1ra-523/2020 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-523/2020 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-523/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicolae Craiu

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie

2019, în cauza penală, în privința inculpatului

Nichifor Eugeniu XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 08.09.2017 până la 30.11.2018;

Instanța de apel de la 29.01.2019 până la 09.10.2019;

Instanța de recurs de la 04.12.2019 până la 10.03.2020.

a c o n s t a t a t :

Eugeniu Nichifor a fost achitat de învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

A fost recunoscut dreptul persoanei achitate Eugeniu Nichifor la repararea

prejudiciului cauzat de acțiunile nelegitime, ale organului de urmărire penală.

învinuit de organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (1) Cod penal, precum că exercitând profesia de avocat în cadrul Cabinetului

avocatului „Nichifor Eugeniu” în baza licenței nr.2477 din 21 februarie 2013, fiind

obligat conform art. 3, art. 4 și art. 9 din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19

iulie 2000, să respecte principiul asigurării legalității si umanismului cadrului juridic al

activității de avocat ce se constituie din Constituția Republicii Moldova, prezenta lege

si alte legi care reglementează activitatea menționată în statutul profesiei de avocat,

precum și din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, și să acorde

1

o asistență juridică ce trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în materie

juridică, normelor materiale și procedurale și să rezulte dintr-o conduită profesională

și corectă, a comis traficul de influența în următoarele circumstanțe: La 12 iunie 2017,

Alexandru Bîtă, având nevoie de avocat pentru apărarea drepturilor și intereselor în

cadrul cauzei penale pornită la 07 iunie 2017 în baza indicilor infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la recomandarea ofițerului de urmărire penală al IP

Hîncești Romașcu Ion, l-a contactat telefonic pe avocatul Eugeniu Nichifor și s-a

prezentat la oficiul acestuia. Eugeniu Nichifor, camuflând intențiile sale prejudiciabile

prin pretinsa exercitare a atribuțiilor de avocat, a stabilit circumstanțele cazului

referitor la procesul penal instrumentat în privința lui Alexandru Bîtă, concretizând la

cine la examinare se află cauza penală pornită în privința acestuia și la ce etapă se află

urmărirea penală.

În continuare, Eugeniu Nichifor urmărind scopul obținerii unor avantaje

patrimoniale, a acceptat cele invocate de către Alexandru Bîtă referitor la pretinsa

influență pe care ar deține-o față de reprezentantul organului de urmărire penală și

procurorul care instrumentează cauza penală și posibilitatea favorizării soluționării

cazului privind încetarea urmăririi penale contra sumei de 1 500 Euro care urmează a

fi transmisă prin intermediul acestuia către ofițerul de urmărire penală Ion Romașcu,

care la rândul său ar fi susținut că deține influență asupra procurorilor competenți în

adoptarea deciziei.

Continuându-și acțiunile sale prejudiciabile, în mod intenționat, prevalându-se de

pretinsa influență față de organele competente, urmărind scopul obținerii de bani ce nu

i se cuvin, Eugeniu Nichifor a pretins suplimentar la suma invocată de Alexandru Bîtă,

mijloace bănești în sumă totală de 2 000 de Euro, invocând că banii în sumă de 1 500

euro nu sunt suficienți pentru realizarea influenței promise, fiind necesară suma de 2

000 euro, iar 1 500 euro fiind destinați ofițerului de urmărire penală și procurorului, 200

euro pentru serviciile sale și 150 euro pentru a achita amenda.

Astfel, Eugeniu Nichifor a pretins și a acceptat primirea mijloacelor bănești în

sumă totală de 2 000 euro de la Alexandru Bîtă, prevalându-se de pretinsa influență față

de persoanele publice din cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești și persoanelor cu

demnitate publică din cadrul Procuraturii raionului Hîncești, care urmează să adopte

hotărârea de încetare a cauzei penale în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Acțiunile lui Eugeniu Nichifor au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, adică „pretinderea. acceptarea sau primirea,

personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care

susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică,

2

persoane publice străine, funcționar internațional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să

întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă

asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite”.

în termenul de apel, în temeiul art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală din motiv că

instanța de fond nu a respectat citarea legală a procurorului la pronunțarea sentinței și

nu a expediat în adresa părții acuzării o copie a sentinței motivate, admiterea apelului

si emiterea unei decizii, prin care Eugeniu Nichifor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal și să i se aplice o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea în temeiul art. 65 Cod penal de dreptul de a exercita profesia de

avocat și de a ocupa funcții publice și de demnitate publică pe un termen de 3 ani; în

conformitate cu prevederile art. 176 alin. (1) Cod penal, în scopul asigurării executării

sentinței a-i aplica măsura preventivă - arestul, pe un termen de 30 de zile, odată cu

pronunțarea dispozitivului deciziei.

În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că, sentința este ilegală și

neîntemeiată, fiind pasibilă de a fi casată, or, probele nu au fost analizate în cumul, fiind

apreciate eronat, contrar stării de fapt.

