1ra-1840/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1840/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1840/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din

13 iulie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din

23 octombrie 2018, declarat de avocatul Boris Druță în numele inculpatului

Lanovoi Alexandr XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior prin:

1) decizia Curții de Apel Chișinău din XXXXX, în

baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani și 8 luni

închisoare;

2) sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din XXXXX, în baza art. 317 alin. (1), 85 Cod penal,

la 3 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.01.2018 - 27.04.2018,

instanța de apel: 06.06.2018 - 30.10.2018,

instanța de recurs: 08.02.2019 - 13.03.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și

financiare pe un termen dc 4 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, din

data reținerii, cu includerea în acest termen a perioadei deținerii în stare de arest

de la 17.07.2017 până la 09.02.2018.

1

De la inculpat s-a încasat în folosul lui XXXXX prejudiciul material în

mărime de 756.348 lei.

închisoarea din or. Soroca, str. Vasile Stroiescu, 38, unde își ispășea pedeapsa sub

formă de închisoare, în perioada de timp cuprinsă între anii 2014 - 2016,

acționând intenționat, cu scopul însușirii bunurilor ce aparțin altei persoane, sub

pretextul soluționării chestiunii ce ține de eliberarea cet. Copaceanu O. înainte de

termen de la executarea pedepsei sub formă de închisoare pentru comiterea

infracțiunilor de tâlhărie și omor, prin înșelăciune, în mai multe tranșe, în numerar

și prin transfer bancar, prin intermediul lui Miachișev V., care se aflându-se în

sec. Ciocana, mun. Chișinău, a acționat la rugămintea primului fără cunoștință de

cauză, a însușit de la XXXXX bani în sumă de 756.348 lei, cauzându-i o daună

materială în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut, că în jurisprudența CtEDO, cauza Mihaes vs. Franța

(25.05.1998) cu privire la inadmisibilitatea unui recurs în casație pentru motive

legate de sustragerea voluntară a reclamantei de la judecată într-o cauză penală,

fosta Comisie a considerat că aceasta nu constituie nici o limitare disproporționată

a dreptului la un tribunal și nici a dreptului la un proces echitabil, deoarece în

speță, reclamanta a refuzat să fie prezentă în persoană în fața instanțelor de fond,

ceea ce semnifică renunțarea la însuși dreptul de a participa la ședințele de

judecată ale jurisdicțiilor care au pronunțat hotărârea. În aceste condiții, Comisia

a considerat, că reclamanta prin propria sa voință și în mod neechivoc a renunțat

la dreptul de a fi ascultată de tribunal și la dreptul de a se apăra în proces.

În circumstanțele date, având în vedere faptul că inculpatul refuză

nejustificat de la prezentarea în instanță, instanța a considerat refuzul inculpatului

de a participa la ședințele de judecată drept exercitare, de către acesta, a dreptului

de a refuza înfățișarea în fața instanței de judecată și dreptului în oferirea

declarațiilor, prevăzut de art. 66 alin. (2) pct. 8) Cod de procedură penală.

Constatând că inculpatul se ascunde, refuzând să se prezinte la ședințele de

judecată, fiind anunțat în căutare, instanța a dispus în temeiul normelor precitate

continuarea ,examinării cauzei în lipsa inculpatului. Or, prin prisma prevederilor

art. 20 Cod de procedură penală urmează a fi examinate în termene rezonabile,

având în vedere eschivarea inculpatului de a se prezenta în fața instanței

judecătorești, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, cât și

a jurisprudenței menționate a CtEDO, instanța de judecată a dispus judecarea

cauzei penale în lipsa inculpatului, ultimul fiind în ședința de judecată apărat de

avocatul desemnat prin decizia CNAJGS, Druță Boris.

Fiind recunoscut si audiat în calitate de învinuit, Lanovoi A. vina în cele

incriminate nu a recunoscut-o și a declarat că în anul 2013, în timp ce își ispășea

pedeapsa în Penitenciarul din or. Soroca, a început a comunica cu Copacean O.,

care la fel își ispășea pedeapsa pentru infracțiunea de omor și tâlhărie. Ulterior,

între Lanovoi A. și Copacean O., au apărut niște relații de prietenie. Aproximativ

2

în luna decembrie 2013, Copacean O., l-a întrebat dacă ar putea să-i găsească o

persoană care ar putea primi anumite sume de bani la libertate și pe care să le

transmită persoanelor pe care le va indica. Tot Copacean O., i-a mai comunicat,

că are o prietenă în Italia, care va transfera mijloacele bănești. Personal Lanovoi

Al-dr urma să primească un anumit procent care varia în dependență de suma ce

urma să fie transferată. Lanovoi A. i-a comunicat, că cunoaște o asemenea

persoană, ulterior contactîndu-1 pe cumătrul său Miachișev V., căruia i-a explicat

că a apărut necesitatea de a merge și a ridica diferite sume de bani, pe care ulterior

le va transmite diferitor persoane, la solicitare. Lanovoi A., a decis să se adreseze

anume lui Miachișev V., din simplu motiv, că era cu ultimul în relații de prietenie

și avea încredere deplină în acesta. De la Copacean O. a aflat că prietena se

numește XXXXX, căruia urmau să-i comunice, că a apărut posibilitatea de a fi

eliberat înainte de termen prin intermediul unui cunoscut de-al lui Lanovoi A.

