1ra-1841/2020 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP

1ra-1841/2020 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1841/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2020, declarat de avocata Ludmila Covganeț și inculpatul

Dedov Andrian xxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.06.2018 - 22.07.2019,

instanța de apel: 22.08.2019 - 02.06.2020,

instanța de recurs: 15.08.2020 - 04.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Dedov Andrian

a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare.

Totodată, instanța a dispus: „Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa principală a

o considera condiționată, numindu-i lui Dedov Andrian perioada de probațiune pe un

termen de 5 ani”.

octombrie 2017 până la 07 februarie 2018, aflându-se la domiciliul său din str. Xxxxx,

mun. Chișinău, pe care-1 închiria și unde locuia împreună cu concubina Rotari Carolina

și copilul acesteia Zburliuc Roman, a.n. xxxxx, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, sistematic, intenționat, îl

maltrata pe minorul Zburliuc R., aplicându-i lovituri cu mâinile peste diferite părți ale

corpului, în continuarea acțiunillor sale ilegale, Dedov A. îl îmbrâncea pe minor, în

1

rezultat ultimul pierdea echilibrul și cădea jos, lovindu-se cu capul de podea și obiecte

dure, contondente.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201802D0297 din 02.05.2018, la

minor s-a depistat traumatism cranio-cerebral închis acut grav cu coma gradul II,

contuzie cerebrală gravă, hematoame subdurale fronto-tempo-parietale bilaterale (în

volum de 150 ml pe stânga și 20 ml pe dreapta) cu compresia creierului, dislocarea

creierului cu angajarea trunchiulară, soldată cu tetrapareaza spastică, edem cerebral

traumatic, care au fost produse în rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în perioada de timp indicată în documentele medicale

prezentate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă. Producerea acestora în rezultatul căderii nu se exclude.

Echimoza la nivelul nasului, obrazului și toracelui anterior au vechimea circa 3-5 zile

până la examinarea medicală din 09.02.2018, echimoză la nivelul umărului stâng și

excoriație la nivelul gâtului pe stânga, au vechimea de 2-3 zile până la examinarea

medicală din 09.02.2018. Aceste leziuni au fost produse în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect cintondent dur, se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Cauzarea acestora în rezultatul căderii se exclude.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de

un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferințe

fizice, soldate cu vătămare grava a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul

a comis o infracțiunii gravă, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise,

anterior nefiind condamnat, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, cele

atenuante fiind recunoașterea vinei și căința sinceră, precum și faptul neeschivării de

la prezența la organele de anchetă, procuratură și instanța de judecată, că potrivit art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile limite ale pedepsei sunt de la 4 ani până

la 8 ani, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și

echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă condiționată, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen maxim prevăzut de lege, conform art. 90

Cod penal.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, și cu încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 320

lei.

Apelantul a invocat că, instanța de judecată corect a încadrat acțiunile

inculpatului, însă la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de personalitatea și

caracteristica acestuia. Ori, Dedov A. a comis infracțiunea asupra unui minor, pe

2

parcurs mai multor perioade de timp, adică de nenumărate ori, care nu era în stare să

se apere de sine stătător, fiindu-i aplicate diverse lovituri pe întreg corpul și care

conform raportului de expertiză judiciară nr. 2018020297 din 02.05.2018, au fost

calificate ca vătămări corporale grave.

Astfel, pedeapsa aplicată nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite,

personalității lui și pericolului social pe care îl reprezintă. Pedeapsa prea ușoară care a

fost stabilită inculpatului, prin aplicarea art. 90 Cod penal, va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea

societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Respectiv, pedeapsa stabilită este individualizată contrar prevederilor art. 61

Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane.

Totodată, instanța nu s-a expus la solicitarea acuzatorului de stat de a dispune

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare în

sumă totală de 320 lei, inclusiv legate de efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 201802D0297 din 02.05.2018 în sumă de 320 lei.

