1ra-992/2020 — art.264 alin.1 CP

1ra-992/2020 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-992/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Victor Boico și Liliana Catan,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpatul Butu

Grigore, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

din 02 august 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Butu Grigore xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliată în mun. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.11.2018 – 02.08.2019;

Instanța de apel: 03.10.2019 – 04.12.2019;

Instanța de recurs: 12.02.2020 – 27.10.2020.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Codul penal la

500 unități convenționale, ce constituie 25 000 lei;

S-a admis parțial acțiunea civilă depusă de partea vătămată Sîciov Ivan și s-a

încasat de la Butu Grigore în folosul lui Ivan Sîciov prejudiciul material în mărime de

46 641,78 lei și prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei;

S-a dispus încasarea de la Butu Grigore în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 320 lei;

Acțiunea civilă SRL „Hybrid-Grup”- Caravai Tatiana, a fost lăsată fără

soluționare din motiv că în cadrul examinării cauzei nu au înaintat acțiunea civilă,

declarând că acțiunea civilă va fi înaintată în ordinea civilă.

10.09.2018, în jurul orelor 10:50, ora exactă nu a fost posibil de stabilit, aceasta

deplasându-se treaz la volanul mijlocului de transport de model ”xxx” cu n/îxxxx, pe

1

str. Calea Moșilor, mun. Chișinău, din direcția str. Petricani spre str. Ismail, deținând

permis de conducere cu categoria prevăzută pentru mijlocul de transport pe care î-1

conducea, nu a manifestat prudență sporită la trafic, n-a ținut permanent cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să tină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalităților de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct.45 a Regulamentului

Circulației Rutiere (RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009,

care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.,, având viteză

excesivă, a pierdut controlul asupra conducerii, în urma căreia, a ieșit pe sensul opus

de circulație, unde a comis tamponarea automobilului de model ”xxxx”, cu n/î xxxx,

condus de Sîciov Ivan Vladimir, care din inerție-a tamponat automobilul de model

„xxxx” cu n/î xxxx condus de Finica Ion.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.201802D2093 din 05.10.2018, s-a

stabilit că în urma accidentului rutier, Sîciov Ivan Vladimir i-au fost cauzate vătămări

corporale sub formă de traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin comoție

cerebrală; fractura cominutivă a ambelor oase a antebrațului stâng cu deplasarea

fragmentelor; luxația capului osului radial antebrațului stâng; fractura falangei

proximală deget I mâna dreaptă; edem a țesuturilor moi în regiunea antebrațului stâng

plăgi contuze la nivelul feței, excoriații multiple la nivelul corpului și mânii stângi,

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau

la lovire de așa obiecte, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Butu Grigore a săvârșit încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale, adică

infracțiunea prevăzută de art.246 alin.(1) Codul penal.

3.1 Inculpatul Butu Grigore, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care cererea lui Ivan Sîciov

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 46641,78 lei să fie respinsă.

În susținerea poziției sale, apelantul a indicat că în Legea nr.414 din 22.12.2006,

legiuitorul a enumerat exhaustiv cazurile în care persoana păgubită este în drept să

intenteze în instanță de judecată acțiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare de

producerea accidentului. În speță se constată că, partea vătămată Sîciov Ivan nu are un

asemenea drept, or, nu se încadrează în careva dintre aceste temeiuri.

2

Reieșind din prevederile actului prețului restant din 26.03.2019, prin care s-a

constat că: prețul mediu pe piață a automobilului xxxxx este 3183.33 euro; oferta de

vânzare 3183.33 euro - 5 % este 3024.16 euro(58865 lei); piesele neavariate costă

756,04 euro; partea vătămată Ivan Sîciov va fi despăgubit de asigurător cu suma de 44

143 lei.

Astfel faptul că, asigurătorul îl va despăgubi pe Sîciov Ivan cu suma de 44 143

lei, reparația automobilului Skoda Fabia nu este rațională din punct de vedere

economic, având în vedere că depășește prețul unui asemenea automobil (cu 90 748

lei poate fi cumpărat un automobil mult mai valoros decât valoarea automobilului

Skoda Fabia la data producerii accidentului rutier), iar cu 58 865 lei poate fi cumpărat

un automobil marca Skoda Fabia funcțional, produs în 2005), Sîciov Ivan dispune de

piesele rămase neavariate, demontabile și valorificabile care au fost evaluate la 756

euro. Consideră neîntemeiată soluția instanței referitoare la încasarea prejudiciului

material de la Butu Grigore în folosul lui Ivan Sîciov în mărime de 46 641,78 lei.

