1ra-1342/2019 — art. 264 al. 3 lit. a CP

1ra-1342/2019 — art. 264 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1342/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Lavric Andrei în numele inculpatei și ultima, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 26 decembrie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală privind-o pe

Bostan Inga Xxxxx, născută la xxxxx, originară

și domiciliată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

temeiul art. 2 pct. 1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, a fost încetat

procesul penal pe învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

orei 12.10, Bostan Inga deținând permisul de conducere nr. xxxxx cu categorii de vehicule

pentru care permisul este valabil "A, B", conducând automobilul de model "Mazda 626",

cu n/î xxxxx, pe drumul local L-19, kilometrul 13, la intrarea în satul Costiujeni în direcția

satului Larga, Briceni, unde este amplasată stația de oprire neautorizată, încălcând

1

prevederile Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, și anume: - pct. 46 lit. a), e) care prevede, că conducătorul de vehicul trebuie

să manifeste prudență sporită și în caz de necesitate să reducă viteza până la limita care i-

ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească în cazurile în care se deplasează pe

lângă copii, vehicule de rută oprite în stații, - pct. 45.1) lit. a), b), d) care prevede, că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația

rutieră; - pct. 45.2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului.

În rezultatul încălcărilor regulilor indicate, Bostan Inga a tamponat pietonul minor

Ursu Cristian, care traversa strada pe direcția de la stânga spre dreapta relativ direcției de

deplasare a automobilului, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

233 - D din 20.10.2014, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Judecând prezenta cauză în ordine generală, instanța de judecată a considerat că

vina Ingăi Bostan în comiterea infracțiunii imputate este pe deplin confirmată, iar

acțiunile acesteia se califică conform semnelor componenței de infracțiune prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În susținerea acuzațiilor aduse inculpatei, instanța de judecată s-a referit la

totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată, și anume, declarațiile părții vătămate

Ursu Cristian, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, Ursu Natalia,

declarațiile martorilor Goncear Nadejda, Creciun Alexandru, Cordun Vasile, Ursu Mihail;

procesul-verbal din 06.09.2014 de cercetare la fața locului și fototabel; schița accidentului

rutier din 06.09.2014; procesul-verbal și fototabel din 15.09.2014 de verificare a

declarațiilor Ingăi Bostan la locul infracțiunii; procesul-verbal și fototabelul din 16.09.2014

de examinare a farei de semnalizare ce a fost ridicată în timpul cercetării la fața locului

din 06.09.2014; procesul-verbal și fototabelul din 16.09.2014 de examinare a automobilul

de model "Mazda 626" cu n/î xxxxx; raportul de expertiză medico-legală nr. 233-D din

20.10.2014 în privința minorului Ursu Cristian; procesul-verbal și planșa fotografică din

25.08.2016 de verificare a declarațiilor Nataliei Ursu la locul infracțiunii; raportul de

expertiză judiciară nr. 1339CNEj, 2016 nr. 338CML,2016. De asemenea, instanța s-a referit

2

la explicațiile Ingăi Bostan din 06.09.2014, precum și la declarațiile acesteia în calitate de

bănuită.

Constatând ca fiind dovedită comiterea de către Bostan Inga a infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, referindu-se la prevederile art. 107 Cod penal, instanța

a conchis că procesul penal în cauză urmează a fi încetat în temeiul art. 2 al Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Referindu-se la prevederile art. 227-228 Cod de procedură penală, instanța a conchis

că este pasibilă respingerii solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatei Bostan Inga a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

Andrei Lavric, prin care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare a inculpatei Bostan Inga de sub învinuirea adusă în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

3.1. În argumentarea cerințelor formulate apelanții au invocat, că Bostan Inga nu a

încălcat regulile circulației rutiere după cum i se incriminează în rechizitoriu, or, până a

intra în localitate inculpata a redus viteza automobilului, or, potrivit concluziilor

expertului, viteza de deplasare a automobilului înainte de frânare era de 45 - 48 km/h,

respectiv, inculpata conducea automobilul în conformitate cu limita de viteză stabilită pe

acea porțiune de drum. Ursu Natalia, ca părintele minorului Ursu Cristian, urma să

respecte anumite obligațiuni, și să respecte cerințele Regulamentului circulației rutiere

expuse la pct. 114.1-2), pct. 116.1) și pct. 117.1-2), însă aceasta nu a întreprins acțiuni pentru

a-l opri pe fiul ei, când acesta a plecat de lângă ea pentru a traversa drumul.

