1ra-1575/2020 — art. 27-171 alin. 2 lit. b-2, art. 27-172 alin. 2 lit. b-2, art. 173, art. 201-1 alin. 2 lit. c, art. 287 alin. 3 CP

1ra-1575/2020 — art. 27-171 alin. 2 lit. b-2, art. 27-172 alin. 2 lit. b-2, art. 173, art. 201-1 alin. 2 lit. c, art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1575/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie

2020, în cauza penală privindu-l pe

ALBU Ștefan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.12.2018 – 18.04.2019;

Instanța de apel: 22.05.2019 – 12.03.2020;

Instanța de recurs: 16.06.2020- 22.07.2020.

c o n s t a t ă:

Ștefan, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (2), lit. b2),

27, 172 alin. (2), lit. b2) și 173 Cod Penal a fost achitat, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Procesul penal intentat în privința inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod Penal a fost încetat, pe motivul că fapta săvârșită

constituie contravenția prevăzută de art. 354 Cod Contravențional, iar procesul

contravențional în privința inculpatului a fost încetat pe motivul intervenirii

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Prin aceeași sentință Albu Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod Penal și i s-a stabilit pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului pe un termen de probă de 2 ani.

Cererea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în mărime de 815,29

lei s-a respins ca neîntemeiată.

1

02 decembrie 2018, aproximativ la ora 19:00, Albu Ștefan, aflându-se la domiciliul

situat în XXXXX, în care locuia împreună cu concubina XXXXX, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, acționând intenționat asupra unui membru al familie în relație de

concubinaj, având scopul de a-i cauza suferință fizică, i-a aplicat concubinei

XXXXX multiple lovituri cu capul și pumnii în regiunea feței și în regiunea

coastelor, provocându-i o vătămare corporală medie a integrității corporale, sub

formă de excoriații pe nas și fractura coastei a 10 pe stânga.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Albu Ștefan a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod Penal - violenta în familie, acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

care a provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Tot el, a fost pus sub învinuire că la 02 decembrie 2018, aproximativ la ora

22:00, aflându-se la domiciliul concubinei sale, acționând intenționat, având scopul

determinării lui XXXXX la acțiuni cu caracter sexual, știind cu certitudine că este

însărcinată, prin amenințare cu aplicarea violenței a impus-o pe ultima să se dezbrace

de haine pentru a întreține un raport sexual în formă perversă, acțiuni prin care a

lezat demnitatea și a creat o atmosferă neplăcută, degradantă și umilitoare pentru ea.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Albu Ștefan a fost învinuit că a comis

infracțiunea prevăzută la art. 173 Cod Penal - hărțuirea sexuală, adică manifestarea

unui comportament fizic și verbal care lezează demnitatea persoanei și creează o

atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare cu scopul de a

determina o persoană la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, săvârșite prin

amenințare și constrângere.

Tot el a fost învinuit că în aceeași zi, aflându-se la domiciliul concubinei sale,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat asupra unui membru al

familie în relație de concubinaj, având scopul de a întreține un raport sexual forțat,

aplicând forța fizică și constrângerea psihică și profitând de imposibilitatea acesteia

de a-și exprima voința, a intenționat să întrețină cu concubina sa XXXXX, un raport

sexual în formă normală contrar voinței ei, însă din cauze independente de voința

lui, nu și-a putut realiza intenția până la sfârșit, deoarece partea vătămată a opus

rezistență și au intervenit angajații Inspectoratului de Poliție Criuleni.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul a fost învinuit că a comis

infracțiunea prevăzută de art. 27, 171 alin. (2) lit. b2) Cod Penal - tentativa de viol,

adică tentativa de a întreține un raport sexual forțat, cu bună-știință asupra unui

membru al familiei, însă din cauze independente de voința lui, nu și-a putut realiza

intenția criminală până la sfârșit.

De asemenea, inculpatul a fost pus sub învinuire că, aflându-se la domiciliul

concubinei sale XXXXX, situat în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

2

acționând intenționat asupra unui membru al familie în relație de concubinaj, având

scopul de a-și satisface pofta sexuală în formă perversă, aplicând forța fizică și

constrângerea psihică și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința

a intenționat să întrețină un act sexual în formă perversă contrar voinței ei, însă din

cauze independente de voința lui, nu și-a putut realiza intenția până la sfârșit,

deoarece partea vătămată a opus rezistență și au intervenit angajații Inspectoratului

de Poliție Criuleni.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Albu Ștefan a fost învinuit, că a comis

infracțiunea prevăzută de art. 27, 172 alin. (2) lit. b2) Cod Penal, după indicii

calificativi ai tentativei de satisfacere a poftei sexuale în forme perversă, săvârșite

prin constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui

membru al familiei, însă din cauze independente de voința lui, nu și-a putut realiza

intenția criminală până la sfârșit.

