1ra-543/2019 — art. 328 alin.1, 329 alin.1 lit. b CP

1ra-543/2019 — art. 328 alin.1, 329 alin.1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-543/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Gîlca Ilie în

numele inculpatei Dzero Iuliana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe

Dzero Iuliana xxxx, născută la xx xx xxxx,

originară și domiciliată în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.06.2016 – 14.08.2017;

Instanța de apel: 04.10.2017 – 22.11.2017;

Instanța de recurs: 14.02.2018 – 22.05.2018;

Instanța de apel: 11.07.2018 – 29.10.2018;

Instanța de recurs: 29.01.2019 – 06.08.2019.

C O N S T A T Ă:

- a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1), 328

alin.(1) Cod penal (episoadele din 09.11.2010, 24 iulie – 24.12.2010) și în conformitate cu

prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, cauza penală a fost încetată în legătură cu

survenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, liberând-o pe inculpată

de răspundere penală;

- a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută de art.329 alin.(1) Cod

penal (episodul din perioada 2004 – 2006) și în conformitate cu prevederile art.60 alin.(1) lit.

b) Cod penal, cauza penală a fost încetată în legătură cu survenirea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală, liberând-o pe inculpată de răspundere penală.

Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. xxxx din xx xx xxxx și activând în funcție de

Inspector Superior al Secției Informații și Identificări, Serviciul evidență nominală a Direcției

1

Informații și Evidentă Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană publică,

autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia activități de interes public, a comis

depășirea atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

La 09.11.2010, Dzero Iuliana aflându-se în biroul de serviciu amplasat în sediul Direcției

Informații și Evidentă Operativă a Ministerului Afacerilor Interne pe adresa str. Iacob Hîncu

3a, mun. Chișinău, având la executare cererea chestionar pentru eliberarea pașaportului pe

numele Proca Vitalie, a.n. xx xx xxxx, prin care s-a solicitat informația privind cauzele penale

și existența antecedentelor penale ale persoanei care a solicitat perfectarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova, în pofida atribuțiilor de serviciu prevăzute la pct.3 al

paragrafului „Anchetele personale parvenite din Ministerul Dezvoltării Informaționale” al

Instrucțiunii privind atribuțiile de serviciu, aprobată de Șeful Direcției Informații și Evidență

Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, care prevede că, „Fiecare colaborator efectuează

în mod obligatoriu, desinestătător controlul anchetelor personale care i-au fost repartizate, în

acest sens utilizând obligatoriu sursele de informație - Baza de date „TERMINAL”, Fișierul

de evidență nominală și Baza Centrală de date”, după verificarea datelor nominalizate unde

avea acces ca utilizator și constatând faptul că, Proca Vitalie figurează în evidențele operative

ale Direcției Informații și Evidență Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, contrar

prevederilor pct.9 al aceluiași paragraf din instrucțiunea menționată, fără a indica informația

veridică constatată, care creează un obstacol solicitantului de a continua procedura de

documentare, a aplicat în cererea - chestionar nr.008810048538 din 04.11.2010 pe numele

Proca Vitalie, ștampila cu inscripția „Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Direcția Informații și Evidențe Operative, Secția Informații și identificări”, executant Dzero

Iuliana.

Prin aceste acțiuni, Dzero Iuliana a tăinuit faptul executării pedepsei în temeiul sentinței

instanței de judecată de către Proca Vitalie, ca urmare a indus în eroare Ministerul Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor la aplicarea prevederilor art.8 lit. c) din Legea nr.269-XIII din

09.11.1994, cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, în consecință fiind ilegal

perfectat și eliberat pașaportul seria xx, nr.xxxx, pe numele condamnatului Proca Vitalie.

În rezultatul acestor acțiuni, condamnatul Proca Vitalie a beneficiat ilegal de pașaportul

cetățeanului Republicii Moldova și respectiv, de dreptul de a se deplasa peste hotarele

Republicii Moldova, cu toate că, conform statutului de condamnat care execută pedeapsa

penală în termen de probă, nu avea acest drept, iar Oficiul de Probațiune Botanica, mun.

Chișinău a fost lipsit de posibilitatea de supraveghere și stabilirea încălcărilor condamnatului

la executarea condiționată a pedepsei penale și reacționare în vederea revocării liberării

condiționate a pedepsei înainte de termen, aplicate în privința lui Proca Vitalie.

Mai mult ca atât, din motiv că Proca Vitalie a fost eliberat din detenție condiționat pe un

termen de probă, care urma să expire în luna octombrie 2014, nu avea dreptul până la acel

moment să-i fie perfectat și eliberat pașaportul cetățeanului care i-ar fi permis traversarea

frontierei de stat în această perioadă și respectiv, comiterea peste hotarele țării a infracțiunilor

grave și deosebit de grave de care este bănuit, învinuit.

Tot ea, în perioada 24 iulie – 24.12.2010, activând în funcția indicată, având scopul

facilitării perfectării pașaportului pe numele lui Nicolaeva Anjela Victor, a.n. xx xx xxxx,

despre care cunoștea cu certitudine că, se află sub urmărire penală, depășind atribuțiile de

2

serviciu, a săvârșit acțiuni ilegale prin crearea artificială de condiții pentru perfectarea și

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, pe numele acesteia. Astfel, acționând

cu intenție directă în vederea producerii consecințelor dorite, inspectoarea Dzero Iuliana a

efectuat înscrisul „В ОСК проблем нет” pe verso-ul certificatului de refuz în perfectarea

pașaportului pe numele lui Nicolaeva Anjela, certificat eliberat de către Direcția documentare

a populației din cadrul CRIS „Registru”, fapt ce nu corespundea realității, deoarece persoana

nominalizată se afla sub urmărire penală și în căutare interstatală. Acest înscris a permis

acceptarea repetată de către Direcția documentare a populației, a cererii privind perfectarea

pașaportului pe numele lui Nicolaeva Anjela.

