1ra-1138/2019 — art. 361 al. 2 lit. b CP

1ra-1138/2019 — art. 361 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1138/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 februarie

2019, în cauza penală, în privința lui

Antonciuc Anatoli XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat XXX;

și

Secrieru Grigore XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 21.07.2016 pînă la 22.01.2018;

Instanța de apel de la 15.02.2018 pînă la 13.02.2019;

Instanța de recurs de la 24.04.2019 pînă la 10.09.2019.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Anatoli și Secrieru Grigore învinuiți în baza art. 361 alin. (2) lit. b) din Cod penal

au fost achitați pe motivul că, faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii.

Anatoli se învinuiește că, în una din zilele lunii octombrie 2012, data exactă de către

organul de urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, de comun acord cu Secrieru

Grigore, intenționat, urmărind scopul legalizării dreptului de proprietate a lui Secrieru

Grigore asupra cotei de teren agricol cu număr cadastral XXX, situate în extravilanul

comunei XXX, raionul XXX, știind cu certitudine că, această cotă de teren aparține

lui Secrieru Marina, a introdus date vădit false despre proprietarul terenului în

conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XX, document

oficial, care acordă dreptul de proprietate asupra terenului, astfel confecționând titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXX fals, act, care i-a acordat

dreptul de proprietate lui Secrieru Grigore asupra acestui lot de teren agricol.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, organul de

urmărire penală a încadrat acțiunile lui Antonciuc Anatoli în baza art.361 alin.(2)

lit. b) Cod penal, cu indicii: confecționarea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi, săvârșită de două persoane.

1

Instanța de fond, în fapt, a constatat că, Secrieru Grigore se învinuiește că, în

una din zilele lunii octombrie a anului 2012, data exactă de către organul de urmărire

penală nu a fost posibil de stabilit, de comun acord cu Antonciuc Anatoli, intenționat,

urmărind scopul legalizării dreptului său de proprietate asupra lotului de teren agricol

cu număr cadastral XXX situat în extravilanul comunei XXX, raionul XXX, știind cu

certitudine că această cotă de teren aparține surorii sale Secrieru Marina, a introdus în

conținutul acestui document date eronate despre identitatea proprietarului acestui

teren si anume s-a inclus pe sine în conținutul acestui document ca proprietar al

terenului nominalizat, astfel confecționând în așa mod titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nr. XXX fals, act, ce reprezintă prin sine un document

oficial, care i-a acordat dreptul de proprietate lui asupra acestui lot de teren agricol.

Ulterior, deținând acest document fals, continuându-și acțiunile criminale în

vederea realizării lotului de teren cu număr cadastral XXX, situat în extravilanul

comunei XXX, raionul XXX, la 22 octombrie 2012 a prezentat acest titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru perfectarea contractului de

vânzare-cumpărare, notarului public, Leonid Tatian, astfel folosind acest document

fals în scopuri personale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, organul de

urmărire penală a încadrat acțiunile lui Secrieru Grigore în baza art.361 alin.(2)

lit.b) Cod penal, cu indicii '.confecționarea, deținerea și folosirea documentelor

oficiale false, care acordă drepturi, săvârșită de două persoane.

prin care a solicitat, casarea acesteia, din motivul ilegalității ei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal cu încetarea

procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la

răspundere penală.

În motivarea apelului a făcut referire la următoarele:

- martora Sofieț Valentina a menționat că a avut discuție cu inculpatul

Antonciuc Anatoli, care deținea funcția de primar al comunei Făleștii Noi, raionul

Fălești, referitor la cota de teren ce trebuia să-i revină cet. Secrieru Grigore, dar ea

nu-și amintește dacă acest lucru a avut loc în anul 2008. Instanța de fond „a uitat ” și

nu a dorit să dea o apreciere unor probe, care indiscutabil combat afirmația făcută de

instanță în pct.68 al sentinței contestate, precum și nu și-a motivat poziția sa de

inadmisibilitate a acestor probe sau de ce a respins aceste probe;

- declarațiile martorilor Bulban Ion XXX și Rotaru Nadejda, care au fost

identice atît în cadrul urmăririi penale cît și în ședința de judecată;

