1ra-479/2020 — art. 193 CP

1ra-479/2020 — art. 193 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-479/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Bolgar Natalia și de

către partea vătămată Gheorghiș Elena, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 01 iulie 2019, în cauza penală

privind-o pe

Pamucciu Maria xxxxx, născută la xxxxx,

domiciliată în orașul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Pamucciu Maria a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.193 Cod

penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Pamucciu Maria este învinuită de organul urmăririi penale precum că, având

intenția la o construcție legală, și anume de a construi un garaj și o bucătărie de

vară, cunoscând că această construcție va ocupa mult spațiu în curtea casei acesteia

de pe adresa xxxxx nu a înștiințat-o pe Gheorhiș Elena, casa căreia se află pe

adresa xxxxx, privind planurile de a construi. După care Pamucciu Maria primind

acte de a construi construcțiile nominalizate, cunoscând că Gheorghiș Elena trebuia

să plece la câștig în Turcia, unde se afla în perioada anilor 2010-2011, după

plecarea ultimei a început construcția garajului și a bucătăriei de vară prin

distrugerea și strămutarea semnelor de hotar prin ce a ocupat ilegal de la Gheorghiș

Elena un teren din partea terțiară a casei în mărime de 1,5 m. lățime și 11,10 m.

lungime, precum și în mod arbitrar a instalat gardul.

Acțiunile inculpatei Pamucciu Măria în decursul urmăririi penale au fost

calificate pe art. 193 Cod penal, adică ocuparea în parte a unui imobil aflat în

posesia altuia prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar.

1

UTA Găgăuzia sediul Vulcănești Stefoglo A. și de către partea vătămată Gheorghiș

Elena.

3.1. În cererea sa procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu

emiterea unei noi hotărâri prin care inculpata Pamucciu Maria să fie recunoscută

vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal cu numirea

acesteia pedepsei cu aplicarea art. art. 75, 84 Cod penal sub formă de amendă în

mărime de 1350 unități convenționale, adică în suma totală de 67500 lei.

În temeiul art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016

publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 293-305 art. 632 din

09.09.2016 să fie liberată de la pedeapsa numită acesteia.

În motivarea cererii de apel înaintate procurorul a indicat că instanța a

constatat că inculpata Pamucciu Maria este învinuită în ocuparea în parte a unui

imobil aflat în posesia altuia cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării

violenței prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar.

Astfel, este de părere că instanța nu a atras atenția asupra faptului că între

inculpata Pamucciu Maria și partea vătămată Gheorghiș Elena există relații

răuvoitoare ținând cont de declarațiile părții vătămate Gheorghiș Elena care în

depozițiile sale a indicat că nu o dată a primit amenințări de la inculpata Pamucciu

Maria privind răfuiala fizică.

Apelantul atestă că instanța nu a luat în calcul nici faptul că inculpata

Pamucciu Maria a ocupat în parte terenul lui Gheorghiș Elena, unde a efectuat o

construcție capitală fără a o înștiința pe partea vătămată, iar la pretențiile lui

Gheorghiș Elena de a sista construcția Pamucciu Maria nu a reacționat adecvat

amenințând-o cu răfuială fizică. Crede că prin acest fapt Pamucciu Maria a încălcat

art. 377 Cod civil.

Mai mult ca atât, apelantul a indicat că, instanța nu a luat în calcul actul de

măsurare a terenului de pământ de pe xxxxx din 04 iunie 2013 în care comisia în

persoanele membrilor Litovcenco N. a funciarului raional principal Jantuan Iu.,

arhitectului principal al raionului Șinic V., membrului Consiliului orășenesc

Gheorghiș F., funciarului din cadrul primăriei Chiose A. și în prezența părții

vătămate Gheorghiș Elena, domiciliată la adresa xxxxx au constatat că în urma

plângerii cet. Gheorghiș Elena în urma construcției a unui garaj și a altor anexe de

către vecini Pamucciu Maria de pe xxxxx pe toată lungimea a construcțiilor a fost

mutat hotarul și s-a micșorat cu 0,20 m. terenul de pământ a lui Gheorghiș Elena.

S-a constatat totodată că are loc prăbușirea pereului casei cet. Gheorghiș

Elena în urma pătrunderii apei sub aceasta de la garaj și alte anexe a casei de locuit

xxxxx.