Ulterior, continuând realizarea intențiilor criminale, tot ea, în perioada 24-29.12.2010,

având la executare cererea - chestionar pentru eliberarea pașaportului pe numele lui Nicolaeva

Anjela, prin care s-a solicitat informația privind cauzele penale și existența antecedentelor

penale ale persoanei care a solicitat perfectarea pașaportului, încălcând prevederile pct.3 al

paragrafului „Anchetele personale parvenite din Ministerul Dezvoltării Informaționale” al

Instrucțiunii privind atribuțiile de serviciu, aprobată de Șeful Direcției Informații și Evidență

Operativă a Ministerului Afacerilor Interne la 17.08.2005, care prevede că fiecare colaborator

efectuează în mod obligatoriu, de sinestătător controlul anchetelor personale care i-au fost

repartizate, în acest sens utilizând obligatoriu sursele de informații - Baza de date

„TERMINAL”, Fișierul de evidență nominală și Baza Centrală de date”, după verificarea

datelor nominalizate, unde avea acces ca utilizator și cunoscând faptul că Nicolaeva Anjela

figurează în evidențele operative ale Direcției Informații și Evidență Operativă ca învinuită,

contrar prevederilor pct.9 al aceluiași paragraf din Instrucțiunea menționată și în pofida

faptului că, în cererea-chestionar era indicat că, anterior i-a fost refuzat acestei persoane

perfectarea pașaportului din motiv că, în privința acesteia este pornită cauza penală.

Instanța de fond a mai constatat că, Dzero Iuliana se învinuiește că, activând în funcția de

inspector al Direcției Informații și Evidență Operativă al Ministerului Afacerilor Interne, în

baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. xxxx, din xx xx xxxx, fiind în conformitate

cu prevederile art.123 alin.(2) Cod penal, persoană publică, contrar obligațiilor și interdicțiilor

impuse de funcția deținută, ignorând prevederile Legii nr.216-XV din 29.05.2003 cu privire la

Sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, care stabilește că, administrarea băncii centrale de date,

înregistrarea și evidenta centralizată a informației cu caracter criminal, precum și eliberarea

rapoartelor statistice generalizate privind starea infracționalității în țară, se efectuează de către

Ministerul Afacerilor Interne, care este deținătorul băncii centrale de date; contrar prevederilor

art.22 alin.(1) lit. a), b), d), f), g) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr.158-XVI din 04.07.2008, conform cărora, funcționarul public este obligat să respecte

Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare, să respecte cu strictețe drepturile și

libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine în

spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită

profesională prevăzută de lege, să respecte regulamentul intern; Contrar prevederilor art.7

alin.(2) din Legea nr.25 din 22.02.2008 cu privire la Codul de conduită a funcționarului public,

care stabilește că, funcționarul public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care

poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice; precum și

3

încălcând flagrant prevederile Ordinului comun nr.198/84/11/166/10/2- 30/44 din 04.05.2007

cu privire la evidența unică a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, a rezultatelor examinării

cauzelor penale, modul de completare și prezentare a actelor de evidență primară și a

Instrucțiunii nr.8/1-4173 din 17.08.2005 privind atribuțiile de serviciu ale colaboratorului

Serviciului Evidență Nominală al Secției Informații și Identificări a Direcției Informații și

Evidențe Operative, valabile până la 05.03.2013, nu a asigurat sarcinile impuse în scopul

asigurării informaționale a activității investigativ-operative, de profilaxie și de urmărire penală,

fapt prin care a comis neglijența în serviciu în următoarele circumstanțe:

În perioada 2004-2006, în virtutea funcției deținute, având acces la actele de evidență

primară a persoanelor care au comis infracțiuni, adică la Baza Centrală de Date a participanților

la Sistemul informațional automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, Dzero Iuliana având o atitudine neglijentă față de

obligațiile sale de serviciu, nu a asigurat păstrarea cazierelor judiciare (forma nr.6.0) în număr

de 95 unități la sediul subdiviziunii de profil, documente ce au fost depistate la 26.03.2014 în

cadrul percheziției la domiciliu. În urma suprapunerii informației indicate în cele 95 formulare

Forma nr.6.0 privind hotărârea adoptată de instanța de judecată, depistate și ridicate în cadrul

percheziției la domiciliul lui Dzero Iuliana și Fișierul operativ informațional al MAI, a fost

stabilit că, informația ce reflectă rezultatele examinării cauzei penale în instanța de judecată în

conturul manual, în privința a 52 persoane este prezentă, în privința a 2 persoane nefiind posibil

de efectuat verificările, în lipsa datelor depline, iar în privința a 41 persoane fiind constatată

lipsa informației, cu încălcarea prevederilor acelorași acte normative ce țin de înregistrarea în

fișierul operativ-informațional al cazierelor judiciare (forma nr.6.0), cu înscrierea

(introducerea) informației în fișele alfabetice respective și în fișierul alfabetic automatizat

(baza de date).

În consecință, Dzero Iuliana fiind angajată în calitate de inspector al Serviciului

sistematizări nominale al Secției informații și identificări a Direcției Informații și Evidență

Operativă, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, nu și-a îndeplinit

corespunzător obligațiunile de serviciu în partea prelucrării actelor de evidență primară și

asigurării evidenței și păstrării lor, ca rezultat al unei atitudini neglijente față de ele, manifestată

prin neintroducerea în Fișierul operativ-informațional a informației conținute în actele de

evidență primară și anume, informația privind hotărârea adoptată de instanța de judecată în

privința a 41 persoane, despre care nu există înscrieri că ar fi fost condamnate, absolvite de

răspundere penală sau achitate, și neasigurarea evidenței și păstrării a 95 caziere judiciare

(forma nr.6.0) la sediul subdiviziunii de profil, manifestate prin dezorganizarea activității

normale și discreditării imaginii Ministerului Afacerilor Interne.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpata să fie achitată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.328

alin.(1) și 329 alin.(2) lit. b) Cod penal.

În motivarea cererii a invocat că:

- inculpata urmează a fi achitată pe toate cele trei capete de acuzare, din motiv că în

acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate, or, conform

Hotărârii Curții Constituționale din 27.06.2017, s-a declarat neconstituțional textul „intereselor

4

publice sau” din alin.(1) al art.328 Cod penal, însă analizând învinuirea pe episoadele cu Proca

Vitalie și Nicolaeva Anjela în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, instanța de judecată i-a

incriminat inculpatei în calitate de consecințe prejudiciabile anume daune considerabile

intereselor publice, iar în situația în care acest text legal a fost declarat neconstituțional, rezultă

că în acțiunile lui Dzero Iuliana lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal și anume, urmările prejudiciabile sub forma daune intereselor publice;

- pe episodul cu Nicolaeva Anjela, conform raportului de expertiză nr.432 din 02.08.2016,

rezultă că nu este posibil de stabilit dacă Dzero Iuliana sau altă persoană a efectuat inscripția

„В ОСК проблем нет” pe versoul certificatului de refuz, iar aceste circumstanțe impun

concluzia că, toate dubiile trebuie interpretate în favoarea inculpatei;

