1ra-1027/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1027/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1027/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Odobescu Ghenadie în numele părților vătămate Puiu Ion și Puiu Piotr și a succesorului

părții vătămate Coșnirca Ina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2019, în cauza penală privind-o pe

GHIEȘ (GUBCEAC) Cristina XXXXX,

născută la XXXXX, originară și domiciliată în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2017 – 19.06.2018;

Instanța de apel: 30.07.2018 – 30.01.2019;

Instanța de recurs: 10.04.2019 – 18.06.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

lărgit

c o n s t a t ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Ghieș (Gubceac) C. a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis pentru femei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Puiu E., succesorul părții vătămate Coșnirca I., a fost

admisă parțial, cu dispunerea încasării din contul inculpatei a sumei de 15000 lei, pentru

recuperarea prejudiciului moral și a sumei de 1000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică, în total suma spre încasare fiind de 16000 lei, în rest celelalte pretenții

pecuniare ale părții au fost respinse, ca nefondate.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Puiu P. a fost admisă parțial, cu dispunerea

încasării din contul inculpatei a sumei de 10000 lei, pentru recuperarea prejudiciului

moral și a sumei de 2000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de asistență juridică, în total

suma spre încasare fiind de 12000 lei, în rest celelalte pretenții pecuniare ale părții au fost

respinse, ca nefondate.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Puiu I. a fost admisă parțial, cu dispunerea

încasării din contul inculpatei a sumei de 1000 lei, pentru recuperarea prejudiciului moral

și a sumei de 1000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de asistență juridică, în total suma

spre încasare fiind de 2000 lei, în rest celelalte pretenții pecuniare ale părții au fost

respinse, ca nefondate.

Acțiunea civilă înaintată de Rusnac Gh. cu privire la încasarea sumei de 6000 lei, a

fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții civile SRL „Parcul de autobuze și

taximetrie nr. 9 din Briceni”, Pop N., a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la

persoana civilmente responsabilă SA „Asterra Grup” în beneficiul părții a sumei de

30659 lei pentru prejudiciul material cauzat, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2965

lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

(Gubceac) C., la 1 august 2017, în jurul orei 08.04 min., deținând permisul de conducere

nr. XXXXX cu categorii de vehicule pentru care permisul este valabil „B”, conducând

automobilul de model „Toyota Avensis”, cu n/î XXXXX, pe traseul M14 km 36, la

ieșirea din or. Briceni în direcția or. Lipcani, încălcând prevederile Regulamentului

circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și anume pct.

49, care prevede că, în funcție de viteza de deplasare conducătorul de vehicul trebuie să

lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a

acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea; pct. 45. 1) lit. a) b), d) care prevăd

că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația

rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului.

În rezultatul încălcărilor sus indicate, Ghieș C. conducând automobilul de model

„Toyota Avensis”, cu n/î XXXXX, a tamponat din spate automobilul de model „Mazda

323” cu n/î XXXXX, care a staționat regulamentar pe mijlocul traseului M14 km 36, la

ieșirea din or. Briceni în direcția or. Lipcani, la care era conectată lumina privind

semnalizarea de virare la stânga, în care se afla ca șofer Puiu P., iar ca pasager cet. Puiu

E., astfel în urma tamponării automobilul de model „Mazda 323” a fost proiectat pe

contrasens tamponând autobuzul (rutiera) de model „VW LT 46”, cu n/î XXXXX, care se

deplasa regulamentar și era condus de către Crestianov A. În urma tamponărilor

2

conducătorului automobilului de model „Mazda 323” cu n/î XXXXX, Puiu P., potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 529 din 01.08.2017 i-au fost cauzate leziuni corporale

ușoare, iar pasagerul Puiu E. a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

În cadrul ședinței de judecată, până la începerea cercetării judecătorești inculpata a

declarat, personal, prin înscris autentic semnat de ea, contrasemnat de apărătorul său

Șova V., că recunoaște în totalitate, săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu a

solicitat administrarea de noi probe, a declarat că îi sunt cunoscute probele din dosar și nu

are obiecții în privința lor, pentru ce și s-a efectuat o consemnare în procesul-verbal al

ședinței de judecată atât de inculpată, cât și de către apărătorul acesteia.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către avocatul

Odobescu Gh., care a acționat în interesele părților prejudiciate în urma accidentului

rutier comis de inculpată, Puiu P., Puiu I. și Coșnirca I. solicitând rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi soluții în partea executării pedepsei, cu excluderea art. 90 Cod penal

și în partea soluționării acțiunii civile, cu admiterea integrală a pretențiilor părților în

partea compensării prejudiciului moral.