- instanța de fond a ignorat și proba materială anexată la dosar și care a fost

examinată la etapa corespunzătoare a cercetării judecătorești și anume certificatul

eliberat de OCT Fălești la 23 aprilie 2010, ce atestă că proprietar a lotului de teren cu

număr cadastral XXX din extravilanul comunei Făleștii Noi raionul Fălești este

Secrieru Marina. Partea acuzării consideră că, au fost prezentate probe suficiente,

care demonstrează că fapta infracțională cercetată în prezenta speță a avut loc în

perioada anului 2012 și nu în perioada anului 2008 cum invocă instanța de fond în

conținutul sentinței contestate;

- din învinuirea inculpatului Antonciuc Mihail, fiind descrise în opinia

noastră ambele semne ale laturii obiective a componenței de infracțiune încriminate

2

lui Secrieru Grigore (confecționare prin prisma introducerii datelor false în textul

documentului oficial si folosirea unui document oficial fals);

- declarațiile martorilor Bulban Ion și Rotaru Nadejda care au declarat „că

în discuție cu inculpatul Secrieru Grigore, acesta i-a asigurat că va hotărî

problema lotului de teren a lui Secrieru Marina”, martorul Sofieț Valentina care a

menționat că potrivit documentelor existente în primăria comunei Făleștii Noi

n

raionul Fălești proprietara celor 21 de ari în extravilanul comunei era Secrieru

Marina și nu Secrieru Grigore”, martorului Tatian Leonid care a menționat „că în

calitate de notar public a mai avut cazuri de perfectare a tranzacțiilor în baza

documentelor corectate de către administrația publică locală”, extrasul din

registrul gospodăriilor și a deținătorilor lotului de teren din comuna Făleștii Noi

raionul Fălești, care atestă că proprietara lotului de teren de 21 de ari din extravilanul

comunei era Secrieru Marina; certificatul eliberat de OCT Fălești la 23 aprilie 2010

ce atestă că proprietar al lotului de teren cu număr cadastral XXX din extravilanul

comunei Făleștii Noi raionul Fălești este Secrieru Marina; copia deciziei primăriei

satului XXX raionul XXX, nr.13 din 23 martie 1993 privind repartizarea loturilor de

teren locuitorilor comunei, potrivit căreia în extravilanul comunei Făleștii Noi raionul

Fălești a fost repartizat pământ lui Secrieru Marina;

- inculpatul Secrieru Grigori Constantin, nefiind subiect al repartizării

loturilor de teren în extravilanul comunei Făleștii Noi raionul Fălești în anul 1993, pe

parcursul circa a 20 ani nu „a dorit” să-și refacă acest drept pretins lezat și numai

după ce a fost sesizat de către martorul Bulban Ion și Rotaru Nadejda despre faptul că

lotul de teren al surorei sale, Secrieru Marina, este de vînzare, cumpărător fiind

primăria orașului Fălești, în timp restrîns decide prezentarea acestui lot către primarul

comunei XXX, care informîndu-1 repetat că nu are dreptul la acest teren după

înregistrările din evidența primăriei, insistă la „corectarea acestui titlu” (ca unica

soluție aparent legală ce îi permitea înregistrarea dreptului de proprietate pe acest

imobil după el), după care imediat îl realizează prin perfectarea tranzacției de vînzare

cumpărare la notarul public, Leonid Tatian;

- confecționarea în opinia instanței este crearea unui nou document fals, iar

în speța noastră este vorba de modificarea conținutului unui document autentic, astfel

pe caz lipsind acest sens, fiind admisă o interpretare extensivă defavorabilă a legii.

Această poziție contravine și doctrinei dreptului penal, partea acuzării deja

expunîndu- se asupra noțiunii de confecționare a documentului oficial fals;

- instanța de fond, ignorînd completamente probatoriul prezentat de către

partea acuzării a concluzionat că inculpatul Antonciuc Anatoli la corectarea titlului de

autentificare a dreptului de proprietate pe numele lui Secrieru Marina, a constatat

prezența unei erori la eliberarea acestui titlu, de aceea în mod legal și nu arbitrar a

schimbat numele proprietarului (deși nimic nu a indicat asupra acestei stări de fapt);

- prevederile art.38 alin.(3) al Legii cadastrului bunului imobile este

aplicabilă speței în contextul în care cadastrul reprezintă un sistem automatizat de

date despre deținătorii imobililor, caracteristicele imobililor, etc., care se formează ca

rezultat al prezentării documentelor primare ce atestă dreptul de proprietate asupra

imobilului, deci este un produs final al procesării documentelor primare. In situația în

care produsul final poate fi modificat într-o anumită procedură, ultima este aplicabilă

și documentelor primare, care generează acest produs (principiul dacă se poate mai

mult se poate și mai puțin). Mai mult ca atît norma enunțată invocă o situație corectă

3

cînd doar în cazul prezenței unei înțelegeri a ambelor părți a unui litigiu, poate fi

legiferată decizia acestora de către o autoritate publică (cu titlu de exemplu tranzacția

părților în proces civil; „împăcarea părților” în proces penal etc.);

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței în

cauză fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, instanța de fond

examinând cauza penală în privința lui Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigori a

verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor.

