1ra-957/2020 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-957/2020 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-957/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Cobzac Elena, Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Garanovschii Vasilii Xxxx, născut la Xxxxx,

originar în r-nul Xxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Garanovschii Vasilii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de 3 ani 4 luni închisoare.

Conform art. 901 Cod penal, a fost dispusă suspendarea parțială a executării

pedepsei, și anume 2 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar executarea

restului pedepsei de 1 an 4 luni a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1

an 6 luni.

De asemenea, corpurile delicte a fost dispus a fi păstrate la cauza disjunsă.

Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasare din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 17487 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Garanovschii

Vasilii, la data de 14 ianuarie 2019, aproximativ la ora 03:00, acționând împreună

cu o persoană, față de care cauza penală a fost disjunsă în procedură separată,

urmărind scopul cauzării vătămării intenționate a integrității corporale a lui Luca

1

Victor, aflându-se la domiciliul lui Garanovschii Vasilii din satul Xxxx raionul

Xxxx, în urma unor relații ostile apărute spontan, după ce persoana în privința căruia

a fost disjunsă cauza, i-a aplicat lovituri cu pumnii, precum și cu o țeava metalică în

regiunea capului și peste alte părți ale corpului lui Luca Victor, în urma cărora

ultimul a căzut la podea, Garanovschii Vasilii i-a aplicat și el câteva lovituri cu

piciorul în regiunea coastelor lui Luca Victor, după care persoana în privința căruia

a fost disjunsă cauza penală, l-a luat de la podea pe Luca Victor și târâindu-l de brațe

l-a scos în drum, lăsându-l într-o situație periculoasă pentru viață, în urma

hipotermiei a survenit decesul lui Luca Victor.

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară nr. 2019I3C007 din 25

februarie 2019, la cadavrul lui Luca Victor, anul nașterii Xxxx, au fost constatate

leziuni corporale, printre care se enumeră și: „ Traumă contuză a toracelui: fractura

coastelor III, IV, V, VI pe linia medioclaviculară și axilară anterioară fără lezarea

pleurei parietale, hemoragie a țesuturilor moi și mușchii intercostali. Leziunile

corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui corp

contondent dur, la lovire, ce poartă caracter vital, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare corporală medie la persoane vii".

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Garanovschii Vasilii în baza

art. 152, alin. (2), lit. e) Cod penal, conform indicilor - vătămarea intenționată medie

a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, ce condiționează dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită

de două persoane.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea ce ține de

respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare de

la inculpat, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la

inculpatul Garanovschii Vasilii în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 17487 lei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- reieșind din prevederile art.227 alin. (1), (2) pct. 5), art. 229 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală, cheltuielile judiciare în procesul penal reprezintă cheltuielile

apărute în cadrul procesului penal necesare pentru efectuarea actelor de procedură,

administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, asistența

juridică garantată de stat, precum și orice alte cheltuieli prevăzute de art. 227 Cod

de procedură penală. Temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat își

are izvorul în activitatea sa infracțională. În cadrul unui proces penal, statul este

titularul acțiunii penale, fiind primul interesat în tragerea la răspundere penală a celor

2

care au încălcat legea penală. Astfel, vinovatul suportă cheltuieli considerabile

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;

- cheltuielile judiciare pot fi recuperate de la inculpat, conform prevederilor

art. 229 Cod de procedură penală, după finalizarea procedurii de examinare

judiciară. În cadrul procesului penal, inculpatul aflat în culpă infracțională poate fi

obligat să suporte în principal și integral cheltuielile judiciare, deoarece a săvârșit o

infracțiune ce a declanșat un proces de judecată;

- în caz de condamnare, întrucât s-a stabilit vinovăția inculpatului, ultimul

poate fi obligat de a plăti toate cheltuielile efectuate de către stat de la începerea

urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele

necesare;

- obligația suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat nu decurge din

culpa procesuală, el neavând inițiativa declanșării procesului penal, dar este

consecința directă a săvârșirii unei infracțiuni pentru care este tras la răspundere de

către stat. În cazul în care inculpatul a fost scos de sub urmărire penală în cursul

urmăririi penale, sau a fost achitat în cursul judecății și s-au efectuat aceste două

etape ale procesului penal, culpa procesuală revine autorității procesuale, statului

revenind obligația de a suporta cheltuielile judiciare;

- din materialele cauzei rezultă, că raportul de expertiză judiciară nr.