Prin acest fapt, în opinia apelantului s-a încălcat art. 379 al. (1) și (2) Cod

civil art. 386 Cod civil art. 389 Cod civil.

Mai mult ca atât, apelantul indică că în această sentință instanța indică că

apreciind din punct de vedere a admisibilității art. art. 94 pct. 7) și 8); art. 95 Cod

de procedură penală extrasul din portalul informațional al cadastrului bunurilor

2

imobile, unde este indicat că casele de locuit a cet. Gheorghiș Elena și Pamucciu

Maria din 03.01.2017 și indicată amplasarea caselor și a construcției instanța atestă

că această nu poate fi pusă la baza sentinței deoarece este dobândită de către

organul de urmărire penală cu o încălcare semnificativă a cerinței legislației

procedural-penale și în rezultatul aplicării metodelor care contravin prevederilor

științifice.

În același timp instanța nu a indicat care încălcări anume a codului de

procedură penală Republicii Moldova au fost admise.

Apelantul remarcă că, prezentul extras a fost recepționat din site-ul oficial

portalul informațional al cadastrului bunurilor imobile Agenția Relații Funciare și

cadastru întreprinderea de stat Cadastru și s-a admis în calitate de corp delict pe

această cauză penală, unde instanța de judecată are posibilitate de a verifica

veridicitatea acestui document.

Apelantul a reiterat că, în acțiunile lui Pamucciu Maria sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, întrucât din partea acesteia

în adresa părții vătămate Gheorghiș Elena au parvenit amenințări privind răfuiala

fizică. Strămutarea semnelor de hotar a avut loc din partea lui Pamucciu Maria

conform probelor administrate în decursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești care au fost prezentate de către învinuirea de stat.

Apelantul este de părere că, vinovăția inculpatei Pamucciu Maria în fapta ce i

se impută se confirmă prin cumulul probelor acumulate în decursul urmăririi

penale și celor cercetate în instanța de judecată, în legătură cu care fapt conchide că

sentința de achitare emisă în privința lui Pamucciu Maria este una neîntemeiată,

nefondată, eronată, expusă parțial și în contradicție cât cu materialele dosarului

penal atât și cumulul argumentelor expuse mai sus care se întemeiază pe probele

cercetate de către instanță la examinare în fond a cauzei penale în legătură cu care

fapt este pasibilă casării cu emiterea pe această cauză a unei noi hotărâri pe această

cauză.

3.2. Partea vătămată în cererea sa de apel a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței instanței cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpata

Pamucciu Măria să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 193 Cod penal cu numirea pedepsei în limitele sancțiunii acestui articol.

În motivarea apelului partea vătămată a indicat că nu este de acord cu sentința

nominalizată. Este de părere că instanța a încălcat principiile de legalitate și

imparțialitate, nu a cercetat circumstanțele cauzei și nu a dat o apreciere juridică

justă probelor existente în dosar.

În opinia apelantului instanța urma să o recunoască pe inculpată vinovată în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal în cazul unei aprecieri juste

a probelor existente la dosar cu numirea pedepsei acesteia, însă nu a făcut acest

lucru și a adoptat o sentință ilegală.

Apelantul menționează că instanța pune la îndoială probele (f. d. 26-27 vol.

2). Act de măsurare a terenului de pământ de pe xxxxx din 04 iunie 2013. Instanța

și-a motivat concluzia: „Instanța de judecată menționează că efectuarea expertizei

bunului imobil nr. 1543 din 25 februarie 1998 intră în competența organului

3

cadastral și nu a comisiei pe lângă primăria membrii căruia în timpul anchetei în

cadrul ședinței de judecată nu au confirmat distrugerea sau strămutarea semnelor

de hotar”.

Apelanta nu este de acord cu o asemenea concluzie a instanței. Crede că

soluționarea litigiilor funciare între persoanele fizice întră în competența

primarului a unei atare localități. Acest lucru este prevăzut în art. 19 din Legea cu

privire la Administrația publică.