3.2 Procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

recunoașterea culpabilității inculpatului Butu Grigore Vasile în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(l) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, cu aplicarea pedepsei complimentare în

conformitate cu prevederile art.65 Cod penal, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de un an.

În susținerea apelului declarat, procurorul a invocat că instanța a făcut o

concluzie eronată precum că sancțiunea art.264 alin.(l) Cod penal, exclude stabilirea

pedepsei complementară în cazul în care se aplică o pedeapsă alternativă, deoarece

aplicarea pedepsei complementare este pasibilă doar în cazul stabilirii unei pedepse

sub formă de închisoare, or art.65 Cod penal prevede privarea de dreptul în calitate de

pedeapsă complementară și la amendă, termenul ei fiind calculat de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

Instanța de judecată nu a reținut că informațiile din dosar, denotă că inculpatul,

anterior în intervalul de timp 21.12.2017 - 20.05.2017, a comis cu intenție, mai multe

contravenții, care atentează la regulile de securitate a circulației rutiere în particular

art.236 alin. (1), (2) și (3) CC, art.238 alin.(2), art.2411 alin.(l) Cod Contravențional.

Totodată, cronologia frecvenței și gravității contravențiilor comise de inculpat,

denotă că acesta nu a fost influențat în vreun fel de tragerea sa la răspundere

contravențională și sancțiunile contravenționale aplicate în privința lui. Din contra,

contravențiile comise de inculpat au crescut în gravitate și au fost comise mai des.

Prin urmare, prevenția specială a sancțiunilor contravenționale aplicate anterior

față de acesta nu au avut rezultatul dorit, ultimul continuând să comită fapte ce

atentează la securitatea circulației rutiere.

Instanța de judecată nu a reținut că, inculpatul a comis infracțiunea prin

exercitarea necorespunzătoare a dreptului său special de a conduce autovehicule. Așa

cum a fost specificat, la data comiterii prezentei infracțiuni, inculpatul acumulase 19

3

puncte de penalizare în legătură cu comiterea unor contravenții ce atentează la regulile

de securitate a circulației rutieră. S-a stabilit că, pedepsele anterioare nu au fost în

măsură să-l determine pe acesta să-și revizuiască conduita, din contra, frecvența și

gravitatea contravențiilor comise doar a crescut, în final soldându-se cu comiterea

infracțiunii și cauzarea leziunilor corporale unei persoane terțe participante la trafic.

2019, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Butu Grigore.

S-a admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința, în partea care se referă la

pedeapsa complementară, fiind pronunțată în această parte, o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Butu Grigore i s-a stabilit

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 1 an.

În rest sentința a fost menținută.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată acestuia.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar

acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima instanța prin prisma

art.264 alin.(1) Codul penal, după semnele calificative: încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale.

Cu referire la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a menționat că deși prima instanță corect a stabilit

pedeapsa principală sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, nu

a ținut cont însă de prevederile art.65 alin.(3) Codul penal, care stipulează că privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi

aplicată ca pedeapsă complementară și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de

pedeapsă pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând cont

de caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de

serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată va

considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate.

Astfel, instanța de apel a indicat că reieșind din prevederile art.65 Codul penal,

rezultă că pentru infracțiunile contra securității circulației rutiere și exploatării

mijloacelor de transport, instanțele judecătorești au dreptul să discute chestiunea cu

privire la aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare - privațiunea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen nu mai mic de un an.

Astfel, instanța de apel ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de

persoana celui vinovat, pentru care a devenit o îndeletnicire de a încălca prevederile

4

Regulamentului Circulației Rutiere, fapt confirmat prin cazierul contravențional din

care rezultă că anterior în intervalul de timp 21.12.2017 - 20.05.2017, inculpatul a

comis cu intenție, mai multe contravenții, care atentează la regulile de securitate a

circulației rutiere în particular art.236 alin.(1), (2) și (3) Cod Contravențional, art.238

alin.(2), art.2411 alin.(l) Cod Contravențional, acumulând 19 puncte de penalizare

(Vol. I, f.d.107-108), consideră că pedeapsa complimentară sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, vine să îndeplinească rolul de completare

a represiunii și de lichidare a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de

conducere a autoturismelor și înlăturării stării de primejdie create asupra siguranței pe

drumurile publice.

