1ra-1418/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1418/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1418/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Jelamschi Eugenia în numele inculpatului Condur Alexei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Condur Alexei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Condur Alexei a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Meleca Anastasia, în cadrul

procesului penal, privind repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial, cu încasarea

de la inculpatul Condur Alexei, în beneficul lui Meleca Anastasia a sumei de 200.000 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ ora 11:15, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor

pct.14 lit.a) din Regulamentul circulației rutiere, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

deplasându-se pe traseul Dubăsari-Chișinău, cu automobilul „XXXXX”, n/î XXXXX, în

direcția or. Dubăsari, în apropiere de s. Coșnița, r-nul Dubăsari, în preajma stației Peco de

alimentare cu gaze, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și a pierdut controlul

asupra mijlocului de transport, deplasându-se de pe banda de deplasarea spre acostamentul

din stânga al traseului, unde a tamponat pietonul Meleca Constantin, născut la 17.02.1989,

1

care în urma impactului a decedat pe loc.

În aceste împrejurări, Condur A. a încălcat prevederile Regulamentului circulației

rutiere și anume, pct.10.1 lit.b), pct.14 lit.a), pct.45.1, 46, care statuează că persoana care

conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele Regulamentului,

precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum;

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat s-au într-o

stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere; conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de dexteritatea în

conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului

și particularitățile încărcăturii, situația rutieră; conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta

siguranța traficului sau chiar să oprească.

Potrivit rezultatului testării alcoolscopice, la Condur A. s-a stabilit concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,86 mg/l.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai aspră, privativă de libertate, fiind admisă integral acțiunea civilă

înaintată.

Apelanta a invocat că termenul închisorii de doar 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis, este o pedeapsă nejustificat de blândă.

Instanța neîntemeiat a admis doar parțial pretențiile morale, dispunând încasarea sumei

de 200.000 lei, pe când inculpatul i-a cauzat un prejudiciu moral enorm, exprimat prin

puternice suferințe psihice, stres și retrăiri sufletești legate de pierderea soțului, astfel că

suma solicitată în mărime de 300.000 lei, ar constitui o recompensă rezonabilă și echitabilă

pentru suferințele psihice pe care le-a suportat și le suportă în continuare.

3.1. A declarat apel și inculpatul, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie suspendată condiționat pedeapsa aplicată,

pe un termen de probațiune.

Apelantul a indicat că instanța, neaplicând dispozițiile art. 90 Cod penal, nu a respectat

principiul proporționalității, ignorându-se circumstanțele atenuante, că nu are antecedente

penale, pentru prima dată este în conflict cu legea, regretă cele întâmplate, că după

producerea accidentului rutier, a acordat victimei primul ajutor, a recunoscut vina, a

colaborat cu organul de urmărire penală, nu a părăsit locul accidentului rutier și este de

acord să achite prejudiciul moral succesorului părții vătămate în mărime de 200.000 lei, că

are loc permanent de trai și de lucru, de unde are mulțumiri și diplome de onoare.

La fel, perioada în care s-a aflat în arest preventiv, fiind izolat de societate, a fost

suficientă pentru a-și da seama de gravitatea faptei comise.

3.2. La 23 iunie 2018, avocata Eugenia Jelamschi în numele inculpatului, a declarat apel

suplimentar, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului, în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.

2

385 alin. (5) Cod de procedură penală, să-i fie redusă pedeapsa până la 2 ani și 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani. De asemenea, să fie dispusă spre încasare de

la inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate prejudiciul moral în mărime de

100.000 lei.

Apelantul a invocat că, deși instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă în limitele legii,

nu a ținut cont de prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și nu a dispus

reducerea pedepsei, pentru constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din CEDO.

La stabilirea pedepsei, s-a ignorat că inculpatul a fost reținut de către organul de

urmărire penală la 03.02.2018, ulterior a fost arestat și s-a aflat în arest până la 02.05.2018,

când a fost pronunțată sentința. În perioada deținerii, inculpatul s-a aflat în Penitenciarul

nr.13, Chișinău, unde condițiile de detenție sunt inumane și degradante, fiind contrare

prevederilor art. 225 alin. (4) Cod de executare, deoarece el s-a deținut în celula nr.143, cu

suprafața de 21 m2, în care se dețineau 6 persoane, fiecărei persoane revenindu-i câte 3,5

m2 de spațiu locativ, pe când acesta nu poate fi mai mic de 4 m2.

