1ra-563/2019 — art.190 alin.4 CP

1ra-563/2019 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-563/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 iulie 2019 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Nicoară

Vasile în numele inculpatului Cosovan Serghei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Cosovan Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, șos. XXXXX, nr. XX, ap. XX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.06.2018 – 11.07.2018;

Instanța de apel: 17.09.2018–28.11.2018;

Instanța de recurs: 31.01.2019 – 09.07.2019;

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa orice funcție de conducere în sfera comerțului pe un termen de 5 ani.

acționând în calitate de administrator al II „Cosovan - Dalesgrup”, cod fiscal nr. XXXXX

și SRL „M.K. Dalesgrup”, cod fiscal nr. XXXXX, și gestionând în calitatea sa de

administrator al întreprinderilor indicate activitatea pieței „Curcubeu”, amplasată pe str.

Columna 55, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada de timp mai 2011-septembrie 2012, sub

pretextul organizării și desfășurării activității de comercializare a mărfurilor nealimentare

în piață, de către comercianți, persoane fizice, care intenționau să-și desfășoare activitatea

de întreprinzător în piața indicată, a condiționat cumpărarea gheretelor amplasate pe

teritoriul pieței indicate, afirmând eronat că acestea îi aparțin.

În acest scop, în perioada de timp 05.08.2011-28.09.2011, S. Cosovan, acționând în

calitate de administrator al SRL „M.K. Dalesgrup” și director al pieței „Curcubeu”,

1

amplasată pe str. Columna 55 din mun. Chișinău, folosind situația de serviciu, sub pretextul

comercializării cet. E. Bularga a unei gherete amplasată pe teritoriul pieței menționate, a

perfectat un contract de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia a solicitat și primit de la

aceasta, bani în suma de 2 500 euro, care conform cursului oficial al BNM pentru perioada

de referință constituia 40 350 lei.

Ulterior, S. Cosovan, având scopul dobândirii ilicite a mijloacelor financiare primite

de la E. Bularga, nu a transmis acesteia în proprietate ghereta din piața „Curcubeu” iar banii

în sumă de 2 500 euro, i-a însușit și folosit în scopuri personale, cauzându-i astfel părții

vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot el, S. Cosovan, în perioada lunii octombrie anul 2011, prezentându-se

administrator al SRL „M.K. DALESGRUP” și director al pieței „Curcubeu” din str.

Columna 55, mun. Chișinău, folosind situația de serviciu, sub pretextul comercializării

cet. S. Zubatîi, a două gherete pe teritoriul pieței menționate, în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare semnat de către S. Zubatîi și S. Cosovan, a solicitat și primit de la

aceasta, bani în suma de 3 000 euro, care conform cursului BNM pentru perioada de

referință constituia 53 310 lei.

In luna martie anul 2014, cet. S. Zubatîi, a procurat de la cet. S. Andrianova, alte două

gherete amplasate pe teritoriul pieței „Curcubeu” din str. Columna 55, mun. Chișinău,

pentru care a achitat suma de 2 500 euro, care conform cursului stabilit de BNM pentru

perioada lunii martie 2014 constituia 50 900 lei, bunuri pe care ultima la rândul său le

procurase anterior sub același pretext, tot de la S. Cosovan în baza unui contract de vânzare-

cumpărare similar.

Ulterior, S. Cosovan, având scopul dobândirii ilicite a mijloacelor financiare a primit

de la S. Zubatîi, și nu a transmis acesteia în proprietate gheretele nominalizate amplasate

din piața „Curcubeu”, iar banii în sumă totală de 5 500 euro, care constituiau la momentul

comiterii faptelor infracționale conform cursului oficial al BNM, 104 210 lei, i-a însușit și

folosit în scopuri personale, cauzându-i astfel părții vătămate S. Zubatîi, o daună în

proporții mari.

În total, S. Cosovan a însușit de la E. Bularga și S. Zubatîi, prin escrocherie, mijloace

financiare în proporții mari, în sumă totală de 144 560 lei.

pedepsei a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui

S. Cosovan, recunoscut vinovat în baza art.190 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.

Admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- înscrisurile care au fost anexate la materialele cauzei penale în calitate de probă,

indică asupra faptului că inculpatul, chiar de la bun început nu a avut intenția de a transmite

în proprietate către I. Bularga și S. Zubatîi a gheretelor respective, or, acesta cunoștea cu

certitudine că lotul de teren pe care a fost amplasată piața, aparține altei persoane;

- faptul ofertei înaintate comercianților în ceea ce privește posibilitatea de a procura,

adică de a deveni proprietar al unei gherete amplasate într-o piață a și fost factorul decisiv

