nu va putea fi prezent, cât și informarea telefonică despre data și ora când

poate face cunoștință cu materialele dosarului (vol. I. f.d. 199-203);

b) nu s-a pronunțat instanța de recurs nici asupra comunicării inculpatului că

prezintă semnele infectării cu COVID-19 și se află în izolare la domiciliu, solicitând

amânarea cauzei (vol. I. f.d. 201).

Totodată, la materialele cauzei lipsește dovada de primire a citației de către

inculpat pentru ședința din 23.07.2020.

Astfel, împrejurările enunțate și încălcările nominalizate a normelor procesual-

penale, comise de instanța de recurs, atestă, rezonabil, lezarea dreptului inculpatului

să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, să se apere el

însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el, adică a dreptului la un proces

echitabil, garantat de art. 6 CEDO, fapt ce constituie un viciu fundamental care a

afectat hotărârea contestată, adică reprezintă erori de drept care permit redeschiderea

procesului penal în privința lui Plaxin I.

Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

admite recursul în anulare, casează parțial hotărârile atacate și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de recurs ordinar, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs în anulare.

Deci, recursul în anulare de pe rol este pasibil admiterii, cu casarea totală a

deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

recurs, în alt complet de judecată.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

6

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Roman Doroftei, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iulie 2020, în privința

condamnatului Plaxin Ivan XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de recurs, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 27

noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

7