Instanța neîntemeiat nu a dat apreciere cuvenită raportului de expertiză auto-

tehnică, considerând că aceste concluzii nu sunt vitale pentru stabilirea vinovăției

inculpatei, nefiind o probă exclusivă ci una suplimentară, însă a considerat oportun de a

pune la baza sentinței declarațiile martorului Creciun Alexandru depuse la urmărirea

penală și nu cele depuse în cadrul cercetării judecătorești.

Rezultând din caracteristicile mijlocului de transport "VAZ 211" care a staționat

parțial pe acostament, precum și poziția pietonului Ursu Cristian, care a început

traversarea drumului aflându-se în spatele automobilului "VAZ 211", Bostan Inga l-a

observat pe ultimul deja când acesta a traversat drumul pe jumătate, și în acel moment a

frânat, adică a întreprins toate măsurile prevăzute de pct. 45.2 și pct. 46 din Regulamentul

3

circulației rutiere. Or, potrivit concluziilor expertizei auto-tehnice, inculpata nu a avut

posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului prin frânare.

Învinuirea la caz nu poate fi reținută, odată ce nu au fost prezentate probe, precum

că în locul producerii accidentului rutier ar fi fost instalate indicatorul "stație pentru

autovehicule de rută" sau "pavilion de așteptare a vehiculelor de rută". La caz, lipsește

latura obiectivă a infracțiunii incriminată inculpatei Bostan Inga, nefiind întrunite

elementele acesteia: fapta prejudiciabilă și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și

urmări.

respins, ca nefondat, apelul comun declarat de către avocatul Lavric Andrei în numele

inculpatei și ultima, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, faptele

incriminate inculpatei Bostan Inga și-au găsit confirmare prin prisma probelor

administrate și cercetate în instanța de fond, verificate în instanța de apel, probe care

coroborează între ele, necreînd dubii referitor la faptul, că circumstanțele descrise în

rechizitoriu și reținute de către instanța de fond în sarcina inculpatei au avut loc, iar

argumentele apărării invocate în susținerea nevinovăției Ingăi Bostan pe marginea

învinuirii aduse în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

poartă un caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea penală

pentru fapta comisă.

Astfel, instanța de apel a susținut că, învinuirea Ingăi Bostan descrisă în rechizitoriu

este confirmată prin probele administrate, inclusiv prin procesul-verbal din 06.09.2014 de

cercetare a locului accidentului rutier, în apropierea stației de oprire amplasată pe traseul

central al satului Cotiujeni, raionul Briceni, pe direcția Larga - Briceni. În acest sens

relevantă este și schița accidentului rutier alăturată procesului-verbal de cercetare la fața

locului, schița fiind semnată de către Bostan Inga, careva obiecții ultima nu a invocat.

Împrejurările producerii accidentului au fost relatate instanței de fond de către partea

vătămată Ursu Cristian, comunicând că la oprirea de la marginea satului a coborât din

mașină, și când trecea drumul a observat cum din deal venea cu viteză o mașină. Mașina

l-a tamponat când era deja pe la mijloc de drum. Declarațiile date sunt în coroborare cu

ale martorului ocular al tamponării minorului Ursu Cristian, reprezentantul legal al

acestuia, Ursu Natalia, care a relatat, că a văzut cum Ursu Cristian a început să traverseze

strada din spatele automobilului, careva mașini pe carosabil nu a văzut la acel moment,

ulterior a auzit zgomot de frână, automobilul Ingăi Bostan oprindu-se mai la vale, unde l-

4

a găsit culcat pe Ursu Cristian.

În coroborare cu declarațiile analizate, sunt și cele relatate de martorul Creciun

Alexandru care a indicat, că a staționat la oprirea din marginea satului Cotiujeni. Din

automobil a coborât Ursu Cristian, după care Ursu Natalia cu celălalt copil. Când a pornit

motorul pentru a continua deplasarea, a auzit zgomotul de frânare, aproximativ la 1-2

metri. Tamponarea a avut loc mai la vale de locul unde staționa.

Potrivit cererii de apel, Bostan Inga nu a negat faptul tamponării pietonului minor

Ursu Cristian, invocând că a circulat regulamentar pe banda sa, cu viteza în limitele

stabilite pentru acea porțiune de drum, însă Ursu Cristian pe neașteptate a apărut pe

carosabil, traversând drumul fără a se asigura, în acest sens nefiind însoțit de către mama

sa, Ursu Natalia. Consideră, că nu poartă vină pentru cele întâmplate.

