1ra-2177/19 — art. 187 alin. 2, lit. d, f, 186 alin. 2 lit. c, d, 192-1 alin. 1 CP

1ra-2177/19 — art. 187 alin. 2, lit. d, f, 186 alin. 2 lit. c, d, 192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2177/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocata Tatiana Gorea în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală

privind-o pe

BOICENCO Vladimir XXXXX, născută la 05

noiembrie 1984, domiciliată în mun. Chișinău, str.

Șciusev 1, ap. 4 „B”.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2017 – 07.05.2018;

Instanța de apel: 25.10.2018 – 05.12.2018;

Instanța de recurs: 15.10.2019 – 04.12.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

încetat procesul penal intentat în privința lui Boicenco Vladimir în baza art. 186 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal, din motivul împăcării părților.

Prin aceiași sentință Boicenco Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) și f), art. 1921 alin. (1) și art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa prin prisma art. art. 34 alin.(2) lit. b),

72 și 82 Cod penal, după cum urmează:

- în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal - 5 ani închisoare fără amendă;

- în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal - 1 an 1 lună închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - 1 an 6 luni închisoare.

Conform prevederilor alin. (l) art. 84 Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe termen de 6 (șase) ani 6 (șase) luni fără amendă, cu executarea pedepsei

în penitenciar tip semiînchis.

1

Vladimir, la 18.06.2014, aproximativ la ora 14:00, aflîndu-se în apropierea casei de

locuit din XXXXX prin forțarea geamului unghiular a pătruns în automobilul de

model "Mercedes Sprinter 412 D" n/î XXXXX, de unde a sustras un GPS navigator

de model "Rosh" la preț de 1300 lei, un pulover la preț de 500 lei, o trusă medicală

auto la preț de 300 lei și o legătură de chei, cauzînd astfel, părții vătămate Erezanu

Tudor un prejudiciu material considerabil în sumă lă 1200 lei. Tot atunci, Boicenco

Vladimir, în pofida faptului că a fost observat de partea vătămată T. Erezanu și

conștientizând că este văzut și urmărit de către ultimul, cu bunurile sustrase a fugit din

automobil în curtea casei unde locuiește, pe adresa XXXXX, unde ulterior, a fost

reținut de către colaboratorii de poliție.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Boicenco Vladimir a comis jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu pătrundere în loc pentru

depozitare și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Cod penal.

Tot el, Boicenco Vladimir la 26 aprilie 2015 în perioada de timp de la ora 12:00

pînă la 13:00 min, aflându-se pe XXXXX, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altor persoane, prin forțarea ușii a pătruns în automobilul de model

"Wolksfagen T4" cu n/î XXXXX, de unde în mod tainic a sustras, o auto-magnitolă

de model "Sony" la prețul de 1800 lei; o geantă din piele artificială la prețul de 200 lei,

în care se afla pașaportul seria și nr. XXXXX pe numele lui Robu Nicolai, certificatul

de înmatriculare nr. XXXXX al automobilului, pașaportul sanitar veterinar pentru

mijloacele de transport destinate transportării mărfurilor supuse controlului sanitar

veterinar nr. XXXXX, buletinul de identitate seria și nr. XXXXX pe numele lui Guțu

Igor, o scurtă bărbătească la prețul de 800 lei, în buzunarul căruia se afla buletinul de

identitate pe numele lui Robu Nicolai, cardul '"Petrom" și bani în sumă de 2000 lei,

după ce, cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i cet.

Robu Nicolai un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 4800

lei.

