1ra-2050/2019 — art. 187 alin. 2 lit. b, d, e, f CP

1ra-2050/2019 — art. 187 alin. 2 lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2050/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Bălți din 31 iulie 2019, în cauza penală în

privința lui

Cebotari Păun xxxxx, născut la

xxxxx, originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.12.2018-21.12.2018;

Instanța de apel: 20.02.2019-31.07.2019;

Instanța de recurs: 09.09.2019-04.12.2019.

A C O N S T A T A T:

21 decembrie 2018, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Cebotari Păun a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal,

la 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, 240 ore muncă neremunerată în folosul

comunității stabilite prin încheierea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din

01 noiembrie 2018 au fost înlocuite cu 60 zile închisoare, iar în temeiul art. 85

alin. (1) Cod penal, prin cumularea pedepselor nominalizate, lui Cebotari Păun i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

ani 6 (șase) luni.

În temeiul art. 901 Cod penal, executarea pedepsei în partea de 1 (unu) an

9 (nouă) luni a fost dispusă în penitenciar de tip semiînchis, iar executarea

celeilalte părți din pedeapsă - 1 (unu) an 9 (nouă) luni, a fost suspendată

condiționat, cu aplicarea restricțiilor prevăzute la art. 90 alin. (6) Cod penal.

1

Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul Anghel Denis, însă în

privința acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Botezatu Evghenia a fost

admisă integral, fiind dispusă încasarea în beneficiul acesteia, în mod solidar, din

contul inculpaților Cebotari Păun și Anghel Denis a sumei de 4450 (patru mii patru

sute cincizeci) lei.

Cebotari Păun având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, prin

înțelegere prealabilă și împreună cu Anghel Denis, la data de 23 noiembrie 2018,

în jurul orei 01:00, a pătruns în ograda Evgheniei Botezatu, anul nașterii xxxxx,

situată în xxxxx, unde ultimul a deconectat curentul electric de la contor, iar

Cebotari Păun firul de la telefonia fixă, apoi prin acces liber au pătruns în saraiul

locativ, prin forțarea ușii de acces la camera dormitor, unde Cebotari Păun

aplicând violență fizică față de Botezatu Evghenia, a apucat-o strâns de gât cu

mâinile și a cerut banii, ultima le-a dat bani în sumă de 4450 lei, în numerar cu

nominalul de 50, 100, 200 și 500 lei, astfel cauzându-i părții vătămate Botezatu

Evghenia un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4450 lei.

solicitând repunerea în termenul de apel, deoarece la ședințele de judecată nu a

participat și nici la pronunțarea hotărârii, primind ulterior la cerere copia

sentinței.

În motivarea apelului a indicat, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, dispozitivul este unul neclar și deoarece s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, consideră că această sentință

urmează a fi casată parțial.

A mai invocat, că instanța de fond a omis să se expună privitor la pedeapsa

cu amendă prevăzută la acest articol, că Cebotari Păun nu este la prima abatere,

iar faptul cum ei au procedat și ulterior nici nu și-au cerut scuze, fără a întreprinde

nici careva acțiuni în vederea reparării prejudiciului, implică necesitatea aplicării

unei pedepse mai aspre.

A solicitat excluderea suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea.

Ulterior, a mai depus o cerere pe numele acuzării în care a solicitat

reîncadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 188 alin. (2) b), d), f) Cod penal.

solicitat repunerea în termen a apelului declarat de către partea vătămată,

Botezatu Evghenia cu admiterea acestuia și celui suplimentar. Solicită casarea

sentinței, în latura stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei soluții noi prin care, Cebotari Păun să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, în coroborare cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare cu amendă în

mărime de 850 unități convențional, iar în temeiul art. 87 alin. (1) Cod penal, de

înlocuit pedeapsa de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității aplicată

în baza încheierii Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 01 noiembrie 2018 cu

60 zile închisoare. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul total al pedepselor

2

numite, de stabilit pedeapsă definitivă 5 ani închisoare cu amendă în mărime de

850 unități convenționale.

În susținerea cerințelor formulate procurorul a menționat, că prima instanță

corect a stabilit împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, însă pedeapsa stabilită

inculpatului Cebotari Păun este vădit neproporțională celor comise și urmărilor

produse, cu abateri de la criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 Cod penal și art. 61 Cod penal, or, pedeapsa stabilită indică la

ineficiența legii penale în raport cu restabilirea echității sociale, corectarea

condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, ceea ce ar conduce, în final, la neatingerea

scopului pedepsei penale.

Totodată, acuzarea a ținut să menționeze, că circumstanțele reținute de

către prima instanță precum, că inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de

fapta comisă, au avut un comportament loial în instanță, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, astfel că instanța de judecată acelorași circumstanțe

le-a acordat o dublă valență juridică neținând cont de faptul examinării cauzei

penale în baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

În concluzie consideră, că inculpatul Cebotari Păun se va corija doar prin

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare cu executare.

fost admise apelurile, casată sentința în latura stabilirii pedepsei cu pronunțarea

în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Cebotari Păun, recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d),

e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4

(patru) ani, fără amendă.