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate de

către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o verificare

multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe caz,

instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat și în mod just a conchis asupra

achitării inculpaților Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigori de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că faptele inculpaților nu

întrunesc elementele infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept se află în concordanță

deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond, nefiind

prezente careva temeiuri de casare a sentinței. În plus, instanța de fond a dat o

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege.

Împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Antonciuc Anatoli si Secrieru

Grigori au fost constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării și

apărării în cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, iar

instanța de fond a ajuns corect și în mod justificat la concluzia că inculpații

Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigori, urmează a fi achitați, din motiv că, faptele

inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a considerat că, probele acumulate la urmărirea penală și

cercetate în ședința instanței de fond și apel nu atestă existența în acțiunilor lui

Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigori, a faptelor infracționale prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Reluînd cercetarea judecătorească pe caz potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, s-a dispus audierea nemijlocită în ședința instanței de apel a părții vătămate

Secrieru Marina, a martorilor Nicolae Bulban, Nadejda Rotari, Valentina Sofieț și a

inculpaților Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigori și cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de asemenea, apreciate în mod

diferit), precum și administrarea oricăror probe noi prezentate de părți - de apelant în

susținerea apelului sau de părțile opuse în dezbaterea argumentelor apelului.

Cu privire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a respins acest apel

ca fiind neîntemeiat și nefondat, or, din declarațiile inculpatului Secrieru Grigore,

părții vătămate Secrieru Marina, a martorilor Secrieru Iurie și Secrieru Nicolae,

aceste fapte și circumstanțe s-au confirmat cu certitudine prin declarațiile inculpaților

4

Secrieru Grigore, Antonciuc Anatoli, martorului Sofieț Valentina, precum și prin

titlul de autentificare a dreptului deținătorului, prin care s-a repartizat în proprietate

privată pământ cu numărul cadastral 4330112240, cu suprafața totală de 0,215 ha cu

destinația grădini (lot de lângă casă) - f.d.106, vol.II.

Secrieru Grigore a posedat și a plătit impozitul pentru acest teren. Fapt

confirmat prin declarațiile inculpatului Secrieru Grigore, părții vătămate Secrieru

Marina, martorilor audiați în ședința de judecată, și a martorilor a căror declarații au

fost cercetate în instanța de apel.

Secrieru Grigore figura în calitate de proprietar al terenului cu numărul cadastral

XXX, cu suprafața de 0,215 ha cu destinația grădină, situat în extravilanul com.

Făleștii Noi, r-nul Fălești, iar dreptul de proprietate a fost înregistrat în temeiul titlului

de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXX din 01 septembrie 2003,

faptul dat a fost confirmat prin declarațiile martorului Bulban Mihail și extras din

registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacțiilor din 20 august 2012 (f.d. 36,

vol.l și f.d. 106, vol.2).

Astfel, instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că, au fost

prezentate probe suficiente, care demonstrează că fapta infracțională cercetată în

prezenta speță a avut loc în perioada anului 2012 și nu în perioada anului 2008.

Din declarațiile univoce ale inculpaților Antonciuc A. și Secrieru G., a

martorului Sofieț Valentina, rezultă cu certitudine că inculpatul Secrieru Grigore s-a

adresat la primăria s. Făleștii Noi, r-nul Fălești în anul 2008, când inculpatul

Antonciuc A. care exercita funcția de primar, a efectuat corectări în titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele lui Secrieru Marina.

Acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma că fapta de confecționare

a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren de care se învinuiesc

inculpații ar fi fost săvârșită în luna octombrie 2012 și care ar informa poziția

acestora.