Tot el, la 27 aprilie 2015, în perioada de timp de la ora 17:00 pînă la 19:00,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altor persoane, prin înșelăciune a

pătruns în apartamentul nr. 6 din XXXXX și, folosindu-se de neatenția cet. Balanețchi

Victor, tainic a sustras un notebook de model „HP 625" la prețul de 4000 lei, o mașină

electrică de bărbierit de model "Vitek" la prețul de 500 lei, un ceas de mână de culoare

neagră cu curelușă de metal la prețul de 100 lei, un telefon mobil de model "Nokia" la

prețul de 200 lei, în care era activa cartela SIM cu nr. XXXXX la prețul de 50 lei și un

radiou de culoare neagră la prețul de 50 lei, după ce cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzându-i cet. Balanețchi Victor un prejudiciu material în

proporții considerabile în sumă totală 4900 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Boicenco Vladimir a comis furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu pătrundere în locuință și în alt

loc pentru depozitare și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică

2

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Tot Boicenco Vladimir, la 28 octombrie 2015, aproximativ ora 03:00 min.,

urmărind scopul răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, folosindu-se de

faptul lăsării fără supraveghere de către Leorda O., pe adresa XXXXX, a

autoturismului marca „Dacia Logan", XXXXX, cu n/î XXXXX, ce aparține SRL

„Platinum Lider" și transmis în folosință acestuia, utilizând cheile de la autoturismul în

cauză, luate de la Leorda Oleg fără acordul acestuia, a pătruns în salonul

autoturismului menționat și pornind motorul, în perioada de timp ora 03:00 min. -

18.00 min., s-a deplasat cu autoturismul în cauză în raza mun. Chișinău, ulterior

abandonîndu-1 pe XXXXX.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Boicenco Vladimir a comis răpirea

mijlocului de transport fără scop de însușire, adică infracțiunea prevăzută de art. 1921

alin. (1) Cod penal.

Tot el, continuându-și activitatea infracțională, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în autoturismul răpit, marca „Dacia

Logan. n/î XXXXX, la 28 octombrie 2015, aproximativ ora 04.00 min., în momentul

în care a parcat automobilul răpit pe str. XXXXX, a sustras din automobil aparatul de

casă de marca „Elitax", model TA-100 MOL, în valoare de 3000 lei, ce aparține SRL

„Platinum Lider", cu cauzarea acesteia a unei daune în proporții considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Boicenco Vladimir a comis furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

către avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Boicenco Vladimir să fie achitat pe capătul de

învinuire prevăzut de art. 187 alin. (2) lit. f), 186 alin.(2) și art. 1921 alin. (1) Cod

penal, să fie aplicată pedeapsa pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2), lit. d) Cod penal sub limita minimă.

În motivarea apelului autorul a indicat că:

- instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate de apărare și le-a

respins ca nefondate. Au rămas neclarificate și neexaminate circumstanțe, care ar

influența sentința primei instanțe - nu au fost examinate pe deplin probele care sunt în

dosar, nu a fost verificată și apreciată versiunea apărării. Din mai multe versiuni a fost

examinată cu preferință numai una singura, și anume versiunea acuzării;

- referitor la învinuirea lui Boicenco Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2), lit. d), f) Cod penal, în instanța de judecată partea vătămată a

declarat că prejudiciul cauzat nu este considerabil pentru el, dauna materială i-a fost

restituită pe deplin;

- martorul Leorda Oleg a declarat în instanța de judecată că el i-a dat personal

cheile de la automobil, și s-a refuzat de declarațiile date la urmărirea penală, din motiv

că a fost bătut de proprietarul automobilului taxi, și nu a avut ieșire decât să scrie

plîngere din numele său pe Boicenco Vladimir. Declarațiile date Leorda Oleg le-a dat

3

sub jurământ, la fel și ținând cont de principiul nemijlocirii examinării probelor de

instanța de judecată, consideră că acestea sunt veridice. Mai mult ca atît, înainte de a

schimba declarațiile în instanța de judecată martorul a fost preîntâmpinat de

răspunderea penală pentru darea declarațiilor false;

- referitor la sustragerea aparatului de casă de marca „Elitax” din automobilul

marca "Dacia Logan", n/î XXXXX, partea vătămată Paraschiv Dorin nu a prezentat

instanței de judecată nici document contabil că există în proprietatea firmei de taxi

aparatul de casă, din care să fie clar văzut la ce preț a fost cumpărat.