Vis a vis de poziția apărării, care în apel referindu-se la concluziile expertizei auto-

tehnice invocă, că Bostan Inga a respectat regimul de viteză în momentul tamponării

minorului Ursu Cristian, instanța de apel a remarcat, că învinuirea înaintată Ingăi Bostan

nu constă în acuzația privind comiterea accidentului rutier ca rezultat al depășirii limitei

de viteză. Or, în cazul din speță inculpatei îi este incriminată nerespectarea regulilor de

circulație, expuse în pct. 46 lit. a), e); pct. 45.1) lit. a), b) și pct. 45.2) al Regulamentului

circulației rutiere. În susținerea învinuirii, instanța de apel a considerat, că întemeiat au

fost plasate concluziile expuse în raportul expertizei judiciară nr. 1339CNEj, 2016 nr.

338CML,2016 din 04.01.2017, potrivit cărora, în circumstanțele descrise șoferul

automobilului "Mazda 626" cu n/î xxxxx, din punct de vedere tehnic, trebuia să acționeze

în conformitate cu cerințele punctului 45.2) din regulamentul circulației rutiere, iar

nerespectarea de către Bostan Inga a prevederilor nominalizate supra este evidentă, or,

conducând automobilul de model "Mazda 626", cu n/î xxxxx, aceasta urma să țină seama

de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, iar observând obstacolul apărut pe carosabil

– automobilul de model "VAZ 2111" ce staționa la o stație improvizată de la marginea

satului Cotiujeni, aceasta urma să manifeste prudență sporită și să reducă din viteză, sau

chiar să oprească automobilul condus de ea intru menținerea siguranței traficului rutier.

Instanța de apel a reținut, că lipsa indicatoarelor rutiere de staționare, sau neatenția

minorului Ursu Cristian în timpul traversării drumului, nu justifică nerespectarea de către

Bostan Inga în momentul conducerii mijlocului de transport a prevederilor

Regulamentului circulației rutiere expuse la pct. 46 lit. a), e); pct. 45.1) lit. a), b) și pct. 45.2).

Invocările părții apărării referitor la lipsa în acțiunile Ingăi Bostan a elementelor

5

infracțiunii incriminate, prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, instanța de apel

le-a considerat declarative, or, latura obiectivă a fost realizată prin nerespectarea

prevederilor Regulamentului circulației rutiere, și anume - pct. 46 lit. a), e) care prevede,

că conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și în caz de necesitate să

reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească în

cazurile în care se deplasează pe lângă copii, vehicule de rută oprite în stații, - pct. 45.1)

lit. a), b), d) care prevede, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, situația rutieră; - pct. 45.2) în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, urmare a cărui fapt a fost

tamponat pietonul minor Ursu Cristian, fiindu-i cauzate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, descrise în raportul de expertiză medico-legală nr. 233-D din

20.10.2014. Respectiv, instanța de apel a conchis, că la caz sunt întrunite elementele laturii

obiective - fapta prejudiciabilă, și legătura cauzală dintre fapta dată și urmări.

În urma verificării suplimentare a probelor scrise prezentate de către părțile în

proces, instanța de apel a conchis, că s-au confirmat concluziile instanței de fond privind

constatarea vinovăției Ingăi Bostan în comiterea faptei ei imputate prin rechizitoriu, fiind

combătută versiunea părții apărării cu privire la nevinovăția inculpatei.

De asemenea, la caz instanța de apel a considerat întemeiată soluția instanței cu

privire la aplicarea actului de amnistie în privința Ingăi Bostan. Analizând condițiile

speței, instanța de apel nu a constatat careva impedimente pentru înlăturarea răspunderii

penale a inculpatei în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, în coroborare cu art. 391 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și art. 2 alin. (1), (3) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova (în vigoare 09.09.2016).

Astfel, în cadrul procesului a fost constatată vinovăția Ingăi Bostan în comiterea

faptei imputate, prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care în calitate de pedeapsă

prevede închisoare de la 3 la 7 ani, infracțiunea fiind comisă până la 29.07.2016. Inculpata

Inga Bostan pentru prima dată a comis o infracțiune, anterior nefiind judecată. Careva

pretenții de ordin moral sau material în prezenta cauză nu au fost înaintate.

Instanța de apel, la fel, ca și prima instanță, a constatat lipsa impedimentelor pentru

aplicarea amnistiei, stipulate expres la art. 10 al Legii nr. 210 din 29.07.2016.