- referitor la episodul de comitere a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.329 Cod penal, în

acțiunile inculpatei nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în

serviciu, întrucât nu a fost realizată latura obiectivă a infracțiunii respective, un element

esențial al acesteia fiind urmările prejudiciabile, mai concret daune în proporții mari intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, urmări

ce nu și-au găsit reflectarea în realitatea obiectivă.

admis apelul declarat, casată parțial sentința instanței de fond, inclusiv din oficiu conform

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea recunoașterii inculpatei ca fiind vinovată

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre

în această parte, prin care:

- procesul penal intentat în baza art.328 alin.(1) Cod penal în privința Iulianei Dzero a

fost încetat, cu tragerea acesteia la răspundere contravențională în baza art.312 Cod

contravențional și conform art.30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, s-a dispus încetarea procesului contravențional.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

privind corectarea erorii materiale evidente din cuprinsul deciziei din 22 noiembrie 2017,

instanța de apel a dispus: „Corectarea erorii materiale admise în textul dispozitivului deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22.11.2017, pe cauza penală de învinuire a

inculpatei Dzero Iuliana de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) și 329

alin.(2) lit. b) Cod penal, astfel încât se exclude expresia greșită „în legătură cu liberarea

inculpatei de răspundere penală în temeiul art.55 Cod penal”, iar expresiile greșite

„infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal” și „art.312 Cod contravențional” se

înlocuiesc cu expresiile corecte „infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal” și

art.313 Cod contravențional”.

5.1. Audiind părțile și examinând materialele cauzei penale, Colegiul penal a conchis întru

admiterea cererii de apel, cu casarea parțială, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod

de procedură penală, a sentinței din 14.08.2017 și pronunțarea unei noi hotărâri, în partea

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal.

Cercetând circumstanțele și probele cauzei, Colegiul penal a considerat că, în mod contrar

concluziilor primei instanțe, în cazul episodului din 09.11.2010, acțiunile lui Dzero Iuliana nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, dar

5

ale contravenției prevăzute de art.313 Cod contravențional, după semnele calificative

săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuiților acordate

prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice,

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, cu referire la episodul din 09.11.2010, Colegiul penal a constatat că, Dzero Iuliana

fiind angajată prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. xx din xx xx xxxx și activând în

funcție de Inspector Superior al Secției Informații și Identificări, Serviciul evidență nominală

a Direcției Informații și Evidență Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană

publică, autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia activități de interes public,

a comis depășirea atribuiților de serviciu, în următoarele circumstanțe:

La 09.11.2010, Dzero Iuliana aflându-se în biroul de serviciu amplasat în sediul Direcției

Informații și evidență Operativă a Ministerului Afacerilor Interne pe adresa str. Iacob Hîncu

3a, mun. Chișinău, având la executare cererea chestionar pentru eliberarea pașaportului pe

numele Proca Vitalie, a.n. xx xx xxxx, prin care s-a solicitat informația privind cauzele penale

și existența antecedentelor penale ale persoanei care a solicitat perfectarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova, în pofida atribuiților de serviciu prevăzute la pct.3 al

paragrafului „Anchetele personale parvenite din Ministerul Dezvoltării Informaționale” al

Instrucțiunii privind atribuțiile de serviciu, aprobată de Șeful Direcției Informații și Evidență

Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, care prevede că, „Fiecare colaborator efectuează

în mod obligatoriu, desinestătător controlul anchetelor personale care i-au fost repartizate, în

acest sens utilizând obligatoriu sursele de informație - Baza de date „TERMINAL”, Fișierul

de evidență nominală și Baza Centrală de date”, după verificarea datelor nominalizate unde

avea acces ca utilizator, constatând faptul că, Proca Vitalie figurează în evidențele operative

ale Direcției Informații și evidență Operativă a Ministerului Afacerilor Interne, contrar

prevederilor pct.9 al aceluiași paragraf din Instrucțiunea menționată, fără a indica informația

veridică constatată, care creează un obstacol solicitantului de a continua procedura de

documentare, a aplicat în cererea-chestionar nr.008810048538 din 04.11.2010 pe numele

Proca Vitalie, ștampila cu inscripția Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Direcția Informații și Evidente Operative, Secția Informații și identificări, executant Iuliana

Dzero.

Prin aceste acțiuni, Dzero Iuliana a tăinuit faptul executării pedepsei în temeiul sentinței

instanței de judecată de către Proca Vitalie, ca urmare a indus în eroare Ministerul Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor la aplicarea prevederilor art.8 lit. c) din Legea nr.269-XIII din

09.11.1994, cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, în consecință fiind ilegal

perfectat și eliberat pașaportul seria xx, nr. xxxx, pe numele condamnatului Proca Vitalie. În

rezultatul acestor acțiuni, condamnatul Proca a beneficiat ilegal de pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova și respectiv, de dreptul de a se deplasa peste hotarele Republicii Moldova,

cu toate că, conform statutului de condamnat care execută pedeapsa penală în termen de probă,

nu avea acest drept, iar Oficiul de Probațiune Botanica, mun. Chișinău a fost lipsit de

posibilitatea de supraveghere și stabilirea încălcărilor condamnatului la executarea

condiționată a pedepsei penale și reacționare în vederea revocării liberării condiționate a

pedepsei înainte de termen aplicate în privința lui. Mai mult, din motiv că Proca a fost eliberat

din detenție condiționat pe un termen de probă, care urma să expire în luna octombrie 2014,

6

nu avea dreptul până la acel moment să-i fie perfectat și eliberat pașaportul cetățeanului care

i-ar fi permis traversarea frontierei de stat în această perioadă și respectiv, comiterea peste

hotarele țării a infracțiunilor grave și deosebit de grave de care este bănuit, învinuit.

La fel, Colegiul penal a considerat că, în cazul episodului din 24 iulie – 24.12.2010,

acțiunile lui Dzero Iuliana nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal, dar ale contravenției prevăzute de art.313 Cod contravențional, după

semnele calificative săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, cu referire la episodul din 24 iulie – 24.12.2010, reieșind din materialele dosarului,

Colegiul penal a constatat că, Dzero Iuliana fiind angajată prin Ordinul Ministerului Afacerilor

Interne nr.xxxx, din xx xx xxxx și activând în funcție de Inspector Superior al Secției Informații

și Identificări, Serviciul evidență nominală a Direcției Informații și Evidență Operativă a

Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană publică, autorizată și învestită de stat să presteze

în numele acestuia activități de interes public, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu, în

următoarele circumstanțe:

În perioada 24 iulie – 24.12.2010, activând în funcția indicată, având scopul facilitării

perfectării pașaportului pe numele lui Nicolaeva Anjela, a.n. xx xx xxxx, despre care cunoștea

cu certitudine că se află sub urmărire penală, depășind atribuțiile de serviciu, a săvârșit acțiuni

ilegale prin crearea artificială de condiții pentru perfectarea și eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova, pe numele acesteia. Astfel, acționând cu intenție directă în

vederea producerii consecințelor dorite, inspectoarea Dzero Iuliana a efectuat înscrisul „В

ОСК проблем нет” pe verso-ul certificatului de refuz în perfectarea pașaportului pe numele

Nicolaeva Anjela, certificat eliberat de către Direcția documentare a populației din cadrul CRIS

„Registru”, fapt ce nu corespundea realității, deoarece persoana nominalizată se afla sub

urmărire penală și în căutare interstatală. Acest înscris, a permis acceptarea repetată de către

Direcția documentare a populației a cererii privind perfectarea pașaportului pe numele lui

Nicolaeva Anjela.