Din declarațiile inculpatului, cât și a persoanelor deținute Samson N., Apetrei A.,

Ghirișan V., Bulbocan G. și Ciudin A., se atestă faptul că celulele sunt suprapopulate,

saltelele uzate, lipsesc spații pentru fumat, din care motiv deținuții sunt nevoiți să fumeze

în interior, starea igienică este nesatisfăcătoare, blocul sanitar este situat lângă paturile de

dormit și masa folosită pentru a mânca, nefiind izolat de restul celulei, lipsește sistemul de

ventilare, pereții sunt acoperiți cu mucegai din cauza umedității ridicate, lengeria se

schimba prin intermediul rudelor, sunt nevoiți să usuce hainele în celulă. În instituția dată

nu se acordă asistență medicală corespunzătoare, deși există personal medical, capacitatea

acestuia este limitată din lipsa aparatelor medicale de investigație și a medicamentelor.

Art. 3 al Convenției consfințește una din valorile fundamentale ale societății

democratice. Acesta interzice, în termeni absoluți, tortura și tratamentele sau pedepsele

inumane ori degradante indiferent de circumstanțele și comportamentul victimei. Articolul

dat, cere statului să asigure ca persoana să fie deținută în condiții care sunt compatibile cu

respectarea demnității sale umane, ca modul și metoda de executare a pedepsei să nu

cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul de

suferință inerent detenției și, având în vedere exigențele detenției, sănătatea și integritatea

persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea asistenței medicale

necesare.

La caz, se constată încălcarea condițiilor de detenție ale inculpatului și prin prisma

rapoartelor Comitetului European pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau pedepselor

inumane sau degradante, care efectuează periodic vizite de documentare în centrele de

detenție din R. Moldova, întocmesc rapoarte și recomandări.

Aceste încălcări conduc la remediul național prin reducerea pedepsei inculpatului din

pedeapsa principală, eroare gravă de fapt, care nu a fost luată în considerație de prima

instanță.

Avocata a menționat că prejudiciul moral încasat, în sumă de 200.000 lei, este unul

exagerat de mare, or, practica judiciară constantă a Curții Supreme de Justiție, în hotărârile

3

sale irevocabile, stabilește prejudicii morale pe acest gen de infracțiuni în mărime de până

la 100.000 lei.

Mai mult, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța nu a ținut cont de

posibilitățile materiale reale ale inculpatului și de faptul că însuși condamnarea lui

constituie pentru succesorul părții vătămate o satisfacție morală.

apelurile declarate de succesorul părții vătămate, Meleca A., și de inculpatul Condur A. au

fost respinse ca nefondate și menținută fără modificări sentința atacată.

Instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de fond

a ținut cont de prevederile art. 75, 76, 77 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, de gradul de pericol social al faptei comise, care face parte din categoria celor

grave, ce reprezintă un pericol social sporit, că a fost comisă în stare de ebrietate, de

persoana acestuia, de circumstanțele atenuante și agravante, inclusiv de limitele de

pedeapsă redusă pentru infracțiunea dată de la 2 ani 8 luni la 5 ani 4 luni, astfel că pedeapsa

numită de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, este una conformă scopului pedepsei penale îndreptate spre restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Alegațiile apărării referitor la reducerea termenului de pedeapsă inculpatului prin

prisma prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate, deoarece

nu au fost prezentate probe în vederea constatării încălcării drepturilor privind condițiile

de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Certificatul cu nr.7/c-354/18 din 06.07.2018, eliberat de Penitenciarul nr.13-Chișinău,

nu reflectă prezența per persoană în celulele care s-a deținut inculpatul și nici condițiile de

detenție.

Sunt irelevante și declarațiile persoanelor, care s-au aflat în celulele în care s-a deținut

inculpatul, la care a făcut referire partea apărării, deoarece acestea nu au fost autentificate

după conținut și conțin declarații absolut identice, trezind dubii în privința existenței

obiective a faptelor descrise.

Criticele asupra cuantumului prejudiciului moral încasat de prima instanță de la

inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate, nu sunt plauzibile.

Or, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, ținând

cont de circumstanțele constatate în ședință, de gradul de vinovăție al făptuitorului,

prejudiciul cauzat prin infracțiune și de măsura în care compensarea poate aduce

satisfacerea efectivă, stabilind faptul că partea vătămată are dreptul la repararea

prejudiciului moral, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu

se ajunge la o îmbogățire fără just temei, având ca punct de reper practica Curții Europene,

se constată că prima instanță întemeiat a concluzionat că suma de 200.000 lei este o

despăgubire echitabilă pentru daune morale cauzate succesorului părții vătămate, Meleca

A.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului, în

4

baza art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 385 alin. (5) Cod penal, să-i fie redusă

pedeapsa până la 2 ani și 5 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, fiind încasat

de la inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate prejudiciul moral în mărime de

100.000 lei.