Faptul că inculpatul Secrieru Grigore a prezentat titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren corectat la biroul notarului Leonid Tatian la 22

octombrie 2012, când a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare a terenului

încheiat intre Secrieru Grigore și Primăria or. Fălești, nu impune neapărat

raționamentul că respectiva corectare a avut loc imediat înaintea prezentării titlului la

notar și nici măcar că a avut loc în aceeași lună.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că din extrasul registrului bunurilor

imobile din 20 august 2012 rezultă că Secrieru Grigore figura în calitate de proprietar

al terenului cu numărul cadastral 43301 12240, cu suprafața de 0,215 ha cu destinația

grădină, situat în extravilanul com. XXX, r-nul XXX, iar dreptul de proprietate a fost

înregistrat în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

XXX din 01 septembrie 2003.

În consecință, instanța de apel a considerat că imputarea săvârșirii faptei de

confecționare a documentului oficial fals în luna octombrie 2012 este bazată pe

presupunerea organului de urmărire penală, iar potrivit art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului, prin care s-a invocat că, din

învinuirea înaintată inculpatului Antonciuc Anatoli, reiese că, ultimul a falsificat titlu

deținătorului de teren pe numele lui Secrieru Marina, schimbînd numele

5

proprietarului acestui lot în Secrieru Grigore, fiind descris semnul laturii obiective a

componenței de infracțiune încriminate „ confecționarea documentului oficial fals”;

precum și că din învinuirea adusă, fiind descrise ambele semne ale laturii obiective a

componenței de infracțiune încriminate lui Secrieru Grigore (confecționare prin

prisma introducerii datelor false în textul documentului oficial si folosirea unui

document oficial fals).

Instanța de apel în confirmarea poziției sale a notat că în conformitate cu art. 11

Codul funciar, autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor

terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate, trec în proprietatea

cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li

s-au atribuit în conformitate cu legislația.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Codul funciar, documentele ce

confirmă drepturile deținătorilor de teren sunt: titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice locale în cazul

atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ -

teritoriale... Forma titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren se

stabilește de Guvern.

În conformitate cu pct. 1 din Hotărârea Guvernului Nr. 449 din 29.06.1992

despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de

proprietate, posesiune și beneficiere funciară, se aprobă modelele unice ale

documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

funciară, precum urmează: titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren.

Cu referire la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal se

sesizează în primul rând că din învinuirea formulată rezultă că ambii inculpați au fost

învinuiți că au confecționat titlul de autentificare fals.

La acest capitol instanța reține că inculpații sunt învinuiți că au săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, manifestată prin fapta

(acțiunea) de confecționare a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

în luna octombrie a anului 2012.

Inculpatul Antonciuc Anatoli se învinuiește că, a confecționat un document

oficial fals prin faptul că a introdus date vădit false despre proprietarul terenului în

conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 4330112240

și, concomitent, se notează că inculpatul Secrieru Grigore se învinuiește că a introdus

în conținutul acestui document (titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren) date eronate despre identitatea proprietarului acestui teren si anume s-a inclus

pe sine în conținutul acestui document ca proprietar al terenului nominalizat.

Instanța de apel a menționat că, ambii inculpați se învinuiesc practic de faptul că

au introdus date vădit false/eronate în conținutul titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, pe de o parte, în cazul inculpatului Antonciuc Anatoli, despre

proprietarul terenului, iar pe de altă parte, în cazul inculpatului Secrieru Grigore, date

eronate despre identitatea proprietarului acestui teren și anume s-a inclus pe sine în

conținutul acestui document ca proprietar al terenului nominalizat.

Astfel, din învinuirea formulată inculpaților Antonciuc Anatoli și Secrieru

Grigore nu rezultă cert în ce a constat concret această „introducere a datelor false”,

în particular prin ce s-a manifestat această introducere (a fost scris, a fost imprimat, a

fost corectat, a fost distorsionat conținutul etc.), iar din învinuirea formulată

6

inculpatului Antonciuc Anatoli nu rezultă cert numele persoanei care a fost introdus

în titlu în calitate de proprietar.

Din probele cercetate în ședința de judecată, instanța de apel a reținut că doar

inculpatul Antonciuc Anatoli a corectat titlul de autentificare, folosind un pix, a tăiat

cu o liniuță lexemul Marina și a făcut mențiunea „ corect: Grigore ”, semnând și

aplicând ștampila Primăriei comunei Făleștii Noi, iar inculpatul Secrieru Grigore nu a

intervenit în niciun mod în textul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren. Alte probe care ar dovedi contrariul nu au fost prezentate instanței.