în atragerea potențialilor clienți, circumstanță pe care S. Cosovan a invocat-o eronat,

folosindu-se de situația de serviciu, iar aceste acțiuni și constituie înșelăciunea, ca element

al escrocheriei care s-a manifestat prin prezentarea unor date false și prin ascunderea unor

2

informații a căror anunțare era obligatorie, adică S. Cosovan, chiar din start a ascuns de

comercianți că, lotul de teren pe care urma să fie amplasată piața și gheretele, aparține în

proprietate altei persoane;

- faptul că S. Cosovan, până la primirea mijloacelor financiare de la comercianți

pentru procurarea gheretelor amplasate pe teritoriul pieței și-a asumat obligația de a

transmite gheretele în proprietate comercianților, constituie abuzul de încredere, deoarece

în realitate, acesta nici nu intenționa să-și îndeplinească obligațiunile asumate și

folosindu-se de relațiile de încredere cu victimele, a însușit banii primiți de la aceștia, iar

în final le-a declarat comercianților că nu mai au ce pretinde la gherete, deoarece banii pe

care i-au investit în procurarea acestora i-au restituit de mult, urmare a venitului obținut în

urma activității în piață;

- S. Cosovan, abuzând de încrederea comercianților, prin înșelăciune, odată cu

schimbarea contractelor de vânzare-cumpărare cu cele de arendă, a avut o singură intenție,

de a îngrădi dreptul comercianților care au procurat gherete în piața „Curcubeu” să-și poată

proba în vreun mod dreptul de proprietate și să ascundă intenția sa inițială, de dobândire a

mijloacelor financiare prin înșelăciune;

- pedeapsa stabilită este prea blândă în raport cu gravitatea faptei și circumstanțele

cauzei, la fel instanța nu a luat în considerație că inculpatul nu a recuperat prejudiciul

material cauzat;

- în speță s-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea în prezența circumstanței

agravante prevăzute la art.77 lit. n) Cod penal și anume – săvârșirea infracțiunii cu folosirea

încrederii acordate.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și avocatul V. Nicoară, care a solicitat casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, fără a fi întrunite condițiile legale

care ar justifica această procedură, or avocatul nu a confirmat nici o dată refuzul cet.

S. Cosovan de a fi adus în instanță. Mai mult de fiecare dată avocatul a menționat că

inculpatul este în imposibilitate de a se prezenta în instanța din motive grave de sănătate și

din motiv că acesta se află sub influența preparatelor medicamentoase. În acest sens

apărarea a solicitat numirea unei expertize, însă demersul a fost respins;

- în speță au fost încălcate prevederile referitoare la sesizarea instanței –viciu

fundamental soldat cu încălcarea dreptului garantat prin art.6 par. 3 lit. a) CEDO, or

rechizitoriul cade sub incidența art.251 alin.(2),(3) CtEDO, în speță fiind relevantă cauza

Constantinescu vs Romania, însă instanța eronat a conchis că această hotărâre nu este

aplicabilă speței supuse judecării;

- atât rechizitoriul cât și sentința nu conțin o informație precisă și concretă cu privire

la faptele care i se reproșează inculpatului și calificarea lor. Astfel la descrierea elementelor

faptice pe epizoadele incriminate nu s-a indicat acțiunea sau inacțiunea adiacentă a laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal, care constă în mod alternativ în

înșelăciune sau abuz de încredere;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, or probele cercetate au fost denaturate ;

- instanța de fond a transcris în sentință rechizitoriul, fără a aprecia probele în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală;

- concluziile instanței de judecată privind obiectul material al infracțiunii se datorează

erorilor grave de fapt, care se exprimă prin stabilirea eronată a faptelor. Astfel S. Zubatîi

3

a declarat că mijloacele financiare i-au fost transmise lui S. Damir (pentru 2 gherete) și lui

S. Andrianova (2 gherete), în total pentru 4 gherete, care le-a primit în proprietate

E. Bularga a confirmat că a primit ghereta litigioasă , astfel se atestă că lipsa obiectului

material al infracțiunii;

- sentința este lipsită de coerență și de logică datorită motivelor contradictorii puse la

baza acesteia, nefiind clar în ce mod inculpatul „a exercitat o influență psihică asupra

conștiinței și voinței ” lui S. Zubatîi în momentul în care aceasta a procurat una sau două

gherete de la S. Andrianova, având în vedere că inculpatul așa după cum afirmă pretinsa

partea vătămată nu a participat la negocierea clauzelor contractuale cu S.Andrionova și nu

a primit mijloacele bănești , suma fiind transmisă vânzătorului lui S. Andrionova;

- familia Bularga a fost parte a procesului civil, soluționat de către Judecătoria

Ciocana, proces în care instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor pretinsei părți

vătămate. Respectiv reexaminarea unui litigiu civil, chiar și ca efect al întocmirii unui

rechizitoriu echivalează cu încălcarea principiului securității raportului juridic;

- S. Zubatîi având la dispoziție mijloacele justiției civile nu a apelat la instanța de

judecată în vederea soluționării litigiului civil.

declarat de către avocatul V. Nicoară în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, iar

apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

S-a dispus încasarea de la S. Cosovan în beneficiul lui E. Bularga suma de 2 500

euro și în beneficiul lui S. Zubatîi suma de 5 500 euro, conform cursului oficial al BNM la

ziua executării hotărârii.