Ulterior, prin intermediul rețelei ”Skype”, împreună cu Copacean O., personal a

făcut cunoștință cu XXXXX, căreia i-a fost prezentat ca persoana prin

intermediul căreia se va hotărî problema eliberării înainte de termen. Cu

XXXXX, a discutat personal doar o singură dată. Deja la începutul lunii ianuarie

2014, Lanovoi A. a aflat de la Copacean O., că XXXXX, a dat acordul la

transferul primei tranșe. Despre ce sumă de bani a discutat Copacean O. cu

XXXXX, el nu cunoștea. Care a fost suma primului transfer, Lanovoi Al-dr nu-

și mai amintește, dar pe parcursul anului 2014, regulat aproximativ o dată de două

ori pe săptămână erau transferate diferite sume de bani în valută străină ”euro”.

Sumele variau între 500 și 2000 euro. Banii erau ridicați de către Miachișev V.,

care anterior era contactat de Lanovoi A. sau de Copacean O. și care comunica

codul și locul de unde urma să ridice banii. După primirea transferului, Lanovoi

A. sau Copacean O., îl contactau pe Miachișev V., care la rândul său transmitea

banii persoanelor trimise de către Copacean O. și Miachișev V.

Pe parcursul unui an, de către XXXXX, au fost transmiși aproximativ

40000 euro. Din suma nominalizată, aproximativi 15000 euro, au constituit

onorariul lui Lanovoi A. Din suma nominalizată aproximativ 5000 euro constituia

procentul lui Miachișev V., pentru serviciile acordate, o anumită sumă, a fost

transmisă lui Ivanova O., concubina lui Lanovoi A. Banii au fost transmiși fie

prin transfer bancar sau personal la întâlnire cu Ivanova O. de către Miachișev V.

Banii au fost transmiși lui Ivanova O., pentru îngrijirea copiilor iar adevărata

proveniență a banilor nu o cunoștea. Lanovoi A., i-a comunicat-că banii sunt din

afacerea cu produse lemnoase pe care o desfășoară cu Miachișev V. Deja în luna

august 2015, Lanovoi A. și-a ispășit pedeapsa și a ieșit la libertate, personal

continuând discuția cu XXXXX, care i-a mai transferat suma de 1700 euro. O

parte din suma dată a păstrat-o Lanovoi A., iar o parte din bani i-a transmis lui

Copacean O., la solicitarea acestuia, prin intermediul persoanelor pe care le-a

trimis. Tot din banii transferați, la solicitarea sa, Miachișev V., a procurat două

automobile. Unul de marca ”Mercedes” care i-a revenit lui Lanovoi A. și pe care

3

a început să-l exploateze iar al doilea de model ”BMW”, pe care Lanovoi A., l-a

dăruit lui Ivanova O. Deja aproximativ în luna noiembrie 2015, Lanovoi A. a

început să fie contactat de către XXXXX, care motivând că nu a soluționat

problema lui Copacean O., a solicitat restituirea sumei de 40.000 euro. Inițial

Lanovoi A., i-a comunicat că este necesar să mai aștepte o perioadă și totul se va

rezolva. Mai apoi Lanovoi A., l-a contactat pe Copacean O., căruia i-a solicitat să

discute cu XXXXX, și să o convingă să aștepte, însă Copacean O., a refuzat

spunându-i să se clarifice singur. Deja Lanovoi A., de fiecare dată încerca să o

liniștească pe XXXXX, promițându-i că va întoarce banii, ea devenind tot mai

agresivă, amenințându-l că se va adresa la politie. Ulterior Lanovoi Al-dr a aflat

de la Miachișev V., că și el este amenințat. Deja în luna august 2016, Lanovoi A.

a fost telefonat de către Miachișev V., care i-a comunicat că a fost maltratat de

persoane necunoscute și i-au fost cauzate leziuni corporale. La moment Lanovoi

A., i-a promis lui Miachișev V., că va căuta surse pentru a întoarce datoria dar nu

s-a ținut de cuvânt.

Fiind audiată în ședința de judecată partea vătămată XXXXX a declarat că

cu inculpatul nu sunt în careva relații. La moment este angajată la muncă în Italia.

În luna decembrie 2015, a înregistrat căsătoria cu Copacean O. Persoana în cauză

la moment își ispășește pedeapsa în penitenciarul din or. Leova, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 145 și art. 188 Cod penal. Este condamnat la 18

ani de privațiune dintre care a ispășit doar 6 ani. Anterior până la oficializarea

căsătoriei, XXXXX comunica cu Copacean O., și de câteva ori a fost la

penitenciar. Discutând cu Copacean O. problema dosarului în baza căruia este

condamnat, i-a spus că trebuie să achite prejudiciul material și moral în mărime

de 30000 euro, deoarece până nu se va achita prejudiciul nu se va putea soluționa

nimic. A fost telefonată de o persoană, care s-a prezentat ca Lanovoi A. și care i-

a comunicat că urmează să-i transfere suma de 5000 euro. Datele de anchetă pe

numele cui urmau să fie transferați banii tot el le-a transmis. Astfel, urma să

transmită suma de 30000 euro pentru a acoperi prejudiciul și 10.000 euro pentru

serviciile avocatului și despre aceste sume cunoștea și soțul ei, Copacean O.

Totodată, ca să se convingă despre existența prejudiciului, a fost la avocatul părții

vătămate pe dosarul soțului Digore E., care i-a confirmat că prejudiciul material

este de circa 4600 euro, iar prejudiciul moral este de 25000 euro. În urma acestei

discuții a ajuns la concluzia fermă că trebuie să achite prejudiciul pentru a fi

posibilă rezolvarea problemei soțului. În ianuarie 2015 a început să transfere

banii, prima tranșă constituind 5000 euro, care au fost transferați pe numele lui

Miachișev V. prin bancă. Ulterior, XXXXX, a mai transmis de trei ori câte 5000

euro, tot la solicitarea lui Lanovoi A., pe numele persoanelor indicate tot de el.

