1ra-42/20 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-42/20 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-42/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Mihalachi Cristina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Secrieru Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 28.02.2018-31.07.2018

Instanța de apel: 24.08.2018-06.02.2019

Instanța de recurs: 03.06.2019-28.01.2020

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, Secrieru Alexandru a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal. S-a dispus încetarea

procesului penal intentat în privința lui Secrieru Alexandru în baza art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal, în legătură cu liberarea de răspundere penală.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat cu privire la compensarea

cheltuielilor judiciare, ca fiind neîntemeiată.

Secrieru Alexandru, la XXXXX, în jurul orei 17:15 min., ce avea un

comportament suspect, în timp ce se afla în mun. Chișinău, la intersecția

străzilor XXXXX cu XXXXX, a fost observat de către colaboratorii de poliție, care

erau implicați în serviciu, în componența echipajului XXXXX, iar ca rezultat,

Secrieru Alexandru, a fost condus în incinta Inspectoratului de poliție Centru al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, unde, Secrieru Alexandru a predat benevol

1

un pachețel de tip zip-lock, în care se afla o substanță solidă cristalină, de

culoare albă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5652

din 23 octombrie 2017, substanța solidă cristalină de culoare albă reprezintă

PVP, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri

medicale. Cantitatea substanței stupefiante PVP constituie 1,0719 g care,

conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope la plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate

prin hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 și modificările

ulterioare, constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Secrieru Alexandru a comis

circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop

de înstrăinare, în proporții deosebit de mari, adică, păstrarea drogurilor în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, infracțiunea prevăzută de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-l recunoaște pe

Secrieru Alexandru vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen

de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor

sau analogilor acestora, pe un termen de 5 ani. Conform prevederilor art. 90

Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei, pe un termen de probă

de 2 ani.

Totodată, acuzatorul de stat a solicitat să fie dispusă încasarea de la

Secrieru Alexandru cheltuielile judiciare suportate din contul bugetului de stat

pentru efectuarea expertizei - suma de 1857 lei.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- instanța de judecată nu a luat în considerare declarațiile martorilor, dar

și înscrisurile anexate la materialele cauzei, mijloace de probă care atestă faptul

că Secrieru Alexandru a fost stopat de către colaboratorii de poliție din cauza

comportamentului suspect, fiind condus la Inspectoratul de poliție, pentru

documentare. Ulterior documentării, fiindu-i solicitat să scoată tot ce avea

asupra sa, în posesia acestuia au fost depistate substanțele prohibite de Lege,

prin urmare, raportând aceste circumstanțe la prevederile legale ce indică că

faptul că nu poate fi considerată predare benevolă a substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor ridicarea acestora la reținerea persoanei,

precum și la efectuarea acțiunilor de urmărire penală pentru depistarea

ridicarea lor, conchide că predarea substanțelor a avut loc după comiterea

infracțiunii imputate, or, Secrieru Alexandru nu a predat benevol substanțele

narcotice, ci ulterior, după ce a fost deconspirat, a predat obiectele ce le avea

asupra sa, inclusiv și un pachețel de tip zip-lock, în care se afla o substanță

solidă cristalină, de culoare albă, care, conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5652 din XXXXXsubstanța solidă cristalină de

2

culoare albă reprezintă PVP, care se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante neutilizate în scopuri medicale;

- în cazul reținerii persoanei, precum și al desfășurării acțiunilor de

urmărire penală pentru depistarea și ridicarea drogurilor, etnobotanice sau

analoagelor acestora, predarea acestor substanțe la solicitarea persoanei

responsabile, care desfășoară acțiunile menționate, nu poate servi drept temei

pentru aplicarea prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal;

- instanța de judecată, a apreciat necorespunzător circumstanțele și

mijloacele de probă administrate în cadrul urmăririi penale, precum și nu a luat

în considerare faptul că caracterul benevol al predării substanțelor stupefiante

de către Secrieru Alexandru nu s-a exprimat în lipsa situației în care persoana

se vedea nevoită de a preda substanțele interzise, prin urmare, în cazul dat nu

sunt aplicabile prevederile alin. (5) art. 217 Cod penal;

- cheltuielile judiciare au fost formate din cheltuielile suportate pentru

efectuarea constatării tehnico-științifice, conform pct. 11.01.01 a Anexei nr. 1

la Hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2017 cu privire la aprobarea

tarifelor la serviciile de expertiză judiciară prestate de Centrul National de

expertize judiciare, Ministerul Afacerilor Interne și Centrul Național

Anticorupție și 177 lei, pentru examinarea medicală, privind constatarea stării

de ebrietate și naturii ei, în total 1857 lei;

- instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art. art. 227, 229, 385

Cod de procedură penală.