În motivarea soluției adoptate Colegiul a reținut că este justă și întemeiată concluzia

instanței de fond referitor la vinovăția lui S. Cosovan în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea apărării privind

pronunțarea unei hotărâri de achitare pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii și a reținut că acuzatorul de stat a prezentat un ansamblu probatoriu pertinent și

concludent în baza căruia se atestă că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, iar careva temeiuri de a pronunța o sentință de

achitare în privința acestuia, nu s-a stabilit.

Prin urmare Colegiul penal a constatat că S. Cosovan este administrator a ÎI

„Cosovan-Dalesgrup”, care la data de 01.05.2011 a încheiat cu SRL „Nali” contractul de

locațiune prin care locatorul a transmis o parte din terenul intravilan – cu suprafața de 0.19

ha din suprafața totală a terenului de 0.211 ha, ce-i aparține cu drept de proprietate privată

amplasate în mun. Chișinău, str. Columna 55. Astfel, S. Cosovan în calitate sa de

administrator a ÎI „Cosovan-Dalesgrup”, care a încheiat cu SRL „Nali” contractul de

locațiune gestiona și era în atribuțiile acestuia de administrare a pieței „Curcubeu”, piață

amplasată pe terenul ce aparține cu drept de proprietate SRL „Nali”, teren transmis în

locațiune ÎI „Cosovan-Dalesgrup”, în baza contractului de locațiune din 01.05.2011.

Astfel, inculpatul acționând în calitate de administrator al SRL „M.K. Dalesgrup” și

director al pieței „Curcubeu”, folosind situația de serviciu, sub pretextul comercializării lui

E. Bularga și S. Zubatîi a unor gherete amplasate pe teritoriul pieței întru organizarea și

desfășurarea activității de comercializare a mărfurilor nealimentare în piață, a încheiat cu

acestea contracte de vânzare-cumpărare, primind de la E. Bularga suma de 2 500 Euro, iar

de la S. Zubatîi suma de 3 000 Euro. Totodată, în luna martie 2014 S. Zubatîi a procurat de

4

la cet. S. Andrianova, alte două gherete amplasate pe teritoriul pieței „Curcubeu”, fapt ce

rezultă din recipisele anexate la materialele cauzei (f.d.125-126 vol. I), pentru care a achitat

suma de 2 500 Euro, bunuri pe care S. Andrianova la rândul său le procurase anterior sub

același pretext tot de la S. Cosovan în baza unui contract de vânzare-cumpărare similar.

În continuare, inculpatul S. Cosovan, acționând în calitate de administrator al SRL

„M.K. Dalesgrup” și director al pieței „Curcubeu”, folosind situația de serviciu a solicitat

de la părțile vătămate E. Bularga și S. Zubatîi restituirea contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate anterior, sub pretextul comiterii unor greșeli în conținutul acestora, înlocuindu-le

cu contracte de arendă. În acest sens, s-a reținut că, potrivit contractului de arendă din

17.06.2014 încheiat între ÎI „Cosovan-Dalesgrup” și S. Zubatîi, arendatorul s-a obligat de

a acorda arendașului loc pentru vânzare în schimbul arendei, pentru folosire temporară

(f.d.110-113 vol. I). Potrivit contractului nr.3 din 28.09.2011 încheiat între I. Bularga (soțul

părții vătămate E. Bularga) și SRL „M.K. Dalesgrup”, arendatorul s-a obligat de a acorda

arendașului buticul nr.6, amplasat în rândul nr.4 (f.d.26-31 vol. I).

Instanța de apel a conchis că înlocuirea contractelor de vânzare-cumpărare cu cele

de arendă se confirmă prin declarațiile părților vătămate E. Bularga și S. Zubatîi, iar

argumentele apărării precum că contractele vechi le-a strâns S. Damir, nu-l dezvinovățesc

pe inculpat, or, anume acesta era administratorul pieței și părțile vătămate au procurat

aceste gherete anume de la inculpat, banii au fost transmiși lui S. Cosovan. Mai mult,

instanța a reținut că, din declarațiile părților vătămate rezultă că, toată procedura pe piață

se făcea cu permisiunea directorului.