Până în luna septembrie 2015, XXXXX a transferat suma de 40.000 euro din care

10.000 a fost nevoită să le dea pentru cheltuielile curente suportate de Lanovoi

Al-dr, la insistența acestuia. Deja Lanovoi A., a devenit tot mai insistent și

continua sub diferite pretexte să ceară bani de la XXXXX În ultima perioadă, ea

4

conștientizat deja că banii au fost însușiți de către Lanovoi A., împreună cu

Miachișev V., dar nu s-a adresat la nimeni din cauză că mai avea o speranță că va

obține restituirea prejudiciului. XXXXX, a comunicat, că periodic îl telefona pe

Lanovoi A., la numărul de telefon 062088658 și pe Miachișev V., la numărul de

telefon 069776633 și le solicita restituirea banilor dar în zadar, că aceștia

promiteau că vor restitui mijloacele bănești primite dar niciodată nu-și țineau

promisiunea, Lanovoi A. ulterior a dispărut. În septembrie - octombrie 2015,

Lanovoi A. i-a comunicat că problema s-a soluționat și că pe soțul ei urmează să-

1 epateze de la Soroca la Chișinău, iar pentru asta trebuie să-i transmită 300 euro.

Atunci i-a spus că nu mai trimite nimic. Lanovoi A. a trimis multe mesaje la

adresa ei, s-a jurat pe soție, pe mama sa, și crezîndu-l a mai trimis bani în sumă

de 400 euro prin intermediul lui Cătărău V. I-a sunat lui Cătărău V. și i-a spus să

nu transmită banii până când nu va confirma ea. Vitalie s-a întâlnit cu Lanovoi

A., au discutat, a înțeles că ultimul este un escroc, și i-a zis cum a putut să-i

transmită așa sumă de bani lui acestuia. Ulterior de câte ori l-au contacta pe

Lanovoi A., acesta nu mai ieșea la întrevederi, găsind diferite pretexte. A

concretizat că aproape toți bani i-a transferat lui Lanovoi A. prin intermediul lui

Miachișev V., atât prin bancă, cât și prin intermediul persoanelor cunoscute, prin

șoferul de la rutieră. Când a început a transfera banii nu știa că Lanovoi A. este

la pușcărie.

Fiind audiat în ședința de judecată martorul Miachișev V. a declarat că cu

partea vătămată nu sunt rude și la moment nu sunt în nici o relație. Nici cu

Lanovoi A. la fel nu sunt în nici o relație, nu sunt rude. Lanovoi A., pe cale de

convingere, l-a rugat să transmită banii dintr-un loc în altul și i-a promis că nu

este nimic criminal, pentru a purta răspundere penală. I-a spus doar să ia banii și

să-i transmită mai departe până la urmă l-a convins și de aceea el se află în situația

aceasta. Nu știa de la cine ia banii, dacă ar fi știut nu se apuca să-l ajute. Nici

XXXXX nu o cunoștea, nu a comunicat cu ea până ce nu venit ea în Chișinău,

nici prin telefon nici prin mesaje telefonice. După ce a vorbit cu XXXXX, a

refuzat să îl mai ajute pe Lanovoi A. Nu ține minte perioada în care Lanovoi A.

s-a adresat la el să-l ajute, dar a fost cu trei ani în urmă. I-a cerut datele de anchetă

și l-a rugat să primească niște bani transferați de o persoană, care se află peste

hotare, fără a indica vreun nume, spunându-i că banii sunt iară careva probleme,

sunt pentru rezolvarea problemelor din penitenciar. Cea mai mare parte din bani

îi transmitea soției lui Lanovoi A., Ivanova T. Cunoaște că au un fecior comun.

Iar altă parte mai mică de bani, îi transmitea la niște oameni, care veneau din

partea lui Lanovoi A. Până la momentul transmiterii banilor nu o cunoștea pe

Ivanova T., nici pe ceilalți oameni, cărora le transmitea banii. O parte din bani i-

a transmis lui Ivanova T. prin transfer, iar altă parte i-a transmis direct în mână.

Se întâlnea cu Ivanova T. or în mun. Chișinău, or în r-nul Anenii Noi. Banii îi

primea de la XXXXX prin BC ”Victoriabank” și BC ”Fincombank”, sumele erau

până la 1000 euro. De trei ori a fost la Glodeni și a primit bani de la persoane

5

necunoscute, pentru primirea cărora nu a semnat nici un document. În total a

primit de la XXXXX aproximativ 30.000 euro. Când a venit XXXXX în

Moldova, l-a întrebat dacă are încredere în Lanovoi A., dar la acel moment nu

înțelegea ce se întâmplă, deoarece nu cunoștea despre înțelegerile lor. După un

timp, XXXXX l-a sunat și s-a plâns că Lanovoi A. îi este dator cu bani și l-a rugat

să vorbească cu el ca să-l convingă să îi întoarcă banii. A vorbit cu Lanovoi A. și

i-a spus să-i întoarcă banii lui XXXXX, deoarece se primește că l-a amăgit și pe

dânsul. Declară că Lanovoi A. l-a rugat să-i transmită bani și lui Caterneac N.,

care îi este cunoscut și cu care se întâlneau în sec. Ciocana, în fața magazinului ”

Green Hills”. Când Lanovoi A. a fost eliberat din detenție s-au întâlnit și i-a

transmis 500 euro, deoarece l-a rugat să-1 ajute. La moment nu cunoaște dacă

Lanovoi A. i-a întors banii lui XXXXX Din banii primiți a cheltuit doar pentru

deplasările la Glodeni și la Tiraspol, i-a spus lui Lanovoi A. că nu va pleca din

contul său. În rest, nu a primit nimic din anii pe care i-a primit de la XXXXX

Fiind audiat martorul Copacean O., în ședința de judecată a declarat că cu

Lanovoi A. nu sunt în nici o relație, partea vătămată XXXXX îi este soție. Undeva