În opinia apelantului strămutarea semnelor de hotar (gardului din sârmă

metalică) din partea inculpatei Pamucciu Maria în perioada aflării părții vătămate

la câștig în fundul terenului de pământ a acesteia nu este nimic altceva decât

infracțiunea prevăzută de art. 193 Cod penal. Iar gardul din sârmă metalică se

referă la bunuri mobile și serviciul cadastral nu are nici o atribuție la acesta. Iar

declarațiile membrilor comisiei care au semnat actul de măsurare din 04 iulie 2013

precum că chipurile „coloanele gardului se legănau” urmau a fi apreciate critic.

respinse ca neîntemeiate cererile de apel a procurorului procuraturii UTA Găgăuzia

sediul Vulcănești Stefoglo A. și a părții vătămate Gheorghiș Elena și menținută

sentința judecătoriei Comrat sediul Vulcănești din data de 04 octombrie 2018 în

privința lui Pamucciu Maria.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel analizând toate probele

prezentate de părți și cercetate pe parcursul examinării cauzei, și anume: -

plângerea părții vătămate Gheorghiș Elena din data de 04.04.2013 (vol.1, f.d.64);-

copia titlului de proprietar asupra terenului de pe adresa VTA Găgăuzia, or. xxxxx

(vol.1, f.d.72); - plângerea părții vătămate Gheorghiș Elena împotriva ordonanței

procurorului procuraturii Vulcănești din 05 aprilie 2013 privind refuzul de pornire

a urmăririi penale (vol.1, f d. 109); - proces-verbal de cercetare la fața locului din

data de 19.03.2013 a casei de locuit a lui Gheorghiș Elena (vol. 1. f. d. 162); -

proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 17.08.2015 a casei de locuit

lui Gheorghiș Elena (vol.1, f.d.242-249); - extras din cadastrul bunului imobil

asupra imobilului care aparține lui Gheorghiș Elena (vol. 1, f. d. 217); - act de

măsurare a terenului de pământ de pe xxxxx din data de 30 mai 2013 (vol. 2 f. d.

26-27); - autorizație din data de 10.03.2009 eliberată lui Pamucciu Maria privind

construcția garajului și a anexelor pe adresa (vol.2, f. d.127); - proces-verbal de

cercetare a actelor (cercetarea copiei a condicii de cadastru) a terenului de pământ

de pe adresa xxxxx (vol. 2, f. d. 83-85); - copia de pe dosarul cadastral a bunului

imobil de pe adresa - xxxxx (vol. 2,f. d. 98-106); - copia de pe dosarul cadastral a

bunului imobil de pe adresa - xxxxx (vol. 2, f. d. 109-127); - act de măsurare a

terenului de pământ de pe xxxxx din data de 18 decembrie 2012 (vol. 2, f.d. 93); -

declarațiile martorului Ivanoglo Fiodor (vol.3, f.d.5); - declarațiile martorului

Savastin Piotr (vol.3, f.d. 16-17); - declarațiile martorului Petrioglu Nicolai (vol. 3,

f.d.18), - declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatei, a constatat că,

concluzia instanței de fond precum că în rezultatul judecării cauzei nu s-au

constatat probe concludente care ar demonstra cu obiectivitate vinovăția inculpatei

în învinuirea ce i se incriminează pe art. 193 Cod penal este întemeiată și instanța

4

corect a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatei Pamucciu Maria în baza art.

390 al. (1) pct. 3) Cod de procedură penală din motiv că fapta inculpatei nu

întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit ordonanței de învinuire, instanța de apel a menționat că, nu este clar

în baza la care acte normative inculpata trebuia să o înștiințeze pe partea vătămată

privind o construcție legală.

Însăși învinuirea nu conține indicarea timpului comiterii infracțiunii, există

doar indicația în care perioadă partea vătămată se afla în Republica Turcia - în anii

2010-2011. Totodată nu este clar care au fost anume semnele de hotar și ce totuși a

făcut cu ele inculpata - le-a distrus sau le-a strămutat.

Mai mult ca atât, în învinuirea inculpatei i se incriminează zidirea în mod

arbitrar a unui gard, atunci când toți martori audiați pe cauză indică prezența a unei

sârme de metal la hotar. Dat fiind faptul că judecarea cauzei în instanța de fond are

loc doar în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu (art. 325 Cod de procedură

penală) este necesar de a reieși din textul învinuirii.

Analizând probele cercetate instanța de apel a reținut ca neprobate elementele

de bază a faptei ce i se incriminează inculpatei care caracterizează atât latura

obiectivă cât și subiectivă a infracțiunii. Și anume, colegiul a găsit ca fiind

neprobate nici ora infracțiunii nici însăși faptul ocupării a terenului de pământ de

către partea vătămată în principiu și în mărimile indicate în învinuire în particular,

precum și distrugerea sau strămutarea de către partea vătămată a câtorva semne de

hotar precum și zidirea de către partea vătămată în modul arbitrar a gardului

(hotarului).