În aceiași ordine de idei instanța de apel a menționat că, potrivit probelor

cercetate se confirmă că în momentul în care inculpatul Antonciuc Anatoli a introdus

numele și prenumele lui Secrieru Grigore în titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, după care a aplicat ștampila și semnătura, terenul cu nr.

cadastral XXX era înregistrat în registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate

după Secrieru Grigore, fapt confirmat prin extrasul din registrul bunurilor imobile.

Prin urmare, în conformitate cu art.321 alin. (2) Cod civil, în cazul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul

bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Astfel, careva probe care ar confirma că la data indicării în titlul de autentificare

de către Antonciuc Anatolie a sintagmei „correct Secrieru Grigore”, dreptul de

proprietate ar fi fost înregistrat după Secrieru Marina nu au fost prezentate.

În continuarea celor menționate se impune concluzia că în situația în care

Antonciuc Anatolie a făcut corectări în titlul de autentificare, corectări care

corespundea informației din registrul bunurilor imobile, denotă lipsa faptei

prejudiciabile în acțiunile inculpatului Antonciuc Anatolie.

Conform art. 15 Cod penal, gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină

conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă,

subiectul și latura subiectivă.

Art. 361 Cod penal, prevede „confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică

de organizare”.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.361 Cod penal îl

constituie relațiile sociale cu privire la circulația legală a documentelor oficiale, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, precum și a imprimatelor, ștampilelor sau

a sigiliilor aparținînd unor întreprinderi, instituții sau organizații, apărate împotriva

confecționării, deținerii, vînzării sau folosirii unor asemenea entități.

Totodată, pentru a fi încadrate acțiunile în baza art. 361 Cod penal, documentul

oficial trebuie să acorde drepturi sau să elibereze de obligații. În cazul dat, faptul

corectării numelui din titlul de autentificare, nu a generat raporturi juridice, deoarece

conform extrasului din registrul bunurilor imobile se confirmă că bunul imobil indicat

în titlul de autentificare era înscris în registrul bunurilor imobile după Secrieru

Grigore.

Obiectul material al faptei infracționale prevăzute de art.361 Cod penal îl

prezintă documentele oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Prin urmare, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

7

Latura subiectivă a infracțiunii se manifestă prin vinovăție intenționată,

intenție directă, deoarece făptuitorul înțelege că confecționează, deține, vinde sau

folosește documente oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

imprimatele, ștampilele sau sigiliile false ale unor întreprinderi, instituții, organizații,

indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare și dorește săvârșirea

acestor acțiuni.

În această ordine de idei, potrivit art. 17 Cod penal „ intenția directă ” se

caracterizează prin aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmărește

producerea lui prin săvârșirea acțiunii incriminate. Prin prevederea rezultatului se

înțelege reprezentarea urmărilor pe care le produce acțiunea sa.

În acțiunile încriminate inculpatului Antonciuc Anatoli, în temeiul alin.(2) art.

361 Cod penal, în forma în care au fost încriminate în rechizitoriu lipsesc elementele

componente ale infracțiunii și anume latura subiectivă și latura obiectivă.

Față de cele ce preced, instanța constată că inculpatul Secrieru Grigore nu a

introdus în conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, date

eronate despre identitatea proprietarului acestui teren și anume s-a inclus pe sine în

conținutul acestui document ca proprietar al terenului nominalizat.

În consecință, instanța de apel a constatat că învinuirea inculpatului Secrieru

Grigore că ar fi introdus în conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren date eronate despre identitatea proprietarului acestui teren, și anume s-a

inclus pe sine în conținutul acestui document ca proprietar al terenului nominalizat,

este lipsit de orice suport probatoriu și factologic, învinuirea în această parte fiind

arbitrară.

Tot la acest capitol, instanța de apel a respins argumentele expuse de acuzatorul

de stat, care în susținerea învinuirii în partea săvârșirii confecționării documentelor

oficiale de stat de două persoane, a susținut faptul că, dacă s-ar presupune că la

confecționarea documentelor oficiale de stat de două persoane, ar fi necesara de

fiecare dată intervenția ambelor persoane, niciodată fapta nu ar putea fi calificată în

conformitate cu art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Or, pentru ca fapta de confecționare a documentelor oficiale false care acordă

drepturi sau eliberează de obligații să fie săvârșită de două persoane, este necesar ca

fiecare din cele două persoane să săvârșească o parte din latura obiectivă a

infracțiunii manifestate prin confecționarea documentului oficial fals.