Colegiul penal a apreciat depozițiile părților vătămate referitor la procedura de

întocmire a contractelor de vânzare cumpărare a gheretelor și ulterioara lor substituire cu

contracte de arendă sunt veridice și se confirmă prin declarațiile martorilor A. Orlovschi și

S. Spiridonov.

Totodată, instanța de apel a conchis că inculpatul S. Cosovan cunoscând că nu deține

dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasată piața „Curcubeu”, ca urmare

a încheierii contractului de locațiune cu SRL „Nali” la 01.05.2011, prin înșelăciune, a creat

părților vătămate E. Bularga și S. Zubatîi falsa reprezentare a realității că dânsul este

proprietar și că are competența de a vinde gheretele amplasate pe teritoriul pieței și,

respectiv, fiind încheiate cu părțile vătămate contracte de vânzare-cumpărare. Ulterior, în

vederea conferirii unui aspect legal al acțiunilor sale, sub pretextul corectării unei omisiuni

depistate în acestea, contractele de vânzare-cumpărare au fost retrase, fiind înlocuite cu

contracte de arendă, care prin obiectul lor sunt diferite de cele propuse inițial părților

vătămate. Or, din declarațiile părților vătămate rezultă că dânsele au procurat gheretele în

cauză, ele având intenția de a fi proprietare a acestor obiecte, fiindu-le comunicat că pot să

activeze cât vor dori, dacă se răzgândesc, le întorc buticurile și ei le întorc suma de bani pe

care au dat-o. Ulterior, primind contractele de arendă au înțeles că au fost înșelate.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal a conchis că, în speță, a fost probat

faptul acționării prin înșelăciune de către S. Cosovan, care cunoscând că nu deține drept de

proprietate asupra terenului pe care este amplasată Piața „Curcubeu”, a asigurat părțile

vătămate că este proprietarul acestuia, iar prin încheierea contractelor de vânzare-

cumpărare acestea vor deveni proprietari ai bunurilor procurate, însă, ulterior, aceste

contracte au fost retrase și înlocuite cu contrate de arendă.

La fel, instanța de apel a reținut că în acțiunile inculpatului este prezent elementul

abuzului de încredere față de părțile vătămate, în contextul în care s-a stabilit că S. Cosovan

este administratorul ÎI „Cosovan-Dalesgrup”, astfel, atât părțile vătămate, cât și martorii

5

apărării confirmând statutul acestuia în raport cu persoanele ce contractau în vederea

procurorii gheretelor pe teritoriul pieței „Curcubeu”, iar în circumstanțele statutului

prezentat față de terți au convins părțile vătămate S. Zubatîi și E. Bulagra în seriozitatea

propunerii și legalitatea tranzacției încheiate cu acestea, inspirând încredere condiționată

de întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare în care erau prezentați ca proprietari ai

bunului dorit.

În consecință, Colegiul penal a reținut că instanța de fond corect a stabilit că

inculpatul în virtutea funcției ocupate în cadrul ÎI „Cosovan-Dalesgrup” cunoștea toate

chestiunile ce vizează gestionarea societăților administrate întru atingerea scopului

desfășurării activității acestora, cunoscând subtilitățile activității pieței pe care o

administra. Însă, cu toate acestea, nu le-a explicat părților vătămate consecințele încheierii

tranzacției desfășurate cu acestea, asigurându-le în succesul ce le așteaptă, însă după

primirea sumelor bănești, nu a mai întreprins măsuri în vederea transmiterii în proprietate

a gheretelor întru desfășurarea activității de administrator, ce a condiționat imposibilitatea

acestora de a perfecta actele pentru desfășurarea unei activități legale, ce a condiționat

sancționarea multiplă a acestora de către organele de resort.

La fel instanța a menționat că prin declarațiile părților vătămate S. Zubatîi și E.

Bularga s-a confirmat că după înlocuirea contractelor de vânzare-cumpărare a gheretelor

cu contractele de arendă, inculpatul cunoscând circumstanțele încheierii acestora, invocând

obligațiunea respectării condițiilor contractuale a determinat părțile vătămate de a achita

arenda, iar ca urmare a nedoritei acestora de a se confirma, i-a acționat în judecată, obținând

hotărârea judecătorească de încasare a datoriei contractuale rezultate în baza noilor

contracte încheiate și substituite cu cele de vânzare-cumpărare în prealabil, precum și

documentului executoriu care ulterior a fost executat.

Astfel, instanța de apel a reținut că prin acțiunile sale intenționate, S. Cosovan a

însușit de la S. Zubatîi și E. Bularga, prin escrocherie, mijloace financiare în proporții mari,

în sumă totală de 144 560 lei.