În temeiul art. 85 alin. (1) și 87 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa aplicată prin respectiva decizie a fost adăugată pedeapsa stabilită prin

încheierea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 01 noiembrie 2018, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru)

ani 1 (una) lună, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței referitor la acțiunea civilă și cheltuieli judiciare,

au fost menținute.

5.1. Cu referire la cererea de apel înaintată de către partea vătămată,

Botezatu Evghenia, instanța de apel a considerat-o depusă în termen, reținând în

acest sens că partea vătămată Botezatu Evghenia nu a fost citată și nu a participat

la examinarea prezentei cauze în fond, nefiind prezentă nici la pronunțarea

sentinței, aceasta fiindu-i expediată prin poștă abia la 23 ianuarie 2019 (f.d. 190),

dar dovada recepționării sentinței la o dată anumită lipsește.

5.2. Admițând apelurile, instanța de apel a reținut că prima instanță corect

a concluzionat despre necesitatea aplicării în privința inculpatului Cebotari Păun

a pedepsei sub formă de închisoare, însă eronat a concluzionat că în condițiile

speței este oportună suspendarea condiționată parțială a executării acesteia pe o

perioadă de probațiune, neluând în considerare și neapreciind în mod cuvenit

3

împrejurările cazului ce se referă la fapta infracțională, personalitatea inculpatului

și urmările prejudiciabile ale acțiunilor. Ca rezultat, instanța a încălcat principiile

individualizării pedepsei penale, or, prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei, chiar și parțiale, nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei penale indicate

de către legislator la art. 61 Cod penal.

Având în susținere prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a

reținut că Cebotari Păun a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii de jaf

calificat, comisă de două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață și cu cauzarea de daune considerabile, care

este o infracțiune gravă, comisă cu intenție și care în calitate de pedeapsă prevede

doar închisoare, cu sau fără amendă.

De asemenea fapta a fost comisă în privința unei părți vătămate de o vârstă

înaintată (a.n. xxxxx), inculpații tăind firele, au deconectat energia electrică și

telefonia fixă, iar ulterior intrând prin forțarea ușii au apucat partea vătămată de

gât, cerându-i bani.

A fost reținut și faptul, că ulterior comiterii faptei, inculpații nici nu au

încercat să-și ceară scuze sau să repare prejudiciul cauzat, având din spusele

acestora, la moment pe rol spre examinare încă o cauză penală de jaf calificat.

Instanța de apel a reținut, că Cebotari Păun nu este la prima abatere de la

legislația penală, or, prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din

10 martie 2017, acesta a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar prin încheierea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din

01 noiembrie 2018, condamnatului Cebotari Păun i-a fost înlocuită partea

neexecutată din pedeapsa stabilită cu o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240 ore.

Astfel, Cebotari Păun a comis fapte infracționale cu un grad prejudiciabil

sporit, fiind evident că acesta urmează să ispășească real pedeapsa închisorii,

categoria acestei pedepse fiind în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și

personalitatea acestuia, care nu este angajat în câmpul muncii, nu are careva

persoane la întreținere și se caracterizează din punct de vedere negativ, nu a luat

o atitudine corespunzătoare postinfracțională, ne întreprinzând careva acțiuni de

reparare a prejudiciului cauzat sau măcar de a-și cere scuze de la partea vătămată,

care este în etate.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe cu

privire la oportunitatea aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, din motiv că

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează

pozitiv, a avut un comportament loial în instanță, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, or, recunoașterea vinei și căința sinceră, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, precum și comportamentul în instanță, care de altfel,

n-a fost menținut și în instanța de apel de către Anghel Denis, a fost luat în

considerație la aplicarea pedepsei prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală.

4

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea comisă instanța de apel a luat în

considerație, că inculpatul s-a căit sincer în cele săvârșite, a recunoscut vina și la

solicitarea lor examinarea cauzei a avut loc în procedura simplificată, prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, fapt ce determină micșorarea cu 1/3 a

limitelor pedepsei sub formă de închisoare, totodată a considerat oportun de a nu

aplica nici pedeapsa cu amenda, reieșind din considerentul că acesta are o stare

materială precară, nefiind angajat în câmpul muncii.

Instanța de apel a mai reținut și faptul, că inculpatul Cebotari Păun anterior

a fost condamnat și că nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog.

Astfel, instanța de apel a conchis, că în speță va fi justificată aplicarea față de

Cebotari Păun a pedepsei sub formă de închisoare cu executarea reală a acesteia,

apreciind respectiva pedeapsă ca fiind unica ce ar putea să atingă scopurile expuse

de legislator în art. 61 Cod penal.

de apel cu recurs ordinar, iar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă dezacordul cu pedeapsa stabilită de către

instanța de apel, considerând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră.

Evidențiază apărarea că cauza respectivă a fost examinată în instanța de

fond în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Ținând cont de persoana celui vinovat, de faptul că Cebotari Păun a

recunoscut integral fapta incriminată, s-a căit sincer de cele comise, consideră că

nu este rațional ca acesta să fie izolat de societate pe un termen așa de mare.