06 februarie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care: lui Secrieru Alexandru, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, i-a

fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate de circulația

drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora, pe termen de 5 (cinci)

ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz,

instanța de apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel

nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu

și de către prima instanță.

Astfel, la caz au fost respectate normele procesuale, verificate complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, prima instanță

acordând probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de

3

inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Secrieru Alexandru în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după indici

calificativi - „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestora fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari, adică, păstrarea

drogurilor în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare”.

Examinând probatorul, instanța de apel a considerat dovedită indubitabil

vina inculpatului Secrieru Alexandru în comiterea infracțiunii imputate,

acțiunile lui fiind corect calificate.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei inculpatului, instanța de apel

a constatat că prima instanță, recunoscând pe Secrieru Alexandru vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, l-a liberat

pe acesta de răspundere penală, în temeiul art. 217 alin. (5) din Cod penal, cu

încetarea procesului penal.

Instanța de apel a remarcat că soluția instanței de fond în acesta partea

este una eronată și neîntemeiată, or, ultima nu a ținut cont de circumstanțele

de fapt, constatate în cadrul cercetării judecătorești, în raport cu circumstanțele

de drept.

Analizând argumentele apelului procurorului în raport cu normele legale

și circumstanțele cauzei, instanța de apel a remarcat că, în conformitate cu

prevederile art. 217 alin. (5) Cod penal „Persoana care a săvârșit acțiunile

prevăzute la art. 217 sau 2171 este liberată de răspundere penală dacă a

contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracțiunii ce ține de

circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, după caz,

prin autodenunțare, predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogii acestora, indicare a sursei de procurare a acestor substanțe, la

divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârșirea infracțiunii, la indicarea

mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracțiune. Nu

poate fi considerată predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogii acestora ridicarea acestora la reținerea persoanei, precum și la

efectuarea acțiunilor de urmărire penală pentru depistarea și ridicarea lor.”

Totodată, analizând materialele cauzei, instanța de apel a stabilit că

potrivit declarațiilor martorilor Rău Mihail și XXXXX, care la data infracțiunii se

aflau în serviciu de patrulare, au observat două persoane care aveau un

comportament neadecvat, pe care ulterior i-au condus pentru identificare la

Inspectoratul de poliție Centru, mun. Chișinău, și care s-au adeverit a fi Secrieru

Alexandru și XXXXX XXXXX. În incinta IP Centru, Secrieru Alexandru, fiind

condus în camera de acțiuni, a predat benevol un pachețel de polietilenă în are

se afla o substanță de culoare albă sub formă de praf.

Astfel, instanța de apel a conchis, că inculpatul Secrieru Alexandru a

predat pachețelul doar în incinta Inspectoratului de poliție Centru, mun.

Chișinău, în camera de acțiuni, după ce colaboratorii de patrulare l-au reținut

pentru a stabili identitatea cestuia, aducându-l la inspectorat.

4

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a stabilit că în privința

inculpatului Secrieru Alexandru nu sunt aplicabile prevederile art. 217 alin. (5)

Cod penal, iar acesta nu poate fi liberat de răspundere penală, în situația în care,

Secrieru Alexandru a predat substanțele narcotice doar după ce a fost reținut

de colaboratorii de poliție și adus în incinta Inspectoratului de poliție.

Instanța de apel a subliniat că circumstanțele invocate de instanța de fond

la aplicarea art. 217 alin. (5) Cod penal, nu pot justifica liberarea de pedeapsă a

inculpatului, deoarece prima instanță nemotivat și incorect a ajuns la concluzia

că în privința inculpatului pot fi aplicabile prevederile art. 217 alin. (5) Cod

penal.