Ulterior, în perioada 24 – 29.12.2010, Dzero Iuliana având la executare cererea-chestionar

pentru eliberarea pașaportului pe numele lui Nicolaeva Anjela, prin care s-a solicitat informația

privind cauzele penale și existența antecedentelor penale ale persoanei care a solicitat

perfectarea pașportului, încălcând prevederile pct.3 al paragrafului „Anchetele personale

parvenite din Ministerul Dezvoltării Informaționale” al Instrucțiunii privind atribuțiile de

serviciu, aprobată de Șeful Direcției Informații și Evidență Operativă a Ministerului Afacerilor

Interne la 17.08.2005, care prevede că fiecare colaborator efectuează în mod obligatoriu, de

sine stătător controlul anchetelor personale care i-au fost repartizate, în acest sens utilizând

obligatoriu sursele de informații - Baza de date „TERMINAL”, Fișierul de evidență nominal

și Baza Centrală de date”, după verificarea datelor nominalizate, unde avea acces ca utilizator

și cunoscând faptul că Nicolaeva Anjela figurează în evidențele operative ale Direcției

Informații și evidență Operativă ca învinuită, contrar prevederilor pct.9 al aceluiași paragraf

din Instrucțiunea menționată și în pofida faptului că în cererea-chestionar era indicat că anterior

i-a fost refuzat acestei persoane perfectarea pașaportului din motiv că în privința ei este pornită

cauza penală nr.xxxx și se află în căutare interstatală pe dosarul de căutare nr.2003030423,

7

fără a indica informația veridică constatată care ar fi împiedicat perfectarea și eliberarea

pașaportului acesteia, a aplicat în cererea-chestionar nr.008810053045 din 24.12.2010 pe

numele lui Nicolaeva Anjela ștampila falsă cu inscripția „Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Direcția Informații și Evidențe Operative, secția Informații și identificări,

executant Dzero Iuliana și a efectuat inscripția „1 cyд”, care nu creează impedimente în

perfectarea pașaportului cetățeanului RM. Prin aceste acțiuni, Dzero Iuliana a tăinuit faptul

aflării în căutare interstatală a Anjelei Nicolaeva, ca urmare a indus în eroare Ministerul

Tehnologiei Informației și Comunicațiilor la aplicarea prevederilor art.8 a Legii nr.269-XIII

din 09.11.1994, cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, în consecință fiind ilegal

perfectat și eliberat la 30.12.2010 pașaportul cu seria xx, nr.xxxx pe numele lui Nicolaeva

Anjela. În rezultatul acestor acțiuni, ultima a beneficiat ilegal de pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova și respectiv, de dreptul de a se deplasa și de a se afla legal peste hotarele

Republicii Moldova, cu toate că conform statutului de învinuită anunțată în căutare interstatală,

nu avea acest drept.

În confirmarea concluziei privind întrunirea în acțiunile Iulianei Dzero a elementelor

contravenției prevăzute de art.313 Cod contravențional, Colegiul penal a reținut că, prin

Hotărârea Curții Constituționale nr.22 din 27.06.2017 privind excepția de neconstituționalitate

a unor prevederi ale art.328 alin.(1) din Codul penal, a fost declarat neconstituțional textul

„intereselor publice sau”.

Colegiul penal a reținut că, învinuirea înaintată pe episoadele cu Proca Vitalie și

Nicolaeva Anjela în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, prevede în calitate de consecințe

prejudiciabile daunele considerabile cauzate intereselor publice, și prin urmare, dat fiind că,

sintagma respectivă a fost declarată neconstituțională, rezultă că, în acțiunile lui Dzero Iuliana

lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal - urmările

prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice.

În ceea ce privește sintagma „intereselor publice sau” din textul art.313 Cod

contravențional, Colegiul penal a menționat că, deși aceiași sintagmă a fost declarată

neconstituțională doar în Codul penal, totuși reieșind din caracterul „penal” al contravenției

respective, sintagma respectivă din Codul contravențional comportă în esență același conținut.

Totodată, art.313 Cod contravențional prevede că, depășirea atribuțiilor de serviciu este

de așa natură, încât contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice, iar în speță, conform pct.3 al Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea nr.693 din 30.08.2017 cu privire la

organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, ministerul este persoană juridică

de drept public, cu sediul în municipiul Chișinău, dispune de denumire, de ștampilă cu Stema

de Stat a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale, precum și de alte atribute specifice

autorităților publice, stabilite în legislație.

Astfel, prin faptul că, Dzero Iuliana a comis contravenția prevăzută de art.313 Cod

contravențional, fiind angajată a Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană publică, a

acționat contrar drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale Ministerului Afacerilor Interne,

or, inculpata era autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia activități de interes

public, dar și-a depășit atribuțiile de serviciu.

8

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, Colegiul penal făcând trimitere la prevederile

art.332 alin.(2) Cod de procedură penală și art.30 alin.(2) Cod contravențional, a precizat că,

Dzero Iuliana a fost recunoscută vinovată de comiterea contravențiilor prevăzute de art.313

Cod contravențional pe episoadele din 09.11.2010 și din 24 iulie – 24.12.2010 și respectiv, a

expirat termenul de prescripție de atragere la răspundere contravențională.

Prin urmare, Colegiul penal a conchis de a înceta cauza penală de învinuire a lui Dzero

Iuliana în privința săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal în legătură

cu liberarea inculpatei de răspundere penală, cu atragerea acesteia la răspundere

contravențională în baza art.313 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional

în temeiul art.30 Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale.

