1ra-747/2019 — art. 264 alin. 3 lit.b CP

1ra-747/2019 — art. 264 alin. 3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-747/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

06 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, inculpatul Pilici Grigore,

reprezentantul părții civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” – Avornicița

Vadim, succesorul părții vătămate Mircos Adrian și avocatul acestuia Dumneanu Radu și

de către reprezentantul părții civilmente responsabile C.A.„Klassika Asigurări” S.A.-

Dolghi Cristina, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

din 02 august 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie

2018, în cauza penală în privința lui

Pilici Grigore XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, r-nul

XXXXX, domiciliat în XXXXX, str.

XXXXX, nr. XX, mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.12.2014– 02.08.2017;

Instanța de apel: 30.10.2017–23.01.2018;

Instanța de recurs: 25.02.2019– 06.08.2019;

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la

5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

S-a dispus încasarea de la partea civilmente responsabilă SA „Monolit Construct” și

Gr. Pilici în mod solidar în beneficiul lui A. Mircos în calitate de prejudiciu material suma

de 57 130 lei.

S-a dispus încasarea de la SA „Klassica Asigurări” în beneficiul lui A. Mircos suma

de 45 256 lei, 29 bani, cu titlu de prejudiciu material.

S-a dispus încasarea de la SA „Klassica Asigurări”, SRL „Monolit Construct” și

Gr. Pilici în mod solidar în folosul minorilor F. Mircos și Z. Mircos a câte 1 408,33 lei,

1

adică 1/3 din salariu mediu pe economie pentru anul 2014 stabilit în contul venitului ratat

pentru luna decembrie 2014, luna decesului victimei.

S-a dispus încasarea de la SA „Klassica Asigurări”, SRL „Monolit Construct” și

Gr. Pilici în folosul minorilor F. Mircos și S. Mircos 1/3 din salariu mediu pe economie

stabilit pentru fiecare an în parte lunar, începând cu 01.01.2015 până la atingerea

majoratului de către copii.

S-a dispus încasarea de la SA „Klassica Asigurări”, SRL ”Monolit Construct” și

Gr. Pilici în folosul minorilor F. Mircos, S. Mircos și lui A. Mircos, în mod solidar a câte

300 000 lei, în calitate de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca

neîntemeiată.

02 decembrie 2014, aproximativ ora 1705, conducând automobilul de model „XXXXX” cu

n/î XXXXX, se deplasa în mun. Chișinău pe str. Bogdan Voievod din direcția str. Florilor

spre bd. Moscovei, mun. Chișinău. În timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată

pentru pietoni, amplasată în apropierea imobilului nr.2 de pe str. Bogdan Voievod, mun.

Chișinău, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe

drum, în care se află autoturismul în momentul respectiv, încâlcind prevederile pct. 11 și

45 din Regulamentul circulației Rutiere, nu a redus viteza ca să poată opri la apariția

obstacolului de față, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat prudența sporită

și ca urmare a acestor acțiuni neglijente a comis tamponarea pietonului T.

Mircos, care traversa carosabilul din dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului în

cauză la trecerea pentru pietoni cu circulație nedirijată.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului T. Mircos i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. l 84/2412D din 09.12.2014, vătămări corporale

grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora aceasta la 03.12.2014 a decedat.

parțială a acesteia în latura stabilirii pedepsei și în partea încasării cheltuielilor judiciare în

sumă de 1353 lei, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Gr. Pilici să-i fie stabilită pedeapsa - 7 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani. Încasarea de la Gr. Picilici în beneficiul statului cheltuielile de judecată

în sumă de1353,00 lei, pentru serviciile de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61

Cod penal, precum și nu luat în considerație că inculpatul până în prezent nu a întreprins

nici o acțiune în vederea recuperării prejudiciului moral cauzat prin infracțiune;

-în cadrul cercetării judecătorești Gr. Pilici a solicitat efectuarea expertizei psihiatrice-

legale, pentru efectuarea căreia statul a suportat cheltuieli în sumă de 1353 lei, sumă care

urma a fi încasată de la condamnat în beneficiul statului în conformitate cu prevederile art.

