1ra-1627/2020 — art. 251 CP

1ra-1627/2020 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1627/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 martie

2020 și sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Central din 05 decembrie 2019,

declarat de către inculpatul

Vitan Alexandru Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-l Xxxxx domiciliat s. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Vitan Alexandru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 251 Cod penal, la amendă în mărime

de 1 000 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 20 000 de lei.

A fost respinsă ca nefondată cererea depusă de apărătorul inculpatului Vitan

Alexandru, avocatul Cazmalî Vladimir, privind aplicarea față de inculpat a

prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a încasat în beneficiul BC

„Energbank” SA, din contul lui Vitan Alexandru, suma de 386 000 de lei, cu titlu

de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de BC

„Energbank” SA.

Alexandru, fiind conducătorul „Vitanimpexagro” SRL, a comis înstrăinarea

bunurilor gajate în următoarele circumstanțe.

1

La 18 aprilie 2012, între BC „Energbank” SA și „Vitanimpexagro” SRL a fost

încheiat contractul de gaj, potrivit condițiilor căruia „Vitanimpexagro” SRL i-a

transmis BC „Energbank” SA în gaj, în scopul garantării rambursării creditului în

sumă de 1 211 563 de lei, tehnica agricolă sub formă de:

- tractorul ”Belarus 952” la costul de 160 000 de lei;

- stropitoarea de model ”TL 2018” la costul de 60 000 de lei;

- semănătoarea de model ”UPS-8-02” la costul de 78 000 de lei;

- cultivatorul de model ”KSU-12-01” la costul de 88 000 de lei.

Bunurile vizate, potrivit condițiilor contractului, trebuiau să fie păstrate la

„Vitanimpexagro” SRL, conducătorul căreia era inculpatul Vitan Alexandru.

Ulterior, din cauza neexecutării obligațiilor contractuale, la

18 septembrie 2014, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, a pronunțat o hotărâre

cu privire la transmiterea în posesia BC „Energbank” SA a unităților de tehnică

agricolă sus-menționate.

Însă, în încălcarea obligațiilor asumate de păstrare a bunurilor

sus-menționate, despre ce indică semnătura lui Vitan Alexandru pe contractul de

gaj din 18 aprilie 2012, ultimul, la 12 decembrie 2014, a înstrăinat bunurile gajate

către ”Agro-Sadîm” SA, în legătură cu care fapt BC „Energbank” SA i-a fost cauzat

un prejudiciu material în sumă de 386 000 de lei.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 251 Cod

penal, conform indicilor calificativi: „înstrăinarea bunurilor gajate, săvârșită de

o persoană care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor”.

apel, solicitând casarea acesteia în partea respingerii cererii părții apărării privind

aplicarea față de inculpat a prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova și a admiterii acțiunii civile înaintate de BC „Energbank” SA,

precum și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, de liberare a inculpatului

de răspundere penală în temeiul Legii nominalizate și de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii civile a BC „Energbank” SA.

În argumentarea apelului, făcând trimitere la prevederile art. 219 alin. (1) și

2) pct. 1) Cod de procedură penală și art. 14 alin. (2) Cod civil în redacția în vigoare

la data înstrăinării bunurilor gajate, a invocat că persoanele cărora le-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin infracțiune pot intenta o acțiune civilă privitor la

despăgubire prin restituirea contravalorii bunurilor pierdute în urma săvârșirii

infracțiunii, iar prin pierderea bunurilor se înțelege ieșirea acestora din

patrimoniul victimei infracțiunii.

Aici, a evidențiat că bunurile gajate, pe care inculpatul le-a înstrăinat, nu i-au

aparținut BC „Energbank” SA cu drept de proprietate, or BC „Energbank” SA are

doar un drept real asupra acestor bunuri și, în calitate de creditor gajist, este în

drept să le solicite de la noul proprietar, care este de rea-credință.

2

A indicat că în conformitate cu art. 483 alin. (2) lit. b) Cod civil în redacția în

vigoare la data înstrăinării bunurilor gajate, creditorul gajist este în drept, în cazul

neexecutării creanței sale, să pună sub urmărire obiectul gajului dacă debitorul

gajist a înstrăinat obiectul gajului încălcând prevederile art. 477 alin.(3) Cod civil,

situație ce se atestă în speță.

Astfel, a afirmat că în situația respectivă, pierdere iremediabilă a bunurilor ar

putea însemna doar imposibilitatea creditorului gajist BC „Energbank” SA de a

pune sub urmărire bunurile gajate în temeiul art. 483 alin. (2) lit. b) Cod civil în

redacția în vigoare la data înstrăinării bunurilor gajate, din motive obiective (e.g.

bunurile nu mai există în natură, au fost distruse etc.).

A menționat că, în condițiile în care BC „Energbank” SA nu a făcut uz de

acest remediu juridic, BC „Energbank” SA nici nu a suferit un prejudiciu material

în sensul art. 219 alin. (1) și 2) pct. 1) Cod de procedură penală și art. 14 alin. (2)

Cod civilă în redacția în vigoare la data înstrăinării bunurilor gajate, ceea ce

dictează posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor Legii nr. 210 din 29

iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

10 martie 2020, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul penal intentat în

privința lui Vitan Alexandru în baza art. 251 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. A fost admisă parțial

acțiunea civilă înaintată de BC „Energbank” SA cu privire la încasarea din contul

inculpatului a sumei de 770 451, 68 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune. S-a încasat în beneficiul BC „Energbank” SA, din contul

lui Vitan Alexandru, suma de 386 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

material cauzat prin infracțiune. În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

civilă înaintată de BC „Energbank” SA.

corect a reținut faptele și circumstanțele cauzei care duc la concluzia privind

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal.

