1ra-1669/19 — art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat din 14 martie 2019, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Diulgher Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 100 (una sută) ore. A fost respins demersul procurorului privind încasarea de la Diulgher Vitalie în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 1680 lei, suportate în cadrul urmăririi penale în legătură cu achitarea pentru efectuare expertizei judiciare, ca fiind neîntemeiat.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Diulgher Vitalie, cu scopul consumării și nu cu scopul înstrăinării, în intervalul de timp nestabilit de către urmărirea penală, însă la sfârșit de toamnă a anului 2017, a preparat prin metoda meșteșugărească din precursorul de efedrină substanță psihotropă - metamfetamină, care se păstra pe pereții interiori ai seringii volumul 10 ml. și 5 ml. în cantitate de 0,188 gr., în încăperea anexei adiacent casei locative, situate pe adresa or. xxxx, stradela xxxx, în care de asemenea locuiește Diulgher Vitalie și în care acesta pe lângă substanța psihotropă - metamfetamină, păstra de asemenea o butelie de polimer cu trei obiecte de metal, pe care se conținea rășina de canabis în cantitate de 0,204 gr., care se referă la substanțe narcotice, totodată în încăperea pivniței a casei păstra în pachet marihuană uscată, care se referă la substanțe narcotice, cantitate totală de 13,561 grame, și care la data de 21 ianuarie 2018 substanțele psihotrope și narcotice mai sus indicate au fost ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului. 1 Potrivit raportului de expertiză judiciară cu nr. 34/12/3-R-74 din 08 februarie 2018 a fost stabilit, că: • pe pereții interiori ai două seringi a câte 10 ml și 5 ml, a fost depistată metamfetamină (preparată prin metoda meșteșugărească din efedrina), care se referă la substanțe psihotrope. Cantitatea substanței psihotrope constituie 0,188 grame, • pe pereții interiori a unei părți a buteliei de polimer, și de asemenea pe 3 obiecte de metal se conține rășina de canabis în cantitate de 0,204 grame, care se referă la substanțe narcotice, • masă uscată vegetală, grosier mărunțită de culoare cafeniu închis, este marihuană, care se referă la substanțe narcotice. Masa substanței narcotice a marihuanei constituie 13,561 grame. Potrivit prevederilor explicative ale art. 1341 Cod de procedură penală, s-a stabilit, că: „prin substanța narcotică sau psihotropă se înțelege substanța, care provoacă dereglări psihice și dependență fizică la consumul lor abuziv. Listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor se abrogă de Guvern. În cazul sustragerii, însușirii, extorcării sau ale altor acțiuni ilegale cu substanțe narcotice, psihotrope și cu plantele care conțin substanțe narcotice sau psihotrope. Potrivit p. 7 și p. 38 din „lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora", aprobat prin Hotărârea Guvernului 79/23.01.2006, a fost determinat, că rășina de canabis cu masa 0,05-10,0 grame constituie o cantitate mare și metamfetamina (preparatul din efedrina preparată în modul rudimentar), pseudoefedrină, de asemenea din preparatele, care conțin pseudoefedrină) 0,03-5,0 grame, constituie o cantitate mare".

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia, în latura civilă, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admis demersul privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei de la inculpat în beneficiul statului.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 mai 2019, a fost respins apelul declarat, ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul examinând sentința atacată prin prisma motivelor formulate în apel a reținut că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea demersului procurorului cu privire la încasarea de la Diulgher Vitalie în venitul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei, suportate în cadrul urmăririi penale în legătură cu achitarea pentru efectuarea expertizei judiciare nr. 34/12/3-R-74 din 08.02.2018. Instanța de judecată în mod întemeiat a argumentat refuzul în încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, deoarece la momentul comiterii infracțiunii și suportării cheltuielilor judiciare, legate de efectuarea expertizelor judiciare, au fost în vigoare prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, în conformitate cu plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(l) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. 2 Pe lângă aceasta, Colegiul a menționat, că la soluționarea chestiunii cu privire la repartizarea cheltuielilor judiciare instanța de judecată este în drept nu este obligată, reieșind din situația materială la emiterea sentinței de condamnare să oblige condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare suportate. Reieșind din cele expuse, precum și din scopurile procesului penal și principiul umanismului, ținând cont de situația materială a inculpatului, acesta oficial este neangajat, instanța a considerat, că cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei, suportate în cadrul urmăririi penale, nu pot fi încasate de la inculpat, deoarece modificările în norma art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, în vigoare din 09.02.2018, nu are efect ultraactiv.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, deoarece soluția instanței de apel privind refuzul în încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 1680 lei, pentru efectuarea expertizei judiciară nr. 34/12/3-R-74 din 08.02.2018. Colegiul respinge argumentele procurorului, ca nefondate, deoarece la judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/3-R-74 din 08.02.2018, or, art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu și în alte cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării 3 expertizei) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Natalia Gîrbu, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 mai 2019, în cauza penală în privința lui Diulgher Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 02 octombrie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4