227-229 Cod de procedură penală;

- instanța de fond, contrar prevederilor art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5 Cod de

procedură penală, nu s-a pronunțat asupra chestiunii privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat inculpatul, care a solicitat casarea parțială a

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa stabilită să fie suspendată pe o

perioadă de probațiune în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, iar acțiunea civilă

să fie respinsă ca neîntemeiată și exagerată, argumentând următoarele:

2

- pedeapsa stabilită este prea aspră, or, în speță a fost stabilit un cumul de

circumstanțe atenuante: căința sinceră, recunoașterea vinei, se caracterizează pozitiv, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, totodată circumstanțe ce agravează

răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal, nu s-au stabilit;

- instanța nu a ținut cont la stabilirea pedepsei de circumstanțele în care s-a comis

infracțiunea, și anume că vizibilitatea era redusă din cauza unui bus parcat și condițiile

climaterice;

- scopul pedepsei penale poate fi atins prin stabilirea pedepsei cu închisoarea cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal;

- conform înscrisurilor prezentate de partea apărării, copia carnetului de muncă pe

numele lui T. Mircos, ultima a fost eliberată din funcție la data de 01.09.2011 în temeiul

art.85 al (l) Codul muncii, prin urmare la momentul producerii accidentului, dânsa nu era

angajată câmpul muncii și nu avea statut de întreținător;

-conform pct.23 din Hotărârea explicativă a CSJ din 04.07.2005, cu privire la

practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației despre încasarea prejudiciului

cauzat prin vătămare a integrității corporale și vătămarea sănătății ori prin deces, la

categoria persoanelor întreținute pot fi atribuiți membrii inapți pentru muncă ai familiei

decedatului întreținător, care au sau nu un venit de sine stătător dacă se constată că o parte

din câștigul defunctului, ce revenea fiecăreia dintre ei (persoane întreținute) constituia sursa

principală și permanentă a mijloacelor de existență;

-reclamanții nu au probat că, T. Mircos dispunea de un salariu care constituia sursa

principală și permanentă mijloacelor de existență a membrilor familiei, respectiv, în speță

nu sunt aplicabile dispozițiile art.1419 Cod Civil;

-prejudiciul moral încasat în folosul minorilor, F. Mircos și S. Mircos și lui A.

Mircos este unul exagerat.

3.2 Apel împotriva sentinței a declarat și directorul General al părții civilmente

responsabile CA „K lasica Asigurării”, C. Dolghi, care a solicitat casarea parțială a acesteia

în latura civilă cu respingerea pretențiilor formulate față de CA „Clasica Asigurării”, ca

fiind neîntemeiate.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- în speță instanța contrar prevederilor art.16 din Legea nr. 414 din 22.12.2006 a

dispus încasarea prejudiciului moral din contul CA „Klasica Asigurării”, în beneficiul lui

A. Mircos;

- în caz de deces a victimei accidentului rutier asiguratorul urmează să asigure

cheltuielile expres prevăzute la art.25 alin.(4) din Legea nr. 414 din 22.12.2006, celelalte

cheltuieli legate de deces (cheltuielile legate de serviciile rituale și bisericești, de procurarea

îmbrăcămintei, ținând cont de statul social al defunctului și de obiceiurile locale), conform

art.1419 alin.(4) Cod civil, urmau a fi încasate de la partea vinovată de producerea

accidentului rutier;

- la determinarea despăgubirii de asigurare în caz de deces al victimei urma să se țină

cont de persoanele care s-au aflat la întreținerea defunctului. Astfel, victima T. Mircos,

începând cu 01.09.2011 a fost eliberată din funcția deținută conform art.85 alin. (1) Codul

muncii, iar la momentul accidentului nu era încadrată în câmpul muncii. Prin urmare,

cet. T. Mircos nu a avut calitatea de întreținător, fapt ce-i decade pe reclamanți din dreptul

de a pretinde la despăgubiri pentru pierderea întreținătorului, mai ales din partea CA

„Klassika Asigurări” SA și din salariul mediu pe economii, or, conform pct.56 din