În același timp, instanța de apel a observat că inculpatul a săvârșit

infracțiunea incriminată, care este una cu componență materială, la data de

12 decembrie 2012, iar pentru săvârșirea acestei infracțiuni, legea penală prevede

pedeapsa maximă sub formă de închisoare pe un termen de până la 3 ani.

Astfel, instanța de apel a reliefat că potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal,

infracțiunea pe care a comis-o inculpatul este una mai puțin gravă, iar art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal stipulează că persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave.

Respectiv, în temeiul art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel a concluzionat că circumstanțele expuse determină necesitatea încetării

3

procesului penal intentat în privința inculpatului în baza art. 251 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În continuare, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 219 alin. (1) și

2) pct. 1) Cod de procedură penală, a notat că este justă concluzia primei instanțe

privind încasarea în beneficiul BC „Energbank” SA, din contul inculpatului, a

sumei de 386 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune.

către avocatul Cazmalî Vladimir în numele inculpatului, acesta invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicitând casarea

deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe în partea admiterii acțiunii

civile înaintate de BC „Energbank” SA, precum și pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii civile a BC „Energbank”

SA.

În argumentarea recursului, avocatul în numele inculpatului a reiterat

motivele expuse în apel, precizând că instanța de apel nu le-a dat apreciere,

limitându-se la concluzia că inculpatul a săvârșit o infracțiune cu componență

formală.

penală, au depus referință privind opinia asupra recursului declarat:

7.1 Procurorul, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7.2 Partea civilă BC „Energbank” SA, pledând pentru inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept procesual

sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, invocat de partea apărării, și anume erorile de drept când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

4

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal relevă că

argumentele recurentului nu și-au găsit confirmare.

În esență, Colegiul penal atestă că, criticile recurentului se referă la faptul că

instanțele de fond nu au ținut cont de aceea că în condițiile în care BC „Energbank”

SA nu a făcut uz de remediul juridic prevăzut de art. 483 alin. (2) lit. b) Cod civil

în redacția în vigoare la data înstrăinării bunurilor gajate, BC „Energbank” SA nici

nu a suferit un prejudiciu material în sensul art. 219 alin. (1) și 2) pct. 1) Cod de

procedură penală și art. 14 alin. (2) Cod civilă.

Verificând alegațiile recurentului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

admitere a acțiunii civile în cuantumul sumei de 386 000 de lei, a ținut cont de

prevederile legale aplicabile, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Totodată, argumentele recurentului în sensul că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel cu referire la admiterea

acțiunii civile în cuantumul sumei de 386 000 de lei, întrucât instanța de apel ar fi

preluat argumentele primei instanțe, sunt nefondate. Or, instanța de apel, fiind

învestită cu atribuții devolutive asupra fondului cauzei, poate să-și însușească

argumentele primei instanțe, fără ca aceasta să semnifice o omisiune de a se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel sau o nemotivare a hotărârii.

Pe de altă parte, faptul că instanța de apel, urmare a probelor administrate, a ajuns

la concluzia primei instanțe ce ține de admiterea acțiunii civile în cuantumul sumei

de 386 000 de lei, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

De altfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a înstrăinat bunurile gajate,

astfel a săvârșit o infracțiune cu componență materială, fiind consumată din

momentul producerii prejudiciului material și, pe baza prevederilor art. 219 alin.

(1) și 2) pct. 1) Cod de procedură penală, a notat că este justă concluzia primei

instanțe privind încasarea în beneficiul BC „Energbank” SA, din contul

inculpatului, a sumei de 386 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune.

Iar, întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de natura hotărârii

și trebuie analizată în lumina circumstanțelor speței (Ruiz Torija împotriva Spaniei

din 09 decembrie 1994, pct. 29). În același context, Colegiul penal menționează, că

deși art. 6 § 1 al Convenției obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile,

însă Curtea a specificat că, acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de parte (Van de Hurk v. the Netherlands), din hotărâre trebuie să

rezulte cu claritate că problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, pct. 30).

Astfel, din decizia instanței de apel rezultă că, problema invocată de recurent

a fost abordată de instanța de apel, conform prevederilor art. 219 alin. (1) și 2) pct.

1) Cod de procedură penală.

Mai mult, Colegiul penal reține că dat fiind caracterul accesoriu al acțiunii

civile în procesul penal, soluția pronunțată în acțiunea civilă trebuie să fie în acord

5

cu soluția pronunțată în acțiunea penală, în ceea ce privește existența faptei,

persoana făptuitorului și vinovăția acestuia. Astfel, în prima instanță, inculpatul a

solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

recunoscându-și vinovăția, inclusiv sub aspectul cauzării BC „Energbank” SA

prejudiciului material în sumă de 386 000 de lei.

Deci, Colegiul penal conchide că, judecând apelul părții apărării, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de încasare în beneficiul BC „Energbank” SA, din contul inculpatului, a

sumei de 386 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune, soluție care este argumentată și corespunde cumulului de probe

administrate și verificate nemijlocit în ședințele de judecată în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, care au primit aprecierea corespunzătoare prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punctul de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că erorile invocate în

recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 martie 2020, de către inculpatul Vitan

Alexandru Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

6