201913C0007 din 25.02.2019, raportul de expertiză judiciară nr.201913P005 din

14.02.2019, raportul de expertiză judiciară nr.201935A0038 din 14.02.2019,

raportul de expertiză judiciară nr.201936S0020 din 12.03.2019 și raportul de

expertiză judiciară nr.20190500024 din 15.02.2019, au fost ordonate și efectuate în

cadrul procesului penal, fiind achitate din sumele alocate de stat, astfel, până la

recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii, cheltuielile au fost

avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de la

condamnat.

- prima instanță eronat a interpretat prevederile normelor procedurale și nu a

ținut cont de dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) și art. 229 alin. (l), (2), (3) Cod

de procedură penală.

2.2. Avocatul Rusev Serghei în numele inculpatului Garanovschii Vasilii, care

a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului Garanovschii Vasilii să-i fie stabilită în

baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, o pedeapsă în limitele sacnțiunii acestui

articol și în temeiul art. 90 Cod penal să fie suspendată condiționat executarea acestei

pedepse.

3

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința primei

instanțe fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat cu privire la apelul

declarat de avocatul Rusev Serghei în interesele inculpatului Garanovschii Vasilii,

că primă instanță a motivat corect sentința pronunțată, apreciind just probele

prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatului.

Ce ține de pedeapsa aplicată, instanța de apel a notat că prima instanță s-a

condus de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria

infracțiunilor grave, de personalitatea vinovatului, și anume că, acesta și-a

recunoscut vinovăția, fiind inclusă în categoria circumstanțelor atenuante,

acceptarea cererii acestuia depusă în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, lipsa

circumstanțelor agravante, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, nefiind întrunite cerințele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Garanovschii Vasilii.

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a notat că conform

prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în

aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, iar conform dispozițiilor din alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul bugetului de stat.

Astfel, instanța de apel a specificat că în cazurile când expertiza este dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei sunt achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

În continuare, instanța de apel a indicat că pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr.201913C0007 din 25.02.2019, raportul de expertiză judiciară

nr. 201913P005 din 14.02.2019, raportul de expertiză judiciară nr.201935A0038 din

14.02.2019, raportul de expertiză judiciară nr.201936S0020 din 12.03.2019 și

raportul de expertiză judiciară nr.20190500024 din 15.02.2019, au fost dispuse de

către organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă

vinovăția inculpatului, fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la

răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art. 75, alin. (3) din Legea cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016

(M.O. nr. 157-162/316 din 10.06.2016), în cauzele penale, cheltuielile pentru

4

efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură

penală.

În acest sens, instanța de apel a atestat că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

De asemenea, instanța de apel a specificat cu referire la argumentul

procurorului că potrivit art. 227, 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată

poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, că este neîntemeiat,

menționând în acest sens că efectuarea expertizelor în cauză ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, iar în lipsa unei astfel de expertize procurorul

ar fi fost în imposibilitate să încadreze juridic corect acțiunile inculpatului

Garanovschii Vasilii și să formuleze învinuirea acestuia, și ulterior, în instanța de

judecată să demonstreze săvârșirea infracțiunii.

La același aspect, instanța de apel a reținut că singurul fapt că statul, în

persoana acuzatorului de stat a demonstrat vinovăția persoanei în săvârșirea

infracțiunii, prin acțiuni de procedură, inclusiv, raporturile judiciare, nu implică în

mod automat încasarea acestei sume din contul inculpatului, decât în cazurile

prevăzute de lege.