În acest sens instanța de apel a reiterat că inculpatul Secrieru Alexandru

a fost stopat de către colaboratorii de poliție din cauza comportamentului

suspect, fiind condus la Inspectoratul de poliție, pentru documentare. Numai

ulterior documentării, fiindu-i solicitat să scoată tot ce avea asupra sa, în

posesia acestuia au fost depistate substanțele narcotice, or, Secrieru Alexandru

nu a predat benevol substanțele narcotice, ci ulterior, după ce a fost

deconspirat, a predat obiectele ce le avea asupra sa, inclusiv și un pachețel de

tip zip-lock, în care se afla o substanță solidă cristalină, de culoare albă, care,

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din

XXXXXsubstanța solidă cristalină de culoare albă reprezintă PVP, care se

atribuie la categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri medicale,

situație care, raportată la prevederile legale expuse supra, nu poate fi

considerată predare benevolă a substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor, deoarece ridicarea acestora a avut loc la reținerea inculpatului.

Urmare a celor menționate instanța de apel a considerat necesar de a

aplica în privința lui Secrieru Alexandru, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pedeapsa penală

conform sancțiunii normei de drept incriminate, în conformitate cu prevederile

art. 61, 75 Cod penal, menționând că corectarea inculpatului Secrieru

Alexandru, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către

acesta a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea

societății.

Sub acest aspect, instanța de apel a indicat, că scopul prestabilit al legii

penale privind reeducarea inculpatului Secrieru Alexandru nu va fi atins prin

liberarea acestuia de răspundere penală, or, recunoașterea vinovăției și căința

sinceră nu conving instanța de apel că acesta a conștientizat pericolul real al

acțiunilor comise, singura pedeapsă ce va duce la corectarea reeducarea

inculpatului, este stabilirea pedepsei penale, potrivit sancțiunii normei penale

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care prevede pedeapsa sub

formă de închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar

persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 6000 la 10000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

sau cu lichidarea persoanei juridice.

5

Instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Secrieru Alexandru a menționat că a ținut cont de

prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, Cod penal, ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin

prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului, care

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare și nu se află la evidența

medicului narcolog.

În contextul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în

privința inculpatului Secrieru Alexandru, s-a identificat contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii și căința sinceră.

Instanța de apel a notat că nu poate fi reținută în calitate de circumstanță

atenuantă - recunoașterea vinei de către inculpat, or, recunoașterea vinovăției

atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură

penală și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută

de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar semna că, aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică, însă acest fapt nu afectează

legalitatea sentinței la capitolul numirii pedepsei penale.

În calitate de circumstanță agravantă, potrivit art. 77 Cod penal, instanța

de apel a stabilit săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai

fost condamnată pentru infracțiuni similare.

Stabilind pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și

a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, instanța de apel a considerat că în raport cu fapta comisă, pericolul

social al faptei, corijarea și reeducarea lui Secrieru Alexandru, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate de

circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora, pe un termen

de 5 ani.

Totodată, instanța de apel, ghidându-se de principiul echității pedepsei

penale, a apreciat ca fiind irațională executarea pedepsei cu închisoare de către

Secrieru Alexandru și în temeiul art. 90 Cod penal, a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei. În acest sens instanța de apel a ajuns la

concluzia că inculpatul Secrieru Alexandru poate fi reeducat fără a fi izolat de

societate, or, suspendarea condiționată a executării pedepsei, corespunde

scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale, prin urmare,

termenul pentru care va fi suspendată executarea pedepsei de 2 ani, este un

termen justificat și corespunzător pentru ca inculpatul să se corijeze și ca pe

viitor să nu comită fapte infracționale.

Instanța de apel a subliniat și faptul că dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei este o măsură legală și temeinică, aplicată în

corespundere deplină cu condițiile stabilite la art. 90 Cod penal și care în esență

6

oferă un sistem de garanții sub aspectul eficienței și poartă o severitate

accentuată de natură să exprime un tratament adecvat inculpatului Secrieru

Alexandru și să garanteze socializarea sa viitoare pozitivă, scopul pedepsei

fiind atins și fără condamnarea dânsului la o pedeapsă privativă de libertate,

menționând că în Rezoluția Consiliului Europei nr. 65/1 și în Recomandarea

Consiliului Europei nr. 99/22 s-a invocat „principiul proporționalității”, textele

evocate consacrând ideea potrivit căreia sancțiunea cu închisoarea constituie

ultimul resort din punct de vedere al corecției penale.