Hotărârea Plenului CSJ nr.11 din 16.12.2013 și alin.(2) lit. c) art.25 din Legea nr.414 - este

3

prevăzut o indemnizație nu mai mică decât coșul minim de consum - și numai pentru

persoanele păgubite aflate la data producerii accidentului de autovehicul în ultimul an de

studii sau de calificare, fără menținerea salariului;

- prima instanță neîntemeiat a atribuit victimei statul de întreținător, greșit concluzionând

că, victima la momentul decesului se afla în concediul de maternitate, or, faptul dat

contravine prevederilor art.124 alin.(1) din Codul muncii;

- concluzia primei instanțe prin care s-a dispus repararea din contul CA „Klassika

Asigurări” SA a cheltuielilor de asistență juridică -10 000 lei, este neîntemeiată, or, alin.(3)

art.25 din Legea nr.414 din 22.12.006 stabilește că, în caz de deces al terței persoane,

despăgubirea de asigurare se stabilește prin acordul dintre succesorii persoanei păgubite

sau reprezentantul ei legal și asigurător. Astfel reclamantul nu a îndeplinit procedura

prealabilă și nu a încercat soluționarea cuantumului prin acordul părților;

- prima instanță neîntemeiat a încasat cheltuieli de asistenta juridică numai din contul

CA „Klassika Asigurări” SA, or aceste cheltuieli se repară din contul pârâților în mod

solidar în cazul când au pierdut procesul.

3.3 Reprezentantul părții civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” – E. Nacu

a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în latura civilă și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea civilă către SRL „Monolit Construct” să

fie admisă doar în partea răspunderii în mod solidar cu Gr. Pilici pentru prejudiciul material

în sumă de 57 130 lei, celelalte cerințe înaintate să fie respinse ca neîntemeiate.

În argumentarea apelului declarat s-au invocat următoarele:

- la soluționarea acțiunii civile instanța de fond nu a ținut cont de prevederile pct.23 al

Hotărârii Plenului CSJ nr.6 din 04.07.2005;

- prima instanță neîntemeiat a atribuit victimei statul de întreținător, or, potrivit

înscrisurilor din carnetul de muncă aceasta la momentul decesului nu era angajată;

- concluzia instanței „faptul că la momentul decesului victima se afla în concediu de

maternitate, instanța o echivalează cu calitatea de întreținător” este eronată și corespunde

cu materialele cauzei, or, victima nefiind angajată nu se putea afla în concediu de

maternitate;

- soluția instanței privind încasarea prejudiciului moral din contul părții civilmente

responsabile este greșită și contravine prevederilor art.73 alin.(1) Cod de procedură penală

și art.1422 alin.(1), (3) Cod Civil precum și Hotărârii Plenului CSJ nr. 9 din 09.10.2006

„Cu privire la aplicarea legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral”;

3.4 Nefiind de acord cu sentința în latura civilă a declarat apel succesorul părții vătămate

A. Mircos, care a solicitat casarea parțială a acesteia cu admiterea integrală a acțiunii civile,

argumentând următoarele:

- instanța neîntemeiat a admis doar parțial acțiunea civilă cu privire la încasarea

prejudiciului moral, fără a ține cont de suferințele suportate de reclamanți în urma decesului

victimei;

-potrivit practicii Curții Europene mărimea prejudiciului moral urmează să fie

proporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze similare, adică în cauze

care vizează violări similare (Scordino nr.1 c. Italiei, Ciorap nr.2 c. Moldovei, Burdov nr.2

c. Rusiei);

-în speță este relevantă „OPINIA privind satisfacția echitabilă”, exprimată de

președintele CSJ M. Poalelungi și Șeful adjunct al Direcției Agent Guvernamental al

Ministerul Justiției L. Apostol (Buletinul CSJ, nr.8-9, 2012, pagina 28), potrivit căreia

pentru violarea drepturilor protejate de art.2 (dreptul la viață) al Convenției urmează să fie

4

acordate despăgubiri cuprinse între contravaloarea de 6 000 Euro până la 30 000 Euro.