În concluzie instanța de apel a reținut că din analiza tuturor probelor cercetate s-a

constatat că activitatea infracțională a inculpatului a fost realizată prin multiple acțiuni

prejudiciabile cu aceeași intenție infracțională, fiind în prezenta unei infracțiuni unice

prelungite, care s-a consumat o dată cu realizarea ultimei acțiuni prejudiciabile constatate

în perioada lunii martie a anului 2014, când S. Zubatîi a procurat de la cet.S. Andrianova,

alte două gherete amplasate pe teritoriul pieței „Curcubeu”, pentru care a achitat suma de

2 500 Euro, bunuri pe care ultima la rândul său le procurase anterior sub același pretext, tot

de la S. Cosovan în baza unui contract de vânzare-cumpărare similar.

Sub aspectul laturii subiective, s-a stabilit că inculpatul a acționat cu intenție directă,

urmărind scopul de cupiditate, și anume acela de a dobândi ilicit mijloacele financiare în

sumă totală de 144 560 lei de la părțile vătămate S. Zubatîi și E. Bularga, or, inculpatul încă

la etapa negocierii încheierii contractelor, întru crearea unui mediu precoce încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare a gheretelor, a asigurat părțile vătămate că vor obține

dreptul de proprietate asupra acestora, iar ulterior întru a conferi un aspect legal acțiunilor

sale, în virtutea funcției deținute, a determinat părțile vătămate de a transmite contractele,

sub pretextul comiterii unor erori, înlocuindu-le cu contracte de arendă, ce presupune o

situație totalmente diferită.

Cu referire la alegațiile avocatului V. Nicoară precum că atât la descrierea

elementelor faptice pe epizoadele incriminate autoritățile statului nu au indicat acțiunea sau

inacțiunea adiacentă laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal, care

6

constă în mod alternativ în „înșelăciune” sau „abuz de încredere, instanța de apel a indicat

că, din materialele cauzei rezultă cert, că activitatea infracțională a inculpatului a fost

realizată prin multiple acțiuni prejudiciabile cu aceeași intenție infracțională, fiind în

prezenta unei infracțiuni unice prelungite care a cuprins atât modalitatea faptică de

„înșelăciune” cât și cea de „abuz de încredere”, acțiuni cert stabilite în speță.

Referitor la alegațiile apărării privind sancțiunea nulității absolute a rechizitoriului

în sensul art.251 alin.(2), (3) Cod procedură penală, insistând asupra aplicării jurisprudenței

CEDO, în special a hotărârii în cauza A. Constantin c. României, instanța de apel a reținut

că această cauză nu este relevantă, deoarece în speță conținutul actului de învinuire nu a

suferit modificări, rămânând neschimbat inclusiv la susținerea acuzării în cadrul examinării

cauzei, deopotrivă asigurând părții apărării posibilitatea prezentării probelor întru

susținerea poziției de apărare formulată, asigurând accesul la toate materialele cauzei în

acest sens fiind respectate întru totul drepturile inculpatului.

Astfel, cu privire la incertitudinea invocată de apărător cu referire la acuzarea adusă,

instanța de apel a apreciat-o critic în condițiile în care învinuirea este clară și certă, fiind

dovedită prin probatoriul administrat, învinuire care nu prezintă careva dubii sau

incertitudini în sensul indicat de apărare.

Alegațiile avocatului privitor la examinarea cauzei în lipsa inculpatului prin ce i s-a

încălcat dreptul la apărare, instanța de apel le-a respins și a reținut că, pe tot parcursul

urmăririi penale, precum și în instanța de judecată interesele inculpatului au fost

reprezentate de apărător căruia i-a fost oferită posibilitatea de a prezenta probatoriul dorit,

iar după fiecare etapă procesuală i-a fost acordat termen pentru a-și conforma poziția cu

inculpatul și a-i aduce la cunoștință acțiunile desfășurate. Totodată, instanța de apel a reținut

că la ședința de 05.07.2018 inculpatul s-a prezentat în fața instanței pentru a-și valorifica

dreptul la ultimul cuvânt.

De asemenea, Colegiul penal a apreciat critic argumentele avocatului V. Nicoară

referitor la faptul că în prezența cauză sunt prezente relații civile, or, pe parcursul

examinării cauzei s-a stabilit cert că inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind

scopul de cupiditate, și anume acela de a dobândi ilicit mijloacele financiare în sumă totală

de 144 560 lei de la S. Zubatîi și E.Bularga, în condițiile în care încă la etapa negocierii

încheierii contractelor, întru a crea un mediu precoce încheierii contractelor de vânzare-

cumpărare a gheretelor, a asigurat părțile vătămate că vor obține dreptul de proprietate al

acestora. Ulterior, întru a conferi un aspect legal a acțiunilor sale, în virtutea funcției

deținute, a determinat părțile vătămate de a-i transmite contracte sub pretextul comiterii

unei erori, înlocuindu-le cu contracte de arendă, ce presupune o situație totalmente diferită

de cea inițială. Totodată, faptul că părțile vătămate S. Zubatîi și E. Bularga nu au anulat

contractele respective, nu constituie temei de a constata prezența în speță a relațiilor civile,

în condițiile în care este un drept al cetățeanului de a se adresa în instanța de judecată pentru

a-și proteja un drept pretins încălcat, și nicidecum o obligație a acestuia.