în anul 2013, fiind deținut în Penitenciarul din Soroca, s-au cunoscut cu Lanovoi

A., care la fel ispășea pedeapsa. Cunoscându-se mai în de aproape, discutau pe

diferite teme, respectiv au ajuns la cauza sa, adică la dosarul său, din ce cauză

este condamnat. După o perioadă de timp printre altele vorbind, Lanovoi A. i-a

spus că este o posibilitate de a-l ajuta, știind că are și prejudiciu de achitat, i-a zis

că poate să-1 ajute și dacă are dorință și putință. I-a spus că dorință are, dar putință

nu. Dar i-a spus că are o prietenă și o să vorbească cu ea și va vedea. Ulterior

fiind la întrevedere cu viitoarea soție, XXXXX, au discutat despre cauza dată, i-

a povestit puțin, la care XXXXX a spus să îi dau date ca să i-a legătura, și să vadă

ce se poate de făcut. Deja după întrevedere a vorbit cu Lanovoi A. din nou, i-a

povestit aproximativ despre cele vorbite cu Tatiana și i-a dat niște date de contact

pentru ca Tatiana să i-a legătură și să se intereseze. I-a dat lui Lanovoi A. datele

de contact ale Tatianei. Aceasta fiind toată discuția lor. Respectiv, deja în timpul

următor nu a mai vorbit cu Lanovoi A. despre aceste lucruri, deoarece nu a crezut

că se va primi ceva. Venind la întrevedere cu soția, a înțeles de la ea că transmitea

niște de sume de bani, dar amănunte nu știa, deoarece se gândea să îi facă o

surpriză și nici el nu s-a aprofundat. Tot în acea perioadă, în anul 2015

aproximativ, la întrevedere, XXXXX spunea că se transmitea niște sume, și nici

el nu credea că e posibil. La întrevederile de la urmă, în perioada din anul 2015,

a aflat că i s-a transmis lui Lanovoi A. o sumă de aproximativ 40.000 euro și deja

rămâne să aștepte rezultatul. Alte circumstanțe nu cunoaște. La fel a declarat că

nu este la curent dacă Lanovoi A. a făcut ceva în urma încasării acestei sume. Nu

s-a rezolvat nimic, pe marginea dosarului său personal. Din persoanele care au

mai luat bani nu cunoaște pe nimeni absolut, nu este la curent. După ce Lanovoi

A. a luat această sumă, nu s-a schimbat nimic în situația sa, nici nu știe nimic.

Când a discutat cu Lanovoi A., nu au vorbit despre careva sumă concretă. Susține

6

că o crede pe soția sa că i-a transmis banii lui Lanovoi A. Cu Lanovoi A. nu a

vorbit și nu știe dacă i-au fost transmiși bani. Soția i-a spus că merge vorba despre

o surpriză, deja la urmă i-a spus că i-a transmis lui Lanovoi A. banii. Surpriza

consta în ceea ca să achite prejudiciul și să găsească un avocat ca să îl scoată din

detenție. A fost o perioadă când a stat în Soroca mult timp, apoi crede că Lanovoi

A. s-a eliberat. Cu el nu a vorbit despre acest lucru. Doar i-a dat lui Lanovoi A.

datele soției sale, dar nu a știut despre ce surpriză merge vorba, deja el a aflat mai

târziu. A avut discuții cu Lanovoi Al-dr referitor la chestiile acestea, i-a dat datele,

dar nu știa că se face ceva, cu Lanovoi Al-dr nu a vorbit despre așa ceva. I s-a

spus mai înainte că se transmit ceva bani de către XXXXX, ce i-a confirmat și

Tatiana, dar nu s-a aprofundat. Nu intuia că soția sa va fi amăgită de Lanovoi A.

Din sumele transmise de XXXXX nu a ajuns nimic categoric la dânsul. Tatiana

este soția sa, nu ar putut face așa ceva, or dacă ar fi avut nevoie de ceva, îi spunea

direct despre cele necesare.

Martorul Caterneac N., în ședința de judecată a declarat că pe Lanovoi A.

îl cunoaște, erau prieteni, dar nu sunt în relații de rudenie. Se cunosc din anii

1997-1998 cu Lanovoi A. și s-au împrietenit. Lanovoi Al-dr i-a sunat de câteva

ori ca să meargă către cumătrul său, Meachișev V. pentru a lua niște bani ca să

cumpăr niște producte. A doua oară i-a spus să îi transmită niște bani unei fete

lângă magazinul Busuioc. A venit la locul stabilit și i-a transmis banii unei fete,

deși nici nu știa cine este și ce sumă i-a transmis. Banii i-au fost transmiși de către

Miachișev V., nu ține minte ce suma de bani i-a transmis fetei, nu ține minte nici

cum o chema pe doamnă. Lua banii de la locul de muncă al lui Miachișev V., la

baza unde activa, și de câteva ori a luat banii la magazinul ”Green Hills” de pe

str. Alecu Russo. Mai mulți bani nu a mai transmis, doar a cumpărat niște

producte și le-a transmis prin colet lui Lanovoi A., altă dată - altei persoane

indicată de Lanovoi A. Se cunoștea superficial cu concubina lui Lanovoi A., dar

i-a transmis banii altei doamne. De la aceasta doar i-a fost achitat taxiul. Lucra

într-o companie de taxi și lua banii doar pentru cheltuielile cu taxiul. Nu cunoștea

persoanele indicate de inculpat cărora le transmitea banii. A transmis sume de

bani de vre-o 4-5 ori la solicitarea lui Lanovoi A. Tot de atâtea ori a luat produse

și bani de la Miachișev V.