Cu referire la circumstanțele cauzei în partea ce ține de episodul din 2004 – 2006, în

ședința instanței de apel au fost verificate probele cercetate de către prima instanță și astfel,

Colegiul penal a considerat că, instanța de fond corect a conchis că, acuzarea nu a demonstrat

cauzarea prin acțiunile inculpatei a unor urmări grave în detrimentul intereselor publice, prin

faptul că, a păstrat acasă fișe cu datele unor persoane judecate.

Referitor la răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1)

Cod penal, Colegiul a reținut că, articolul respectiv, în redacția în vigoare la data comiterii

infracțiunii, prevedea amenda în mărime de până la 500 unități convenționale sau închisoare

de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani și reieșind din faptul că,

conform art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiunea este una mai puțin gravă, iar potrivit art.332

alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată

vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5), 9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și

în cazurile prevăzute în art.53-60 din Cod penal, instanța, prin sentința motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă, prima instanță a conchis corect că, procesul penal în cauza

lui Dzero Iuliana în baza art.329 alin.(1) Cod penal, urmează a fi încetat.

6.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță în alt complet de judecată, deoarece la adoptarea concluziei instanța nu a respectat

modalitatea motivării soluției, or, motivarea acesteia contrazice dispozitivului hotărârii, prin

faptul că în partea descriptivă a deciziei se motivează întru reîncadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, de la art.328 alin.(1) Cod penal la art.313 Cod contravențional, în acest sens

indicând și la încheierea de corectare a erorilor materiale strecurate, ca mai apoi în dispozitivul

deciziei să rețină o altă situație, contrară motivelor invocate, specificând că acțiunile lui Dzero

Iuliana întrunesc elementele contravenției prevăzute la art.312 Cod contravențional.

6.2. Avocatul Gîlca Ilie a declarat recurs în numele inculpatei, solicitând casarea

hotărârilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că în

acțiunile lui Dzero Iuliana nu sunt întrunite elementele infracțiunilor incriminate.

În motivare recurentul a indicat că:

- acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în

serviciu întrucât nu a fost realizată latura obiectivă, or, un element esențial al acesteia fiind

urmările prejudiciabile, mai concret daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor

9

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, urmări ce nu și-au găsit

reflectarea în realitatea obiectivă;

- instanța de apel corect a acceptat argumentele apelului referitor la neconstituționalitatea

prevederilor art.328 alin.(1) Cod penal, însă a depășit limitele învinuirii aduse în moment ce a

recunoscut-o vinovată pe Dzero Iuliana în comiterea contravenției prevăzute la art.312 Cod

contravențional;

- în motivarea soluției instanța a reținut că, inculpata a comis contravenția prevăzută de

art.313 Cod contravențional, că a acționat contrar drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

MAI, ceea ce constituie depășirea limitelor învinuirii, deoarece Dzero a fost învinuită că, fiind

autorizată și investită de stat să presteze în numele MAI, și-a depășit atribuțiile de serviciu.

recursurile ordinare declarate au fost admise, decizia instanței de apel casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

procesul penal intentat în privința inculpatei Dzero Iuliana în baza art.328 alin.(1), 328 alin.(1)

și 329 alin.(1) Cod penal, a fost încetat și liberată de răspundere penală conform prevederilor

art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Potrivit dispozitivului deciziei din 22.11.2018, instanța de apel a admis apelul avocatului,

dispunând casarea parțială a sentinței în partea recunoașterii inculpatei ca fiind vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care, procesul penal intentat în baza art.328 alin.(1) Cod penal în privința Iulianei Dzero

a fost încetat, cu tragerea acesteia la răspundere contravențională în baza art.312 Cod

contravențional și conform art.30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, s-a dispus încetarea procesului contravențional, iar în rest, dispozițiile sentinței au

fost menținute fără modificări.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei, Colegiul penal a indicat că: „acțiunile lui Dzero

Iuliana nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod

penal, dar ale contravenției prevăzute de art.313 Cod contravențional...”.

Concomitent, la 22.11.2018, în aceiași zi în care a fost pronunțat dispozitivul deciziei

recurate, prin încheiere instanța de apel a dispus: „Corectarea erorii materiale admise în textul

dispozitivului deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22.11.2017, pe cauza

penală de învinuire a inculpatei Dzero Iuliana de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.art.328 alin.(1) și 329 alin.(2) lit. b) Cod penal, astfel încât se exclude expresia greșită „în

legătură cu liberarea inculpatei de răspundere penală în temeiul art.55 Cod penal”, iar

expresiile greșite „infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal” și „art.312 Cod

contravențional” se înlocuiesc cu expresiile corecte „infracțiunilor prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal” și „art.313 Cod contravențional”.

Prin urmare, cele descrise evidențiază o contradicție a instanței de apel la adoptarea

deciziei sale, cu toate că dispozitivul unei hotărâri trebuie să corespundă concluziilor făcute în

partea descriptivă și cu toate că, la 22.11.2018 a fost emisă încheierea de corectare a erorii

materiale, dispozitivul deciziei motivate cuprinde inițialele erori și mai mult ca atât, conform

încheierii instanța a indicat că: „... se exclude expresia greșită „în legătură cu liberarea

10

inculpatei de răspundere penală în temeiul art.55 Cod penal”, ceea ce de fapt lipsește în

dispozitivul din 22.11.2018 și nu are tangență cu cauza dată, or, eroarea materială reprezintă

mențiunea greșită cuprinsă într-un act procedural (încheiere, hotărâre etc.), dacă inexactitatea

este evidentă în sensul că rezultă în mod cert din însăși actele cauzei, nefiind nevoie, pentru a

o constata, de administrarea sau reaprecierea unor probe și se pot corecta de însuși organul de

urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul procedural, la cererea celui

interesat sau din oficiu, în vederea îndreptării erorii.

Faptul că instanța de apel a admis efectuarea unor contradicții în decizia sa, se dovedește

și prin argumentarea expusă în pct.22 a hotărârii, care indică faptul că în acțiunile Iulianei

Dzero lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal, adică

urmările prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice, ca ulterior să constate că

acțiunile inculpatei constituie contravenția prevăzută la art.313 Cod contravențional, care

prevede săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, or, lipsa unui semn constitutiv a unei infracțiuni constituie temei de achitare odată

ce nu sunt întrunite elementele infracțiunii, pe când în cazul supus judecării instanța de apel a

adoptat o soluție de încetare.

Cele descrise accentuează că, pe de o parte instanța acceptă că în acțiunile inculpatei

lipsesc urmările prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice, iar pe de altă parte

constată că Dzero Iuliana a comis contravenția prevăzută de art.313 Cod contravențional, fiind

angajată a Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană publică, a acționat contrar drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale Ministerului Afacerilor Interne.