La caz, părțile vătămate s-au adresat organelor de drept, care în conformitate cu

prevederile art.art.262, 274 Cod de procedură penală, în prealabil constatând existența

bănuielii rezonabile că a fost săvârșită o infracțiune și nu există vreuna din circumstanțele

care exclud urmărirea penală, prin ordonanța din 26.03.2018 a dispus pornirea urmăririi

penale.

În continuare, Colegiul a respins ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat

referitor la stabilirea unei pedepse mai aspre, indicând că instanța de fond la

individualizarea categoriei și termenului de pedeapsă a ținut cont de toate circumstanțele

7

cauzei și conducându-se de prevederile art.art.7,61,75 Cod penal i-a stabilit o pedeapsă

echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei și consecințele survenite.

Cu referire la acțiunea civilă instanța de apel a relevat că în speță s-a constatat că

inculpatul prin acțiunile sale infracționale a cauzat părții vătămate S. Zubatîi un prejudiciu

în cuantum de 5 500 euro și părții vătămate E. Bularga 2 500 euro, astfel, în conformitate

cu prevederile art.art.219-220 Cod de procedură penală și art.1398 alin.(1) Cod civil,

prejudiciul cauzat urmează a fi încasat de la inculpat în beneficiul părților vătămate.

Colegiul penal a apreciat ca fiind prematură solicitarea avocatului V. Nicoară privind

examinarea chestiunii referitor la liberarea inculpatului de la executarea pedepsei în

conformitate cu art. 95 Cod penal, or, chestiunea dată urmează a fi soluționată la etapa

executării pedepsei, după ce hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și irevocabilă.

numele inculpatului, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4),

6), 8), 9) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii sau dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând următoarele:

- cauza a fost examinată în lipsa inculpatului fără a fi întrunite condițiile legale ce ar

justifica această procedură, or, în perioada examinării cauzei în prima instanță S. Cosovan

s-a aflat la tratament în condiții de staționar. Astfel inculpatului nu i s-a acordat posibilitatea

efectivă de a-și susține poziția în proces;

- prin faptul că cauza a fost examinată în lipsa lui S. Cosovan, acestuia i s-a încălcat

dreptul la apărare în sensul art.6 par.3 CEDO;

- în cadrul instanței de apel apărarea referindu-se la raportul de expertiză judiciară

nr.201804X0276 din 20.11.2018 a solicitat ca în privința S. Cosovan să fie aplicate

prevederile art.95 alin.(2) Cod penal cu eliberarea acestuia de la executarea pedepsei

penale, însă instanța interpretând eronat dispozițiile normei penale a respins solicitarea prin

ce a generat încălcarea dreptului garantat de art.3 CEDO;

- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală –

art.427 alin.(1) pct. 9) CPP coroborat cu art.7 CEDO. Inculpatul a fost condamnat pentru

„... dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

folosirea situației de serviciu, săvârșită în proporții mari”, însă prin Legea nr.179 din

26.07.2018 în vigoare din 17.08.2018 dispoziția art.190 Cod penal a fost modificată și

componența de infracțiune în redacția Legii care era intrată în vigoare la data examinării

cauzei în instanța de apel, era alta decât cea pusă în sarcina inculpatului. Astfel instanța a

aplicat și interpretat extensiv defavorabil legea penală, încălcând dreptul lui S. Cosoan

garantat de art.7 CEDO și art.22 din Constituție, or, acesta a fost condamnat definitiv în

baza unor dispoziții legale care nu erau în vigoare la data pronunțării soluției, ce nu

corespund criteriilor de previzibilitate (decizia CC nr.126 din 15.11.2018);

- în speță se atestă lipsa elementelor infracțiunii incriminate;

- concluziile instanțelor de judecată privind existența obiectului material al infracțiunii

se datorează erorilor grave de fapt, care se exprimă prin stabilirea eronată a faptelor, or,

S. Zubatîi a declarat că mijloacele financiare i-au fost transmise lui S. Damir (pentru 2

gherete) și lui S. Adrianova (pentru alte 2 gherete), în total pentru 4 gherete, pe care după

cum a relatat partea vătămată le-a primit în proprietate, iar E. Bularga a confirmat că a

primit în proprietate ghereta litigioasă. Prin urmare se atestă lipsa obiectului material al

infracțiunii;