Poziția în cauză a fost exprimată inclusiv în decizia din 10.12.2014, emisă de Colegiul

penal al CSJ în cauza penală în privința lui Gaidar Petru, acuzat, la fel, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal;

- instanța de fond urma să dispună încasarea în mod solidar din contul inculpatului Gr.

Pilici, SRL „Monolit Construct” și CA „Klassika Asigurări”, începând cu 01.01.2015, în

folosul minorilor F. Mircos și S. Mircos a câte 1/3 din salariul mediu pe economie, până

la atingerea de către copii a majoratului, calculând suma reieșind din salariul mediu pe

economie stabilit pe republică pentru fiecare an în parte.

apelurile declarate de către acuzatorul de stat, inculpatul Gr. Pilici și succesorul legal al

părții vătămate A. Mircos au fost respinse ca nefondate.

Apelurile declarate de către directorul general al CA „Klassika Asigurării” S.A. - C.

Dolghi și de către reprezentantul SRL „Monolit Construct”- E. Nacu, au fost admise, casată

parțial sentința în partea încasării daunei morale și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

S-a dispus încasarea de la Gr. Pilici în beneficiul succesorului părții vătămate A. Mircos

și a copiilor minori F. Mircos și S. Mircos prejudiciul moral în sumă de 300 000 lei.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

corect a stabilit situația de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Analizând argumentele acuzatorului de stat și inculpatului vis-a-vis de pedeapsa

stabilită, Colegiul penal a remarcat că la soluționarea acestei chestiuni prima instanță

conducându-se de prevederile art.art.7,61,75-78 Cod penal și ținând cont de prezența

circumstanțelor atenuante precum și lipsa celor agravante i-a stabilit lui Gr. Pilici o

pedeapsă echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei și consecințele survenite.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea inculpatului referitor la aplicarea

în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal și a menționat că corectarea și

reeducarea lui Gr. Pilici va f posibilă doar prin executarea pedepsei cu închisoarea stabilite.

Colegiul a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 1 353 lei pe motiv că aceasta este lipsită de suport legal. În acest context

instanța de apel a reținut prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, care

stipulează că plata pentru expertizele judiciare efectuate în cazurile prevăzute la art.143

alin.(1) Cod de procedură penală se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar potrivit

art.15/2 alin.(2) din Legea nr.1086 din 23.06.2000, cu privire la expertiza judiciară,

constatările tehnice-științifice și expertizele medico-legale în cauzele penale se efectuează

de către expert, fără perceperea taxei.

În continuare instanța de apel a menționat că, prima instanță just a admis acțiunea

civilă în partea încasării prejudiciului material și venitului ratat pentru luna decembrie

2014, precum 1/3 din salariul mediu lunar începând cu 01.01.2015 până la atingerea

majoratului de către copii minori F. Mircos și S. Mircos, în mod solidar din contul

inculpatului și a părților civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” și CA „Klassika

Asigurării”.

Totodată, Colegiul a conchis că sunt întemeiate argumentele apelanților SRL

„Monolit Construct” și CA „Klassika Asigurării” prin care se indică la aceia că instanța de

5

fond neîntemeiat a dispus încasarea în mod solidar a prejudiciului moral atât din contul

inculpatului cât și din contul părților civilmente responsabile.

Totodată, s-a reținut că, deși corect instanța de fond a constatat că succesorului părții

vătămate A. Mircos și copiilor S. Mircos și F. Mircos le-a fost cauzat un prejudiciu moral

în legătură cu decesul soției și respectiv mamei, însă suma solicitată de reclamant în calitate

de prejudiciu moral și anume 30 000 euro este o solicitare exagerată, iar suma oferită de

prima instanță 300 000 lei este o sumă rațională, însă cuantumul acesteia nu poate fi încasat

în mod solidar din contul părților civilmente responsabile, ci doar din contul inculpatului

Gr. Pilici, or anume acesta este persoana responsabilă de comiterea faptei prejudiciabile.

inculpatul, acuzatorul de stat, succesorul legal al părții vătămate și avocatul acestuia R.