Circumstanțele expuse atestă că, instanța de apel a comis erori de drept care nu pot fi

corectate de instanța de recurs și rezultând din contextul celor descrise supra, decizia atacată

urmează a fi casată, iar la o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

legislația în vigoare și de prevederile hotărârilor Curții Constituționale și ca urmare, să constate

dacă acțiunile Iulianei Dzero întrunesc sau nu elementele infracțiunilor incriminate.

admis apelul declarat, casată parțial sentința instanței de fond, inclusiv din oficiu conform

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

Dzero Iuliana a fost achitată de sub învinuirea imputată în baza art.329 alin.(1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Procesul penal intentat în baza art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din 09.11.2010),

art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din 24 iulie - 24 decembrie 2010) în privința Iulianei Dzero

a fost încetat, cu tragerea acesteia la răspundere contravențională în baza art.313 Cod

contravențional și conform art.30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, s-a dispus încetarea procesului contravențional.

cauzei și probele administrate a concluzionat că, în mod contrar concluziilor primei instanțe,

în cazul episodului din 09.11.2010 și episodului din 24 iulie -24 decembrie 2010, acțiunile lui

Dzero Iuliana nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.328

alin.(1) Cod penal, dar ale contravenției prevăzute de art.313 Cod contravențional, după

11

semnele calificative săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, cercetând totalitatea probelor administrate la prezenta cauză penală, instanța de

apel a conchis că cele imputate inculpatei, Dzero Iuliana, (episodul din 24 iulie - 24 decembrie

2010 și episodul din 09.11.2010) urmează a fi reîncadrate în baza a 2 episoade a art.313 Cod

contravențional.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, învinuirea înaintată lui Dzero Iuliana pe (episodul

din 09.11.2010 și episodul din 24 iulie - 24 decembrie 2010) în temeiul art.328 alin.(1) Cod

penal, prevede în calitate de consecințe prejudiciabile daune considerabile cauzate intereselor

publice, și prin urmare, dat fiind că, sintagma respectivă a fost declarată neconstituțională,

rezultă că, în acțiunile lui Dzero Iuliana lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal - urmările prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice.

În ceea ce privește sintagma „intereselor publice sau” din textul art.313 Cod

contravențional, Colegiul penal a reținut că, deși aceiași sintagmă a fost declarată

neconstituțională în Codul penal, totuși reieșind din caracterul „penal” al contravenției

respective, a considerat că, și sintagma respectivă din Codul contravențional comportă în

esență același conținut.

Totodată, instanța de apel a conchis că, art.313 Cod contravențional prevede că, depășirea

atribuțiilor de serviciu este de așa natură, încât contravine drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor juridice, iar în speță, conform pct.3 al Regulamentului cu privire la

organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea nr.693 din

30.08.2017 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, ministerul

este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chișinău, și dispune de

denumire, de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale, precum

și de alte atribute specifice autorităților publice, stabilite în legislație.

Astfel, în speță, prin faptul că, Dzero Iuliana a comis contravenția prevăzută de art.313

Cod contravențional, fiind angajată a Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană publică,

a acționat contrar drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale Ministerului Afacerilor Interne,

or, inculpata era autorizată și învestită de stat să presteze în numele acestuia activități de interes

public, dar și-a depășit atribuțiile de serviciu.

Instanța de apel a concluzionat că, Dzero Iuliana nu poate fi atrasă la răspunderea penală

în temeiul art.328 alin.(1) și art.328 alin.(1) Cod penal, deoarece lipsesc consecințele

prejudiciabile sub formă de daune considerabile cauzate intereselor publice, respectiv, nu sânt

întrunite toate elementele ale componenței de infracțiune incriminate. Cele constatate de

instanță, constituie latura obiectivă a faptei de depășire în mod vădit a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice. Fapta comisă nu constituie infracțiune, dar contravenție.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art.328 alin.(1) Cod penal (episoadele din 24 iulie - 24 decembrie 2010 și din 09.11.2010).

Totodată, luând în considerație că prin declarațiile martorilor Goncearenco Ludmila, Toma

Irina, Negrea Liubovi, Strungaru Sergiu, Robu Inga, Negrudnaia Angela și a expertului

Cataraga Olag, instanța de apel a constatat la caz, prezenta elementelor contravenției prevăzute

12

la art.313 Cod contravențional, adică, depășirea în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice și faptele date nu constituie infracțiune.

Cu referire la episodul din 2004 – 2006, instanța de apel cercetând materialele cauzei

penale a ajuns la concluzia că probatoriul existent la care se referă instanța în sentință în nici

un caz nu demonstrează fără niciun dubiu rezonabil vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal, concluzia fiind una pripită și nefondată.

Instanța de apel a reținut că, organul de urmărire penală i-a înaintat învinuirea de comitere

a infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit. b) Cod penal, după semnele calificative

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de

serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, acțiuni care au

provocat urmări grave (potrivit rechizitoriului).

Astfel, Dzero Iuliana se învinuiește în baza art.329 alin.(2) lit. b) Cod penal, și anume că,

activând în funcția de inspector al Direcției Informații și Evidență Operativă al Ministerului

Afacerilor Interne în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.xxxx din xx xx xxxx,

fiind în conformitate cu prevederile art.123 alin.(2) Cod penal, persoană publică, contrar

obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, ignorând prevederile Legii nr.216-XV

din 29.05.2003 cu privire la Sistemul informațional integral automatizat de evidență a

infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, care stabilește că

administrarea băncii centrale de date înregistrarea și evidenta centralizată a informației cu

caracter criminal, precum și eliberarea rapoartelor statistice generalizate privind starea

infracționalității în țară, se efectuează de către Ministerul Afacerilor Interne, care este

deținătorul băncii centrale de date; contrar prevederilor art.22 alin.(1) lit. a), b), d), f), g) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04.07.2008,

conform cărora, funcționarul public este obligat să respecte Constituția Republicii Moldova,

legislația în vigoare, să respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească

cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate

atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută de lege, să

respecte regulamentul intern; Contrar prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr.25 din 22.02.2008

cu privire la Codul de conduită a funcționarului public, care stabilește că funcționarul public

are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau

interesele legale ale autorității publice; precum și încălcând flagrant prevederile Ordinului

comun nr.198/84/11/166/10/2-30/44 din 04.05.2007 cu privire la evidența unică a persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, a rezultatelor examinării cauzelor penale, modul de completare și

prezentare a actelor de evidență primară și a Instrucțiunii nr.8/1-4173 din 17.08.2005 privind

atribuțiile de serviciu ale colaboratorului Serviciului evidență Nominală al Secției Informații