Potrivit cererilor de apel, avocatul a invocat că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă

prea blândă inculpatei, care nu poate fi considerată echitabilă cu fapta comisă de aceasta,

care a dus la decesul lui Puiu E. și vătămarea corporală a lui Puiu P. În acest sens,

apărarea a făcut referire art. 61 și 90 Cod penal, menționând că pedeapsa este echitabilă

când impune lipsuri și restricții proporționale cu gravitatea infracțiunii comise și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, în toate cazurile urmând a se indica expres

motivele condamnării cu suspendarea executării pedepsei.

Pe marginea solicitărilor de reparare a prejudiciului moral, apelantul a menționat că

prima instanță vădit nefundat a redozat cuantumul sumelor solicitate de părți. Or, potrivit

acțiunilor civile depuse, prejudiciul moral solicitat de Puiu P. este de 70000 lei, de Puiu I.

este de 500000 lei și de Coșnirca I. este de 100000 lei, pretențiile pecuniare respective au

la bază suferințele suportate de rudele lui Puiu E., care a decedat în urma accidentului

comis de vina inculpatei.

Despăgubirile morale nu au un caracter arbitrar, dar reparator, iar sumele solicitate

de apelanți sunt necesare și firești față de împrejurările cauzei. La determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se ia în considerație atât aprecierea

subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor fizice și psihice părții vătămate, cât și

datele obiective care certifică acest fapt.

În opinia apelantului, solicitările părților prejudiciate sunt întemeiate și urmează a fi

satisfăcute integral de către instanța de apel.

3

apelurile declarate de avocatul Odobescu Gh. în interesele tuturor părților vătămate, au

fost respinse, ca nefondate, cu menținerea în vigoare a sentinței.

pentru admiterea apelurilor în sensul declarat, or asupra faptei infracționale, încadrării

juridice, probelor și vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, a cheltuielilor de judecată, a acțiunii civile ale lui Gh. Rusnac și

SRL „Parcul de autobuze și taximetrie nr. 9” din Briceni, instanța nu se va expune,

deoarece sentința n-a fost atacată în aceste privințe. Avocatul a contestat sentința doar în

latura pedepsei, invocând blândețea acesteia și în partea soluționării acțiunii civile cu

privire la despăgubirea părților în partea morală.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța a menționat că aceasta este echitabilă

atunci când este capabilă de a contribui la realizării altor scopuri ale pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

persoana vinovată, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și

de neîncredere, ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o

pedeapsă prea blândă stabilită generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei în coroborare cu probele ce furnizează informațiile respective,

precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul

reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările

societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept

încălcate, instanța de apel a conchis că pedeapsa penală aplicată lui Ghieș (Gubceac) C.

sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, corect a fost

individualizată.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 75 Cod penal și corect a conchis că scopurile prevăzute la art. 2, 61

alin. (2) Cod penal vor fi atinse prin stabilirea pedepsei cu închisoare cu suspendarea

condiționată a executării ei, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, fiind o

infracțiune gravă, comisă din imprudență, având pericol social sporit, prezența

circumstanțelor atenuante - căința sinceră, contribuirea la descoperirea infracțiunii,

exprimarea regretelor în legătură cu fapta comisă, lipsa circumstanțelor agravante,

caracteristica pozitivă de la locul de trai, recunoașterea vinei, lipsa încălcărilor penale și

contravenționale, acceptarea procedurii simplificate de examinare a cauzei penale

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, recuperarea benevolă a cheltuielilor de

înmormântare și de tratament al părții vătămate, precum și celelalte circumstanțe

individuale ale cazului.

