1ra-1647/19 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-1647/19 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1647/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Chiriac Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 3 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

CIOBANU Ion Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.10.2017 – 19.12.2018;

Instanța de apel: 17.01.2019 – 03.04.2019;

Instanța de recurs: 12.07.2019 –18.09.2019.

c o n s t a t ă:

dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui Ciobanu I., învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (l) Codul penal, din motivul intervenirii termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală, cu liberarea lui de la răspundere penală.

30 noiembrie 2011, având scopul deținerii și folosirii unui document oficial fals care

acordă drepturi, urmărind intențiile sale criminale îndreptate spre angajarea în calitate de

pădurar la ocolul silvic Căpriana, intenționat, știind cu certitudine că nu a obținut titlul de

licențiat în științe agricole, la angajare în calitate de pădurar al ocolului silvic Căpriana a

prezentat autorității publice „întreprinderea de Stat Silvo-cinegetică Strășeni”, situată în

or. Strășeni, str. Ștefan cel Mare 1, diploma de licență cu seria XX nr. xxxxxxx, eliberată

la 30 iunie 2004, potrivit căreia în baza hotărârii Comisiei pentru examenul de licență din

21 iunie 2004, Ciobanu I. înmatriculat în anul 1999, absolvent al Universității de Stat din

Moldova a obținut titlul de licențiat în științe agricole, profilul Științe agricole,

specialitatea Silvicultură și Grădini publice, însă conform răspunsului nr 01/888 din 25

mai 2017 parvenit din partea Universității de Stat din Moldova, documentele arhivei

USM nu confirmă că Ciobanu I. a absolvit în anul 2004 Universitatea de Stat din

Moldova.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

1

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, adică confecționarea, deținerea, vânzarea sau

folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare.

modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de

către avocatul Chiriac Ig., care acționând în interesele inculpatului a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 361 alin. (l) Cod penal, din lipsa

în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii.

Motivele apelului pot fi rezumate la următoarele: organul de urmărire penală nu a

prezentat în instanța de judecată obiectul infracțiunii, adică diploma de licență seria XX

nr. xxxxxxx; nu a fost efectuată o expertiză judiciară a acestui act pentru a cunoaște cu

certitudine că diploma este falsă și care a fost metoda de falsificare; în lipsa obiectului

material și a unei concluzii de expertiză judiciară învinuirea lui Ciobanu I. se bazează pe

presupuneri.

Partea apărării a menționat că până în prezent nu se cunoaște dacă cu adevărat a

existat o astfel de diplomă în realitate sau doar o xerocopie, dacă a existat doar o

xerocopie, această xerocopie este e un act fals sau nu, xerocopia constituie elementul

material al infracțiunii prevăzute la art. 361 Codul penal, aceste bănuieli prin prisma art.

8 Codul de procedură penală, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

Potrivit scrisorii Centrului Național de Expertiză Judiciară instituția de expertiză în

lipsa diplomei adică a obiectului presupusei infracțiuni nu poate stabili în baza copiei

dacă actul este autentic sau fals. În situația în care expertul judiciar nu poate da răspuns

dacă actul este unul autentic sau fals, consideră că învinuirea se bazează în mare parte pe

dubii. Învinuirea adusă lui Ciobanu I. se bazează pe scrisorile Universității de Stat din

Moldova de la f.d. 20 și de la f.d, 25 vol. I, în care se indică că se dă răspuns la

interpelarea nr. 31/674 din 11 mai 2017. La f.d. 24 este interpelarea nr. 31/674 din 11 mai

2017 a polițistului de la direcția nr. 5 a Inspectoratului național de Investigații T. Pîrțac

unde se reiterează că prin interpelarea nr. 31/674 din 11 mai 2017 se fac investigații într-

o altă cauză cu nr. 2016031192.

avocatului Chiriac Ig. a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.

inculpatul nu a dat declarații, vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii încriminate a

fost dovedită prin probe veridice, care coroborează între ele și conform art. 101 Cod de

procedură penală, sunt concludente și pertinente.

La pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că Ciobanu I. a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală

2

sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

În această cauză a fost prezentat un probatoriu amplu, care indică cu certitudine la

comiterea faptelor de către inculpat. Instanța corect a apreciat declarațiile martorului

Mărgineanu V., care a menționat că la angajare Ciobanu I. a prezentat diploma în original

de pe care a făcut personal copie, originalul fiindu-i întors, or acestea se confirmă prin

materialul probator anexat la materialele cauzei penale.

De asemenea, s-a constatat că potrivit declarațiilor martorului Leșanu M., ultimul a

declarat că semnătura din diploma eliberată pe numele lui Ciobanu I. nu îi aparține. Mai

mult ca atât, conform adeverinței din arhivă datată cu 25 mai 2017, nr. 01/888, eliberată

de Universitatea de Stat din Moldova, se constată că Ciobanu I. nu figurează în ordinele

rectorului USM privind conferirea calificării după absolvirea Facultății de Biologie,

specialitatea „Silvicultură și grădini publice” secția cu frecvență redusă în anul 2004. În

arhiva USM nu este depus spre păstrare dosarul personal al dlui Ciobanu I., în baza de

date a USM (CRD) Ciobanu I. nu este înregistrat ca student al USM. În cartea de

evidență al diplomelor eliberate absolvenților universității din anul 2004, la specialitatea

„Silvicultură și grădini publice” diploma de licență seria XX nr. xxxxxxx nu este

înregistrată.