și Identificări a Direcției Informații și Evidențe Operative valabile până la 05.03.2013, nu a

asigurat sarcinile impuse în scopul asigurării informaționale a activității investigativ-operative,

de profilaxie și de urmărire penală, fapt prin care a comis neglijența în serviciu în următoarele

circumstanțe:

În perioada 2004 - 2006, în virtutea funcției deținute, având acces la actele de evidență

primară a persoanelor care au comis infracțiuni, adică la Baza Centrală de Date a participanților

la Sistemul informațional automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a

13

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, având o atitudine neglijentă față de obligațiile sale de

serviciu, Dzero Iuliana nu a asigurat păstrarea cazierelor judiciare (forma nr.6.0) în număr de

95 unități la sediul subdiviziunii de profil, documente ce au fost depistate la 26.03.2014 în

cadrul percheziției la domiciliu.

În urma suprapunerii informației indicate în cele 95 formulare Forma nr.6.0 privind

hotărârea adoptată de instanța de judecată, depistate și ridicate în cadrul percheziției la

domiciliul lui Dzero Iuliana și Fișierul operativ-informațional al MAI, a fost stabilit că

informația ce reflectă rezultatele examinării cauzei penale în instanța de judecată în conturul

manual, în privința a 52 persoane este prezentă, în privința a 2 persoane nefiind posibil de

efectuat verificările, în lipsa datelor depline, iar în privința a 41 persoane fiind constatată lipsa

informației, cu încălcarea prevederilor acelorași acte normative ce țin de înregistrarea în

fișierul operativ-informațional al cazierelor judiciare (forma nr.6.0), cu înscrierea

(introducerea) informației în fișele alfabetice respective și în fișierul alfabetic automatizat

(baza de date).

În consecință, fiind angajată în calitate de inspector al Serviciului sistematizări nominale

al Secției informații și identificări a Direcției Informații și Evidență Operativă, conștientizând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, Dzero Iuliana nu și-a îndeplinit corespunzător

obligațiunile de serviciu în partea prelucrării actelor de evidență primară și asigurării evidenței

și păstrării lor, ca rezultat al unei atitudini neglijente față de ele, manifestată prin

neintroducerea în Fișierul operativ - informațional a informației conținute în actele de evidență

primară și anume informația privind hotărârea adoptată de instanța de judecată în privința a 41

persoane, despre care nu există înscrieri că ar fi fost condamnate, absolvite de răspundere

penală sau achitate, și neasigurarea evidenței și păstrării a 95 caziere judiciare (forma nr.6.0)

la sediul subdiviziunii de profil, manifestate prin dezorganizarea activității normale și

discreditării imaginii Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, verificând materialele cauzei penale, instanța de apel a constatat că potrivit

probelor administrate acuzarea adusă inculpatei potrivit învinuirii este încadrată în baza art.329

alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de fond recalificând la 329 alin.(1) Cod penal nu și-a găsit

confirmare, motiv din care urmează să fie achitată, pe acest capăt de învinuire.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, prima instanță, just a constatat, pe

episodul cu Nicolaeva Angela, că în cadrul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea

expertizei grafologice. Conform raportului de expertiză nr.432 din 02 august 2016 rezultă, că

nu este posibil de stabilit dacă Iuliana Dzero sau altă persoană a efectuat inscripția „В ОСК

проблем нет” pe versoul certificatului de refuz eliberat pe numele lui Nicolaeva Angela.

Reieșind din faptul că, în urma administrării probelor, instanța de judecată nu a stabilit

cauzarea unor urmări grave și faptul că, datele din fișele identificate la domiciliul lui Dzero

Iuliana, referitor la persoane care au fost judecate în privința cărora cauzele penale au fost

încetate, amnistiați sau achitați, nu se poate invoca cauzarea unor urmări grave. Subsecvent,

acțiunile inculpatei Dzero Iuliana incorect au fost încadrate în prevederile art.329 alin.(2) lit.

b) Cod penal, deoarece conform materialelor cauzei, nu s-a stabilit cauzarea unor urmări grave.

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a recalificat acțiunile

inculpatei Dzero Iuliana, în corespundere cu prevederile art.329 alin.(1) Cod penal,

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor

14

de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și libertăților

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, deoarece în acțiunile inculpatei nu se

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a statuat că în speță, lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art.329 alin.(1) Cod penal. Aceasta presupune cauzarea de daune în proporții mari

intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Codul penal prevede noțiunea de proporții mari (art.126 Cod penal), însă, incidența acestei

noțiuni nu a fost reflectată de către procuror în ordonanța de punere sub învinuire și în

rechizitoriu. Prin sentința de condamnare, pronunțată de prima instanță, s-a admis o

interpretare extensivă defavorabilă a legi penale, fiind încălcat principiul legalității, fixat la

alin.(2) art.3 Cod penal.

Prin urmare, prima instanță nu a analizat cumulul de probe prin prisma art.101 Cod

procedură penală, ajungând la concluzii greșite cu privire la vinovăția lui Dzero Iuliana în

temeiul prevederilor art.329 alin.(1) Cod penal.

11.1. Procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia, cu menținerea sentinței în partea

încetării procesului penal de învinuire a lui Dzero Iuliana, în baza art.329 alin.(1) Cod penal,

pe motivul survenirii prescripției tragerii la răspundere penală conform prevederilor art.60 Cod

penal, deoarece apelul declarat greșit a fost admis.

Recurentul face trimitere la temeiurile de casare stipulate în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală și susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției este expusă neclar, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

susținând în acest sens că, instanța de apel a omis din circumstanțele cauzei să deducă faptul,

că inculpata a cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, or, prin obligațiile sale de serviciu și care

sunt inerente naturii acestui serviciu, inculpata era responsabilă de prelucrarea actelor de

evidență primară și asigurării evidenței și păstrării lor.

11.2. Avocatul Gîlcă Ilie în recursul declarat în numele inculpatei, făcând trimitere la

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 14 august 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 octombrie 2018, în partea învinuirii de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că

fata inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, inculpata urmează a fi achitată din motiv că, în

acțiunile acesteia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate, or, conform

Hotărârii Curții Constituționale din 27.06.2017, s-a declarat neconstituțional textul „intereselor

publice sau” din alin.(1) al art.328 Cod penal. Analizând învinuirea pe episoadele cu Proca

Vitalie și Nicolaeva Anjela în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, i-a fost incriminat inculpatei

în calitate de consecinței prejudiciabile anume daune considerabile intereselor publice, iar în

situația în care acest text legal a fost declarat neconstituțional, rezultă că în acțiunile lui Dzero

Iuliana lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal și

15

anume, urmările prejudiciabile sub forma daune intereselor publice.