Dumneanu, părțile civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” și CA „Klasika

Asigurării”, care au solicitat:

 inculpatul, casarea parțială a acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri după cum

urmează: Stabilirea pedepsei în privința lui Gr. Pilici cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal. Respingerea acțiunii civile în partea ce ține de încasarea în mod solidar de la părțile

civilmente responsabile și inculpat în folosul minorilor S. Mircos și F. Mircos a câte 1/3

din salariul mediu pe economie pentru anul 2014 stabilit pentru republică în contul venitului

ratat pentru luna decembrie 2014 și în partea încasării a câte 1/3 din salariul mediu pe

economie pentru anul 2014 stabilit pentru republică începând cu 01.01.2015 până la

atingerea majoratului de către copii, precum și în partea încasării prejudiciului moral.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- pedeapsa numită este prea aspră la stabilirea căreia instanța nu a ținut cont de

personalitatea inculpatului precum și de starea de sănătate a acestuia, care s-a agravat în

urma producerii accidentului, fapt confirmat prin concluzia medicului psihiatru V. Habulea

anexată la materialele cauzei;

- la 06.04.2015 după efectuarea unui examen medical la Gr. Pilici s-a constatat

hipomnezie moderată cu regresie ușoară a funcției intelectual verbală, comportament

asteno-depresiv provocat de factorul psiho-stresat. Pe parcurs boala pacientului

revoluționează și necesită tratament ambulatoriu ulterior;

- instanța de apel nu a ținut cont de argumentele invocate în apeluri de către inculpat

și părțile civilmente responsabile referitor la faptul că, T. Mircos la data comiterii

accidentului rutier nu era angajată în câmpul muncii și nu avea calitatea de întreținător;

- la soluționarea acțiunii civile instanțele de fond nu au ținut cont de recomandările

stipulate în pct.23 din Hotărârea Plenului CSJ nr.6 din 04.07.2005 cu privire la aplicarea

legislației despre încasarea prejudiciului prin vătămarea integrității corporale sau altă

vătămare sau prin deces;

- în speță instanțele eronat au aplicat Hotărârea Guvernului nr.426 din 26.04.2004

privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu;

- reclamantul contrar prevederilor art.118 Cod civil nu a probat faptul că T. Mircos

dispunea de un salariu mediu care constituia sursa principală și permanentă a mijloacelor

de existență a membrilor familiei și deci speței sunt inaplicabile prevederile art.1419 Cod

civil pe care reclamantul își întemeiază pretențiile ;

 acuzatorul de stat, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, casarea parțială a deciziei în partea neîncasării cheltuielilor judiciare cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând

următoarele:

6

- în conformitate cu prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală cheltuielile

suportate de stat pentru efectuarea expertizei psihiatric-legale în sumă de 1 353 lei urmau

a fi încasare de la inculpat;

- prin modificările operate la legea procesual penală din 22.12.2017 în vigoare din

09.02.2018, alin.(2) al art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor

judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se face din contul mijloacelor bugetului de

stat, a fost abrogat;

- inculpatul condamnat urmează să suporte toate cheltuielile judiciare efectuare de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare, chiar

și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții civile;

- instanța de apel nu a îndeplinit prevederile art. 101,394,414 Cod de procedură

penală, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

 succesorul legal al părții vătămate și avocatul acestuia R. Dumneanu, care

invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

casarea parțială a deciziei în partea soluționării acțiunii civile cu pronunțarea unei noi

hotărâri. Admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea recursului s-au invocat următoarele argumente:

- modul în care instanța de apel a soluționat acțiunea civilă , denotă încălcarea flagrantă

a drepturilor succesorilor părții vătămate cu privire la un recurs efectiv;„

- soluția instanței de apel în partea ce ține de soluționarea acțiunii civile cu privire la

încasarea prejudiciului moral contravine prevederilor art.art.1398 alin.(3) și 1410 alin.(2)

și (4) Cod civil;

- la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art.art.1416 alin. (1), (4), 1419 alin.(3) și 1422, 1423 Cod civil;