8

- hotărârile sunt lipsite de coerență și de logică datorită motivelor contradictorii puse

la baza acestora, nefiind clar în ce mod inculpatul „a exercitat o influență psihică asupra

conștiinței și voinței lui S. Zubatîi în momentul în care aceasta a procurat una sau două

gherete de la S. Andrianova”, având în vedere că inculpatul așa după cum afirmă pretinsa

partea vătămată nu a participat la negocierea clauzelor contractuale cu S. Andrianova și nu

a primit mijloacele bănești, suma fiind transmisă vânzătorului - S. Andrianova;

-în speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate, situație ignorată de instanța

de apel care în mod nejustificat a menținut în vigoare sentința, soluția fiind afectată de un

viciu fundamental;

- la caz lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 Cod penal în

redacția Legii nr.179 din 26.07.2018, normă care era în vigoare la data judecării cauzei în

instanța de apel;

- instanțele judecătorești au admis erori grave de fapt constatând că S. Cosovan nu

i-a transmis lui E. Bularga în proprietate ghereta, or, din declarațiile părții vătămate rezultă

că ea a dobândit dreptul de proprietate asupra gheretei nr.6 din rândul 4 și atunci când a

hotărât să-și înceteze activitatea s-a adresat la administrația Pieței unde i s-a comunicat că,

dacă nu o aranjează, poate să ia buticul și să plece din piață. Astfel, potrivit pct.1.1 din

contractul de locațiune nr.3 din 28.09.2011 dreptul de proprietate rămâne după I. Bularga;

- fapta criminală considerată ca fiind dovedită pe epizodul (E. Bularga) a fost

reflectată în sentință datorită unor erori grave de fapt;

- din depozițiile părților vătămate E. Bularga și S. Zubatîi rezultă că acestea au primit

în proprietate gheretele pe când instanțele în hotărârile adoptate au constatat că aceste

gherete nu le-au fost transmise în proprietate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume:

 în speță a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, inclusiv în sensul constatărilor

cu valoare de principiu expuse în Hotărârea din 12.04.2014 A. Constantin vs Romania și

decizia CEDO din 30.01.2001 cauza Vandelle vs Franța, care se exprimă prin faptul că

actul de sesizare a instanței nu conține o informație precisă și concretă cu privire la faptele

care i se reproșează inculpatului și calificării lor;

 În speță lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate;

 declarațiile părților vătămate combat acuzațiile penale, or, din acestea rezultă că, în

rezultatul litigiului apărut, părților vătămate li s-a propus să dispună după propriul lor plac

– să ridice, să retragă gheretele care le aparțin cu drept de proprietate;

 din declarațiile părții vătămate S. Zubatîi rezultă că dânsa i-a transmis prima sumă

de bani lui S. Damir, iar a doua sumă lui Andrianova, fapt confirmat prin recipisa din

01.03.2014;

- hotărârile instanțelor de fond nu corespund standardului de motivare a hotărârilor

judecătorești degajat de jurisprudența CEDO;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, or, prin probele care au fost puse

la baza deciziei instanței de apel se dovedește cu certitudine lipsa faptei infracționale, care

în viziunea procurorului se exprimă în aceea că părților vătămate nu le-a fost transmis

dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile;

- instanța de apel pripit și eronat a dispus încasarea prejudiciului material de la S.

Cosovan în beneficiul părților vătămate, or, instanța de fond just a conchis la acest capitol

„deși procurorul și părțile vătămate au solicitat admiterea acțiunii civile (...) se constată

9

că de fapt, careva acțiune civilă în conformitate cu prevederile art.219 Cod de procedură

penală nu a fost înaintată în cadrul dosarului penal”;

- la soluționarea cauzei în apel sunt aplicabile dispozițiile art.389 alin.(4) pct.2) CPP

coroborat cu art.89 alin.(2) lit. f) și 95 alin.(2) CP - aceste norme obligau instanța de apel

să dispună eliberarea de la executarea pedepsei a inculpatului care este grav bolnav, ceea

ce ar fi limitat întinderea violării drepturilor garantate de art.2 și 3 CEDO;

- prin raportul de expertiză nr.201804X0276 din 20.11.2018 s-a constatat că maladia

de care suferă cet. S. Cosovan este inclusă în lista bolilor somatice, care constituie temeiul

prezentării condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit

consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanție de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când s-a admis o eroare gravă de fapt, instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art.434 Cod

de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe baza materialelor cauzei și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt,

cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la

persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit

instanței de apel: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis (...) dacă toate probele în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect

calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

În același context Colegiul penal lărgit, reține, că vinovăția persoanei în săvârșirea

faptei se consideră dovedită numai în cazul, când instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar

îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita

10

unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de

procedură penală.