în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, care indică temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către instanța de apel.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- soluția cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a motivat prin

aceea că, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea expertizei

judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Însă, în

decizie și sentință lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe contul

statului;

- conform Legii nr.316 din 22.12.2017, alin. (2) din art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile obligatoriu

se face din contul bugetului de stat, a fost abrogată. Iar la moment se solicită

restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza

comiterii de către Garanovschii Vasilii a infracțiunii;

5

- practica CtEDO denotă faptul, că persoana recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii urmează să suporte cheltuielile judiciare (cazul Croissant vs

Germania din 25.09.1992);

- potrivit art. 227 alin. (l) și alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, (1)

Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. (2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Conform art. 229

alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat

sau sunt trecute în contul statului. În primul rând, cheltuieli legate cu efectuarea

expertizelor judiciare sunt cheltuieli în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală - expertiza judiciară;

- chestiunea cine suportă cheltuielile respective, trebuie soluționată reieșind

din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pe prim plan pune

sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea

infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive,

invaliditate, incapacitatea juridică etc, cheltuielile sunt trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului încasării

de la inculpat a sumei de 17487 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus trecerea

acestora în contul statului, astfel, lipsește o dispoziție referitoare la repartizarea

cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile art. 397 pct. 5) și art.416 Cod

de procedură penală.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere

cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de

a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere

6

că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal constată că aceste

prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea

prezentei cauze în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia instanței

de apel prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și-a găsit confirmarea sub aspectul invocat de recurent, că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a

solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor în speță, din contul inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că potrivit prevederilor art. 142

alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu,

sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor”.

După cum rezultă din materialele cauzei la solicitarea organului de urmărire

penală au fost întocmite 3 rapoarte de expertiză ce țin de cauza penală privindu-l pe

Garanovschii Vasilii: raportul de expertiză judiciară nr. 201913P005 din 14 ianuarie

2019 (f.d. 20-21, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 201905O0024 din 15

februarie 2019 (f.d. 132-138, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 201913C0007

din 25 februarie 2019 (f.d. 155-159, vol. I), precum și două rapoarte de expertiză

judiciară psihiatrică (nr. 201935A0038 din 14 februarie 2019 (f.d.144-147. vol. I),

nr. 201936S0020 din 12 martie 2019 (f.d. 165-169, vol. I) efectuate în privința

persoanei a cărei cauză a fost disjunsă în procedura separată.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că rapoartele de expertiză sus numite,

au fost efectuate în prezenta cauză penală, după data de 09.02.2018, când au

intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost abrogat

prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, și până la această dată

prevedea imperativ că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a

aceluiași articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat. După intrarea în

vigoarea a acestor modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină de instanțele

de judecată prin prisma prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.

7

Totodată, Colegiul penal lărgit notează faptul că legiuitorul la art. art. 227-229

Cod de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare, care sunt

acestea și din contul cui sunt suportate, astfel, nu pot fi acceptate motivele din decizia

instanței de apel (f.d. 136, vol. II), ca fiind invocat că prin Legea nr. 68 din

14.04.2016, art. 75 alin. (3) este stipulat că sunt suportate de ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, iar în speță ordonatorul expertizei judiciare a fost

organul de urmărire penală. Mai mult, se atestă că instanța de apel a mai invocat

greșit că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului, prin numirea expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu pot fi încasate de la inculpat.

Colegiul penal lărgit indică, că toate cheltuielile judiciare la etapa urmăririi

penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către

stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul prezumției

nevinovăției.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și

condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare în alin. (3), art.

229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de

toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce pe cale de consecință

se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în partea respingerii solicitării procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării rapoartelor de expertize judiciare

efectuate în speța dată.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este incident

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

respingere a solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în speță din contul inculpatului

Garanovschii Vasili, eroare ce nu poate fi corectată de instanța de recurs ordinar, și

astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată parțial

în partea soluției privind cheltuielile judiciare și dispusă rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

8

de apel declarată de procuror și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența

CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, casează parțial decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Garanovschii Vasilii Xxxxx, în partea soluției asupra cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către Curtea de Apel Cahul în alt

complet de judecată.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

9