Ținând cont de specificul obiectului material și metoda de fals (falsul intelectual),

instanța de apel a reținut că este suficient și copia actului respectiv pentru a constata

caracterul fals. Este stabilit cu certitudine că o diplomă cu numărul respectiv a fost

eliberată altei persoane și că pe numele inculpatului nu a fost eliberată nici o diplomă.

De asemenea, a fost stabilit cu certitudine că diploma a fost prezentată de către

inculpat, în cazul dat, pentru probarea existenței tuturor elementelor componenței de

infracțiune nu este obligator depistarea și anexarea diplomei falsificate în original. Este

suficient și neapărat probarea faptului că asemenea diplomă a existat la momentul

comiterii infracțiunii. Existența unei astfel de diplome este probată prin copia acesteia și

declarațiile martorului respectiv. Astfel, probatoriul administrat permite a concluziona

despre existența tuturor elementelor infracțiunii.

Totodată, instanța a menționat că, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Codul penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Infracțiunea comisă de Ciobanu I.

este din categoria celor ușoare, iar la moment termenul pentru tragerea acestuia la

răspundere este prescris.

acționând în numele inculpatului, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel

solicitând achitarea lui Ciobanu I.

Recurentul menționează că sentința se bazează pe o scrisoare a Universității de Stat

din Moldova de la f.d. 20 și de la f.d. 25 vol. I, care potrivit art. 94 alin. (1) pct. 4) și 8)

CPP, este o probă nulă, deoarece în ambele scrisori a USM se indică că se dă răspuns la

interpelarea nr. 31/674 din 11.05.2017. La f.d. 24 este interpelarea nr. 31/674 din

3

11.05.2017 a polițistului de la direcția nr. 5 a Inspectoratului Național de Investigații T.

Pîrțac, care în interpelarea nr. 31/674 din 11.05.2017 a indicat că face investigații într-o

altă cauză cu nr. 2016031192 și solicită informații pe acea cauză penală pe care Ciobanu

I. nu a avut și nu are nici o calitate, despre care nu avem nici o tangență până în prezent.

Și în instanța de apel partea apărării a indicat că Pîrțac I. a indicat date false în acel

demers către USM indicând fals că investighează cauză cu nr. 2016031192, dar în

realitate I. Pîrțac comițând abuz în serviciu, la solicitarea unor prieteni. A indicat în

demers un număr la un dosar la nimereală, pentru a face impresia că activează în câmpul

legal. Aceste probe, scrisorile USM sunt obținute de o persoană neîmputernicită de a

efectua acțiuni de urmărire penală sau de investigații, cu încălcarea Codului de procedură

penală.

Cu toate acestea instanța de apel nu a explicat de ce „fructul mărului otrăvit” adică

scrisorile Universității de Stat din Moldova pot servi în calitate de probă, de ce aceste

probe nu sunt lovite de nulitate și în același timp de ce instanța de apel a putut lua la baza

deciziei sale aceste scrisori a USM.

La fel, se menționează că instanța de apel a comis o eroare de fapt, motivând că ar fi

stabilit că Ciobanu I. a comis infracțiunea de deținere și folosire a diplomei de studii

false, dar în același timp nu indică care a fost metoda de falsificare a acestui document și

mai indică că ar fi suficient copia actului respectiv pentru a constata caracterul fals al

actului.

Instanța de apel greșit a ajuns la concluzia despre vinovăția lui Ciobanu I. în baza

art. 361 alin. (1) Cod penal, această concluzie se bazează pe presupuneri care urmează a

fi interpretate în favoarea inculpatului. Lipsa obiectului material sau a unui raport de

expertiză care ar constata falsul actului și metoda de falsificare, denotă lipsa în acțiunile

inculpatului a obiectului și laturii obiective a infracțiunii incriminate.

Instanța de apel nu a stabilit dacă cu adevărat a existat o diploma falsă în realitate

sau doar o xerocopie, dacă a existat doar o xerocopie, aceasta este un act fals sau nu, dacă

xerocopia constituie elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal,

aceste bănuieli prin prisma art. 8 Cod de procedură penală, urmau a fi clarificate și

stabilite, în caz contrar trebuie interpretate în favoarea inculpatului. Instanța de apel nu a

ținut seama de criticele părții apărării vizavi de declarațiile martorului Mărgineanu V.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de apărătorul

inculpatului, Chiriac Ig., menționând că acestea urmează a fi respins ca inadmisibil,

deoarece este vădit neîntemeiat, cu menținerea soluției instanțelor de fond în privința lui

Ciobanu I.

actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele expuse în contextul ce urmează.