În această ordine de idei Colegiul penal lărgit menționează și prevederile art.389

alin.(1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar

potrivit alin.(2) al aceluiași articol, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

Revenind la speța supusă judecării, Colegiul penal lărgit constată că, judecând

apelul, instanța de apel nu a respectat întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

Astfel, din rechizitoriu rezultă că „S. Cosovan în perioada mai 2011 - septembrie

2012, sub pretextul organizării și desfășurării activității de comercializare a mărfurilor

nealimentare în paiață, de către comercianți, persoane fizice, care intenționau să-și

desfășoare activitatea de întreprinzător în piață a condiționat cumpărarea gheretelor

amplasate pe teritoriul pieței indicate, afirmând eronat că acestea îi aparțin. Astfel (...)

având scopul dobândirii ilicite a mijloacelor financiare în sumă de 2 500 euro primite de

la E. Bularga, și 8 500 euro primite de la S. Zubatîi nu a transmis în proprietatea acestora

gheretele din piața „Curcubeu.”

În cadrul cercetării judecătorești, precum și în cererea de apel apărarea a invocat, că

„în speță s-au admis erori grave de fapt în sensul art.6 pct.111 CPP, or, instanța constatând

că S. Cosovan nu a transmis gheretele în proprietate părților vătămate E. Bularga și S.

Zubatîi, nu a ținut cont de depozițiile acestora din care rezultă că dânsele au primit în

proprietate gheretele. E. Bularga a activat o perioadă prin intermediul acestor gherete, iar a

S. Zubatîi activează până în prezent”.

Asupra acestor circumstanțe instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a elucidat faptul,

dacă S. Zubatîi și E. Bularga, au primit de facto în proprietate gheretele menționate, precum

și nu s-a clarificat - care a fost obiectul tranzacției încheiate între părți și ce bunuri s-au

înstrăinat: bunuri mobile sau bunuri imobile.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că, apărarea a invocat că în speță instanța

de fond a constatat că obiectul material al infracțiunii îl constituie mijloacele bănești

percepute de inculpat de la părțile vătămate E. Bularga și S. Zubatîi în mărime de 144 560

lei, cu titlu de remunerație pentru procurarea gheretelor pe teritoriul pieței „Curcubeu”.

În acest context Colegiul penal lărgit conchide că, atât instanța de fond, cât și cea de

apel, ținând cont de declarațiile părților vătămate, nu au elucidat nici următoarele

circumstanțe importante și anume - cui i-a transmis S. Zubatîi mijloacele financiare pentru

cele 4 gherete procurate: lui S. Cosovan, lui S. Damir sau lui S. Andrianova.

Tot aici, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că în apelul declarat de către

avocatul V. Nicoară în numele inculpatului se invocă motivele privind ilegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanță pripit a decis asupra soluției adoptate,

ignorând probele cercetate în ședința de judecată, acestea nefiind apreciate în conformitate

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Analizând decizia contestată, ținând cont de motivele invocate de partea apărării,

Colegiul penal lărgit constată că instanța ierarhic inferioară doar a transcris declarațiile

martorilor audiați în instanța de fond S. Spiridonov și A. Orlovschi precum și probele

cercetate (f.d.54-58 vol.VI) fără a analiza conținutul acestora și fără a dezvălui concluziile

11

sale asupra fiecărei probe separat. Modalitatea de motivare a soluției denotă că instanță de

apel nu a apreciat probele prezentate de participanții la proces, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării acestora, ca apoi să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunând temeiul respectiv în

decizia adoptată.

Acestea fiind reținute Colegiul penal lărgit conchide că, judecând cauza, instanța de

apel nu a elucidat acele fapte importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând concluzii de ordin general,

statuate de prima instanța, cu privire la conținutul probelor administrate și cercetate în

cadrul ședinței de judecată, fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri insuficient motivate.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației

în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare.

Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Raportând prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării Colegiul

constată, că instanța de apel insuficient și-a motivat decizia pronunțată, examinând cauza

penală cu abateri de la normele de procedură, neapreciind probele care urmau să fie

cercetate sub toate aspectele și neelucidând toate circumstanțele și chestiunile importante

pentru justa soluționare a cauzei.

Acestea fiind menționate, Colegiul conchide că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, iar hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, astfel că decizia contestată prezintă neîndoielnic

deficiențe sub aspectul motivării, ea nesatisfăcând cerințele stipulate în art.417 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală.

În asemenea circumstanțe Colegiul conchide, că instanța de apel a comis erori

de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, erori care nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, prin urmare decizia contestată urmează a fi casată

total, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia și cu

respectarea prevederilor art.art.414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel, să verifice și să aprecieze aprofundat probele administrate pe parcursul procesului

penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice dacă fapta întrunești elementele

infracțiunii incriminate, argumentându-și clar concluziile sale în decizia adoptată și, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, dar și de argumentele invocate de apărare în

recurs, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417

Cod de procedură penală.

12

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Nicoară Vasile în numele

inculpatului Cosovan Serghei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Cosovan Serghei și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 08 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

13