- instanța de apel a conchis că suma solicitată în calitate de prejudiciu moral este prea

mare, și a dispus încasarea doar a sumei de 300 000 lei, și eronat a indicat că aceasta

urmează a fi încasată de la inculpatul Gr. Pilici fără a ține cont că SRL „Monolit Construct”

potrivit normelor sus indicate este ținută să repare în mod solidar inclusiv prejudiciul moral

cauzat succesorului părții vătămate și părților vătămate;

- deși instanța de apel a respins apelul inculpatului și a admis doar apelurile părților

civilmente responsabile, s-a dispus micșorarea inclusiv a pagubei morale, care urma a fi

încasată din contul inculpatului în baza sentinței primei instanțe;

- prin decizia adoptată succesorului părții vătămate i-au fost încălcate drepturile

garantate de art.art.20 și 26 din Constituție, precum și art.13 din Convenția Europeană;

 reprezentantul părții civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” - V.

Avornicița, care solicită casarea parțială în latura civilă a hotărârilor judecătorești, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea civilă către SRL „Monolit Construct” să

fie admisă doar în partea încasării în mod solidar cu Gr. Pilici a prejudiciului material în

sumă de 57 130 lei, în rest să fie respinsă ca neîntemeiată, argumentând următoarele:

- instanța de apel nu și-a argumentat concluzia și arbitrar a invocat că „… cet. T.

Mircos chiar și nefiind angajată a avut calitatea de întreținător” ;

- instanța de apel a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile pct.63 din

Hotărârea Plenului CSJ nr.11 „Cu privire la aplicarea legislației din domeniul asigurărilor

obligatorii și facultative a transporturilor auto”, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar

asiguratorului;

- soluția instanțelor de fond privind încasarea în mod solidar a venitului ratat de la

7

inculpat, SRL „Monolit Construct” și CA „Klasika Asigurării” este neîntemeiată și

contravine Legii nr.414 din 22.12.2006 Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule, din care rezultă că aceste sume urmau a fi

încasate doar de la asigurator;

 directorul general al părții civilmente responsabile CA „Klassica Asigurării” -

C.Dolghi, care solicită casarea parțială în latura civilă a hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță,

sau admiterea parțială a acțiunii civile prin care de la CA „Klassica Asigurării” să fie încasat

în beneficiul lui A. Mircos, F. Mircos și S. Mircos prejudiciul material în mărime de 7 452

lei. Celelalte pretenții să fie respinse ca neîntemeiate.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- instanțele neîntemeiat și contrar prevederilor pct. 23 din Hotărârea Plenului CSJ nr.

6 din 04.07.2005 au recunoscut că victima T. Mircos a avut calitatea de întreținător, or în

acest sens nu au fost prezentate acte justificative. Mai mult din înscrisurile din carnetul de

muncă prezentat rezultă că la momentul accidentului T. Mircos nu era angajată în câmpul

muncii;

- prevederile art. 56 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 11 din 16.12.2013 și art. 25 alin.(2)

din Legea nr. 414 din 22.12.2006 la care face referire intimatul , se referă exclusiv la modul

de stabilire a despăgubirilor în cazul vătămării corporale și nu poate fi aplicată asupra

cazului de stabilire a despăgubirii în caz de deces. Prin urmare instanța a aplicat o altă

normă materială decât trebuia să o aplice aferent speței examinate;

- instanța de apel eronat și contrar prevederilor art. 124 alin.(1) din Codul muncii a

interpretat noțiunea de „persoană în concediu de maternitate”;

- pentru ca persoana să se afle în concediu de maternitate aceasta obligatoriu trebuia

să fie angajată în câmpul muncii, iar pentru a avea statut de întreținător persoana trebuie să

posede careva venituri;

- soluția primei instanțe privind încasarea cheltuielilor pentru asistență de juridică în

mărime integrală de la CA „Klassica Asigurării” este neîntemeiată și contravine

prevederilor art. 94 Cod de procedură civilă, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

acestui argument.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile din următoarele considerente:

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să îl respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Analizând textele recursurilor declarate de recurenți Colegiul lărgit constată că autorii

critică hotărârile instanțelor de fond invocând dezacordul cu: 1) pedeapsa stabilită; 2)

soluționarea chestiunii referitoare la încasarea cheltuielilor judiciare în beneficiul statului

în sumă de 1 353 lei și 3) soluționarea acțiunii civile.