Vinovăția inculpatului în comiterea faptelor prejudiciabile se mai confirmă

și prin următoarele probe materiale: - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din

18.07.2017, prin care de la Miachișev V. au fost ridicate copiile actelor privind

transferurile bancare efectuate dc către Miachișev V. pe numele Ivanov O.; -

procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2017, prin care au fost

examinate copiile actelor privind transferurile bancare efectuate de către

Miachișev V. pe numele Ivanov O.

După cum s-a constatat în ședința de judecată, Lanovoi A. cu bună-știință,

prin înșelăciune, sub pretextul că va acoperi prejudiciul material și moral pe cauza

penală a lui Copacean O., și ca urmare ultimul să fie eliberat înainte de termen, a

7

primit de la XXXXX banii în sumă de 40.000 euro, deși nu avea intenția să

transmită banii obținuți conform destinației, însă o convingea pe XXXXX că

lucrează în această direcție și degrabă Copacean O. va fi eliberat din detenție,

cunoscând cu certitudine că, nu va putea să-și onoreze obligația asumată.

Faptul recepționării sumei de 40.000 euro de către Lanovoi A., se confirmă

prin declarațiile părții vătămate XXXXX, martorului Miachișev V., martorul

Copacean O., cât și prin declarațiile inculpatului date la faza de urmărire penală,

care a confirmat faptul că ”pe parcursul unui an, XXXXX a transmis aproximativ

40.000 euro”.

Din aceste considerente instanța nu a reținut ca fiind veridice argumentele

inculpatului, precum că cunoaște că banii veneau de la o persoană din Italia, dar

pentru ce erau transferați banii nu cunoaște. Or, declarațiile inculpatului sunt

combătute prin declarațiile părții vătămate XXXXX, care a declarat că anume de

către Lanovoi A. a fost telefonată, care inițial i-a comunicat să transfere 5000

euro, apoi îi solicitat diferite sume de bani și îi spunea că lucrează ca să-l elibereze

pe Copacean O. înainte de termen. La fel, declarațiile inculpatului se combat și

prin declarațiile martorului Miachișev V., care a declarat că anume Lanovoi A. l-

a convins să preia banii transferați sau transmiși de XXXXX și să-i transmită mai

departe persoanelor indicate de Lanovoi A., spunându-i că banii sunt fără

probleme. Iar din materialele cauzei se confirmă prin cererile de transfer bancar,

că Miachișev V. transfera banii primiți de la XXXXX către concubina lui Lanovoi

A., Ivanov O.

Astfel, prin cumulul de probe administrat în cadrul cercetării judecătorești,

s-a dovedit în afara oricărui dubiu, însușirea banilor în sumă de 40.000 euro de

către Lanovoi A., prin intermediul lui Miachișev V., de la XXXXX Fapta

prejudiciabilă comisă dc inculpat este formată din inacțiunea adiacentă care a

constat în înșelăciune, bazată pe încrederea părții vătămate, și anume că

inculpatul va achita prejudiciul material și moral pe cauza lui Copacean O. și

ultimul va fi eliberat din detenție. Astfel, Lanovoi A. având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, abuzând de încrederea și buna-credință a părții

vătămate, urmărind satisfacerea interesului său personal și material, acționând cu

intenție directă a primit de la XXXXX prin intermediul lui Miachișev V. suma de

40.000 euro, în diferite tranșe, atât prin transfer bancar, cât și prin transfer direct

prin intermediul persoanelor indicate de XXXXX, însușind astfel banii, ce

constituie proporții deosebit de mari.

Faptul că inculpatul nu intenționa să-și onoreze obligațiile asumate față de

partea vătămată, se mai dovedește prin însăși declarațiile inculpatului date la faza

de urmărire penală, potrivit cărora, din suma de 40.000 euro primită de la

XXXXX, aproximativ 15.000 euro au constituit onorariul său, tot din banii

transferați, la solicitarea sa, Miachișev V. a procurat două automobile, unul de

marca ”Mercedes”, care i-a revenit lui, iar al doilea de model ”BMW”, pe care i

1-a dăruit lui Ivanova O.

8

Astfel, s-a constatat cu certitudine că inculpatul Lanovoi A. a însușit banii

în sumă de 40.000 euro de la partea vătămată XXXXX, prin înșelăciune și abuz

de încredere. Iar la solicitarea părții vătămate de a-i restitui banii, Lanovoi A. îi

promitea că îi va întoarce banii, deși cunoștea cu certitudine că banii au fost

cheltuiți și nu va avea posibilitate să-i restituie. Mai mult, după ce s-a eliberat din

detenție, Lanovoi A. a mai încetat să răspundă la telefon, când era contactat de

partea vătămată, fapt ce încă odată dovedește intenția inculpatului de a o înșela

pe partea vătămată și de a nu-și onora obligațiile asumate, cât și de a profita de

banii părții vătămate urmărind doar scopul de cupiditate.

Faptul dobândirii ilicite a banilor părții vătămate s-a confirmat cert în

cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile părții vătămate XXXXX,

martorilor Miachișev V., Copacean O. și Caterneac N., dar și prin probele

materiale administrate în cadrul cercetării judecătorești, și anume procesul-verbal

de ridicare din 18.07.2017, procesul-verbal de examinare a obiectului din

19.07.2017, care coroborează între ele.

Bunurile dobândite ilicit de la partea vătămată s-au aflat în posesia și

folosința inculpatului, care a avut posibilitatea de a beneficia de aceste bunuri.