4.3. În continuare, instanța de apel a considerat că, apelul acuzatorului

de stat privind încasarea din contul inculpatului Secrieru Alexandru a

cheltuielilor judiciare în sumă de 1857 lei, pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5652 din 23.10.2017 în sumă de 1680 lei și

cheltuieli pentru examinare medicală privind constatarea stării de ebrietate și

naturii ei, în sumă de 177 lei, urmează a fi respins ca nefondat, or, acestea sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea cumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Obligația pozitivă a statului, în sensul art. 6 par. 2 a CEDO, prin intermediul

organelor de urmărire penală și procuraturii de a demonstra în sensul art. 24,

56 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită în sensul

art. 96-97 Cod de procedură penală sarcina rogațiunii, persoana acuzată de un

delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de

procedură penală, fiind liberată de obligația de a-și demonstra nevinovăția.

Referitor la cheltuielile privind efectuarea expertizei, instanța de apel a

reținut dispoziția art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărei,

expertiza se dispune în cazurile în are pentru constatarea, clarificarea sau

evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza

penală, sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei (...), de către

organul de urmărire penală, procuror (...), la caz fiind cele judiciare și raportului

de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5652 din 23.10.2017, precum și

examinării medicale privind constatarea stării de ebrietate și naturii ei, în

vederea depistării infractorului și încadrării juridice corecte a acțiunilor

criminale, care în sensul art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sunt

obligatorii.

Dispozițiile alin. (3) art. 75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, nr. 68 din 14.04.2016, expres stabilind, că „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz ordonatorul

expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-5652 din 23.10.2017 în sumă de 1680 lei și cheltuieli pentru

examinare medicală privind constatarea stării de ebrietate și naturii ei, în sumă

de 177 lei, a fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2), 7) Cod de procedură

7

penală în calitate de probe, fiind puse la baza acuzării inculpatului Secrieru

Alexandru, instanța de apel a considerat că costul cheltuielilor judiciare

urmează să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele

alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

instanței de apel cu recurs ordinar, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod

de procedură penală, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței primei

instanțe.

5.1. În argumentarea recursului ordinar partea apărării a menționat că:

- judecarea cauzei penale a avut loc pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală și în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală;

- inculpatul Secrieru Alexandru, în cadrul ședinței de judecată a

recunoscut vinovăția și a confirmat declarațiile precum că, la XXXXX, în jurul

orei 17 și 15 mm., în timp ce se afla în num. Chișinău, la intersecția străzilor

XXXXX cu XXXXX, a fost observat de către colaboratorii de poliție, fiind condus

în incinta Inspectoratului de poliție Centru al DP mun. Chișinău, unde a predat

benevol substanța pe care o deținea;

- inculpatul Secrieru Alexandru corect a fost liberat de răspundere penală

în legătură cu contribuirea activă la descoperirea infracțiunii imputate, reieșind

din faptul că a predat benevol substanța stupefiantă. Poziția instanței de apel în

privința acestui fapt se combate prin întregul material administrat în cadrul

urmăririi penale și cercetat în ședință de judecată;

- fiind audiați în cadrul urmăririi penale, colaboratorii de poliție XXXXX și

XXXXX au indicat, în esență, că s-au apropiat de inculpat din motiv că acesta

avea un comportament suspect, și fiind condus la IP Centru pentru identificare,

acesta a predat benevol un pachețel de polietilenă;

- însăși acuzatorul de stat a reținut în actul de învinuire și rechizitoriu că,

pachețelul de tip zip-lock a fost predat benevol de inculpatul Secrieru

Alexandru, or, după prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu;