Prin urmare, pentru a analiza fiecare argument invocat de recurenți și a motiva cât mai

explicit soluția instanței de recurs, Colegiul penal lărgit va purcede la o analiză amplă a

materialelor cauzei în raport cu motivele invocate de autori, vis a vis de care recurenții își

exprimă dezacordul.

8

Referitor la argumentele invocate de inculpat prin care se indică că pedeapsa

stabilită este prea aspră, la individualizarea căreia instanța nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului precum și de starea de sănătate a acestuia, iar Colegiul constată că atât instanța

de fond cât și cea de apel și-au argumentat riguros soluția la acest capitol și au motivat

hotărârile pronunțate invocând motive clare din care considerent au ajuns la concluzia că

dispunerea suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului nu va asigura atingerea

scopului prevăzut la art.61 Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa se

aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art.7 Cod penal, în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, reflectate la art.75 alin.(1)

Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale,

prevăzute la art.61 Cod penal.

În același rând, Colegiul penal lărgit reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute

de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art.78 Cod penal.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de inculpat referitor

la faptul că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea pedepsei, nu au ținut cont în deplină

măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, precum și de faptul că Gr.

Pilici suferă de hipomnezie moderată cu regresie ușoară a funcției intelectual verbală,

comportament asteno-depresiv provocat de factorul psiho-stresat, iar această maladie

necesită tratament ambulatoriu, și nu a luat în considerație că corectarea ultimului poate

avea loc și fără privarea de libertate, fiind posibil de aplicat prevederile art.90 Cod penal.

Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu

trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc

preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la

realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare

a infractorului la faza de urmărire penală și de judecare a cauzei, atitudinea față de

infracțiunea comisă.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta

se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie indicate în

sentință.

Instanța de recurs consideră că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au respectat

cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și

au luat în considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de

9

gravitatea acesteia, circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, consecințele irecuperabile

care au survenit - decesul unei persoane tinere de 31 ani, mamă a doi copii minori.

Tot aici, Colegiul lărgit ține să menționeze, că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea

persoanei, or dreptul la viață al oricărei persoane prevăzut de art. 2 CEDO prevalează

asupra altor drepturi, iar Curtea Europeană acordă dreptului la viață o semnificație cu totul

aparte situând-u-l printre articolele primordiale ale Convenției.

În continuare, instanța de recurs reține și faptul că infracțiunea a fost săvârșită pe

trecerea de pietoni, ceea ce încă odată denotă riscul sporit al comiterii faptei și nesiguranța

la traficul rutier, deoarece participanții la trafic traversând la trecerea de pietoni sunt siguri

că conducătorii mijloacelor de transport le vor ceda trecerea - circumstanță care la fel nu a

putut fi neglijată de instanțele de fond la constatarea oportunității suspendării executării

pedepsei.

Totodată, urmează a fi luate în considerație și alte circumstanțe, cum ar fi:

consecințele care au survenit, dar nu în ultimul rând și de atitudinea inculpatului față de

fapta comisă, față de victimă ori de succesorii părții vătămate, de compasiunea ce o

manifestă în privința ultimilor, cărora, deși neintenționat, însă li s-au produs daune

materiale și în special, morale, care, după caz, nu mai pot fi recuperate.

Astfel în speță s-a constatat că deși inculpatul a recunoscut vina, acesta nu a

recuperat benevol prejudiciul material și cel moral cauzat prin infracțiune pentru

înlăturarea și diminuarea consecințelor în urma infracțiunii săvârșite, ceea ce denotă

faptul că ultimul nu a manifestat suficientă responsabilitate în raport cu fapta

prejudiciabilă, iar în cazul când vinovatul nu manifestă părerea de rău față de nenorocirile,

suferințele aduse prin acțiunile sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real

pedeapsa închisorii, nu are temei.