Conform art. 52 Cod penal se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă. Lipsa unei părți componente ale infracțiunii echivalează cu lipsa

elementelor constitutive a infracțiunii, iar în condițiile când din învinuirea adusă

lipsesc caracteristici care sunt obligatorii pentru componența de infracțiune, instanța

de judecată va ajunge la concluzia de a pronunța o hotărâre de achitare în privința

persoanei puse sub învinuire.

Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal, atentează la ordinea

stabilită a autentificării documentare a faptelor ce au importanță juridică.

Latura obiectivă a componenței analizate constă în fapta prejudiciabilă care se

concretizează în acțiunea de confecționare, deținere, vânzare sau folosire a

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul Antonciuc Anatoli se învinuiește că a

confecționat un document oficial fals prin faptul că a introdus date vădit false despre

8

proprietarul terenului în conținutul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr.4330112240 și, concomitent, se notează că inculpatul Secrieru Grigore se

învinuiește că a introdus în conținutul acestui document (titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren) date eronate despre identitatea proprietarului acestui

teren si anume s-a inclus pe sine în conținutul acestui document ca proprietar al

terenului nominalizat.

Astfel, comparând acțiunea de „introducere a datelor vădit denaturate” cu cele 4

modalități alternative ale laturii obiective a componenței prevăzute la art. 361 Cod

penal, instanța de apel a conchis că aceasta nu se regăsește în nici una dintre acestea,

ba mai mult, noțiunea „falsificarea documentelor” utilizată, de exemplu, în art. 332

Cod penal este o noțiune generică în raport cu noțiunea „confecționarea documentelor

false” utilizată în art. 361 Cod penal.

Or, prin „falsificarea documentelor” trebuie de înțeles oricare din următoarele

acțiuni: 1) confecționarea documentelor false; 2) modificarea conținutului unor

documente autentice.

Drept urmare, nu este acceptabil ca noțiunea „confecționarea documentelor

false” să fie aplicată în următoarele două ipoteze: 1) modificarea conținutului unor

documente autentice; 2) introducerea în documente a constatărilor sau mențiunilor

false.

Or, în caz contrar se va admite o interpretare extensivă defavorabilă, întrucât

art.361 Cod penal ar fi aplicat la ipoteze pe care legiuitorul nu le are în vedere în

norma de incriminare.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că în speța dată lipsește latura obiectivă

a componenței infracțiunii prevăzute la art. 361 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că, la caz, este incident temeiul prevăzut de art.

390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, și anume fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acestei cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel. Recurentul invocă aceleași argumente declare în cererea de apel (pct. 3, din

prezenta decizie).

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Procopciuc A în numele inculpatului Secrieru Grigore și ultimul au

prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de procuror, prin care a

menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece prima instanță și

instanța de apel s-au pronunțat argumentat și detailat asupra nevinovăției inculpatului.

5.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

partea vătămată Secrieru Marina a prezentat referință privind opinia asupra recursului

declarat de procurorul, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui

recurs.

5.3. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

inculpatul Antonciuc Anatolii a prezentat referință privind opinia asupra recursului

declarat de procuror, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui

recurs, deoarece prima instanță și instanța de apel s-au pronunțat argumentat și

detailat asupra nevinovăției sale.

9

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Revenind la textul recursului ordinar declarat de către procuror se constată, că

recurentul invocă temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, evidențiind faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

La acest capitol, Colegiul menționează că hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

10

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține că se contestă decizia

instanței de apel prin prisma temeiului de recurs invocat și menționat supra,

invocându-se faptul, că în rezultatul aprecierii incorecte a probelor administrate la

caz, instanța de apel greșit a menținut sentința de achitare a lui Antonciuc Anatoli

și Secrieru Grigore de învinuirea adusă în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Așadar, instanța de recurs atestă faptul, că conform actului de învinuire înaintat

de acuzatorul de stat, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal – deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșită de două persoane, însă

prima instanță l-a achitat pe inculpat de învinuirea adusă, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, concluzie menținută de către instanța de apel.