3.1. La 27 februarie 2019, procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău Devder Djulieta a declarat apel suplimentar împotriva sentinței, prin care a

solicitat repunerea în termenul de apel, invocând că reieșind din materialele cauzei

penale, se reține ca instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii în lipsa părților și

ulterior nici nu le-a înștiințat despre faptul dat, iar contrar prevederilor art. 338 alin. (4)

Cod de procedură penală, copia de pe hotărâre motivată a transmis-o la data de 23

ianuarie 2019, adică după 1 lună și 23 de zile.

2019, a fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat de către procurorul în

Procuratura Anticorupție, Vladislav Bobrov și apelul suplimentar declarat de către

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder,

împotriva sentinței, cu menținerea acesteia fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatata că, sentința a fost

pronunțată la 30 noiembrie 2018, fapt confirmat prin procesul-verbal din aceiași dată

(f.d.158 - 173). Conform aceluiași proces-verbal, rezultă că în ședința respectivă de

judecată, nu a fost prezent procurorul participant în ședința, Bobrov Vladislav.

Totodată, instanța de apel a conchis că, procurorul a participat în ședința primei

instanțe din 18 octombrie 2018, la care s-a amânat deliberarea și pronunțarea sentinței

pentru data de 15 noiembrie 2018.

3

Ulterior, conform procesului-verbal, instanța de apel a constatat că la data de 15

noiembrie 2018, procurorul nu s-a prezentat în ședința primei instanțe. În sedința de

judecată din ședința respectivă, instanța de fond acționând în temeiul art. 338 alin. (3)

Cod de procedură penală, invocând motivul complexității cauzei, a amânat deliberarea

și pronunțarea sentinței pentru data de 30 noiembrie 2018, dată la care, după cum s-a

stabilit supra, procurorul nu s-a prezentat în ședința primei instanțe.

La 15 ianuarie 2019, procurorul a expediat scrisoarea nr.315 în adresa

administrației Judecătoriei Hîncesti, prin care a făcut referire la faptul că, nu a fost

informat despre ședința de judecată care a avut loc după data de 15 noiembrie 2018, iar

la data de 23 ianuarie 2019, a recepționat copia hotărârii primei instanțe din 30

noiembrie 2018, iar la 28 ianuarie 2019 a declarat apel împotriva acesteia (f.d.213, 214).

Conform art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen

de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul

dintre aceste termene.

În acest context, instanța de apel a menționat că, deși procurorul a participat în

ședințele de judecată ale primei instanțe, la care a avut loc examinarea cauzei penale de

învinuire a lui Eugeniu Nichifor, acesta nu a fost prezent la ultimele două ședințe de

judecată, și anume, cele din 15 noiembrie 2018 și 30 noiembrie 2018. Totodată,

procurorul a fost informat despre ședința de judecată din 15 noiembrie 2018, dar nu s-

a prezentat în ședința primei instanțe.

În acest caz, motivul neprezentării procurorului nu-i poate fi imputată primei

instanțe, cum nu-i poate fi imputat nici faptul că procurorul nu a știut că la data

respectivă, judecătorul a amânat deliberarea și pronunțarea sentinței pentru data de 30

noiembrie 2018, or, conform art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă

la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va

lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Mai mult, examinarea cauzei în prima instanță a început la 09 august 2017

(f.d.122), procurorul participând la mai multe ședințe de judecată pe parcursul unei

perioade de aproximativ 1 an și 3 luni și totuși acesta, la finalizarea examinării cauzei,

nu s-a interesat de soarta dosarului în care a figurat în calitate de acuzator de stat și a

omis termenul de depunere a apelului.

Conform prevederilor alin. (1) al art. 402 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel, iar potrivit prevederilor alin. (3) al art. 403 Cod de procedură penală,

apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind

făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de

4

motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, în termenul prevăzut de lege,

procurorul nu a declarat apel împotriva sentinței, iar în cererea inițială de apel

formulată, precum și în cererea suplimentară de apel, ca și în ședința instanței de apel,

partea acuzării nu a demonstrat existența vreunui temei legal pentru repunerea în

termenul de apel, iar explicațiile oferite nu se pretează situației de fapt, deoarece

procurorul, ca și alte/alți părți/participanți la procesul penal, are obligația de a se

interesa de soarta dosarului și că de la data pronunțării hotărârii începe a curge

termenul de exercitare a căii de atac, indiferent dacă a recepționat sau nu copia sentinței

motivate.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, nu au fost prezentate motive

întemeiate privind omiterea termenului de apel, iar cele invocate de către procuror

precum că nu a știut despre existența ședinței de judecată din data de 30 noiembrie

2018, nu-i poate fi imputată primei instanțe, indiferent dacă e vorba despre judecătorul

raportor sau grefier, or, conform art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea

prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar

dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene, iar în speță, procurorul a cunoscut despre

ședința de judecată din 15 noiembrie 2018, la care el nu s-a prezentat, și la care s-a

stabilit un nou termen pentru pronunțarea sentinței.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un alt complet de

judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul invocă faptul că, decizia instanței precum

că apel declarat nu a fost depus în termen este eronată, or, sentința primei instanțe a

fost expediată părților la solicitarea procurorului abia peste o luna și 23 de zile.