Recurenta a indicat, că instanța de apel în termeni generali și fără o motivare logică a

respins solicitarea aplicării dispozițiilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și

declarațiile persoanelor care se aflau în celulă cu inculpatul, au fost prezentate instanței în

original și nu era necesar să fie autentificate, iar faptul că au un conținut identic, relevă

faptul că persoanele se dețineau în aceleași condiții.

Mai mult, potrivit art. 4732 alin. (2) Cod de procedură penală, constatarea condițiilor

de detenție se vor efectua inclusiv prin intermediul explicațiilor/declarațiilor altor

condamnați sau preveniți.

Constatarea instanței de apel că există dubii în privința faptelor descrise în declarații,

precum că deținerea în detenție ar fi contrar prevederilor art. 3 CEDO, este incorectă de

rând ce art. 10 alin. (31) Cod de procedură penală indică expres că sarcina probațiunii

neaplicării torturii altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine

autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui

organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțământul său tacit.

Astfel, odată ce apărarea a invocat deținerea inculpatului în condiții contrare

prevederilor art. 3 CEDO, instanța era obligată să analizeze minuțios aceste afirmații și să

ofere niște răspunsuri legale, pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil în sensul art.

6§1 din Convenție, fiindcă sarcina probațiunii neaplicării tratamentelor inumane și

degradante nici nu revenea apărării.

Totodată, conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două

zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

La stabilirea pedepsei inculpatului, s-a ignorat că inculpatul a fost reținut de către

organul de urmărire penală la 03.02.2018, ulterior a fost arestat și s-a aflat în arest până la

11.09.2018. În perioada deținerii sale inculpatul s-a aflat în Penitenciarul nr.13, Chișinău,

unde condițiile de detenție sunt inumane și degradante, fiind contrare prevederilor art. 225

alin. (4) Cod de executare, deoarece inculpatul s-a deținut în celula nr.143, cu suprafața de

21 m2, în care se dețineau 6 persoane, fiecărei persoane revenindu-i câte 3,5 m2 de spațiu

locativ, pe când acesta nu poate fi mai mic de 4 m2.

Din declarațiile inculpatului, și a persoanelor deținute Samson N., Apetrei A., Ghirișan

V., Bulbocan G. și Ciudin A., se atestă faptul că celulele sunt suprapopulate, saltelele erau

uzate, lipsesc spații pentru fumat, din care motiv deținuții erau nevoiți să fumeze în

interiorul acestora, starea igienică este nesatisfăcătoare, blocul sanitar este situat lângă

paturile de dormit și masa folosită pentru a mânca, nefiind izolat de restul celulei, lipsește

sistemul de ventilare, pereții sunt acoperiți cu mucegai din cauza umedității ridicate,

lengeria se schimba prin intermediul rudelor, sunt nevoiți să usuce hainele în celulă. În

5

instituția dată nu se acordă asistență medicală corespunzătoare, deși există personal

medical, capacitatea acestuia este limitată din lipsa aparatelor medicale de investigație și a

medicamentelor.

Art. 3 al Convenției consfințește una din valorile fundamentale ale societății

democratice. Acesta interzice, în termini absoluți, tortura și tratamentele sau pedepsele

inumane ori degradante indiferent de circumstanțe și comportamentul victimei. Articolul

dat, cere statului să asigure ca persoana să fie deținută în condiții care sunt compatibile cu

respectarea demnității sale umane, ca modul și metoda de executare a pedepsei să nu

cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul de

suferință inerent detenției și, având în vedere exigențele detenției, sănătatea și integritatea

persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea asistenței medicale

necesare.

Astfel, la caz, se constată încălcarea condițiilor de detenție ale inculpatului, Condur A.,

așa că prin prisma rapoartelor Comitetului European pentru prevenirea torturii și

tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, care efectuează periodic vizite de

documentare în centrele de detenție din R. Moldova și întocmesc rapoarte și recomandări,

conduc la remediul național prin reducerea pedepsei inculpatului din pedeapsa principală,

eroare gravă de fapt, care nu a fost luată în considerație de instanța de apel, prin prisma

art.385 alin.(5) Cod de procedură penală.

În partea ce ține de respingerea cerințelor de a micșora cuantumul prejudiciului moral

dispus spre încasare în beneficiul succesorului părții vătămate, instanța de apel evaziv a

explicat faptul prim prisma practicii Curții Europene, că suma dată este o despăgubire

echitabilă pentru daune morale cauzate succesorului părții vătămate.

Or, practica judiciară constantă a Curții Supreme de Justiție, în hotărârile sale

irevocabile, stabilește prejudicii morale pe acest gen de infracțiuni în mărime de până la

100000 lei.

Mai mult, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța nu a ținut cont de

posibilitățile materiale reale ale inculpatului și de faptul că însuși condamnarea acestuia

constituie pentru succesorul părții vătămate Meleca A. o satisfacție morală.