Potrivit rechizitoriului inculpatul a fost învinuit și de faptul, că la 14 octombrie

2016, aproximativ la ora 19:50, fiind în stare de ebrietate alcoolică în stradă în

XXXXX, intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând lipsă de

respect față de societate și cu o obrăznicie deosebită, sub pretextul unor motive

inventate a scos din buzunarul de la scurtă un cuțit și l-a îndreptat în direcția gâtului

lui Bobeico Vasile, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.

5270, leziuni corporale neînsemnate, sub formă de excoriație în regiunea

submentonieră.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Albu Ștefan a fost învinuit că a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod Penal, după indicii calificativi ai

huliganismului, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanei, comisă cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale.

către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de:

- art. 27, 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis;

- art. 27, 172 alin. (2), lit. b2) Cod penal - a-i stabili pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis;

- art. 173 Cod penal - a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

3

- art. 287 alin. (3) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal - a-i stabili pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal a-i stabili inculpatului pedeapsa definitivă

sub formă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A dispune încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

expertizelor medico-legale în mărime de 814,69 lei.

În motivarea cerințelor sale apelanta a invocat că la faza de urmărire penală cât

și în instanța de judecată au fost prezentate suficiente probe care au confirmat faptul

comiterii infracțiunilor de care a fost învinuit de către inculpat.

Apelanta a considerat că, în instanța de judecată părțile vătămate și-au

schimbat depozițiile și au declarat că cele menționate la faza de urmărire penală sunt

inventate, iar faptele nu au avut loc. Apelanta a specificat, că depozițiile depuse în

instanța de judecată urmau a fi apreciate critic și date o apreciere adecvată

depozițiilor depuse la faza de urmărire penală imediat după comiterea infracțiunii.

apelul procurorului a fost admis, casând sentința parțial, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Albu Ștefan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal și i-a stabilit pedeapsă cu închisoare pe termen de

3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost recunoscut vinovat și în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal și i-a stabilit pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 ani 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare

pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile de judecată în sumă de 815,29 lei, suportate pentru efectuarea

expertizei judiciare s-au încasat de la inculpat.

În rest, sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 18 aprilie 2019 a fost

menținută.

fond incorect a calificat juridic acțiunile inculpatului pentru huliganism în baza art.

354 Cod Contravențional, or, în baza probelor prezentate de către acuzatorul de stat,

instanța de apel a constatat că acțiunile infracționale ale inculpatului se încadrează

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

4

La fel, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată

la declarațiile părților date în ședința de judecată și probele administrate, a constatat

că prima instanță a conchis corect că inculpatul urmează a fi achitat de învinuirea de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (2), lit. b2), 27, 172 alin. (2),

lit. b2), 173 Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunilor. Totodată, în cadrul cercetării judecătorești, Colegiul Penal a constatat

că inculpatul a comis și infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a notat că în sensul art. 287 Cod penal, prin violență s-a înțeles

violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie cu

vătămare neînsemnată care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății,

nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Respectiv, instanța de

fond eronat a concluzionat că acțiunile de cauzare a vătămărilor neînsemnate părții

vătămate nu se cuprind în acțiunile de huliganism agravat, motiv pentru care faptele

inculpatului se încadrează în baza art. 354 Cod contravențional și art. 151 alin. (1)

Cod penal, or, acțiunile de vătămare neînsemnată se încadrează în noțiunea de

„violență” în sensul art. 287 Cod Penal, iar reieșind din faptul că inculpatul a fost

pus sub învinuire doar în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

Penal, nu este încălcat principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte

interzice - tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceiași faptă.

Instanța de apel a constatat că acuzatorul de stat a administrat suficiente probe

pertinente, concludente și utile care dovedesc că acțiunile inculpatului cad sub

incidența legii penale și demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, fapt constatat prin declarațiile

părții vătămate Bobeico Vasile care coroborează pe deplin cu declarațiile martorului

Morari Vasile și conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 5270 din 19

octombrie 2016, iar în urma aprecierii acestor probe, instanța de apel a reținut în

acțiunile inculpatului semnele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal.

Curte de apel a reținut, că învinuirea înaintată prin rechizitoriu inculpatului în

baza art. 27, 171 alin. (2), lit. b2), 27, 172 alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal, nu și-a

găsit confirmare, or acuzatorul de stat nu a acumulat suficiente probe pertinente și

concludente care să demonstreze culpabilitatea inculpatului în comiterea faptelor

prejudiciabile incriminate.