De asemenea, procurorul susține că instanța contrar prevederilor art. 338 alin. (3)

Cod de procedură, nu a ținut cont de faptul că ședința a fost amânată, iar părțile nu au

fost înștiințate despre data și ora pronunțării sentinței.

motivelor invocate, ținând cont de opinia avocatului Alexandru Tonu în numele

inculpatului Eugeniu Nichifor expusă în referință, care a solicitat declararea

inadmisibilității recursului, Colegiul penal lărgit consideră că, acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

5

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de către titularii acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că, recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

La caz, reieșind din argumentele invocate de către procuror, Colegiul penal lărgit

reține că, în drept, acesta face referire la temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și anume că: hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond si de apel în cazul în care instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pledând că instanțele de fond nu au apreciat

probele la justa valoare.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

conchide că, acestea sunt invocate neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele

ce urmează.

Astfel, cu referire la temeiul pentru declararea recursului ordinar indicat de către

procuror, Colegiul penal lărgit menționează că, decizia recurată a fost motivată plenar

și consecvent în baza materialelor cauzei prin prisma legislației pertinente.

Mai mult, Colegiul penal lărgit susține că, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel

le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare corespunzătoare

rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

Din textul recursului se evidențiază că, recurentul critică decizia instanței de apel

sub aspectul respingerii apelurilor declarate de către procurori ca fiind declarate peste

termen, fără a lua în calcul faptul că, instanța de fond a amânat deliberarea și

pronunțarea sentinței în lipsa părților, inclusiv a procurorului.

Mai mult decât atât, procurorul susține că, instanța de fond nu a expediat decizia

motivată în adresa procuraturii și doar la 23 ianuarie 2018, la solicitarea acestora au luat

cunoștință cu sentința.

În acest context, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 319 alin. (2)

Cod de procedură penală, și anume ,,Partea prezentă la un termen de judecată nu mai este

citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene”,

remarcă că procurorul cunoștea cu certitudine despre ședința din 15 noiembrie 2018,

6

dată la care instanța a stabilit că va avea loc deliberarea și pronunțarea sentinței, la care

ultimul nu s-a prezentat.

Astfel, Colegiul penal lărgit subliniază că, în ședința instanței de fond din 18

octombrie 2018, la care a fost prezent procurorul, s-a stabilit deliberarea și pronunțarea

sentinței pentru data de 15 noiembrie 2018, fapt confirmat de procesul-verbal al ședinței

(f.d. 172, vol. I). Iar la data de 15 noiembrie 2018, procurorul nu s-a prezentat în ședința

instanței prin care s-a decis amânarea deliberării și pronunțării sentinței pentru data de

30 noiembrie 2018 din motivul complexității cauzei. La 30 noiembrie 2018, instanța de

fond a pronunțat sentința în prezența inculpatului Eugeniu Nechifor (f.d. 173, vol. I).

De asemenea, instanța de recurs ordinar reține că, în situația când judecata se

desfășoară în continuare, părțile și ceilalți participanți la proces nu se mai citează,

dispoziții prevăzută de legiuitor în prevederile art. 319 alin. (5) Cod de procedură

penală.

Subsecvent, Colegiul penal reține, că termenul de declararea al apelului este

absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din dreptul

de a exercita această cale de atac.

Colegiul penal lărgit susține că, solicitarea de a repune în termen un apel trebuie

să fie motivată în acest sens, indicând temeiuri legale care demonstrează imposibilitatea

de a exercita dreptul de a atacata o sentință, or, motivele invocate de către procuror

sunt neîntemeiate, deoarece procurorul ca și celelalte părți implicate în procesului

penal, are obligația de a se interesa de soarta dosarului. Este inadmisibil ca o parte în

procesul penal conștientizând că nu a luat cunoștință cu sentința, peste o perioadă mai

mare de două luni de la data pronunțării motivate stabilită de către instanță, să

camufleze această scăpare drept o eroare a unei instanțe de judecată. Or, procurorul

cunoscând faptul ca la 15 noiembrie 2018, instanța de fond urmează să pronunțe

sentința, nu se prezintă în instanță la această dată și abia la 15 ianuarie 2019, solicită

primei instanțe o copie a sentinței, deși conform art. 402 Cod de procedură penală,

legiuitorul a stabilit un termen pentru declararea apelului de 15 zile de la pronunțarea

sentinței.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența

Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din 18.06.2019,

prin care Înalta Curte a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune

respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

În concluzie, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel corect a respins

apelurile declarate de către procurori ca fiind depuse peste termen, motivând clar și

concis decizia pronunțată.

7

Totuși, instanța de recurs cu privire la apelul suplimentar remarcă că, raportând

prevederile art. 402 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel urma să respingă

apelul menționat ca fiind nefondat. Or, odată ce apelul declarat de către Vladislav

Bobrov a fost depus peste termen, apelul declarat de către Djulieta Devder nu poate fi

apreciat ca unul suplimentar.

Față de considerentele relatate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că,

aceasta nu schimbă situația stabilită de către instanța de apel și nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror, iar potrivit legii se

impune respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Nichifor Eugeniu XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral 05 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

8