2019 a fost admis recursul declarat de avocatul Jelamschi Eugenia, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018 în partea privind

respingerea apelului declarat de inculpatul Condur Alexei și nepronunțarea asupra apelului

suplimentar declarat de avocatul Jelamschi Eugenia și a fost dispusă rejudecarea cauzei, în

partea vizată, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest decizia

instanței de apel a fost menținută.

6.1. În motivarea soluției sale instanța de recurs ordinar a menționat că instanța de apel

nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate la art. 414, 417 Cod de procedură penală,

deoarece conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie): a)

nu s-a pronunțat în niciun fel, în descriptiv, asupra apelul suplimentar declarat la

23.06.2018 de către avocata Eugenia Jelamschi, lipsind cu desăvârșire în dispozitiv soluția

față de acest apel.

Or, potrivit jurisprudenței naționale, dacă instanța de apel a judecat apelurile declarate

6

de mai multe părți, în dispozitiv trebuie să se expună concluzia concretă asupra fiecăruia.

Omiterea expunerii concluziei respective se consideră nerezolvarea fondului apelului

(Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, pct. 24.);

b) concluziile instanței că: „Alegațiile apărării referitor la reducerea termenului de

pedeapsă inculpatului prin prisma prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

sunt neîntemeiate, deoarece nu au fost prezentate probe în vederea constatării încălcării

drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția”, contravin

prevederilor art. 385 alin. (5), 10 alin. (31) și 29 alin. (4) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea

pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv. Sarcina probațiunii neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude,

inumane sau degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de

libertate, plasată la dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia. În cazul în care

părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova

prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997, instanțele de judecată au

obligația să se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de

apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 78, 79, 87, v.1, raportul

de expertiză medico-legală nr.201816C0020 din 26.02.2018.

Instanța de recurs ordinar a menționat că circumstanțele expuse atestă în mod lucid că

instanța apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul de pe rol este întemeiat.

respinse ca nefondate cererile de apel declarate de către inculpatul Condur Alexei și apelul

suplimentar declarat de către avocatul Jelamschi Eugenia în numele inculpatului Condur

Alexei și cererea de apel declarată de către Meleca Anastasia – succesoarea victimei

Meleca Constantin, și menținută sentința fără modificări.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit corect

că, inculpatul Condur Alexei este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(4) Cod penal, după semnele calificative „încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate”.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal a constatat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul Condur Alexei a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de

art.264 alin.(4) Cod penal, împrejurări constatate din totalitatea probelor acumulate la

7

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, motiv pentru care, vinovăția inculpatului

Condur Alexei nici nu a fost contestată, fiind contestată doar individualizarea și mărimea

pedepsei, considerente pentru care, Colegiul s-a expus referitor la aceste aspecte.

În ceea ce privește cererea de apel inițială declarată de către inculpatul Condur Alexei

și apelul suplimentar declarat de către avocatul Jelamschi Eugenia în interesele inculpatului

Condur Alexei, Colegiul penal a considerat neîntemeiată cerința inculpatului privind

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința sa, iar pedeapsa stabilită de către prima

instanță inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal,

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, este una

rezonabilă și echitabilă.

În acest sens, Colegiul penal a reținut că, în speță, în rezultatul comiterii infracțiunii, a

decedat pietonul Meleca Constantin, deși inculpatul avea obligația de a manifesta prudență

sporită la trafic, iar stabilirea unei pedepse prea blânde nu va asigura realizarea scopului

legii penale, având în vedere că inculpatul este vinovat de comiterea unei infracțiuni grave,

comise în stare de ebrietate, prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal și anume încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

comisă în stare de ebrietate, încălcare care a provocat decesul lui Meleca Constantin, fapt

care a avut loc din cauza nerespectării și încălcării de către inculpat a prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere.

Instanța de apel a menționat că Condur Alexei se caracterizează pozitiv la locul de trai,

este căsătorit, și-a recunoscut vina integral, se căiește de cele comise, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru.

Circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, iar recunoașterea vinovăției

nu constituie o circumstanță atenuantă, deoarece inculpatul a beneficiat de privilegiile

acordate de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În speță, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal în

redacția în vigoare la data comiterii acesteia, se prevede pedeapsa principală cu închisoare

de la 4 la 8 ani.

Totodată, prin prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, noile limite ale

pedepsei cu închisoarea sunt de la 2 ani și 8 luni la 5 ani și 4 luni.