4

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se întemeiază

în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul Chiriac

Ig., instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârile recurate sunt conforme legii, fără a prezenta vreo

lipsă, care să le afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția

instanțelor de fond adoptate pe caz în privința inculpatului Ciobanu I.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului declarat de apărătorul inculpatului se constată că acesta,

deși face referire expresă la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea totală a deciziei

instanței de apel, de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința lui Ciobanu I., totuși printre argumentele recurentului nu se regăsesc careva

critici fondate sau erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre

vinovăția inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cu liberarea lui de răspunderea

penală pentru că a intervenit termenul de prescripție.

Analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recurs, instanța constată că

același apărător critică aceleași chestiuni factologice, și anume că: „sentința se bazează

pe o scrisoare a Universității de Stat din Moldova de la f.d. 20 și de la f.d. 25 vol. I, care

potrivit art. 94 alin. (1) pct. 4) și 8) CPP, este o probă nulă, deoarece în ambele scrisori

a USM se indică că se dă răspuns la interpelarea nr. 31/674 din 11.05.2017. La f.d. 24

este interpelarea nr. 31/674 din 11.05.2017 a polițistului de la direcția nr. 5 a

Inspectoratului Național de Investigații T. Pîrțac, care în interpelarea nr. 31/674 din

11.05.2017 a indicat că face investigații într-o altă cauză cu nr. 2016031192 și solicită

informații pe acea cauză penală pe care Ciobanu I. nu a avut și nu are nici o calitate …”

Deși recurentul insistă asupra faptului că nu a primit răspunsuri detaliate la toate

alegațiile sale din cererea de apel, Colegiul Penal constată că în decizia recurată se conțin

argumentele de rigoare care au condiționat respingerea cererii, ca nefondată, mai precis

acestea se cuprind în punctele 14, 15 și 16 din hotărârea instanței de apel, potrivit căreia:

„14. … Colegiul penal constată că, potrivit declarațiilor martorului Leșanu M.,

ultimul a declarat că semnătura din diploma eliberată pe numele lui Ciobanu I. nu îi

aparține. Mai mult ca atât, conform adeverinței din arhivă din 25 mai 2017, nr. 01/888,

eliberată de Universitatea de Stat din Moldova, se constată că Ciobanu I. nu figurează în

ordinele rectorului USM privind conferirea calificării după absolvirea Facultății de

Biologie, specialitatea „Silvicultură și grădini publice” secția cu frecvență redusă în

5

anul 2004. În arhiva USM nu este depus spre păstrare dosarul personal al dlui Ciobanu

I., în baza de date a USM (CRD) Ciobanu I. nu este înregistrat ca student al USM. În

cartea de evidență al diplomelor eliberate absolvenților universității din anul 2004, la

specialitatea „Silvicultură și grădini publice” diploma de licență seria XX Nr.xxxxxxxx

nu este înregistrată. (f.d. 25)

intelectual), Colegiul penal reține că este suficient și copia actului respectiv pentru a

constata caracterul fals. Este stabilit cu certitudine că o diplomă cu numărul respectiv a

fost eliberată altei persoane și că pe numele inculpatului nu a fost eliberată nici o

diplomă.

inculpat. În cazul dat, pentru probarea existenței tuturor elementelor componenței de

infracțiune nu este obligator depistarea și anexarea diplomei falsificate în original. Este

suficient și neapărat probarea faptului că asemenea diplomă a existat la momentul

comiterii infracțiunii. Existența unei astfel de diplome este probată prin copia acesteia și

declarațiile martorului respectiv. Astfel, probatoriul administrat permite a concluziona

despre existența tuturor elementelor infracțiunii.”

În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a Curții

Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește că echitatea

unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre motivată, în

sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să

conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea

soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu actele

cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă

instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se

reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit,

atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică așa

cum s-a procedat în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Ciobanu I. în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele infracțiunii nominalizate, cu

încetarea procesului și liberarea inculpatului de la răspunderea penală, pentru că fapta

acestuia a fost prescrisă.

Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va

sintetiza argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs, și

anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de către

prima instanță și, după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate de apărătorul

6

inculpatului au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele cauzei, Colegiul

nu vede necesitatea reluării și repetării acestora.

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea apărării se bazează în mod

primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu există „circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de

apel sau în cea a primei instanțe, cu dispunerea achitării în privința lui Ciobanu I., după

cum pretinde apărătorul acestuia.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală a

unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va face

obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de

recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din

oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Așadar, instanța supremă nu se va expune cu privire la pretinsele erori prevăzute de

pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întrucât autorul cererii de recurs

semnalându-le, a eșuat să descrie esența acestora și relevanța lor pentru cauza deferită

judecății, referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere a probatoriului. Totodată,

Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul, pe calea recursului ordinar, dorește

să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei

instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci

doar în vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens instanța de recurs ordinar

transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care

aceasta a fost creată.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurent.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de

Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare,

în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu

prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost

încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele

puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor formulate de instanțe.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din

cererea de recurs înaintată de avocatul Chiriac Ig. în numele inculpatului nu și-au găsit

7

confirmarea.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Chiriac Igor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 3 aprilie

2019, în cauza penală privindu-l pe Ciobanu Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 octombrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8