În acest context, instanța de recurs mai notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art.90 alin.(1) Cod penal, nu se creează un drept pentru

condamnat, ci doar o vocație a acestuia la măsură de individualizare a executării pedepsei.

Referitor la argumentele invocate, precum că inculpatul suferă de hipomnezie

moderată cu regresie ușoară a funcției intelectual verbală, comportament asteno-depresiv

provocat de factorul psiho-stresat, iar această maladie necesită tratament ambulatoriu,

Colegiul reține, că lui Gr. Pilici în conformitate cu prevederile art.230 Cod de executare, îi

este garantat dreptul la asistența medicală, or, persoanele condamnate la pedeapsa închisorii

beneficiază în mod gratuit de asistenta medicală și de medicamente în volumul stabilit de

Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în conformitate cu legislația

în vigoare.

Potrivit alin. (3) a normei de drept sus citate acordarea asistenței medicale gratuite

se efectuează în unitatea medicală a instituției penitenciare după înscrierea prealabilă și

conform unui grafic aprobat de șeful penitenciarului, cu excepția cazurilor de urgență.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază că pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în

limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia Gr. Pilici a fost condamnat și

prin urmare, decizia contestată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

10

Referitor la argumentele invocate de acuzatorul de stat vis a vis de concluzia

instanțelor de fond în partea soluționării chestiunii referitoare la încasarea cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului în sumă de 1 353 lei, instanța de recurs reține că instanța de

apel și-a argumentat concluziile la acest capitol, invocând motive clare din care considerent

a respins solicitarea procurorului.

Astfel, autorul invocând prevederile art.art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală,

solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor, motivând că legea

prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv pentru stabilirea stării psihice și fizice a

bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea

de responsabilitate sau la capacitatea lor de a se apăra de sine stătător drepturile și interesele

în procesul penal, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care stipulează că,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică faptul că, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei în cazurile stipulate la alin.(1) din norma sus menționată vor fi achitate

din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică

procurorul.

Totodată, instanța remarcă și faptul că, prin Legea nr.316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al

art.143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în

speța dată, deoarece expertiza psihiatrică în privința lui Gr. Pilici efectuată la caz, a avut

loc până la modificările parvenite.

Referitor la dezacordul recurenților cu soluționarea acțiunii civile:

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art.429 alin.(1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.430 alin.(5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.427 Cod

de procedură penală și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit art.6

pct.111) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt este stabilirea eronată a faptelor,

în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor carele confirmau sau

prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că, recursurile sunt fondate pe art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care prevede temeiurile pentru recursul ordinar situațiile când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în pofida normelor enunțate, recurenții nu au indicat, care sunt erorile de drept

și esența circumstanțelor că, instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor

11

invocate în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția că,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar că, instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluție instanței, raportată la stipulările din

art.6 pct.111) Cod de procedură penală, omițând în totalitate argumentarea deciziei

contestate în sensul vizat (pct.6 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că, recursurile nominalizate nu întrunesc condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform

prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta se reține că, concluziile instanțelor asupra acțiunii civile, sunt la fel

legale și întemeiate.

Conform prevederilor art.art.219 alin.(4), 220 alin.(3), 387 alin.(1) Cod de procedură

penală, art.1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil.

Odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în

parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.6

din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.27, 414 alin.(1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura civilă, în alt sens decât cel pe care îl propun recurenții, este

o competentă și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și prin urmare,

invocarea acestor chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că, instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluție, pedeapsa aplicată inculpatului a

fost individualizată conform prevederilor legale, din care motive recursurile ordinare

urmează a fi respinse ca inadmisibile.

12

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, inculpatul Pilici Grigore,

reprezentantul părții civilmente responsabile SRL „Monolit Construct” – Avornicița

Vadim, succesorul părții vătămate Mircos Adrian și avocatul acestuia Dumneanu Radu și

de către reprezentantul părții civilmente responsabile C.A. „Klassika Asigurări” S.A. -

Dolghi Cristina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

ianuarie 2018 în cauza penală în privința lui Pilici Grigore, cu menținerea hotărârii

contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

13