În concluzie, având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont că

inculpatul și-a recunoscut vina integral, iar cauza a fost examinată în ordinea stabilită de

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante

și agravante, dar și ținând cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, din

imprudență, dar în stare de ebrietate, în rezultatul căreia a decedat o persoană, și dat fiind

că la materialele dosarului nu sunt probe care să ateste că executarea pedepsei cu

închisoarea nu va asigura realizarea scopului legii penale, Colegiul penal a considerat că

prima instanță a conchis corect de a-i aplica lui Condur Alexei, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu ispășirea

8

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, instanța de apel fiind convinsă că pedeapsa aplicată

inculpatului va contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume - corectarea și

reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni pe viitor.

În ceea ce privește cerința părții apărării invocată în apelul inițial, suplimentar și

concretizat cu privire la reducerea termenului de pedeapsă inculpatului prin prisma

prevederilor art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, până la 2 ani și 4 luni de închisoare,

Colegiul penal a considerat că, aceasta este neîntemeiată.

Astfel, pentru susținerea cerinței, partea apărării a prezentat următoarele argumente: -

inculpatul a fost deținut în condiții inumane și degradante în celula nr.143 cu suprafața de

21 m2, în care se dețineau 6 persoane, fiecărei persoane revenindu-i câte 3,5 m de spațiu

locativ, pe când acesta nu poate fi mai mic de 4 m2; certificatul nr.7/c-354/18 din

06.07.2018, eliberat de Penitenciarul nr.13 - Chișinău; declarațiile inculpatului și ale

persoanelor care s-au aflat în celulele în care s-a deținut inculpatul - Samson N., Apetrei

A., Ghirișan V., Bulbocan G. și Ciudin A., conform cărora, celulele sunt suprapopulate,

saltelele erau uzate, lipsesc spații pentru fumat, din care motiv deținuții erau nevoiți să

fumeze în interiorul acestora, starea igienică este nesatisfăcătoare, blocul sanitar este situat

lângă paturile de dormit și masa folosită pentru a mânca, nefiind izolat de restul celulei,

lipsește sistemul de ventilare, pereții sunt acoperiți cu mucegai din cauza umidității

ridicate, lenjeria se schimba prin intermediul rudelor, sunt nevoiți să usuce hainele în

celulă; nu se acordă asistență medicală corespunzătoare, deși există personal medical,

capacitatea acestuia este limitată din lipsa aparatelor medicale de investigație și a

medicamentelor.

Art.3 CEDO prevede următoarele: „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor

sau tratamentelor inumane ori degradant.”

Conform prevederilor art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul constatării

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în

felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

Reieșind din materialele prezentate, Colegiul penal atestă lipsa dovezilor că, inculpatul

ar fi depus vreo plângere în fața administrației penitenciarului cu privire la remedierea

condițiilor de detenție și pretinsa lipsă a tratamentului medical.

Totodată, în această privință, inculpatul s-a folosit de mecanismul plângerii pe care îl

are la dispoziție - art.385 alin.(5) Cod de procedură penală.

După examinarea probelor din dosar, instanța de apel nu poate stabili cu certitudine

câte persoane erau în celulele în care s-a deținut inculpatul și nici condițiile de detenție.

Colegiul a reținut că, inculpatul are dreptul să ceară o altă părere medicală în spitale

civile, ceea ce i-ar fi permis să aducă dovezi obiective pentru a-și susține plângerea referitor

la pretinsa lipsă a tratamentului medical. Nu există nicio precizare în dosar cum că, o

asemenea cerere a inculpatului ar fi fost refuzată de conducerea

penitenciarului.

9

Colegiul a considerat, în concluzie că, simplul fapt că, instanța respinge cererea

inculpatului, nu face ca soluția prevăzută de art.385 alin.(5) Cod de procedură penală să fie

ineficientă, nici nu justifică omisiunea inculpatului de a folosi o asemenea acțiune pentru

a aduce în atenția autorităților orice plângeri concrete și justificate privind condițiile de

detenție.

Realizând o evaluare generală a situației prin judecarea argumentelor părții apărării și

a propriilor constatări, Curtea concluzionează că, inculpatul nu a justificat

satisfăcător existența condițiilor de detenție inumane și degradante, ca acestea să fie

în măsură să se concluzioneze că acestea au fost cauzate de fapte care pot fi imputate

autorităților în temeiul art. 3 CEDO.

Inculpatul nu a dovedit în vreun fel existența condițiilor inumane de detenție și nu a

dat detalii concrete despre cum s-a deteriorat sănătatea sa din cauza condițiilor de detenție.

În afară de aceasta, nu există probe că inculpatul a depus plângeri concrete la administrația

penitenciarului în această privință. Inculpatul nu a dovedit alegația sa cu privire la lipsa

îngrijirilor medicale în detenție și nu a prezentat nicio probă care să demonstreze că starea

sa ar fi necesitat alte îngrijiri medicale specifice și pe care el nu le-ar fi primit.