Or, după cum s-a constatat în cadrul cercetării judecătorești din declarațiile

inculpatului Lanovoi A., ultimul și-a procurat două automobile, unul de marca

”Mercedes” și altul de marca ”BMW”, ultimul pentru concubina sa, Ivanov O.,

fapt ce în afara oricărui dubiu dovedește intenția inculpatului de a se eschiva de

la executarea obligațiilor asumate prin înțelegerea avută cu partea vătămată. La

fel, se dovedești prin însăși faptul că inculpatul încă la momentul încheierii

convenției verbale nu avea intenția de a soluționa problema lui Copacean O.,

știind cert că peste puțin timp se va elibera din detenție și va avea nevoie de bani

pentru ași asigura existența, în situația în care nu avea o ocupație profitabilă. La

fel, nu intenționa să acopere prejudiciul material și moral pe cauza lui Copacean

O., după cum își asuma-se obligația, dar nici să restituie banii însușiți de la partea

vătămată, când aceasta i-a solicitat, văzând că este înșelată.

Astfel, intenția inculpatului de a dobândi ilicit bunurile altei persoane a fost

dovedită prin cumulul de probe administrate în cadrul cercetării judecătorești. Iar

afirmațiile inculpatului precum că i-a transmis o parte din banii primiți lui

Copacean O., nu s-au confirmat prin careva probe în ședința de judecată, motiv

din care instanța le apreciază ca fiind mincinoase și sunt date de către inculpat în

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece

ele se combat de întreaga sistemă de probe analizate mai sus, și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală și care integral

demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, alegațiile apărării privind existența unor relații civile și că,

raporturile juridice civile dintre părți urmează a fi reglementate de Legea civilă și

nu cad sub incidența Legii penale. Or, limita între un acord civil și o escrocherie

9

este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-

credință a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate de către în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de

mari, în conformitate cu care urmează să poarte răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei, instanță a ținut cont că inculpatul nu a achitat

prejudiciul cauzat părții vătămate, s-a ascuns de instanță de judecată, fiind anunțat

în căutare, anterior a fost judecat prin decizia Curții de Apel Chișinău din

03.06.2009, în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la 7 ani și 8 luni închisoare; în

baza art. 317 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, iar conform art. 85

Cod penal, i-a fost stabilit definitiv pedeapsă cu închisoare pe un termen dc 3 ani.

Pedepsele aplicate le-a ispășit integral, eliberându-se din detenție în august

2015, respectiv antecedentul penal nefiind stins.

Conform art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Alin. (2) lit. b) al aceluiași articol statuează că recidiva se consideră

periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune gravă,

deosebit de gravă sau excepțional de gravă a săvârșit din nou cu intenție o

infracțiune gravă sau deosebit de gravă.

La caz, recidiva periculoasă în privința inculpatului, ori, infracțiunea pentru

care este învinuit se atribuie, conform art. 16 alin. (5) Cod penal, la categoria

infracțiunilor deosebit de grave.

Având în vedere cele expuse, ținând cont de lipsa circumstanțelor

atenuante și reținerea circumstanțelor agravante în privința inculpatului, existența

antecedentelor penale și recidivei periculoase, eschivarea inculpatului de la

examinarea cauzei, corijarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, în limitele prevederilor art. 190 alin. (5) Cod

penal

În acest context, lipsesc careva împrejurări care ar genera aplicarea față de

inculpat a unei pedepse mai blânde, ori, infracțiunea comisă se califică ca fiind

una deosebit de gravă.

Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost integral dovedită, s-a

dovedit și cauzarea prejudiciului material părții vătămate.

Prin urmare, acțiunea civilă înaintată de XXXXX este întemeiată, urmând

a fi admisă integral, cu dispunerea încasării prejudiciului material în mărime de

40.000 euro, echivalentul a 756.348 lei din contul inculpatului.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că în

acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

10

Apelantul a invocat că inculpatul personal nu a primit nici o sumă de bani

de la XXXXX ci le primea, nu numai de la ea, ci și de la alte persoane, Meachișev

V. Acesta gestiona toate mijloacele bănești, ulterior, fiind demonstrat că a

procurat și două automobile.

Toate cele menționate mai sus au fost confirmate de către XXXXX care a

depus ample mărturisiri în ședința de judecată. Faptul că mijloacele bănești le-a

primit doar Meachișev V. se confirmă prin depozițiile acestuia.

Față de Lanovoi A. s-a încălcat principiul individualizării, nu s-au respectat

cerințele art. 219-225 Cod de procedură penală. Probele anexate la dosar

demonstrează o cu totul altă situație decât cea descrisă de către partea civilă,

XXXXX

Instanța nu a dat o apreciere a acțiunilor vădit criminale ale lui Copacean

O. și așa zisei părți vătămate XXXXX acțiuni clare care cad sub incidența art.

322, 326, 334 Cod penal.

Nu s-au întreprins suficiente măsuri pentru a asigura prezența lui în ședința

de judecată.

Față de Lanovoi A. s-a aplicat o lege eronată, încălcându-se principiul

individualizării pedepsei, ignorându-i drepturile prevăzute dc art. 6§1 CoEDO -

un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești.

octombrie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, instanța de judecată corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța a constatat că, vinovăția inculpatului în comiterea escrocheriei

imputate lui este demonstrată prin declarațiile părții vătămate, XXXXX,

martorilor Miachișev V., Copacean O. și Caterneac N.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului

se mai confirmă și prin următoarele probe materiale: - ordonanța și procesul-

verbal de ridicare din 18.07.2017, prin care de la Miachișev V. au fost ridicate

copiile actelor privind transferurile bancare efectuate de către Miachișev V. pe

numele Ivanov O.; - procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2017,

prin care au fost examinate copiile actelor privind transferurile bancare efectuate

de către Miachișev V. pe numele Ivanov O.; - ordonanța de recunoaștere și

anexare a documentelor la cauza penală din 19.07.2017, prin care la materialele

cauzei penale în calitate de documente au fost recunoscute și anexate copiile

11

actelor privind transferurile bancare efectuate de către Miachișev V. pe numele

Ivanov O.