Discutând chestiunea privind ora indicată a faptei ce i se incriminează

inculpatei, colegiul a luat ca temei depozițiile inculpatei Pamuccciu Maria întrucât

acestea coroborează cu declarațiile martorilor Ivanoglo Fiodor, Savastin Piotr,

Savastin Ilia, Petrioglo Nicolai precum că construcțiile sunt zidite în anul 2009 în

prezența părții vătămate, circumstanță ce se confirmă și prin faptul că anexele sub

formă de garaj și bucătărie au fost date în exploatare în conformitate cu actul nr. 65

din 29.10.2009.

În ce privește învinuirea în partea ocupării terenului de pământ a părții

vătămate precum și distrugerea sau strămutarea a câtorva semne de hotar împreună

cu instalarea a unui hotar (gard) în mod arbitrar, Colegiul a reținut că, din

declarațiile martorilor Ivanoglo Fiodor, Savastin Piotr, Savastin Ilia, Petrioglo

Nicolai date în instanța de fond și a inculpatei rezultă că la începutul construcției a

garajului și a bucătăriei de vară în anul 2009 partea vătămată Gheirghiș Elena se

afla acasă și nu putea să nu observe în cazul distrugerii sau strămutării a hotarului,

iar învinuirea în această parte se bazează doar pe presupunerile părții vătămate și

nu este confirmată prin careva date obiective.

După cum rezultă din materialele dosarului partea acuzării nu a probat faptul

că Pamucciu Maria a ocupat o oarecare parte a terenului de pământ care se află în

posesia lui Gheorghiș Elena, și nici aflarea pe terenul ultimei a construcțiilor

inculpatei care a avut loc prin strămutarea semnelor de hotar.

5

Prin materialele dosarului de asemenea s-a constatat că cet. Pamucciu Măria

la data de 11 martie 2009 a primit autorizația de construcție pentru proiectarea

anexelor cu nr. 23 și la 10 iulie 2009 a primit însăși autorizația pentru construcția

anexelor cu nr. 36, anexe sub formă de garaj și bucătăria care au fost date în

exploatare în conformitate cu actul nr. 65 din 29.10.2009. ICS UTA Găgăuzia și a

constatat că obiectul s-a construit conform cerințelor legale.

Apreciind actele de măsurare din 18 decembrie 20112 și din 04 iunie 2013

prin prisma utilității și veridicității (art. 101 Cod de procedură penală) instanța de

apel a constatat că, ambele acte nominalizate nu pot fi luate ca temei; în baza

acestora nu poate fi stabilit dacă a fost sau nu strămutat hotarul și cu cât.

Strămutarea hotarului nu putea fi constatată fără efectuarea măsurării doar a

terenului lui Gheorghiș Elena, adică fără măsurarea terenurilor vecine de către

organele competente.

Colegiul a afirmat că, pentru stabilirea hotarelor fixe a ternului de pământ este

nevoie de un act de stabilire a hotarelor în natură corelat cu proprietarii terenurilor

de pământ din apropiere. Aceste lucrări puteau fi efectuate de către organele locale

cadastrale precum și întreprinderile deținătoare de licențe (art. 15, art. 19 al. (2) din

Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25.02.1998).

Astfel, instanța de apel a menționat că partea acuzării nu a prezentat careva

probe obiective care ar confirma că inculpata a efectuat ocuparea ilegală a

terenului de pământ (20 cm sau 1,5x11,10) de la Gheorghiș Elena.

În lumina celor expuse colegiul a reținut corectă concluzia instanței de fond

precum că în acțiunile inculpatei Pamucciu Maria lipsește latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.

Prin urmare, ținând cont de cele expuse, colegiul a respins ca fiind

neîntemeiat argumentul apelantului Gheorghiș Elena precum că instanța a încălcat

principiile de legalitate și imparțialitate, nu a cercetat circumstanțele cauzei și nu a

dat o apreciere juridică justă probelor existente în dosar. Or, probele cercetate în

ședința de judecată nu pot fi considerate suficiente întru emitere a unui verdict de

învinuire.

recurs ordinar de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia

– Bolgar Natalia și la data de 29 august 2019 de către partea vătămată Gheorghiș

Elena.