Colegiul penal a mai reținut și faptul că, la 29.11.2018, Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Legea nr.272 pentru modificarea unor acte legislative (Legea nr. 272),

care, printre altele, a substituit unele prevederi din Legea nr. 163 și Codul de procedură

penală. La 12.12.2018 Legea nr. 272 a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. În particular, ea a modificat o parte din prevederile Legii nr. 163 cu referire la

remediul preventiv și compensatoriu.

În particular, în Codul de procedură penală au fost introduse noi reglementări -

art.art.4732 - 4734, care reglementează „plângerea împotriva administrației instituției

penitenciare referitoare la condițiile de detenție care afectează grav drepturile

condamnatului sau ale prevenitului”, și începând cu 01.01.2019, inculpatul poate face uz

de remediul prevăzut de legea respectivă pentru a denunța condițiile în care a fost deținut

în situația în care va acumula probe suficiente referitoare la condițiile inadecvate de

detentie.

În ceea ce privește argumentul părții apărării precum că, prejudiciul moral în mărime

de 200 000 de lei este exagerat, Colegiul a reiterat că, potrivit art.1423 alin.(l) Cod civil,

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată

în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor fizice sau psihice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție

a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate.

Instanța de apel a menționat că succesoarei victimei cu certitudine i-au fost provocate

suferințe fizice și psihice, or aceasta și-a pierdut soțul, iar o astfel de concluzie se impune

în raport cu fapta ilicită comisă de către inculpat, vinovăția acestuia și raportul cauzal între

fapta comisă și prejudiciul provocat, iar suma de 200 000 de lei este una rezonabilă și

proporțională dacă e să fie raportată la suferințele care i-au fost cauzate succesoarei

victimei, care este soția decedatului și raportată la satisfacția echitabilă pe care acesta o

primește de la condamnarea inculpatului.

10

Cu referire la apelul declarat de către succesorul părții vătămate, Meleca Anastasia,

aceasta a solicitat, în primul rând, ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră,

privativă de libertate.

Acest aspect a fost elucidat cu ocazia examinării apelurilor declarate de către partea

apărării, instanța de apel constatând că inculpatul și-a recunoscut vina integral, iar cauza a

fost examinată în ordinea stabilită de art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lipsesc

circumstanțe atenuante și agravante, infracțiunea comisă este una gravă, din imprudență,

comisă în stare de ebrietate, în rezultatul căreia a decedat o persoană, concluzia fiind că la

materialele dosarului nu sunt probe care să ateste că executarea pedepsei cu închisoarea pe

un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani - nu va asigura realizarea scopului legii penale.

Concomitent, în contextul cererii de apel declarate, Colegiul a menționat că, pentru a-

și atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau

vindicativă, în sens că, aceasta nu trebuie privită ca prețul pe care trebuie să-l plătească

persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea

faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei,

urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă

răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății.

De asemenea, în apelul declarat, succesorul părții vătămate, Meleca Anastasia a

solicitat să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată.

În acest sens, Colegiul nu a negat faptul că, Anastasiei Meleca i-au fost cauzate

suferințe psihice prin decesul soțului, iar durerea provocată de această pierdere nu poate fi

evaluată în bani. Totodată, instanța de apel a considerat că, suma de 200 000 de lei încasată

de la inculpat cu titlu de prejudiciu moral este în măsură să compenseze parțial suferințele

morale provocate, de rând cu satisfacția adusă de condamnarea inculpatului, iar încasarea

sumei de 500 000 de lei ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.

2019 de către avocatul Jelamschi Eugenia în numele inculpatului Condur Alexei, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 15) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în

partea stabilirii pedepsei lui Condur A. și în partea mărimii acțiunii civile admise în

procesul penal.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat motive similare ca și în cererea de

apel (pct. 3.2. din prezenta decizie) și cererea de recurs (pct. 5 din prezenta decizie) depuse

anterior, invocînd suplimentar că :

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare

la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Mai solicită recurentul pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează: lui Condur

Alexei, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

11

penal și pedepsit în baza acestei legi la 3 (trei) ani închisoare în penitenciar de tip deschis

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, în

conformitate cu prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, de constatat

încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție ale lui Condur Alexei, prevăzute de art.

3 CEDO și de redus din pedeapsa stabilită, termenul închisorii de 8 (opt) luni, și de stabilit

lui Condur Alexei pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 4 (patru)

luni, în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 (patru) ani. Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate

Meleca Anastasia, în cadrul procesului penal, privind repararea prejudiciului moral de

admis parțial, cu încasarea de la Condur Alexei, în beneficiul lui Meleca Anastasia, a sumei

de 100 000 (una sută mii) lei.

ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, din motiv că instanța de apel just a

ajuns la concluzia menținerii sentinței instanței de fond în partea pedepsei, care corect a

aplicat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, reieșind din temeiurile stipulate de acest articol, iar potrivit pct. 6) și 15) al

normei vizate, aceste temeiuri de casare pot fi aplicate când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; sau instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz,

a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză.

Din conținutul recursului rezultă că partea apărării este de acord cu starea de fapt

12

stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Condur Alexei, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, și critică decizia instanței de apel, în partea aplicării pedepsei, în latura

civilă și în partea ce ține de neaplicarea prevederilor art.385 alin. (5) Cod de procedură

penală și neîndeplinirea indicațiilor instanței de recurs, la rejudecare, care sunt obligatorii

în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului.

Instanța de recurs ordinar, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că instanța, la examinarea apelurilor în partea menționată, nu a

respectat întru totul prevederile art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit constată că, la rejudecarea apelurilor, instanța de apel nu s-a

pronunțat argumentat asupra motivului invocat de către partea apărării și nu a dat

deplină eficiență prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, nemotivându-și

suficient soluția în acest sens.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, la cazul din speța dată se reține că,

instanța de apel a repetat aceleași erori pentru care decizia instanței de apel din 11

septembrie 2018 a fost casată și anume concluziile instanței că „instanța de apel nu poate

stabili cu certitudine cîte persoane erau în celulele în care s-a deținut inculpatul și nici

condițiile de detenție. Inculpatul nu a justificat satisfăcător existența condițiilor de

detenție inumane și degradante. Inculpatul nu a dovedit în vreun fel existența condițiilor

inumane de detenție și nu a dat detalii concrete despre cum s-a deteriorat sănătatea sa

din cauza condițiilor de detenție. În afară de aceasta, nu există probe că inculpatul a

depus plângeri concrete la administrația penitenciarului în această privință. Inculpatul

nu a dovedit alegația sa cu privire la lipsa îngrijirilor medicale în detenție și nu a

prezentat nicio probă care să demonstreze că starea sa ar fi necesitat alte îngrijiri

medicale specifice și pe care el nu le-ar fi primit”, contravin prevederilor art., art. 385

alin. (5), 10 alin. (31) și 29 alin. (4) Cod de procedură penală, care prescriu expres că în

cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în

felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Sarcina probațiunii

neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi

revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la

dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia. În cazul în care părțile invocă

încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea

Parlamentului nr.l298-XII din 24 iulie 1997, instanțele de judecată au obligația să se

pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel în termeni generali și fără o motivare

logică a respins solicitarea avocatului Jelamschi Eugenia de a aplica prevederile art. 385

alin. (5) Cod de procedură penală. Au rămas fără răspuns argumentele apărării, nu s-a dat

13

apreciere conform art.101 Cod procedură penală declarațiilor persoanelor care se aflau în

celulă cu inculpatul Condur Alexei.

Mai mult ca atât potrivit prevederilor art. 4732 alin. (2) Cod de procedură penală,

constatarea condițiilor de detenție se efectuează inclusiv prin intermediul

explicațiilor/declarațiilor altor condamnați sau preveniți.

De asemenea instanța de apel a indicat că există dubii în privința faptelor descrise în

declarații precum că deținerea în detenție ar fi contrar prevederilor art. 3 din CEDO.

Însă, art.10 alin. (31) Cod de procedură penală, indică expres sarcina probațiunii

neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi

revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la

dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțămîntul

său tacit.

De asemenea art.29 alin.(4) Cod de procedură penală, prevede că în cazul în care

părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova

prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997, instanțele de judecată au

obligația să se pronunțe motivat, în hotărîrile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, odată ce apărarea a invocat deținerea lui Condur Alexei în condiții contrare

prevederilor art. 3 din CEDO, instanța de judecată era obligată să analizeze minuțios aceste

afirmații, cu oferirea unor răspunsuri legale, pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil

în sensul art. 6 §1 din Convenție, cu atât mai mult sarcina probațiunii neaplicării

tratamentelor inumane și degradante nici nu revenea apărării.

La caz, Colegiul penal lărgit menționează că art. 385 Cod de procedură penală,

prevede chestiunile pe care trebuie să le soluționeze instanța de judecată la adoptarea

sentinței.

Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de aceste prevederi ale legii, astfel,

argumentele apărării în această parte sunt întemeiate și urmează a fi admise, or acestea se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) și 15) Cod de procedură penală.