Obiectul material al infracțiunii de escrocherie comise de Lanovoi A. îl

formează banii în sumă de 40.000 euro obținuți de la partea vătămată XXXXX,

fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Sub aspectul laturii obiective, s-a constatat că în acțiunile inculpatului se

regăsesc modalitățile de săvârșire a faptei prejudiciabile urmate de cauzarea unui

prejudiciu patrimonial efectiv în proporții deosebit de mari, potrivit laturii

obiective a infracțiunii incriminate. Or, conform materialelor cauzei penale,

precum și din declarațiile inculpatului date în calitate de învinuit, declarațiile

părții vătămate și martorilor audiați la urmărirea penală și în instanța de judecată,

s-a constatat cu certitudine că, prin acțiunile sale inculpatul a cauzat un prejudiciu

material efectiv părții vătămate XXXXX în sumă de 40000 euro, bani pe care

inculpatul i-a primit de la partea vătămată, prin intermediul lui Miachișev V.,

destinația cărora era acoperirea prejudiciului material și moral pe cauza penală a

lui Copacean O., cât și pentru serviciile avocatului.

Însă, după cum s-a constatat în ședința de judecată, Lanovoi A. cu bună-

știință, prin înșelăciune, sub pretextul că va acoperi prejudiciul material și moral

pe cauza penală a lui Copacean O., și ca urmare ultimul să fie eliberat înainte de

termen, a primit de la XXXXX banii în sumă de 40000 euro, deși nu avea intenția

să transmită banii obținuți conform destinației, însă o convingea pe XXXXX că

lucrează în această direcție și degrabă Copacean O. va fi eliberat din detenție,

cunoscând cu certitudine că, nu va putea să-și onoreze obligația asumată. Faptul

recepționării sumei de 40..000 euro de către Lanovoi A. se confirmă prin

declarațiile părții vătămate XXXXX, martorului Miachișev V., martorul

Copacean O., cât și prin declarațiile inculpatului date la faza de urmărire penală,

care a confirmat faptul că ”pe parcursul unui an, XXXXX a transmis aproximativ

40.000 euro”.

Astfel, prin cumulul de probe administrat în cadrul cercetării judecătorești,

a fost dovedit în afara oricărui dubiu, însușirea banilor în sumă de 40.000 euro de

către Lanovoi A., prin intermediul lui Miachișev V. de la XXXXX

Fapta prejudiciabilă comisă de inculpat este formată din inacțiunea

adiacentă care a constat în înșelăciune, bazată pe încrederea părții vătămate, și

anume că inculpatul va achita prejudiciul material și moral pe cauza lui Copacean

O. și ultimul va fi eliberat din detenție. Astfel, Lanovoi A. având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, abuzând de încrederea și buna-

credință a părții vătămate, urmărind satisfacerea interesului său personal și

material, acționând cu intenție directă a primit de la XXXXX prin intermediul lui

Miachișev V. suma de 40.000 euro, în diferite tranșe, atât prin transfer bancar, cât

și prin transfer direct prin intermediul persoanelor indicate de XXXXX, însușind

astfel banii, ce constituie proporții deosebit de mari. Faptul că inculpatul nu

intenționa să-și onoreze obligațiile asumate față de partea vătămată, se mai

12

dovedești prin însăși declarațiile inculpatului date la faza de urmărire penală,

potrivit cărora, din suma de 40.000 euro primită de la XXXXX, aproximativ

15.000 euro au constituit onorariul său, tot din banii transferați, la solicitarea sa,

Miachișev V. a procurat două automobile, unul de marca ”Mercedes”, care i-a

revenit lui, iar al doilea de marca ”BMW”, pe care i l-a dăruit lui Ivanova O.

Astfel, s-a constatat cu certitudine că inculpatul a însușit banii în sumă de

40.000 euro de la partea vătămată XXXXX, prin înșelăciune și abuz de încredere.

Iar, la solicitarea părții vătămate de a-i restitui banii, Lanovoi A. îi promitea că îi

va întoarce banii, deși cunoștea cu certitudine că banii au fost cheltuiți și nu va

avea posibilitate să-i restituie. Mai mult, după ce s-a eliberat din detenție, Lanovoi

Al-dr a mai încetat să răspundă la telefon, când era contactat de partea vătămată,

fapt ce încă odată dovedești intenția inculpatului de a o înșela pe partea vătămată

și de a nu-și onora obligațiile asumate, cât și de a profita de banii părții vătămate

urmărind doar copul de cupiditate, faptul dobândirii ilicite a banilor părții

vătămate s-a confirmat cert prin declarațiile părții vătămate XXXXX, martorilor

Miachișev V., Copacean O. și Caterneac N., dar și prin probele materiale

administrate în cadrul cercetării judecătorești, și anume procesul-verbal de

ridicare din 18.07.2017, procesul-verbal de examinare a obiectului din

19.07.2017, care coroborează între ele.

Bunurile dobândite ilicit de la partea vătămată s-au aliat în posesia și

folosința inculpatului, care a avut posibilitatea de a beneficia de aceste bunuri.