6

Respectiv, analizând împrejurările constatate prin prisma prevederilor Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova (în vigoare 09.09.2016), instanța de apel a considerat,

că la caz justificat s-a dispus aplicarea față de inculpata Bostan Inga a prevederilor Legii

nominalizate, cu înlăturarea răspunderii penale a ultimei pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, și încetarea procesului penal în cauză.

I. și avocatul acesteia, Lavric A., prin care, în temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința inculpatei.

În motivarea cererii de recurs indică următoarele argumente:

- inculpata nu a încălcat prevederile Regulamentul Circulației Rutiere după cum

invocă partea acuzării. Până la intrarea în localitate (s. Cotiujeni, r-nul Briceni), incuplata

a redus viteza la regimul stabilit pentru localități, astfel respectând prevederile pct. 47.

RCR 1). Limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumuri/e publice sânt: a) în localități

- 50 km/h. Acest fapt este confirmat prin raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2804 din

05.03.2015 și Raportul de expertiză complexă auto-tehnică medico-legală nr. 1339 și 338

din 04.01.2017 prin care expertul ne răspunde precum că viteza de deplasare a

automobilului de model „Mazda 626" înainte de frânare era de 45 -48 km/h, deci inculpata

conducea automobilul în conformitate cu limita de viteză stabilită pe acea porțiune de

drum. Bostan Inga a respectat obligațiunile impuse de RCR, inclusiv și cele invocate de

acuzator (punctele 10; 45 al. 1. 2; 46 din RCR). Iarăși invocăm că, atât instanța de fond, cât

și instanța de apel a lăsat sub umbră o probă directă și importantă acumulată pe caz, probă

prevăzută de art. 93 CPP;

- ținând cont de prevederile pct. 3 din RCR - participanții la trafic sânt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră. Însă, în

momentul deplasării cu automobilul, Bostan Inga ținea cont și de prevederile pct. 4 RCR

- orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia. Reprezentantul părții

vătămate, Ursu Natalia - mama minorului Ursu Cristian, a comunicat instanței că

dumneaiei deține permis de conducere din 2012. Deținerea permisului de conducere,

convinge instanța că Ursu Natalia cunoaște condițiile RCR și le respectă, necătând la

faptul că dumneaiei împreună cu copiii erau pietoni. Astfel, facem trimitere la prevederile

pct. 114; 116; 117 din RCR invocat în toate instanțele inferioare. Deci, Ursu Natalia, fiind

7

părintele minorului Ursu Cristian, avea și dumneaiei anumite obligațiuni, să execute

anumite cerințe al prezentului Regulament. Ursu Natalia a explicat instanței că a văzut

când fiul a plecat de lângă dumneaiei spre spatele automobilului pentru a traversa

drumul, se grăbea la WC, însă nu a întreprins nimic pentru al opri. Doar după ce a auzit

zgomotul de frânare și tamponare a alergat spre fiul Cristian (proces-verbal de audiere al

reprezentantului părții vătămate Ursu Natalia). Instanța necesită a aprecia critic

declarațiile minorului Cristian privitor la faptul cu în momentul traversării drumului nu

alerga, declarație combătută prin faptul că minorul se grăbea la WC pentru necesități

fiziologice, combătută și prin declarațiile inculpatei Bostan Inga;

- înainte de numirea expertizei auto-tehnice, organul de urmărire penală, a recurs la

acumularea unor informații și probe. Pe baza probelor și informațiilor acumulate,

expertul a concluzionat că șoferul automobilului Mazda 626 nu a avut posibilitate tehnică

de evitare a tamponării pietonului prin frânare. Conform art. 93 alin. (2), 101 alin. (4) CPP,

instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură. Raportul de expertiză

menționat, este o probă care instanța necesită a lua în calcul și pusă la baza hotărârii.