- condițiile legale care ar face inaplicabilă instituția liberării de

răspundere renală nu sunt prezente, or, acuzatorul de stat nu a prezentat probe

care ar dovedi că substanța stupefiantă a fost depistată și ridicată în cadrul

acțiunilor de urmărire penală pentru depistarea și ridicarea ei. Din contra, așa

cum s-a menționat de către acuzatorul de stat în actul de învinuire și

rechizitoriu și cum reiese din coroborarea întregului material probatoriu,

colaboratorii de poliție XXXXX și XXXXX nu erau implicați în careva acțiuni de

urmărire penală în vederea depistării și ridicării drogurilor, etnobotanicilor

sau analogilor acestora. La fel, în ce privește cea dea doua condiție, instanța

accentuează că la XXXXX, inculpatul Secrieru Alexandru nu a fost reținut, or, un

proces-verbal în acest sens la materialele dosarului lipsește. În aceste condiții,

excepția definită de prevederile art. 217 alin. (5) Codul penal, nu este aplicabilă

8

cazului dat, întrucât inculpatul a fost condus la IP Centru pentru identificare,

unde și a predat benevol substanța stupefiantă;

- principiul legalității consfințit de Codul penal, interzice interpretarea

extensivă defavorabilă a normelor penale, iar după prevederile art. 3 alin. (2)

Cod penal, interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii

penale sunt interzise, iar în speță, instanța de apel nu a atras atenția cuvenită

principiului legalității.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă drept temeiuri

pct. 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că o

hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

7.1. Cu referire la temeiul invocat de avocatul Mihalachi Cristina în baza

pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit atestă că, o

astfel de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, concluzia instanței de

apel privind stabilirea vinovăției inculpatului Secrieru Alexandru în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, este legală și întemeiată, concluzie pe care

instanța de recurs o însușește și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare.

Mai mult ca atât, recursul nu conține o motivare în baza cărei norme

urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului decât cele incriminate conform

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, respectiv în situația în care inculpatul a

recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, Colegiul lărgit nu întrevede eroarea de drept

prevăzută de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

7.2. Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal lărgit, și argumentele

recurentului privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite

inculpatului sub aspectul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

9

Astfel, Colegiul lărgit relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

Cu referire la acest argument, Colegiul lărgit constată, că acesta nu

conține indicarea unor concrete erori de drept, iar împrejurările menționate

în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, denotă că a constatat și a

apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61,

75, 90 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal lărgit atestă, că potrivit deciziei instanței de apel, inculpatul a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita

activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor

acestora, pe termen de 5 (cinci) ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare pentru perioada de

probațiune de 2 (doi) ani.

Colegiul penal lărgit subliniază că sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 1 la 6 ani. Așadar, instanța de

recurs constată că, pedeapsa individualizată de către instanța de apel,

10

corespunde principiului proporționalității și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Astfel, instanța de apel corect a reținut și faptul, că inculpatul întrunește

condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii, reținând că, inculpatul a recunoscut vinovăția prin

conștientizarea pericolului faptei comise, care la moment nu prezintă pericol

social, asigurând că, pe viitor nu va mai admite încălcări de lege, căința sinceră,

comportarea inculpatului după consumarea infracțiunii, lipsa antecedentelor

penale la momentul comiterii infracțiunii, cât și comiterea infracțiunii în

perioada minoratului.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată, că

argumentele recursului privind lipsa de motivare a concluziilor instanței de

apel privind individualizarea pedepsei stabilite inculpatului sunt

neîntemeiate, deoarece concluziile instanței de apel în acest sens sunt corecte

și pe larg motivate, iar pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele

prevăzute de legea penală, fiind individualizată cu respectarea exigențelor

legii.

Mai mult ca atât, Colegiul penal subliniază că, potrivit practicii judiciare

constante, instanțele judecătorești sunt singure în măsură să determine

măsura de pedeapsă și durata acesteia precum și modul de executare al

pedepsei, ținând cont de prevederile legale în acest sens și de circumstanțele

cauzei.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, deoarece la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, considerente din care

Colegiul penal lărgit conchide că, recursul ordinar declarat de avocatul

Mihalachi Cristina în numele inculpatului Secrieru Alexandru, urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

11

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Mihalachi Cristina în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui Secrieru Alexandru XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12