Pedeapsa penală complementară reprezintă o formă de constrângere, care trebuie

să reflecte întotdeauna gravitatea faptei comise.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, instanța de fond nu a respectat

întocmai criteriile de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art.art.6, 7, 61, 75

Codul penal și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, și respectiv, a aplicat

inculpatului Butu Grigore pedeapsa fără a aplica și pedeapsa complimentară.

Cu privire la motivele invocate în apelul inculpatului, ce vizează încasarea din

contul inculpatului în beneficiul părții civile Sîciov Ivan a sumei de 46641, 78 lei, cu

titlu de prejudiciu material, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate.

Instanța de apel a reținut că, Ivan Sîciov în cadrul ședinței de judecată, a înaintat

acțiune civilă privind repararea prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu

săvârșirea infracțiunii asupra sa și conform cererii de concretizare a acțiunii civile

înaintate din 15.05.2019, a solicitat încasarea din contul inculpatului Butu Grigore, a

prejudiciului material în sumă de 46 641,78 lei și încasarea din contul inculpatului

Butu Grigore, a prejudiciului moral în sumă de 150 000,00 lei.

Prin actul de evaluare cost-reparație nr.286 din 26.03.2019, s-a constatat că

valoarea prejudiciului material cauzat-adică echivalentul costului reparației

automobilului reclamantului este egal cu 90 784,78 lei, iar în baza Actului prețului

restant cu nr.286 din 26.03.2019, s-a conchis, că valoarea pagubei care urmează a fi

achitată este egală cu 44 143,00 lei.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect și echitabil a stabilit

cuantumul prejudiciului material în cauza respectivă și a încasat din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate Sîciov Ivan prejudiciul material în mărime

de 46 641,78 lei.

Grigore, care indicând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6) 10), 16) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia în partea încasării prejudiciului material

și în partea stabilirii pedepsei complimentare, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

5

cererea lui Sîciov Ivan privind încasarea prejudiciului material în sumă de 46 641,78

lei să fie respinsă.

În susținerea solicitării sale, inculpatul a invocat că legea penală fixează cadrul

legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează stabilirea și aplicarea pedepsei

infractorului. La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele

prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse

echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea

pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară

în procedura prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac.

În cazul în care pedeapsa complementară este prevăzută pentru mai multe feluri

de pedepse principale din sancțiunea articolului, legislatorul indică expres, că

pedeapsa complementară se aplică „în toate cazurile". În cazul art.264 alin.(1) Cod

penal, pedeapsa complementară de privare de dreptul de a conduce mijloace de

transport este prevăzută doar pentru pedeapsa principală - închisoare, nefiind indicat

că aceasta poate fi aplicată în toate cazurile.

De asemenea a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Prima instanța a pus la baza hotărârii sale Actul de

evaluare cost-reparație nr.286 din 26.03.2019 și Actul prețului restant nr.286 din

26.03.2019.

Astfel, prima instanța a motivat că, în baza actului prețului restant se atestă o

pagubă creată din diferența pagubei real creată prin accidentul rutier și valoarea care

urmează a fi acoperită dc către compania de asigurare, ce reprezintă 46 641, 78 lei.

Astfel, ca urmare a celor expuse, instanța a admis acțiunea civilă în sumă de 46 641,

78 lei. Respectiva soluție a fost confirmată de instanța de apel.

Legiuitorul a enumerat exhaustiv cazurile în care persoana păgubită este în drept

să intenteze în instanța de judecată acțiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare

de producerea accidentului.

În speță, se constată că partea vătămată Sîciov Ivan nu are un asemenea drept, or

nu se încadrează în careva dintre temeiurile prevăzute de legiuitor.

Reieșind din prevederile actului prețului restant din 26.03.2019, prin care s-a

constat că prețul mediu pe piață a automobilului xxxxx este 3183.33 EURO oferta de

vânzare 3 183.33 EURO - 5 % este 3 024.16 EURO (58 865 lei) piesele neavariate

costă 756,04 EURO partea vătămată Sîciov Ivan va fi despăgubit de asigurător cu

suma de 44 143 lei.