Instanțele de fond în acest context au constatat, că „nici una din probele

cercetate în ședință nu confirmă vina inculpaților de comiterea infracțiunii imputate

lor .... declarațiile inculpaților, părții vătămate, dar și actele invocate de procuror în

rechizitoriu nu pot servi drept probe, ce ar demonstra vina inculpaților în comiterea

infracțiunii incriminate, or din probele invocate nu se poate constata cu certitudine

că, Antonciuc Anatoli de comun acord cu Secrieru Grigore, intenționat, urmărind

scopul legalizării dreptului de proprietate a lui Secrieru Grigore asupra cotei de

teren agricol cu număr cadastral XXX, situate în extravilanul comunei XXX, raionul

XXX, știind cu certitudine că, această cotă de teren aparține lui Secrieru Marina, a

introdus date vădit false despre proprietarul terenului în conținutul titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXX, document oficial, care

acordă dreptul de proprietate asupra terenului, astfel confecționând titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXX fals, act, care i-a acordat

dreptul de proprietate lui Secrieru Grigore asupra acestui lot de teren agricol ”

Astfel, la baza acestor concluzii instanțele de fond au pus declarațiile

inculpaților, care au menționat că „…Antonciuc Anatoli verificând Cartea de

Gospodării din perioada 1991, a depistat că la momentul privatizării la 01.01.1992,

Secrieru Marina deținea în proprietate aproximativ 35 ari la marginea satului Făleștii

Noi. Din aceste considerente a decis că, într-adevăr în perioada anului 2003, când s-

au făcut măsurările masive, s-a făcut o greșeală, fiind acordat titlu de teren cu

suprafața de 0,21 ha din extravilanul comunei lui Secrieru Marina. Verificând, a

aplicat pe titlu semnătura și stampila, a tăiat cu o liniată cuvântul,,Marina” și a indicat

„Grigore” i-a comunicat lui Secrieru Grigore că este necesar să se adreseze în

instanță, deoarece doar instanța poate face modificări în titlul de autentificare. Nu

cunoștea că Secrieru Grigore se va adresa cu titlul respectiv la notar, dar nu în

instanță. Nu își amintește dacă Secrieru Grigore a mai prezentat acte în afară de

titlu...”.

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs, consideră că instanța

de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea și probele

11

apărării, fără a fi supuse acestea analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe

existente și administrate.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că instanțele de fond au reținut și

pus la baza hotărârilor adoptate declarațiile inculpaților.

Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele instanțelor de judecată,

precum că corectări în titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

4330112240 a fost făcut numai de inculpatul Antonciuc Anatolii, contravine probelor

examinate.

În acest sens, au fost ignorate declarațiile martorilor Bulban Ion și Rotaru

Nadejda, care au menționat că, în discuție cu inculpatul Secrieru Grigore, acesta i-a

asigurat că va hotărî problema lotului de teren a lui Secrieru Marina, iar, potrivit

declarațiilor martorului Sofieț Valentina, conform documentelor existente în primăria

comunei XXX, r-nul XXX, proprietara celor 21 ari în extravilanul comunei era

Secrieru Marina și nu Secrieru Grigore.

Conform extrasului din registrul gospodăriilor și a deținătorilor lotului de teren

din comuna Făleștii Noi, r-nul Fălești, se atestă că proprietar al lotului de teren de 21

de ari din extravilanul comunei era Secrieru Marina.

Potrivit copiei deciziei primăriei satului Făleștii Noi r-nul Fălești nr. 13 din 23

martie 1993 privind repartizarea loturilor de teren locuitorilor comunei, în

extravilanul comunei Făleștii Noi, r-nul Fălești a fost repartizat pământ lui Secrieru

Marina.

Conform probelor examinate, se concluzionează că Secrieru Grigore, nefiind

subiect al repartizării loturilor de teren în extravilanul comunei Făleștii Noi, raionul

Fălești în anul 1993, pe parcursul circa a 20 ani nu a dorit să-și refacă acest drept

pretins lezat și numai după ce a fost sesizat de către martorul Bulban Ion și Rotaru

Nadejda despre faptul că, lotul de teren a surorii sale, Secrieru Marina, este de

vînzare, cumpărător fiind primăria orașului Fălești. În timp restrâns decide

prezentarea acestui lot către primarul comunei Făleștii Noi, care informându-l repetat

că nu are dreptul la acest teren după înregistrările din evidența primăriei, insistă la

,,corectarea acestui titlu”, ceea ce îi permite înregistrarea dreptului de proprietate pe

acest imobil după el, după care imediat îl realizează prin perfectarea tranzacției de

vânzare-cumpărarea la notar.