Totodată, instanța necesită a reține și pune la temelia hotărârii experimentele și

constatările organului de urmărire penală care au fost efectuate în scopul exercitării unei

expertize care va elucida toate circumstanțele. Cu părere de rău, ambele instanțe nu dau

o apreciere cuvenită probelor acumulate în favoarea inculpatei. Din partea motivatoare a

Sentinței, (pag. 10) instanța invocă ,,... instanța atestă că concluziile raportului de expertiză nu

sunt vitale pentru stabilirea vinovăției inculpatei, aceasta putând fi doar o probă suplimentară și

nidecum exclusivă, care nu are prioritate față de alte probe…”, considerăm că instanța a dat o

apreciere incorectă și eronată, contrar prevederilor art. 93 alin. (2) pct. 2) CPP. Totodată,

instanța admite ca probă și o pune la temelia vinovăției declarațiile martorului Creciun

Alexandru (pag. 10 din sentință) în cadrul urmăririi penale martorul Creciun Alexandru, care

a fost nemijlocit la locul accidentului rutier în momentul comiterii a declarat că „în momentul când

acceleram motorul să mă pornesc, automobilul trecea în momentul cela pe lângă mine în direcția

opusă, a trecut cu o viteză mare de aproximativ "0-80 km/h", însă, la pag. 5 din Sentință,

instanța descrie declarațiile date de Creciun Alexandru în ședința de judecată ,,Nu

cunoaște cu ce viteză se deplasa automobilul. N-a declarat la urmărirea penală că automobilul se

deplasa cu viteza de 70-80 km/h”. Deci, instanța apreciază raportul de expertiză ca o probă

nevitală pentru stabilirea vinovăției inculpatei fiind o probă suplimentară, însă

declarațiile martorului care nu au fost confirmate în instanța de judecată le dă o apreciere

8

exclusivă vitală și importantă pentru stabilirea vinovăției inculpatei. Raportului de

expertiză auto-tehnică nr. 2804 din 05.03.2015 și Raportului de expertiză auto-tehnică nr.

nr. 1339 din 04.01 2017, sunt probe care nu au fost puse sub îndoială sau combătută de

celelalte părți. Cu toate că acest fapt a fost invocat în instanța de apel, din nou au fost

lăsate sub umbră și apreciate în interesul acuzării;

- la materialele cauzei penale a fost prezentat în calitate de probă răspunsul

administrației publice locale ce confirmă că pe porțiunea de drum unde a avut loc

accidentul nu este instalat indicatorul 5.6.1 „Stație pentru autovehiculele de rută" sau

indicatorul 5.6.2 „Pavilion de așteptare a vehiculelor de rută" din RCR. Totodată, în

instanța de judecată a fost audiat Primarul s. Cotiujeni, Ursu Mihail, care a declarat

instanței că pe porțiunea de drum unde a avut loc accidentul dat, nu este instalată nici o

stație de oprire autorizată și nu este instalat indicator rutier privitor că se află stație de

oprire (proces-verbal de audiere a martorului în instanța de judecată). Acuzatorul o

învinuește pe Bostan Inga privind încălcarea prevederilor pct. 46 lit. a), c) RCR, încălcare

care a provocat accidentul rutier. Instanța necesita a ține cond de faptul că conducătorul

auto în timpul conducerii mijlocului de transport este obligat de a se conduce de

indicatoarele rutiere instalate la acel moment. După cum am menționat, pe acesta

porțiune de drum nu este instalat nici un indicator ce ar informa conducătorul că este

amplasat o stație pentru autovehicole de rută, în această stație nu era stopat nici un

autovehicul de rută ce ar informa alți partcipanți la traficul rutier sau ar pune în gardă că

pot apărea pe carosabil pietoni sau alte obstacole pe neașteptate;

- în momentul când Bostan Inga a observat obstacolul, și anume că pietonul Ursu

Cristian traversa traseul perpendicular, alergând, inculpata a reacționat spontan și a

întreprins toate măsurile prevăzute de pct. 45.2, 46 RCR, a frînat brusc pentru a nu pune

în pericol pietonul, însă nu a avut posibilitatea de a evita impactul cu pietonul prin frânare

(Raportului de Expertiză auto-tehnică nr. 2804 din 05.03.2015). Motivul imposibilității de

a evita tamponarea a fost apariția spontană și imprevizibilă a pietonului. Răspunsul

expertilui din Raportului de Expertiză auto-tehnică nr. 1339 din 04.012017 (f.d. 226), prin

descrierea prevederilor pct. 45.2 RCR, complectează răspunsul expertului din Raportul de

Expertiză auto-tehnică nr. 2804 din 05.03.2015, prin imposibilitatea de a evita impactul cu

pietonul prin frânare. Ieșirea spontană și imprevizibilă a pietonului Ursu Critian din

spatele automobilului VAZ 211, traversarea drumului prin alergare, distanța mică, a pus-

o pe Bostan Inga întro situație de imposibilitate de a evita accidentul, având în față un

obstacol de neobservat din cauza începerii traversării drumului prin spatele

9

automobilului VAZ 211. Șoferul automobililui Mazda 626 nu putea previzualiza și/sau

cunoaște din timp apariția pietonului în fața sa, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului;