Având în vedere faptul că, asigurătorul îl va despăgubi pe Sîciov Ivan cu suma

de 44 143 lei; că reparația automobilului Skoda Fabia nu este rațională din punct de

vedere economic, având în vedere că depășește prețul unui asemenea automobil (cu

suma de 90 748 lei poate fi cumpărat un automobil mult mai valoros decât valoarea

automobilului Skoda Fabia la data producerii accidentului rutier, iar cu 58 865 lei

poate fi cumpărat un automobil marca Skoda Fabia funcțional, produs în 2005); că

Sîciov Ivan dispune de piesele rămase neavariate, demontabile și valorificabile care au

6

fost evaluate la 756 euro; prevederile legale menționate, consideră ilegală și

neîntemeiată soluția primelor instanțe referitoare la încasarea prejudiciului material de

la Butu Grigore în folosul lui Sîciov Ivan în mărime de 46 641,78 lei.

Neaplicând normele legale citate, prima instanța și instanța de apel nu au judecat

fondul cauzei în latura civilă în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat

o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Consideră că, ambele instanței nu au judecat cauza penală în latura civilă în

condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care sc

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Argumentul aplicării art.14, 16 din Legea nr.414 din 22.12.2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă este unul relevant și determinant (cauza

Romanenco vs. Republica Moldova, nr.59252/13, Hotărârea din 09 aprilie 2019, § 25;

cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova, nr.41971/11, Hotărârea din 16 iunie 20/5,

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Conform art.414 alin.(l) Cod de procedură penală, instanța de apel judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Astfel, cu referire la argumentele inculpatului, Colegiul penal lărgit atestă că el

nu este de acord cu circumstanțele de fapt stabilite și critică hotărârea instanței de apel

sub aspectul aprecierii eronate a probelor cauzei care au stat la baza condamnării sale

și a individualizării greșite a pedepsei stabilite.

În opinia instanței de recurs, instanța de fond și de apel au reținut corect situația

de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptelor comise de inculpat o încadrare juridică

corespunzătoare în baza art.264 alin.(1) Cod penal, astfel, în privința încadrării

juridice instanța de recurs nu se va expune. Mai mult, aceste motive au fost obiectul

judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește

vinovăția inculpatului și respectiv au adus la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Anume în acest aspect, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că nu persistă

erori de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei recurate, deoarece

7

vinovăția este pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică este legală și întemeiată cu o

motivare pe măsură.

Cu referire la pedeapsa principală stabilită inculpatului, Colegiul penal lărgit de

asemenea o consideră una conformă prevederilor legale.

În altă ordine de idei, fără a prejudicia conținutul concluziilor sus expuse,

Colegiul penal lărgit atestă temeiuri de casare a deciziei atacate în latura stabilirii

pedepsei complementare inculpatului din următoarele motive.

Invocând doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în

procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea

infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de

judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta

ca infracțiune.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea

penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii constituie temei pentru casarea

hotărârii de către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea

procesual penală pentru căile de atac.

Sancțiunea art.264 alin. (1) Cod penal, prevede amendă în mărime de până la

650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

În speță, instanța de fond a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, adică 25 000 lei, ulterior, prin decizia instanței

de apel, la pedeapsa numită s-a adăugat, pedeapsa complimentară privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

Analizând decizia recuzată în coraport cu cele invocate de către recurent,

Colegiul lărgit reține că, pedeapsa complementară cu privarea de dreptul de conducere

a mijloacelor de transport este incorect aplicată în speță, or reieșind din textul

sancțiunii citat supra, inculpatul în baza acestui articol poate fi sancționat în cazul

amenzii fără aplicarea pedepsei complementare, întrucât sintagma „cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2

ani" se referă doar la pedeapsa cu închisoarea, or, efectuând o analiză a sancțiunilor

prevăzute de Codul penal constatăm, că în cazul în care pedeapsa complementară este

8

prevăzută pentru mai multe feluri de pedepse principale din sancțiunea articolului,

legislatorul indică expres, că pedeapsa complementară se aplică „în toate cazurile".

Astfel, ca exemplu Colegiul menționează art.264 alin.(2) Cod penal, care

prevede următoarea sancțiune: „cu amendă în mărime de la 950 la 1350 unități

convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore sau cu închisoare de până la 4 ani, în toate cazurile cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport."'.

Prin urmare, în cazul art.264 alin.(l) Cod penal, pedeapsa complementară

„privare de dreptul de a conduce mijloace de transport" este prevăzută doar pentru

pedeapsa principală - închisoarea, nefiind indicat că aceasta poate fi aplicată în toate

cazurile.