5.1 În recursul său procurorul, a indicat ca temei de casare a deciziei

prevederile art. 427 alin.1) pct.6) Cod procedură penală, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei, emiterea unei hotărâri noi prin care a o

recunoaște pe inculpata Pamucciu Măria culpabilă de comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 193 Cod penal cu numirea pedepsei în conformitate cu legea.

În motivarea cererii de recurs procurorul a indicat că în cadrul examinării

cauzei penale vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 193

Cod Penal - a fost dovedită și, prin urmare, consideră, că instanțele de judecată a

stabilit în mod eronat circumstanțe care achită inculpata, întrucât inițial astfel de

circumstanțe în dosarul nu existau.

6

5.2 Partea vătămată Gheorghiș Elena în recursul său, a indicat ca temei de

casare a deciziei prevederile art.427 alin.1) pct.6) , 16) Cod procedură penală, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei dispunerea rejudecării cauzei

penale de către instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile

judiciare nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs partea vătămată a indicat că, în cadrul

procesului penal au fost cercetate declarațiile părții vătămate, copiile extrasului din

Registrul Cadastral din numele meu Gheorghiș Elena, copiile extrasului

Cadastrului din numele Pamucci Măria, copia pașaportului internațional a

Republicii Moldova pe numele meu Gheorghiș Elena eliberat 18.09.2009 în care

este indicată ieșirea din Republica Moldova 26.03.10 și intrarea din Turcia

25.05.2011 și alte acte care confirmă faptul că i sa încălcat proprietatea și i s-au

adus daune morale și materiale.

Astfel, indică recurenta că, în acțiunile inculpatei este prezentă latura

subiectivă a infracțiunii adică intenția directă sau indirectă. Or, de către procuror

just a fost concluzionat faptul că, din probele acumulate pe prezenta cauză,

Pamucciu Măria fără permisiunea sa, a mișcat linia hotarului unde și a construit o

construcție capitală garaj și bucătărie. De asemenea, în acțiunile inculpatei

Pamucciu Măria a fost intenția directă de a mișca linia hotarului.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

6.1 Cu referire la recursul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura UTA Găgăuzia – Bolgar Natalia.

Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi

nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

În corespundere cu art. 418 alin.(1), 338 alin.(2)-(4), 340 alin.(1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la

fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se

înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Bolgar Natalia la 04 septembrie 2019, se

atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a

pronunțat dispozitivul deciziei la 01 iulie 2019, în prezența procurorului Bolgar

Natalia, aceasta fiind cunoscută cu soluția adoptată fiind înștiințată despre data

pronunțării deciziei integrale la 31 iulie 2019, iar recursul ordinar, potrivit plicului

a fost depus la oficiul poștal la data de 04 septembrie 2029 și înregistrat la Curtea

7

Supremă de Justiție pe 06 septembrie 2019, adică peste termenul prevăzut de lege.

Or, ultima zi de depunere a recursului era data de 02 septembrie 2019.

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Concomitent și jurisprudența CEDO menționează despre dezavantajarea unei

părți față de alta, în situația în care instanța extinde termenul legal de contestare a

unei hotărâri judecătorești definitive, se face atingere principiului securității

raporturilor juridice garantat de art.6 CEDO (a vedea Hotărârea Chirea versus

Republica Moldova).

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a

fi declarat inadmisibil.

6.2 Cu referire la recursul declarat de către partea vătămată Gheorghiș

Elena.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurenta în recursul declarat, indică temei de casare a hotărârii instanței de

apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

8

motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Din textul recursului Colegiul penal atestă, că autoarea critică soluția

instanței de apel în ce privește achitarea lui Pamucciu Maria de sub învinuirea

adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, indicând că în

acțiunile inculpatei sunt prezente elementele componenței de infracțiune.

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de

către partea vătămată Gheorghiș Elena, în raport cu textul deciziei, Colegiul penal

constată că instanța de apel, s-a pronunțat argumentat și motivat asupra apelului

declarat, de către acuzatorul de stat și partea vătămată, indicând temeiurile de fapt

și de drept care au dus la respingerea acestora, precum și motivele menținerii

soluției de achitare a inculpatei, concluzii descrise detaliat în decizia instanței de

apel, inclusiv și în pct. 4.1 al prezentei decizii.