- la materialele cauzei este anexat certificatul medical din 24.11.14, prin care se

constată că Boicenco Vladimir suferă de o boală gravă, și anume HIV (SIDA), hepatita

cronică și conform art. 78, alin. (5) Cod penal, dacă există circumstanțe atenuante

excepționale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art. 79 Cod penal.

3.1. Nefiind deacord cu sentința a declarat apeluri prin care a solicitat casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe toate capetele de

învinuire, or să fie aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de fond incorect a stabilit precum că el nu este căsători și nu are copii

la întreținere, or, el este căsătorit, are la întreținere un copil minor și are loc permanent

de trai;

- instanța de fond a pus la baza învinuirii probe bazate numai pe presupuneri, fără

a efectua o confruntare între declarațiile inculpatului și ale martorilor;

- instanța de fond, cunoscând faptul că el nu cunoaște limba de stat, i-a încălcat

acestuia drepturile prevăzute de art.16, 17, 19, 20, 24 și 25 Cod de procedură penală;

- organul de urmărire penală, cât și instanța de fond erau obligate să i-a în

considerare încheierea Judecătoriei Rezina prin care el a fost eliberat de executarea

pedepsei din motiv că este bolnav de o boală foarte gravă;

- instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art.95 Cod

penal, prin care el a fost eliberat de executarea pedepsei, prin urmare instanța de fond

nu era în drept să aplice pedeapsa conform art.34, 82 și 84 Cod penal, deoarece art.95

Cod penal 1-a eliberat de răspunderea pe care o poartă;

- referitor la învinuirea adusă conform art.1921 alin.(l) Cod penal și art.186 alin. 2

lit. d) Cod penal pe faptul furtului aparatului de casă, el nu este de acord, deoarece nu a

comis aceste fapte, mai mult acest fapt este confirmat și de martorul Leorga Oleg.

2018, apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate, cu menținerea fără

modificări a sentinței contestate.

indubitabil vina inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. d) și f) Cod penal, după indicii calificativi - jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu pătrundere în loc pentru depozitare și cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, după

indicicalificativi - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

4

pătrundere alt loc pentru depozitare și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

art. 1921 alin. (1) Cod penal, după indici calificativi răpirea mijlocului de transport

fără scop de însușire, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după indici calificativi furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii

penale.

Colegiul penal al instanței de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, și 1e-

a considerat ca fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa

penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, iar vinovăția acestuia a fost

dovedită pe deplin și s-a confirmat prin ansamblul de probe administrate și cercetate în

ședința instanței de apel.

Referitor la agravanta prevăzută la art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, instanța de

apel a precizat că, conform art.126 alin.(3) din Codul penal, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege

-gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Acționarea în mod

deschis este făcută cu bună-știință de făptuitor.

Argumentul apărătorului că suma de 1200 lei nu este un prejudiciu material

considerabil pentru partea vătămată, instanța de apel l-a considerat ca fiind

neîntemeiat, or, în instanța de fond, fiind audiată partea vătămată, ea a declarat că în

acea perioadă avea un salariu de 2300 lei, iar soția lui avea un salariu de 3000 lei și

avea la întreținere doi copii minori. Prin urmare, faptul că în ședința de judecată partea

vătămată a menționat că la acel moment pentru el acea sumă nu era considerabilă,

instanța de apel nu a luat în considerare deoarece fiind audiat în cadrul urmăriri penale

partea vătămată a menționat că prejudiciul cauzat este unul considerabil. Astfel

instanța de apel a conchs că partea vătămată în ședința de judecată a avut scopul de a

ameliora situația inculpatului.