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază că, pedeapsa complementară

stabilită de către instanța de fond și menținută de instanța de apel este ilegală, odată ce

aplicarea acesteia nu are suport juridic, situație deja reținută în jurisprudența CSJ.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată și se concluzionează că instanța de apel în latura aplicării pedepsei

complimentare a pronunțat o decizie neîntemeiată și nemotivată.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal ajunge la concluzia că eroarea comisă

urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin adoptarea soluției prevăzute de

art.435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală - casarea hotărârii contestate în

latura stabilirii pedepsei inculpatului prin excluderea pedepsei complementare de

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Prin urmare, recursul inculpatului urmează a fi admis și casată parțial decizia

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei complementare lui Butu Grigore.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul penal lărgit,

reieșind din materialele cauzei, constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au

adoptat o soluție greșită sub acest aspect, din următoarele considerente.

Potrivit sentinței, instanța de fond, judecând cauza, a dispus admiterea parțială a

acțiunii civile înaintată de Sîciov Ivan cu încasarea în beneficiul acestuia din contul

inculpatului Butu Grigore a prejudiciului material cauzat prin infracțiune - 46 641 78

lei 000 lei; prejudiciul moral - 10 000 lei; cheltuieli judiciare- 320 lei; acțiunea civilă

SRL „Hybrid-Grup"- Caravai Tatiana, a fost lăsată fără soluționare, soluția instanței

de fond fiind menținută prin decizia instanței de apel.

Conform prevederilor art.23 alin.(2) Cod de procedură penală, victima unei fapte

care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate

de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

În conformitate cu prevederile art.219 alin.(l) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice

cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă

9

daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă

de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată

în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților vătămate

recunoscute ca pârți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire

penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de

fond a stabilit cuantumul prejudiciului material în baza Actului de evaluare cost-

reparație nr.286 din 26.03.20J9 și în baza Actului prețului restant nr.286 din

26.03.2019, motivând că în baza actului prețului restant se atestă o pagubă creată

din diferența pagubei real creată prin accidentul rutier și valoarea care urmează a fi

acoperită de către compania de asigurare, ce reprezintă 46 641, 78 lei, astfel, ca

urmare a celor expuse, instanța a admis acțiunea civilă în sumă de 46 641, 78 lei,

respectiva soluție a fost confirmată de instanța de apel.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit a constatat că, potrivit actului

prețului restant din 26.03.2019 (f.d.6-14 vol. II): prețul mediu pe piață a automobilului

xxxx este 3183 33 Euro; oferta de vânzare 3 183.33 Euro - 5 % este echivalentul

sumei de 58 865 lei; piesele neavariate costă 756,04 euro, iar partea vătămată Ivan

Sîciov va fi despăgubit de asigurător cu suma de 44 143 lei.

În asemenea circumstanțe, ținând cont de faptul că partea vătămată Ivan Sîciov

va fi despăgubit de asigurător cu suma de 44 143 lei, Colegiul penal lărgit constată că

prin hotărârile adoptate a avut loc dubla încasare a prejudiciului material.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că, pentru a se putea pretinde

repararea prejudiciului cauzat, se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al

prejudiciului înseamnă că acesta este un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate și

poate fi evaluat, prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că partea vătămată

urmează a proba prejudiciul material solicitat, înaintând o acțiune civilă, în acest sens,

în instanța civilă.

În viziunea Colegiului penal lărgit, eroarea admisă de către instanțele de fond

cad sub incidența prevederilor art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală și în

acest caz, hotărârea urmează a fi casată parțial, în latura civilă, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, așa cum cere art.435 Cod procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Butu Grigore, casează

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2019,

10

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei complimentare, precum și în latura

civilă, în partea soluționării cererii înaintate de către partea vătămată Sîciov Ivan,

cu privire la încasarea prejudiciului material, în cauza penală în privința lui Butu

Grigore xxxxx, rejudecă cauza în aceste părți și pronunță o nouă hotărâre, prin

care:

Butu Grigore xxxxx se consideră condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Sîciov Ivan cu privire la

încasarea sumei de 46 641,78 lei (patruzeci și șase mii șase sute patruzeci și unu,

78) lei, cu titlu de prejudiciul material se admite în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În rest, dispozițiile deciziei atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 noiembrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Victor Boico

Liliana Catan

11