- cu referire la structura laturei obiective, și anume legătura cauzabilă dintre fapta

prejudiciabilă (acțiunea șoferului) și urmările prejudiciabile, acuzarea nu a demonstrat

instanței legătura cauzală dintre fapta inculpatei care contravine vreunei reguli de

securitate a circulației în raport cu prejudiciul adus părții vătămate. Invocarea acuzării

pecum că inculpata a încălcat prevederile pct. 10; 45.1.2; 46 din RCR nu sunt probate, din

contra, sunt combăture prin Raportului de Expertiză auto-tehnică nr. 2804 din 05.03.2015,

probă care nu a fost pusă sub îndoială sau combătută de celelalte părți. Chiar dacă partea

vătămată și partea acuzării învinuiește inculpata cu referire la încălcarea prevederilor de

necesitate să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, or conducătorul auto nu este în drept să se bazeze de respectarea regulilor și

din partea pietonilor, nefiind obligat să prevadă încălcarea acestora din partea altor

persoane.

prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând prin faptul

că instanțele de judecată în strictă conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod de

procedură penală, au dat apreciere întregului sistem de probe și just au ajuns la concluzia

culpabilității inculpatei Bostan Inga, în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Colegiul penal atestă, că autorii recursului invocă în calitate de temeiuri pentru

casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar.

De asemenea, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de recurenți se

focusează pe aspectul demonstrării nevinovăției inculpatei, în cele din urmă solicitând

10

achitarea inculpatei de sub învinuirea înaintată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

respectiv aceste argumente se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Având în vedere criticile invocate sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, motivele

menționate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de autor, dat fiind faptul, că instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie

să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Având în vedere criticele aduse hotărârilor contestate, instanța de recurs a stabilit că

argumentele recursului sunt aceleași care au fost invocate și în textul cererii de apel

declarate de către avocatul inculpatei și ultima și se fundamentează pe dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă în acest sens, Colegiul precizează că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina

primordială a instanțelor respective.

La acest segment Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

11

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței

primei instanțe, prin care Bostan Inga a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal verificând minuțios decizia atacată în raport cu

argumentele invocate în apelul comun al avocatului inculpatei și ultima, ajunge la

concluzia că instanța de apel a dat răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord

cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul

formulat.

Mai mult, instanța de apel a respectat inclusiv și prevederile art. 101 alin. (3) Cod de

procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță.

În acest context, Colegiul penal menționează și faptul că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

La fel, instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurenților, precum

că acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii, din motiv că vinovată de

producerea accidentului rutier se face partea vătămată minoră din motiv că a apărut

spontan și imprevizibil din spatele automobilului VAZ 211. În acest sens, se reține că

participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu

creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de

circumstanțe iminente, ceea ce prezumă că din moment ce s-a urcat la volanul

automobilului inculpata urma să țină seama de starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția , dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, iar observând îți asumi răspunderea de tot ceea ce se poate întâmpla.

Justificat instanța de apel a constatat că de către inculpată a fost încălcat pct. 46, 45.1

și 45.2 din Regulamentul circulației rutiere, la care fac referire recurenții, or, conducând

automobilul obstacolul apărut pe carosabil – automobilul de model VAZ 211 ce staționa

la o stație improvizată de la marginea s. Cotiujeni, aceasta urma să manifeste prudență

sporită și să reducă viteza, sau chiar să oprească automobilul condus de ea întru

menținerea siguranței traficului rutier.

12

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei Bostan Inga, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar în acțiunile acestuia fiind prezente elementele infracțiunii

imputate.

De asemenea, Colegiul consideră întemeiată și concluzia instanțelor de fond privind

aplicarea față de inculpata bostan Inga a prevederilor art. 2 pct. 1) al Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, or, careva restricții în acest sens, prevăzute de legea

nominalizată în privința inculpatei Bostan Inga, lipsesc.

În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de

fond în privința inculpatului, nefiind identificate de instanța de recurs careva erori

judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul

penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către autorii recursului

ordinar deferit spre examinare.

Astfel, dat fiind faptul că prezentul recurs ordinar de pe rol este vădit neîntemeiat,

acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lavric Andrei în

numele inculpatei și ultima, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 20 februarie 2019, în cauza penală privind-o pe Bostan Inga Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 octombrie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

13