Colegiul penal al instanței de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile

reprezentantului părții vătămate Paraschiv Dorin și ale martorului Cruglicov Alexandr,

concomitent, care au fost consecvente pe tot parcursul efectuării urmăririi penale și în

cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ, astfel în conformitate cu

prevederile art. 27 Cod de procedură penală, verificând probele administrate prin

prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, adică din punct de vedere a

admisibilității lor, contrar opiniei apărării, instanța de apel le-a aprecit ca fiind

pertinente, concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să

indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar fi determinat neadmiterea lor.

Astfel, argumentele apărării sub acest aspect au fost respinse ca declarative.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului și a martorului Leorda Oleg pe episodul răpirii automobilului și a

5

sustragerii aparatului de casă, dat fiind faptul că ele contravin probelor administrate,

declarațiilor făcute de martorul Leorda Oleg la organul de urmărire penală, în timpul

confruntării cu inculpatul, la care a participat și apărătorul inculpatului. Afirmația

martorului în ședința de judecată precum că la organele de anchetă a făcut astfel de

declarații pe motive că a fost bătut, amenințat de proprietarul automobilului și alte

persoane chiar la poliție, nu au fost confirmate prin nimic, ultimul nedepunând în acest

sens nici o plângere în organele competente.

Astfel, instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului a fost confirmată fără

nici un dubiu, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta a considerat-o ca o metodă

de apărare și un mijloc de eschivare de la răspundere penală, întrucât afirmațiile lui nu

au fost probate.

Mai mult, instanța de apel, verificând ansamblul de probe ce au fost administrate

în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură la acumularea probelor, sau încălcări ale drepturilor și intereselor

inculpatului.

Colegiul penal al instanței de apel a menționat că motivarea hotărârii este un

proces de analiză sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza

de față.

Referitor la pedeapsă instanța de apel a specificat prevederile alin.(2) al art.61

Cod penal, conform cărora pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate. Colegiul penal al instanței de apel a menționat că,

pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum, și de alte persoane. Ori,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Referitor la argumentele invocate, precum că inculpatul Boicenco Vladimir

suferă de o boală infecțioasă și are nevoie de îngrijiri medicale permanente, instanța de

apel a reținut, că lui Boicenco Vladimir în conformitate cu prevede art. 230 Cod de

executare, îi este garantat dreptul la asistență medicală, or persoana condamnată la

pedeapsa închisorii beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și de medicamente

în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în

conformitate cu legislația în vigoare.

6

La fel, instanța de apel a menționat că Boicenco Vladimir în conformitate cu

prevederile art. 231 alin. (3) Cod de executare, având nevoie de un tratament medical

specializat, este în drept să solicite transferarea neîntârziată în instituțiile medicale

specializate ale Departamentului instituțiilor penitenciare, sau în spitalele Ministerului

Sănătății, deci, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului Boicenco Vladimir a

ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal alin. (1).

în intereselenumele inculpatului, a atacat-o cu recurs nemotivat la 06.02.2019,

solicitând casarea cu adoptarea unei noi hotărârii.

6.1. A fost înaintat la 26.02.2019 recurs ordinar, din partea avocatului Gorea

Tatiana în numele inculpatului, solicitând casarea cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri.

În recurs, recurenta menționează că:

- învinuirea lui Boicenco Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2), lit. d) Cod penal nu a fost dovedită de procurorul în instanța de fond și

anume, ce prevede calificarea infracțiunii;

- nu a fost dovedită componența infracțiunii, și anume latura obiectivă a răpirii

mijlocului de transport, ceea ce presupune că Boicenco Vladimir este posibil să fie

achitat pe acest capăt de acuzare. Mai mult ca atât, termenul de prescripție de tragere

la răspundere penală pe art. 1921 alin. (1) CP a expirat în luna octombrie 2018;

- în instanța de fond a fost examinat procesul verbal de ridicare din 05.11.2015,

conform căruia de la Paraschiv Dorin a fost ridicat aparatul de casă de model „Elitax

TA 100 MDL”. Dar nu a fost ridicat aparatul de la Boicenco Vladimir, mai mult partea

vătămată nu a prezentat raportul financiar al firmei pentru a demonstra caracter

considerabil al daunei materiale. Prin urmare, nu este probat că aparatul de casă a fost

instalat în automobil, la Boicenco Vladimir nu a fost găsit acest aparat de casă, nici nu

a fost probat faptul că inculpatul a avut scopul de a-l înstrăina pentru a se îmbogăți.