Prin probele examinate se denotă coautoratul inculpaților, iar acțiunea

infracțională a lui Secrieru Grigore la ,,confecționarea documentului oficial fals” a

fost cea de punere la dispoziție a documentului oficial autentic persoanei publice,

care în virtutea legii a fost în drept de a face corectări în titlu, însă după o procedură

strict stabilită, cu prezentarea lui ulterioară unei autorități în vederea perfectării unor

raporturi juridice civile, în speță vânzarea-cumpărarea, aceasta fiind unica soluție de

legiferare a dreptului de proprietate în lipsa proprietarului autentic.

12

Invocările instanței, precum că introducerea datelor false într-un document

oficial nu poate fi calificată drept confecționare a documentului, contravine doctrinei

dreptului penal.

Prin urmare, se poate de concluzionat, că în mod arbitrar, în lipsa proprietarului,

ultimul poate fi lipsit de proprietatea sa prin simpla corectare în documentul ce atestă

dreptul de proprietate, a numelui acestui proprietar, de către un funcționar public, fie

introducerea numelui altei persoane, care automat devine proprietar, iar acest

document în ipoteza unei asemenea corectări, devine perfect legal și poate fi utilizat,

deja în alte proceduri legale. Și această în prezența unei decizii a primăriei satului

Făleștii Noi, r-nul Fălești nr. 13 din 23 martie 1993 privind repartizarea loturilor de

teren locuitorilor comunei, conform căreia anume lui Secrieru Marina i-a fost

repartizat pământ.

Nu a fost apreciat de către instanța de apel declarațiile inculpatului Antoniuc

Anatoli, care atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată a menționat că,

după efectuarea corectărilor i-a spus lui Secrieru Grigore să se adreseze în instanța de

judecată pentru a ,,legaliza” această corectare.

La fel, Colegiul penal lărgit reține că aceste raționamente au fost invocate și de

către procuror în instanța de apel, însă aceste motive reflectate în apel au rămas fără

răspuns în partea motivată a hotărârii instanței de apel, argumente ce constituie

fondul apelului și asupra căruia instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea procurorului, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de

prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri .

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de

ași motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și

alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite

în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre

asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar a prelua

motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul

aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Necesar, în prezenta speță, este de menționat și acel fapt că potrivit deciziei

instanței de apel, se menționează că „acuzatorul de stat în rechizitoriu nu a

demonstrat exercitarea laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal și anume deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi, săvârșită de două persoane.”

Instanța de recurs specifică că, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal se caracterizează, prin intenție directă. Motivele acestei

13

infracțiuni se exprimă în interesul material, năzuința de a obține unele avantaje

nepatrimoniale, năzuința de a înlesni săvârșirea unor infracțiuni, etc.

Rezumând cele menționate instanța de recurs constată că, soluția achitării lui

Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigore a reieșit din respingerea majorității probelor

administrate pe caz fără o motivație legală, astfel, menținând hotărârea de achitare a

lui Antonciuc Anatoli și Secrieru Grigore, instanța de apel nu a luat în considerație

toate probele administrate la caz, fapt ce duce la concluzia, că deși la materialele

cauzei sunt prezentate un șir de probe, instanța fără a le verifica și aprecia în urma

unei evaluări în ansamblu, în viziunea Colegiului, prematur le-a respins.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia

referitor la menținerea hotărârii de achitare a lui Antonciuc Anatoli și Secrieru

Grigore privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,

pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, prin ce a admis o eroare de

fapt și anume discordanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o susține.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu

concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și faptul că

nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în cumul confirmă în

opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate și consideră că acțiunile

acestuia urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul, că verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor

cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate

avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează

la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea

acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie

să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

14

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a

datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată.

Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Raportând cele indicate la speța supusă judecării, Colegiul penal lărgit consideră

că instanța de apel a apreciat eronat probele, excluzând o parte din ele, fără o analiză

în cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată, că instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale, instanța de apel selectiv a apreciat o parte din probe,

respingând celelalte probe, fără o motivație legală și fără să le evalueze pe fiecare în

parte și toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmarea temeiul invocat de recurent și

prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele fiecare în parte

și toate în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții legale și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile

inculpatului a infracțiunii incriminate, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, iar în caz că va fi stabilită vinovăția inculpaților în cele incriminate,

15

să-i aplice o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Valentina Gavdiuc, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

13 februarie 2019, în cauza penală, în privința lui Antonciuc Anatoli XXX și

Secrieru Grigore XXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 15 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

16