Ori, art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală stabilește că, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Dedov Andrian a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielele judiciare în sumă de

320 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului, instanța de fond a pus accentul mai mult pe personalitatea persoanei

vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi

gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului.

În acest sens, instanța de fond neîntemeiat a conchis că împrejurările prezentei

cauze penale, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal or, deși inculpatul nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, acesta a comis o infracțiune cu intenție, care face parte

din categoria celor grave prin prisma art. 16 Cod penal, sancțiunea cărei prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 6 la 12 ani.

Astfel, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanță de apel a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod

penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea

inculpatului, care anterior nu a comis infracțiune, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, careva circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea

penală, nu au fost identificate, concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este

3

posibilă doar prin executare reală a pedepsei, pe un termen de 5 ani închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis ori, în cadrul cercetării judecătorești nu s-au constatat

careva circumstanțe ce ar atesta necesitatea suspendării pe un termen de probațiune a

acestei pedepse.

Instanța de apel a conchis că anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsa stabilită

inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului

de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalității acestuia.

Mai mult, o pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge

scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane ori, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este inoportună, în situația în

care, acesta a comis infracțiunea asupra unui minor (de doar 6 ani), care nu era în stare

să se apere de sine stătător, care, pe lângă toate, suferea de diferite maladii, rămânând

în urmă cu dezvoltarea, asupra minorului pe parcurs a mai multor perioade de timp,

adică de nenumărate ori fiind aplicate diverse lovituri pe întreg corpul, care conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201802D0297 din 02.05.2018, au fost calificate ca

vătămări corporale grave, deci a persistat și maltratarea sistematică a copilului de către

inculpat, iar urmările grave produse de aceste maltratări au provocat și aflarea în comă

a copilului o perioadă îndelugată.

Totodată, faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția incriminată și cauza penală

a fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în procedură

simplificată, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, este

luată în considerație la stabilirea pedepsei, acestuia fiind numită o pedeapsă minimă

prevăzută de sancțiunea normei de care se face vinovat, însă, nu poate constitui un

temei de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În același timp, conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenții au invocat că, având în vedere căința sinceră a inculpatului precum și

prezența a doi copii minori la întreținere, unul dintre care are vârsta de 2 luni, fiind

unicul întreținător al familiei, instanța de fond corect a conchis că o pedeapsă

nonprivativă de libertate ar fi echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, motivând prin

aceea că, lipsesc circumstanțe agravante, sunt prezente circumstanțe atenuante, cum ar

fi personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, a comis pentru prima dată

o infracțiune, s-a căit sincer de cele întâmplate, a solicitat judecarea cauzei penale în

baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel n-a ținut cont de faptul că

4

pedeapsă urmează a fi echitabilă, impunând lipsuri și restricții ale drepturilor

inculpatului proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Ori, în situația în care, nu au fost constatate circumstanțe agravante, iar art. 2011

alin. (3) lit. (a) Cod penal prevede pedepse alternative, închisoare cu posibilitatea

suspendării condiționate, în partea descriptivă a deciziei contestate lipsește cu

desăvârșire argumentarea caracterului excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea

și motivarea că o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

5

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în

împrejurările în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, nu are antecedente penale, dar a comis o

infracțiune gravă și în privința membrului familiei minor, de doar 6 ani, care nu era în

stare să se apere de sine stătător, care suferea de diferite maladii, rămânând în urmă cu

dezvoltarea, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară din 02.05.2018

vătămări corporale grave și aflarea în comă a copilului o perioadă îndelugată,

infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 6 la 12 ani, deci lipsind alternativa

de pedepse și caracterul excepțional al pedepsei cu închisoare, lipsind circumstanțe

atenuante și agravante, suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90

Cod penal, reprezentă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul și

inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că s-au aplicat inculpatului

6

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Ludmila Covganeț și

inculpatul Dedov Andrian xxxx, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2020, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7