Pe episodul cu Nicolaeva Anjela, conform raportului de expertiză nr.432 din 02.08.2016,

rezultă că nu este posibil de stabilit dacă Dzero Iuliana sau altă persoană a efectuat inscripția

„В ОСК проблем нет” pe versoul certificatului de refuz, iar aceste circumstanțe impun

concluzia că, toate dubiile trebuie interpretate în favoarea inculpatei.

reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Dragomir Oxana, a depus referință asupra

recursurilor ordinare declarate, solicitând admiterea recursului declarat de către procuror și

respingerea ca inadmisibil a recursului apărării.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în recurs de titularul acestuia.

Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este

în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că procurorul

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

De asemenea, recursul apărării se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la

art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, și anume hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel în cazurile

când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că asemenea eroare nu se confirmă

la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

16

instanței de apel. Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticelor invocate în recursuri de către titulari, Colegiul penal

lărgit reține că, acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor.

Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursurilor declarate, se constată că autorii

acestora fac o proprie evaluare a materialului probator, procurorul pe de o parte susținând că

actele cauzei demonstrează săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art.329

alin.(1) Cod penal, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană

publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase

față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor

și libertăților ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, pe când apărarea din contra,

prezintă versiunea potrivit căreia probele administrate nu confirmă de fapt nici vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din

09.11.2010) și art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din 24 iulie - 24 decembrie 2010),

considerând-o nevinovată.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către

organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează

pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate

din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această

etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca temei sub aspectul casării ca fiind ilegale a hotărârilor contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

dispunerii condamnării inculpaților conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se încadrează în prevederile art.427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii

primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

17

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat ajungând la

concluzia de casarea a sentinței primei instanțe, inclusiv din oficiu, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care au fost reîncadrate acțiunile lui Dzero Iuliana din art.328 alin.(1) Cod penal

(episodul din 09.11.2010) și art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din 24 iulie - 24 decembrie

2010) în art.313 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu

expirarea termenului de prescripție, or, în speță instanța de apel corect a constatat că au fost

administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor contravenției prevăzute de

art.313 Cod contravențional în acțiunile lui Dzero Iuliana, precum și de achitare a acesteia de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, nu pot fi reținute afirmațiile acuzatorului de stat că, instanța de apel nu și-a

argumentat soluția privind achitarea inculpatei Dzero Iuliana de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(1) Cod penal, susținând în acest sens că, a omis din

circumstanțele cauzei să deducă faptul, că inculpata a cauzat daune în proporții mari intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, or prin

obligațiile sale de serviciu și care sunt inerente naturii acestui serviciu, inculpata era

responsabilă de prelucrarea actelor de evidență primară și asigurării evidenței și păstrării lor.

Raportând însă aceste argumente la conținutul deciziei atacate, Colegiul penal lărgit

constată că, instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că

probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea de către Dzero Iuliana a infracțiunii prevăzute

de art.329 alin.(1) Cod penal, menționând că nu s-a stabilit cauzarea unor urmări grave. Faptul

că datele din fișele identificate la domiciliul lui Dzero Iuliana, referitor la persoane care au fost

judecate în privința cărora cauzele penale au fost încetate, amnistiați sau achitați, nu confirmă

cauzarea unor urmări grave.

Totodată, instanța de apel just a menționat că, în cazul dat este inaplicabil art.329 alin.(1)

Cod penal, or, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu nu

implică producerea daunelor în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, având în vedere faptul că, nu a fost probat

și nici indicat în rechizitoriu cuantumul prejudiciilor/daunelor, ce pot fi evaluate/cuantificate

in concreto, fără a lăsa loc de interpretări arbitrare.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține că, avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatei

invocă în prezenta speță concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct.8) și 12) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, însă, din argumentele recursului declarat se constată, că în

opinia recurentului, nu a fost confirmată vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal. În atare împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, de fapt,

recurentul în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct.8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunilor prevăzute

de art.328 alin.(1) Cod penal, în acțiunile inculpatei Dzero Iuliana, în cele din urmă solicitând

achitarea acesteia. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs

stipulat la pct.12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpata a săvârșit o careva

infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului

nici nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar menționat

18

în textul recursului declarat.

Pe această linie de considerente, Colegiul va examina recursul inclusiv prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, Colegiul penal amintește, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală. Astfel, temeiul pentru recurs „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”, include

cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când

nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță a recunoscut-o vinovată pe Dzero Iuliana de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1), 328 alin.(1) Cod penal (episoadele din

09.11.2010, 24 iulie – 24.12.2010) și în conformitate cu prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod

penal, cauza penală a fost încetată în legătură cu survenirea termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală, liberând-o pe inculpată de răspundere penală, totodată a recunoscut-o

vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută de art.329 alin.(1) Cod penal (episodul din

perioada 2004 – 2006) și în conformitate cu prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, cauza

penală a fost încetată în legătură cu survenirea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, liberând-o pe inculpată de răspundere penală.

La rândul său, instanța de apel fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

avocatul inculpatei, a casat sentința primei instanțe, inclusiv din oficiu, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Dzero Iuliana a fost achitată de sub învinuirea imputată în baza art.329

alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, totodată

procesul penal intentat în privința lui Dzero Iuliana în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din 09.11.2010), art.328 alin.(1) Cod penal (episodul din

24 iulie - 24 decembrie 2010) a fost încetat din motiv că faptele acesteia constituie contravenție

prevăzută de art.313 Cod contravențional, a fost încetat procesul contravențional în legătură

cu expirarea termenului de prescripție.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel legal și

întemeiat a constatat vinovăția inculpatei Dzero Iuliana în comiterea contravenției prevăzute

de art.313 Cod contravențional, adică, depășirea în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege și care contravine drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice și faptele date nu constituie infracțiune, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, nu sunt careva

temeiuri de intervenire în decizia instanței de apel în privința argumentelor invocate de partea

apărării, sub aspectul nevinovăției.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel la judecarea apelului declarat, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

19

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și art.417

alin.(8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct.10 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine

de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, fapt ce impune

respingerea ca inadmisibile a recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatei.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatei

Dzero Iuliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie

2018, în cauză penală privind-o pe Dzero Iuliana xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

20