De asemenea, instanța a menționat că la stabilirea pedepsei s-a luat în considerație,

că a fost comisă o infracțiune gravă, dar din imprudență, precum și consecințele

infracțiunii. Instanța de fond a ținut cont de comportamentul inculpatei în cadrul cauzei

4

penale (la urmărirea penală și la judecarea cauzei), atitudinea ei față de faptele comise, de

conștientizarea faptei comise, de atârnarea față de consecințele infracțiunii, influența

pedepsei penale asupra corectării și reeducării acesteia.

Inculpata Ghieș (Gubceac) C. anterior nu a fost trasă la răspunderea penală, fapt ce

indică că a avut un comportament ireproșabil din punct de vedere al legii penale. Din

cazierul contravențional a inculpatei rezultă că aceasta nu are nici o încălcare

contravențională. Purtarea exemplară a inculpatei este confirmată și prin caracteristica de

la locul de trai, din care rezultă că aceasta locuiește în or. Briceni, activează în calitate de

medic stomatolog, plângeri nu a avut și nu a fost ascultată la comisiile primăriei. Potrivit

certificatelor din 03.08.2017, nu se află la evidență la medicul narcolog și psihiatru.

Suplimentar, partea apărării a prezentat în ședința instanței de apel documente ce

caracterizează personalitatea inculpatei Ghieș (Gubceac) C. Potrivit certificatului de

căsătorie CS-V nr. XXXXX din 15.12.2018, Ghieș C. la 15.12.2018 a încheiat căsătoria

cu Gubceac Gh. și a preluat numele Gubceac. Din concluzia medicală nr. 220 din

26.11.2018 rezultă că Ghieș C. este însărcinată în 31-21 săptămâni. Conform extrasului

din 27.11.2018, Ghieș C. a fost internată în spital. Prin certificatul de naștere NA-VI nr.

XXXXX din 16.01.2019 a fost stabilit, că Ghieș (Gubceac) C. la 10.01.2019 a născut un

copil.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de

fond i-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

executării ei, care va fi una echitabilă și pe măsură materialului probant administrat, va

atinge scopul și va duce la corectarea inculpatei, reeducarea acesteia în spiritul respectării

regulilor de circulație, totodată restabilind echitatea socială și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Reieșind din materialele cauzei penale, vinovăția inculpatei dovedită în ședința de

judecată, argumentele acțiunii civile a părților vătămate și succesorului legal, caracterul și

gradul suferințelor fizice și psihice cauzate lor, Colegiul penal conchide că în cazul dat

răspunderea pentru daunele morale o poartă inculpata, de aceea acțiunea civilă de

încasare a prejudiciului moral urmează a fi admisă, susținând în acest sens concluzia

instanței de fond.

Atât în acțiunile civile, cât și ulterior în ședința instanței de fond și apel, părțile

vătămate, părțile civile și succesorul legal și-au motivat suficient și clar pretențiile sale

morale. Acestea au expus în mod amănunțit suferințele fizice și psihice pe care le-au

suportat în legătură cu accidentul rutier, care urmează a fi luate în considerație la

stabilirea mărimii compensației morale acordate.

Art. 225 alin. (l) Cod de procedură penală prevede că judecarea acțiunii civile în

procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de

competența căreia este cauza penală, iar art. 1398 alin.(l) Cod civil, prevede că cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau

omisiune.

5

Prin urmare, instanța a menționat că legiuitorul a acordat prerogative instanței de

judecată de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat,

or, art. 1423 alin. (l) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

expres prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice,

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie

una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Totodată,

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul

că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Colegiul penal a evidențiat și faptul că, la stabilirea mărimii pagubei morale de către

instanța de fond s-au luat în considerație prevederile normelor legale enunțate,

circumstanțele cauzei, în special că în rezultatul infracțiunii părților vătămate le-au fost

cauzare dureri fizice și leziuni corporale ușoare lui Puiu P., care au urmat cu recuperarea

stresului pe care l-au avut părțile în legătură cu accidentul rutier atât la momentul

producerii accidentului, cât și după acesta, ca urmare a decesului lui Puiu E., inculpata și-

a cerut scuze sincere pentru fapta comisă.