Or, după cum s-a constatat în cadrul cercetării judecătorești din declarațiile

inculpatului, ultimul și-a procurat două automobile, unul de marca ”Mercedes” și

altul de marca ”BMW”, ultimul pentru concubina sa, Ivanov O., fapt ce în afara

oricărui dubiu dovedești intenția inculpatului de a se eschiva de a executarea

obligațiilor asumate prin înțelegerea avută cu partea vătămată. La el, s-a dovedit

prin însăși faptul că inculpatul încă la momentul încheierii convenției verbale nu

avea intenția de a soluționa problema lui Copacean O., știind cert că peste puțin

timp se va elibera din detenție și va avea nevoie de bani pentru ași asigura

existența, în situația în care nu avea o ocupație profitabilă. La fel, nu intenționa

să acopere prejudiciul material și moral pe cauza lui Copacean O., după cum își

asuma-se obligația, dar nici să restituie banii însușiți de la partea vătămată, când

aceasta i-a solicitat, văzând că este înșelată.

Deci, intenția inculpatului de a dobândi ilicit bunurile altei persoane a fost

dovedită prin cumulul de probe administrate în cadrul cercetării judecătorești. Iar

afirmațiile inculpatului precum că i-a transmis o parte din banii primiți lui

Copacean O., nu s-au confirmat prin careva probe în ședința de judecată, motiv

din care instanța le-a apreciat ca fiind mincinoase și fiind relatate de către inculpat

în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece

ele se combat de întreaga sistemă de probe analizate mai sus, și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care integral

demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

13

Astfel, s-a confirmat și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie

manifestată prin intenția directă a inculpatului, urmărind un scop de cupiditate,

care dorea și admitea obținerea banilor de la partea vătămată, prin înșelăciune și

abuz de încredere, inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient,

survenirea acestora. Inculpatul a încredințat partea vătămată că va achita

prejudiciul material și moral în dosarul lui Copacean O., cunoscând cu certitudine

că nu va face acest lucru și eliberarea lui Copacean O. din detenție nu este în

puterile sale. Mai mult, că inculpatul se alia în detenție și nu avea asemenea

posibilitate de rezolvare a problemei, ce se confirmă cert intenția inculpatului de

a o înșela pe partea vătămată.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată

prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6

CoEDO.

Inculpatul anterior a fost judecat, nu a achitat prejudiciul cauzat părții

vătămate, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, s-a ascuns de

instanța de judecată, fiind anunțat în căutare, cauza fiind examinată în lipsa lui.

La caz, instanța de fond, întemeiat a reținut recidiva periculoasă în privința

inculpatului, or infracțiunea pentru care este învinuit se atribuie, conform art. 16

alin. (5) Cod penal, la categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Circumstanțe atenuante stabilite de art. 76 Cod penal, nu sunt prezente, iar

circumstanțe agravante, urmează a fi apreciate comiterea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru

alte fapte care au relevanță pentru cauză.

În acest sens, instanța de apel a considerat că instanța de fond, aplicând

inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și

financiare pe un termen de 4 ani, a respectat prevederile legale ce reglementează

instituția aplicării pedepsei și prin această concluzie se va atinge scopul propus

de legiuitor la art. 61 Cod penal.

Potrivit art. 219 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, persoanele fizice

și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de

legea penală pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin restituirea în

natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma

săvârșirii faptei interzise de legea penală.

Conform art. 14 alin. (1) Cod civil persoana lezata într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

14

Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Respectiv, ținând cont de faptul că din probele analizate și apreciate de

instanța de judecată s-a constatat cert că Lanovoi A. a însușit prin înșelăciune și

abuz de încredere de la XXXXX bani în sumă de 40.000 euro, echivalentul a

756.348 lei, instanța de fond, întemeiat a dispus încasarea din contul lui în folosul

XXXXX a prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 756.348 lei.

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat, pe motivul că în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

Recurentul a invocat că inculpatul personal nu a primit nici o sumă de bani

de la XXXXX Instanța de judecată a stabilit indubitabil, cu certitudine că numai

Meachișev V. gestiona mijloacele bănești de la XXXXX Acesta, chiar, ulterior,

a procurat alte lucruri, inclusiv și două automobile.

Mențiunile date au fost confirmate de către XXXXX, prin ample

mărturisiri depuse în ședința de judecată. Faptul că mijloacele bănești le-a primit

doar Mechișev V. se confirmă prin depozițiile acestuia.

Față de inculpat s-au încălcat prevederile art. 219-225 Cod de procedură

penală, fiindcă probele anexate la dosar demonstrează o cu totul altă situație decât

cea descrisă de către partea civilă, XXXXX

Instanța nu a dat o apreciere acțiunilor vădit criminale ale lui Copacean O.

și așa zisei părți vătămate XXXXX, acțiuni care cad sub incidența art. 322, 326,

334 Cod penal.

La examinarea cauzei nu s-au întreprins suficiente măsuri pentru a asigura

prezența inculpatului în ședința de judecată.

Față de Lanovoi A. s-a aplicat o lege eronată, încălcându-se principiul

individualizării pedepsei, ignorându-i drepturile prevăzute de art. 6§1 CoEDO -

un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 p. 2, 6 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

15

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct.

2) și 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța

nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive din apelul inculpatului nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel și care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că instanța

nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod

de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

16

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, părții vătămate XXXXX, martorilor Miachișev V.,

Copacean O. și Caterneac N., procesul-verbal de ridicare din 18.07.2017,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2017, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, indicând și motivele pentru care a

respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând

clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute

la art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși

este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțele de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât

17

cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

că instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiuni, și că

recursul de pe rol este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 13 iulie 2018 și deciziei Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în privința inculpatului

Lanovoi Alexandr XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 08 noiembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

18