1ra-1354/2020 — art. 287 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1354/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de avocata Aurelia Mîrzîncu, în numele părții

vătămate Bolocan Elizaveta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 ianuarie 2020, în privința inculpatului

Balaur Victor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.11.2017 – 03.07.2019,

instanța de apel: 01.08.2019 – 23.01.2020,

instanța de recurs: 20.05.2020 – 01.07.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ce constituie 30.000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Bolocan E. prejudiciul

moral în mărime de 3000 lei și în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

448 lei.

inculpatul Balaur V., fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul realizării intenției

sale infracționale, îndreptate spre comiterea unui act de huliganism, însoțit de aplicarea

violenței asupra persoanei, din motive huliganice, aflându-se pe una din străzile

XXXXXX, XXXXXX, în urma conflictului cu Bolocan E., exprimându-se cu cuvinte

necenzurate, în prezența lui Poalelungi A., Drumea M. și Vrabie L., manifestând o lipsă

1

de respect față de societate și o obrăznicie deosebită, a apucat-o de păr pe Bolocan E.,

trăgând-o puternic, cauzându-i suferințe fizice.

Ulterior, întru aplanarea conflictului, a intervenit Poalelungi A. și, la încercarea

de a curma acțiunile inculpatului, care, în continuare, ținea partea vătămată de păr,

Poalelungi A. l-a împins pe inculpat în ograda gospodăriei sale, de unde ultimul a sărit

gardul și, continuându-și acțiunile huliganice, în prezența persoanelor, având un

comportament agresiv, a înjurat-o pe Bolocan E., manifestând obrăznicie deosebită.

În urma agresiunii de către Balaur V., lui Bolocan E. i-au fost cauzate, conform

raportului de constatare nr. 4063 din 12.09.2017, excoriație la nivelul articulației

radiocarpale drepte, care se califică ca vătămare neînsemnată.

În baza probelor administrate, instanța a concluzionat ca fiind dovedită vinovăția

inculpatului și i-a încadrat acțiunile pe art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75 Cod penal, rezumând a-i aplica amendă în mărime de 600 unități

convenționale.

Pe lângă aceasta, instanța a statuat că acțiunea civilă privind prejudiciul moral

în mărime de 30.000 lei urmează a fi admisă parțial, fiind încasat de la inculpat în

beneficiul părții vătămate 3000 lei, prejudiciul moral solicitat fiind exagerat, având în

vedere poziția socială a inculpatului și faptul că pedeapsa penală, la fel, ține de

satisfacția morală a victimei.

Totodată, în corespundere cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, de la

inculpat urmează a fi încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

448 lei, dat fiind că a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii.

unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința inculpatului să fie încetat, pe

motiv că fapta constituie contravenție, iar acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

să fie respinsă.

Apelanta a invocat că pe parcursul examinării cauzei nu au fost prezentate probe

pertinente și concludente, utile și veridice, aflate în coroborare, care ar dovedi că

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, fapta comisă

de acesta constituind contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Cererea procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond și-a argumentat corect și pe deplin

poziția adoptată privind încadrarea juridică a faptei inculpatului în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor

cauzei, cât și din punct de vedere a prevederilor legale

Deci, efectuând o comparație între art. 354 Cod contravențional și art. 287 Cod

penal, sub aspectul laturii obiective, se constată că, în cazul huliganismului, făptuitorul

2

nu recurge la aplicarea violenței și nici nu amenință cu aplicarea violenței, iar în cazul

huliganismului penal, făptuitorul, fie aplică violența asupra victimei, fie o amenință cu

aplicarea violenței, prin urmare, acțiunile inculpatului corect au fost calificate în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, cerința privind calificarea faptei conform art. 354 și 78

Cod contravențional, urmând a fi respinsă.

Totodată, instanța de fond corect a stabilit că prejudiciul moral în mărime de

30.000 lei solicitat constituie o sumă exagerată, având în vedere poziția socială a

inculpatului și faptul că pedeapsa penală, la fel, ține de satisfacția morală a victimei.

Deci, instanța de fond corect a admis parțial acțiunea civilă și a încasat din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în mărime de 3000 lei,

ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate părții vătămate.

În același timp, normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza

judiciară, iar instanța de fond neîntemeiat a încasat cheltuielile judiciare în sumă de

448 lei de la inculpat, acestea urmând a fi trecute în contul statului.

Bolocan E., în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurenta a invocat că partea vătămată nu este de acord cu soluția instanței de

apel de respingere a cererii procurorului privind încasarea de la inculpat în contul

statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 448 lei.

Ori, în cadrul cauzei penale a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale, fiind

întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4063 din 12.09.2017, pentru care

a fost achitată suma de 448 lei.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Însă, la judecarea cauzei nu au fost respectate întocmai principiile de bază care

reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

3

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru recurs ordinar –

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate,

care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta

este expus neclar, că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din

decizie).

Rezultă, că recursul nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar cu circumstanțe în

fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri

neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, în corespundere cu art. 401 alin. (1) pct. 3), 4), 421, 429 alin.

(1) Cod de procedură penală, partea vătămată poate declara recurs ordinar în ce privește

latura penală, iar partea civilă și partea civilmente responsabilă în ce privește latura

civilă. Potrivit art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, procurorul poate intenta și

susține acțiunea civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților

publice prin infracțiune.

În sensul vizat, se reține că recursul ordinar declarat de avocata Mîrzîncu

Aurelia, în numele părții vătămate Bolocan E., privind dezacordul cu soluția instanței

de apel prin care cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei au fost trecute în contul

statului, nu are niciun suport legal, deoarece ultima nu este persoana abilitată cu dreptul

de a declara recurs ordinar în asemenea situație, nefiind împuternicită potrivit legii să

acționeze și din numele procurorului, adică este unul vădit neîntemeiat (pct. 4., 5. din

decizie).

Mai mult, nu este întemeiat recursul nici în raport cu prevederile art. 420 alin.

(4) Cod de procedură penală, conform căror persoana care nu a folosit apelul poate

ataca cu recurs doar decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Ori, fiind modificată sentința doar în latura cheltuielilor judiciare, instanța de

apel nu a înrăutățit în niciun fel situația părții vătămate, care nici nu a atacat cu apel

hotărârea primei instanțe (pct. 2.-5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

4

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Mîrzîncu Aurelia în

numele părții vătămate Bolocan Elizaveta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020, în privința inculpatului Balaur Victor XXXXX,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 31 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5