Potrivit doctrinei juridice, prin constrângere fizică se înțeleg actele de violență

exprimate prin folosirea forței fizice a făptuitorului pentru a înfrânge rezistența

victimei, iar prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și

exprima voința înseamnă acțiunile pe care le întreprinde făptuitorul pentru a realiza

raportul sexual cu victima, înțelegând că ea nu se poate apăra sau nu își poate

5

exprima voința: este minoră sau în vârstă avansată, manifestă un handicap fizic ori

suferă de o maladie psihică, ceea ce nu i-a permis să înțeleagă caracterul și esența

acțiunilor făptuitorului sau nu a putut opune rezistență.

Astfel, acuzatorul de stat nu a administrat careva probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care apreciate din punct de vedere al coroborării lor ar

fi dovedit faptul că inculpatul a comis raportul sexual, săvârșit prin constrângere

fizică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința.

Or, la baza învinuirii înaintate inculpatului, instanța de apel nu a putut reține

ca fiind pertinente și concludente declarațiile martorului acuzării Florica Eugenia,

căreia partea vătămată XXXXX iar fi spus despre circumstanțele comiterii tentativei

de viol, deoarece această probă a părții acuzării nu este suficientă pentru constatarea

faptului comiterii tentativei de viol, deoarece pe de o parte nu este o probă directă,

din care ar rezulta informația despre comiterea infracțiunii imputate, pe de altă parte

nu sunt clare circumstanțele comiterii acestei infracțiuni, respectiv, proba dată

trezește dubii sub aspectul veridicității.

În conformitate cu art. 389 alin. (2) Cod procedură penală, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, sau în mod exclusiv ori în principal

pe declarațiile părții vătămate sau a martorilor, depuse în timpul urmăririi penale.

Astfel, în contextul celor expuse supra, instanța de apel a constatat că pe acest capăt

de acuzare, de către procuror nu au fost acumulate suficiente probe de natură să

demonstreze acțiunile ilegale de care a fost învinuit Albu Ștefan, iar probele pe acest

capăt de învinuire sunt indirecte.

Cu referire la capătul de acuzare incriminat inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod penal, instanța de apel a

constatat că vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare pe deplin în cadrul cercetării

judecătorești.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de fond inculpatul nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate, iar în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel s-a eschivat de a se prezenta, ultimul fiind anunțat în căutare.

După caracterul și gradul prejudiciabil, prin prisma art. 16 Cod Penal,

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal săvârșită de inculpat se califică

ca fiind „gravă” și pentru săvârșirea căreia legea prevede în calitate de pedeapsă

sancțiunea sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani.

În conformitate cu art. art. 76, 77 Cod Penal, în privința inculpatului Albu

Ștefan nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe suplimentare în baza cărora

instanța de judecată să-și motiveze soluția privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei, așa cum circumstanțele ce țin de faptul că este caracterizat

6

pozitiv la locul de trai, la evidența dispensarului narcologic și psihiatric nu se află,

pentru prima dată se află în conflict cu legea penală, de faptul că este tânăr și s-a căit

sincer de fapta comisă au fost reținute de către instanța de fond la individualizarea

pedepsei penale în conformitate cu art. 75 Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța de apel a relevat în acest context faptul că inculpatul

nu a recunoscut vina în comiterea celeilalte infracțiuni prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod Penal, nu s-a căit sincer de cele comise, astfel, în ansamblu, instanța de apel nu

poate reține că inculpatul a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise,

că s-ar fi căit sincer de cele comise, iar aceste fapte sunt confirmate prin însăși

comportamentul inculpatului, care s-a eschivat de a se prezenta la ședința de judecată

în instanța de apel, ultimul fiind anunțat în căutare.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel a conchis de a-i aplica

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. c) Cod

penal și de art. 287 alin (3) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) din

același cod pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, instanța de apel a menționat

că scopul pedepsei se poate atinge doar cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va

constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod penal.

Sentința a fost contestată și referitor la cheltuielile judiciare, în acest sens,

solicitându-se încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă

totală de 815,29 lei, suportate pentru efectuarea expertizei judiciare.

Instanța de apel a constatat că solicitarea acuzatorului de stat referitor la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 812,29 lei este

întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Pe cale de

consecință, instanța de apel a dispus ca cheltuielile de judecată în sumă de 815,29

lei, suportate în legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

201816P0437 din 04 decembrie 2018 să fie încasate de la inculpatul în beneficiul

statului.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală,

solicitând casarea parțială a deciziei, cu remiterea la rejudecare în instanța de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat următoarele:

- hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

procuror;

7

- ambele instanțe s-au axat pe declarațiile inculpatului, ignorând declarațiile

inițiale făcute de părțile vătămate, care și-au schimbat depozițiile în favoarea acestui,

nu au fost apreciate critic de către instanța de apel;

- au ignorat celelalte probe administrate legal de către organul de urmărire

penală, inclusiv declarațiile făcute la urmărirea penală a martorilor Florica Eugenia

și Naghiț Pavel;

- nu au analizat în cumul toate probele prezentate de către acuzare pe capătul

învinuirii, și instanța de apel a concluzionat la fel neîntemeiat, că faptele inculpatului

învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (2), lit. b2), 27, 172

alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal, nu întrunesc elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Acuzatorul de stat a invocat în recursul ordinar declarat ca temeiuri pentru

recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul

hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare.

Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei,

dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia

adoptată corect a determinat lipsa elementelor infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal statuează, că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de

fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către

instanța de recurs.

De asemenea, tot în acest punct de analiză urmează a se reține că, motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de achitare

pe anumite capete de învinuire, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de

8

față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect și

motivat că Albu Ștefan urmează a fi achitat de cele incriminate în baza art. 27, 171

alin. (2), lit. b2), 27, 172 alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal, deoarece faptele nu

întrunesc elementele acestor infracțiuni.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul rezultând din

materialele dosarului, specifică că judecind apelul, instanța, a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de achitare în privința

inculpatului în această parte, pentru care a fost învinuit de săvârșirea tentativei de

viol, acțiuni violente cu caracter sexual și hărțuire sexuală.

Potrivit art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri, sau în mod exclusiv ori în principal pe declarațiile

părții vătămate sau a martorilor, depuse în timpul urmăririi penale, fiind citite în

cadrul ședinței de judecată, în absența lor.

Așadar, în speța dată, corect instanța de apel a statuat că, de către procuror nu

au fost acumulate suficiente probe de natură să-l incrimineze cu certitudine pe

inculpat în baza art. 27, 171 alin. (2), lit. b2), 27, 172 alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal,

iar majoritatea probelor pe acest capăt de învinuire sunt indirecte, și au stat la baza

condamnării inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2),

lit. c) Cod penal.

Conform practicii judiciare, obiectul juridic al infracțiunilor 171, 172, 173 Cod

penal constituie corpul uman. Actul sexual, care ia forma infracțiunii prevăzute la

art. 171- 173 Cod penal, nu poate fi calificat în baza art. 2011 Cod penal. Cu alte

cuvinte, raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică sau profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, de către un membru

al familiei asupra unui alt membru al familiei - atrage răspunderea numai conform

art. art. 171-173 Cod penal. În acest caz, art. 171-173 Cod penal reprezintă o normă

specială în raport cu art. 2011 Cod penal.

Printre probele ce susțin vinovăția la capetele de acuzare incriminate

inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (2), lit. b2),

27, 172 alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal este raportul de expertiză judiciară nr.

201816P0437 din 04 decembrie 2018 (vol-I, f.d. 18-19), conform căruia, s-a

constatat pe corpul lui XXXXX leziuni corporale ce se califică ca vătămare medie

și nu-s specifice pentru viol și această probă a stat la baza condamnării pe art. 2011

alin. (2), lit. c) Cod penal.

Colegiul penal nu va analiza și verifica probele administrate în cauză. Mai mult,

că în cauza deferită judecății nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de

instanțele de fond în vederea condamnării lui Albu Ștefan și conținutul real al

probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință

9

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Inculpatul se eschiva de la participarea în ședințele de judecată, pe motive

neidentificate, ca urmare a fost dispus anunțarea în căutare.

În opinia Colegiului Penal soluția respectivă este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept incidente cauzei, iar careva

temeiuri de a interveni în această soluție nu s-au stabilit.

Totodată, instanța de recurs nu consideră necesar de a se expune repetat asupra

criticilor recurentului vizavi de lipsa elementelor infracțiunii de viol, acțiuni violente

cu caracter sexual și hărțuire sexuală, dat fiind că instanțele de fond detaliat au

analizat fiecare element al acestor componente de infracțiuni și au constatat

indubitabil că învinuirea inculpatului în baza art. art. 27, 171 alin. (2), lit. b2), 27, 172

alin. (2), lit. b2), 173 Cod penal, nu și-a găsit confirmare. Decizia instanței de apel,

după rejudecarea cauzei, cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

raționamentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 din

CEDO.

Prin urmare, opozabil poziției susținute de recurent, se relevă că, potrivit art.

384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelurile a îndeplinit obligația legală de a supune

verificării legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, drept urmare decizia instanței de apel

cuprinde raționamente, care au dus la respingerea apelului declarat, ca nefondat,

precum și motivele adoptării unei atare soluții. Temeiuri de casare ex officio nu sunt

reținute.

Colegiul raliază argumentelor expuse în decizia Curții de Apel, totodată, notând

că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor

instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când

constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în

hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate

drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse

la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor formulate de instanțe.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat,

sunt vădit neîntemeiate.

10

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Albu

Ștefan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

11