La fel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a ignorat indicațiile

stipulate de instanța ierarhic superioară către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către

avocata Jelamschi Eugenia în numele inculpatului, în prezenta speță, fiind casată decizia

instanței de apel, în partea privind respingerea apelului declarat de inculpatul Condur

Alexei și nepronunțarea asupra apelului suplimentar declarat de avocata Jelamschi

Eugenia, cu dispunerea rejudecării cauzei, în partea vizată, de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată. La adoptarea soluției sale Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție a indicat explicit că: „La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină

cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată. În rest, decizia atacată

este pasibilă menținerii, prin neatacare.”.

14

Analizând textul deciziei instanței de apel din 27 martie 2019, Colegiul penal lărgit

atestă faptul ignorării prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, care

stipulează, că „pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii

în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului”.

Reieșind din faptul neschimbării situației faptice la momentul rejudecării cauzei,

instanța de apel a neglijat indicațiile specificate de către instanța de recurs, nu a motivat

convingător motivele invocate în apelul inculpatului și apelul suplimentar declarat de către

avocatul Jelamschi Eugenia în numele inculpatului Condur Alexei, repetând practic erorile

efectuate de către instanța de apel la judecarea cauzei anterior în ordine de apel, menținînd

soluția primei instanțe.

Totodată, se reține că la rejudecarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont de

indicațiile instanței de recurs și a rejudecat și cererea de apel declarată de către Meleca

Anastasia – succesoarea părții vătămate Meleca Constantin, însă în această parte decizia

instanței de apel din 11 septembrie 2018 a devenit irevocabilă prin neatacare. De fapt,

instanța de apel a rejudecat cererea de apel declarată de către Meleca Anastasia, însă

hotărârea prin care cererea de apel a acesteia a fost respinsă ca fiind nefondată, a devenit

definitivă și irevocabilă prin neatacare, fapt care contravine jurisprudenței CEDO.

Referitor la argumentele recurentei în partea stabilirii pedepsei lui Condur Alexei și în

partea mărimii acțiunii civile admise în procesul penal, solicitînd micșorarea prejudiciului

moral, cu încasarea de la Condur Alexei, în beneficiul lui Meleca Anastasia, a sumei de

100000 lei, Colegiul menționează că sunt neîntemeiate, menținînd decizia instanței de apel

în această parte, or, instanța de apel corect a menționat prevederile art. 1423 alin. (1) Cod

civil, potrivit căruia mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor fizice sau psihice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Mai mult ca atît, succesoarei victimei cu certitudine i-au

fost provocate suferințe fizice și psihice, or aceasta și-a pierdut soțul tînăr, iar o astfel de

concluzie se impune în raport cu fapta ilicită comisă de către inculpat, vinovăția acestuia

și raportul cauzal între fapta comisă și prejudiciul provocat, iar suma de 200000 de lei este

una rezonabilă și proporțională dacă e să fie raportată la suferințele care i-au fost cauzate

succesoarei victimei, care este soția decedatului și raportată la satisfacția echitabilă pe care

aceasta o primește de la condamnarea inculpatului.

Exemplele practicii Curții Supreme de Justiție, invocate de recurentă în recurs (f. d.

213, vol. II), expuse în conținutul cîtorva decizii, nu sunt relevante speței date, or cazurile

prezentate nu sunt similare (poziția, statutul părții vătămate, comportamentul inculpatului

înainte și după comiterea infracțiunii, care a achitat parțial prejudiciul, stare de ebrietate).

Colegiul penal lărgit menționează că practica Curții Supreme de Justiție se schimbă de la

caz la caz, în raport cu necesitățile solicitării și fiecare victimă și caz este individual și nu

poate fi invocată o practică neunitară.

La fel, instanța de recurs menționează că pedeapsa aplicată de către prima instanță

inculpatului Condur Alexei, este una corectă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, pedeapsa

15

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani. Totodată, constatările instanței de apel și motivarea privind neaplicarea prevederilor

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, sunt contradictorii și contravin prevederilor art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că nu s-a dat răspuns la argumentele

invocate de apărător în acest sens, motiv din care va fi dispusă rejudecare cauzei în această

parte.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului, sau, după caz, dispune rejudecarea de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de către

avocatul Jelamschi Eugenia în numele inculpatului Condur Alexei este întemeiat în partea

în care critică hotărârile judecătorești în latura penală, în partea judecării apelurilor

inculpatului Condur Alexei și avocatului Jelamschi Eugenia în numele inculpatului privind

soluționarea chestiunilor prevăzute de art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, motiv

pentru care urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel în această parte, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Jelamschi Eugenia în numele

inculpatului Condur Alexei, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 martie 2019, în latura penală, în partea judecării apelurilor inculpatului

Condur Alexei și avocatului Jelamschi Eugenia în numele inculpatului privind soluționarea

chestiunilor prevăzute de art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cauza penală

privindu-l pe Condur Alexei Xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

16