Astfel, invocă faptul că instanța de apel nu a luat în vedere la emiterea

deciziei, circumstanțele enumerate mai sus, nici faptul că în prezent acesta are

vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani, care este o circumstanță excepțională.

Mai mult, instanța de apel eronat a repus în termen cererea de apel depusă

de către partea vătămată Botezatu Evghenia. Instanța de apel la emiterea deciziei

nu a luat în vedere faptul că au trecut mai mult de 15 zile de la data începerii

executării pedepsei, dar totuși a repus în termen apelul respectiv.

Ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea

temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării

infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății

față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii încălcate, consideră

apărarea că corectarea inculpatului ar fi posibilă cu aplicarea art. 901 Cod penal, și

anume suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii.

recurs, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Astfel procurorul a invocat că, instanța de apel just a ajuns la concluzia

casării sentinței cu condamnarea inculpatului, Cebotari Păun, în baza legii

enunțate la o pedeapsă de 4 ani, iar în temeiul art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1)

Cod penal, definitiv la 4 ani și 1 lună închisoare, or această soluție a fost reținută

5

în strictă conformitate cu prevederile art. art. 61, 75, 76, 77, 85, 87 Cod penal și cu

respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod penal.

Mai remarcă partea acuzării în referință faptul că instanța de apel casând

sentința, deplin și-a argumentat soluția în sensul pedepsei stabilite, a ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acestuia, de personalitatea lui, de circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, rezultă că apărarea invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei penale stabilite

inculpatului Cebotari Păun, făcând referire în acest sens la erorile de drept

prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, instanța de recurs atestă că de fapt, apărarea critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume la capitolul individualizării

pedepsei penale, argumente care se subscriu temeiului de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

6

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră greșită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei de către

instanța de apel și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care

inculpatului Cebotari Păun, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani și 1

lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, argumentele recursului se axează pe dezacordul cu pedeapsa mai

aspră stabilită de către instanța de apel, apărarea pledând în continuare pentru

menținerea soluției primei instanțe, care la capitolul individualizării pedepsei i-a

stabilit lui Cebotari Păun în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal,

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, iar conform art. 901 Cod penal, executarea

pedepsei în partea de 1 an 9 luni a fost dispusă în penitenciar de tip semiînchis, iar

executarea celeilalte părți din pedeapsă - 1 an 9 luni, a fost suspendată condiționat,

cu aplicarea restricțiilor prevăzute la art. 90 alin. (6) Cod penal.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată

la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

7

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a statuat

asupra faptului că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 901 Cod penal.

Or, circumstanțele cauzei denotă că deși inculpatul a recunoscut vina și s-a

căit sincer de cele comise, totuși instanța de recurs reține că fapta a fost comisă de

două persoane, cu intenție, prin pătrunderea în încăpere și cu aplicarea violenței

fizice nepericuloase pentru viață, față de o persoană cu o vârstă înaintată, cu scopul

de a sustrage o sumă de bani.

Totodată, în opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a notat că

inculpatul nu este la prima abatere fiind anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 10 martie 2017 (f.d. 53-60 vol.I) și prin

sentința Judecătoriei Dondușeni din 04 iulie 2016 (f.d. 61-63 vol.I), mai mult, în

privința acestuia pe rolul instanțelor de judecată se află în examinare încă o cauză

penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele apărării cu privire la faptul că instanța

de apel nu a reținut drept circumstanță atenuantă vârsta inculpatului care este

cuprinsă între 18 ani și 21 ani, ori având în vedere circumstanțele nominalizate,

precum și faptul că inculpatul a comis o infracțiune cu un grad prejudiciabil sporit,

de personalitatea inculpatului, care nu este pentru prima dată tras la răspundere

penală, precum și de atitudinea acestuia, care nici până în prezent nu și-a cerut

scuze de la partea vătămată, mai are și alte cauze penale pe rol, se caracterizează

negativ, nu este angajat în câmpul muncii, nu a întreprins careva acțiuni în vederea

reparării prejudiciului cauzat, instanța de apel corect a ajuns la concluzia, luând în

considerație și recunoașterea vinei de către inculpat, că Cebotari Păun urmează să

execute întreaga pedeapsă cu închisoarea în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la cele invocate de către recurent referitor la faptul că instanța

de apel ilegal a repus în termen apelul declarat de către partea vătămată, instanța

de recurs reține că potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul

la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost

informat despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai

târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

8

Astfel în urma verificării materialelor cauzei nu s-au depistat careva acte

confirmative care ar demonstra faptul că partea vătămată a fost prezentă la

ședințele de judecată sau că a primit copia sentinței, la fel nu este dovadă că

inculpatul a reparat prejudiciul cauzat în urma infracțiunii comise, prin urmare

fiind lipsite de suport probator alegațiile recurentului cu privire la ilegalitatea

repunerii în termen a apelului părții vătămate.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont de

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și

întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin

stabilirea față de inculpat a pedepsei cu închisoare, pe care ultimul o va executa în

instituția penitenciară de tip semiînchis.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 7, 61, 75, Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Bălți din

31 iulie 2019, în cauza penală în privința lui Cebotari Păun xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

9