- la materialele cauzei este anexat certificatul medical din 24.11.14 prin care se

constată la Boicenco Vladimir suferă de o boala gravă, și anume HIV (SIDA), hepatita

cronică. Conform art. 79, alin. (1) al Codului penal, dacă există circumstanțe atenuante

excepționale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art. 79. Instanța de fond

și de apel nu au motivat, din ce cauză circumstanțele atenuante, nu au fost luate în

considerație, încălcînd prin urmare principiul umanismului.

- instanța de apel nu s-a expus asupra celor invocate de apărător, indicînd în

decizie că apărătorul a cerut admiterea cererii de apel. Instanța de apel a refuzat, prin

tăcere să se pronunțe asupra motivelor esențiale invocate în instanța de apel declarate

de partea apărării și de inculpat, astfel adoptînd o decizie nemotivată ceea ce constituie

la fel, un viciu fundamental.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocatei

Gorea T. în numele inculpatului menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

7

părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

8.1. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în

baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de

art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatei.

În recursul nemotivat din 06.02.2019, transmis prin Oficiul poștal la 04.02.2019,

se constată că recurenta-avocată critică hotărârea adoptată de instanța de apel și

pledează pentru achitarea inculpatului, însă în motivarea cerințelor din recurs nu aduce

careva argumente temeinice în vederea susținerii acestei poziții.

Mai mult, Colegiul penal notează că, recurenta a omis să formuleze careva critici

plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar la descrierea

succintă și vădit necoerentă a bazei factologice, care nu contribuie în vreun mod la

suplinirea cererii cu circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi preluată spre examinare

în fond de către instanța de recurs.

Respectiv, Colegiul penal ține să noteze că, de principiu, instanța de recurs preia

spre examinare doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu

arătarea legăturii cauzale dintre eroare de drept pretins că a fost admisă de instanța

inferioară și circumstanța de fapt a cauzei căreia aceasta se circumscrie.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul penal evidențiază că, invocarea formală

a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate

face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente ce

ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează

întreg procesul penal. Astfel, Colegiul penal statuează asupra soluției de

inadmisibilitate a recursului declarat de apărătorul inculpatului, deoarece acesta nu

întrunește condițiile legale de conținut.

8.2. Potrivit dispoziției art. 422 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În corespundere cu art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

8

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În conformitate cu art.

231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în

calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, în cadrul

examinării admisibilității în principiu a recursului declarat împotriva deciziei instanței

de apel, instanța de recurs urmează să verifice inclusiv și chestiunea dacă recursul este

înaintat în termenul prevăzut de lege, iar în cazul în care acesta este declarat peste

termen, va decide inadmisibilitatea recursului depus.

În această consecutivitate se atestă că, decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău este adoptată pe data de 05 decembrie 2018 și pronunțată pe 04 ianuarie

februarie 2019.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs

ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală, nu a

fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de avocat abia la 26 februarie

2019 (f.d.46-51,Vol-V), prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus

peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră,

că recursul ordinar declarat de avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatul Boicenco

Vladimir, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră necesar de a respinge

recursurile declarate ca fiind inadmisibile, primul recurs din 06.02.2019 nu

îndeplinește cerințele de conținut, iar al doilea, din 26.02.2019 declarat peste termen.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarat de avocata Tatiana Gorea în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 decembrie 2018, în cauza penală privind-ul pe Boicenco Vladimir, deoarece

recursul declarat la 06.02.2019 nu îndeplinește cerințele de conținut iar recursul din

26.02.2019 este depus peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9