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic

inferioare, Colegiul penal își însușește argumentele enumerate în hotărârile

contestate, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții

Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din

16.02.2010, a statuat în pct. 37 că art. 6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, și extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, în baza probelor cercetate în

cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în apel, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, apreciindu-le just potrivit

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, corect a menținut concluzia primei instanțe privind

achitarea lui Pamucciu Maria de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod

penal în temeiul art. 390 alin 1) pct. 3 Cod de procedură penală.

Analizînd probele prezentate de părți, instanța de apel a constatat că, la caz nu

au fost probate elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod

penal, și anume latura obiectivă cât și subiectivă a infracțiunii, nu a fost probat de

către acuzare dacă Pamucciu Maria a ocupat o careva parte a terenului de pământ

care se află în posesia lui Gheorghiș Elena, nici aflarea pe terenul ultimei a

construcțiilor inculpatei care a avut loc prin strămutarea semnelor de hotar.

Astfel, Colegiul penal, reține ca legală și motivată soluția instanței de apel de

menținere a achitării inculpatei. Or, nu a fost dovedită prezența în acțiunile

inculpatei a laturii obiective a infracțiunii imputate care constă în strămutarea sau

distrugerea semnelor de hotar. Or, potrivit actelor de măsurare a terenului părții

vătămate nu poate fi stabilit dacă a fost sau nu strămutat hotarul și cu cât.

Strămutarea hotarului nu putea fi constatată doar cu măsurarea terenului lui

Gheorghiș Elena, adică fără măsurarea terenurilor vecine de către organele

competente considerente din care urmează a fi respins argumentul recurentei

privind prezența în acțiunile inculpatei a elementelor componenței de infracțiune.

9

Mai mult ca atât, în susținerea învinuirii acuzarea nu a adus probe certe,

concludente și pertinente care ar dovedi că inculpata ar fi acaparat în întregime sau

parțial un imobil aflat în posesia altuia cu aplicarea violenței sau cu amenințarea

aplicării violenței prin distrugere sau strămutarea semnelor de hotar, iar probatoriul

administrat în prima instanță, în temeiul căruia a fost pronunțată sentința de

achitare, nu a fost nici suplinit nici combătut în instanța de apel, iar persoanele

audiate în instanța de apel au reiterat aceleași declarații depuse în prima instanță, în

baza cărora a fost adoptată soluția - de achitare a lui Pamucciu Maria de sub

învinuirea adusă.

Totodată, nefondat este și argumentul recurentei precum că construcția a fost

efectuată când aceasta se afla în Turcia în perioada 2010-2011 or, potrivit

declarațiilor martorilor și a inculpatei construcția garajului și a bucătăriei de vară a

început în anul 2009 în baza autorizațiilor de construcție din 11 martie 2009 și

respectiv 10 iulie 2009 fiind date în exploatare în conformitate cu actul nr.65 din

29 octombrie 2009 potrivit căruia obiectul s-a construit conform cerințelor legale,

iar partea vătămată în acea perioadă se afla acasă și nu putea să nu observe faptul

distrugerii sau strămutării hotarului.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind nevinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Colegiul subliniază că, la etapa recursului ordinar, instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci controlează doar dacă s-a aplicat

corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de

apel. Acest control se efectuează numai în limita temeiurilor prevăzute de art.427

Cod de procedură penală, iar în urma controlului efectuat, Colegiul penal constată

că erori de drept în speța examinată nu s-au stabilit.

Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel

corect au reținut în acest sens prevederile art.8 Cod de procedură penală, în

aspectul că o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe

cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi

legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi

înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat soluția întemeiată, care

corespund prevederilor art.394 alin.(3) pct.1) Cod de procedură penală.

Referirea părții vătămate la temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.16) Cod de

procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece recursul nu a fost motivat sub

acest aspect din care motiv urmează a fi respins.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune declararea, ca inadmisibile a recursurilor ordinare,

declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia –

Bolgar Natalia ca fiind declarat peste termen și de către partea vătămată Gheorghiș

Elena ca fiind vădit neîntemeiat.

10

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Bolgar Natalia, ca fiind declarat peste

termen și ca fiind vădit neîntemeiat recursul declarat de către partea vătămată

Gheorghiș Elena, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 01 iulie 2019, în cauza penală privind-o pe Pamucciu Maria xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

11