La stabilirea sumei prejudiciului moral instanța de fond a luat în considerație

practica judiciară națională pe categoriile de infracțiuni unde persoanelor le sunt cauzate

suferințe psihice, precum și practica CtEDO.

Repararea integrală a prejudiciului moral are un caracter relativ, în funcție de

individ și sensibilitatea acestuia. Legislația R. Moldova nu stabilește limite minime și/sau

maxime la despăgubirile morale, de aceea mărimea ei este stabilită de instanță la propria

convingere în baza aprecierii conform principiului echității, situația familială, materială,

suferințele părții vătămate, succesorilor și alte criterii.

Prima instanță la încasarea pagubei morale a luat în considerație constatarea

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, caracterul și gradul de suferințe

fizice și psihice cauzate părților vătămate și succesorului legal. Totodată, instanța de apel

a menționat că apărătorul în cererile de apel a indicat în mod eronat că părții vătămate

Puiu P. i-au fost cauzate vătămări corporale grave, or, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 529 din 01.08.2017 acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, cu

dereglare de scurtă durată a sănătății. De asemenea în mod eronat apărarea a indicat, că

lui Puiu I. i-au fost cauzate vătămări corporale, or, acesta n-a fost implicat nemijlocit în

accidentul rutier în nici o calitate și nu există vre-un raport de expertiză care să-i

stabilească vătămări corporale.

Pe cale de consecință, instanța a considerat că sumele încasate de către instanța de

fond de la inculpată în folosul părților vătămate și succesorului părții vătămate vor

compensa suferințele fizice și psihice pe care acestea le-au suportat în legătură cu

producerea accidentului rutier, aceste compensații fiind echitabile, rezonabile și

proporționale, lipsind temeiuri de intervenire în această latură. Inculpata Ghieș (Gubceac)

C. inițial a achitat toate cheltuielile de înmormântare a lui Puiu E. în sumă de 25000 lei și

toate cheltuielile de tratament a lui Puiu P., confirmate prin recipisa din 09.08.2017 a lui

6

Coșnirca I., declarațiile lui Ghieș (Gubceac) C., acceptate de partea vătămată Puiu P. și

succesorului părții vătămate Coșnirca I. Mai mult ca atât, inculpata fiind predispusă să

achite toate sumele indicate în sentință, imediat cum aceasta devine definitivă. Faptele

date indică, că Ghieș (Gubceac) C. nu este indiferentă de consecințele infracțiunii comise,

a contribuit și contribuie activ la achitarea pagubelor cauzate prin infracțiune în mărimea

posibilităților sale financiare și cheltuielilor rezonabile.

Gh. a contestat cu recurs ordinar decizia Curții de Apel Bălți, solicitând casarea integrală

a acesteia, cu aplicarea față de inculpată a unei pedepse cu executarea reală și admiterea

acțiunilor civile în volum deplin, pentru toate părțile declarante: Puiu P., Puiu I. și

Coșnirca I.

În conținutul cererii de recurs, recurentul invocă că nu este de acord cu faptul că în

privința inculpatei a fost dispusă neexecutarea pedepsei cu închisoare, fapt pe care îl

considerăm unul ilegal și inechitabil în raport cu cele comise.

Potrivit art.75 alin. (l) Cod penal: „Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.”

Recurentul consideră că cerința art. 75 alin. (l) Cod penal de a aplica o pedeapsă

echitabilă constituie o cerință a principiului echității în dreptul penal, care obligă instanța

să-i aplice infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze celelalte scopuri ale pedepsei penale (art. 61 alin. (2) Cod

penal).

Respectiv aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

executării acesteia față de inculpată pe un termen de probațiune de 2 ani, dacă ea nu va

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat, este prea blândă în raport cu acțiunile comise de ultima, nu este eficientă nici

pentru corectarea acesteia, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, la fel

pedeapsa dată este insuficientă și nu-și va atinge scopul, astfel susținem că aceasta ar

merita o pedeapsă mai aspră sub formă de pedeapsă cu închisoare.

Aplicarea art. 90 Cod penal față de Ghieș (Gubceac) C. este eronată, chiar ținând

cont de recunoașterea vinovăției de către ultima și de faptul că este la prima abatere

penală, ca rezultat nu au fost respectate în tot criteriile de individualizare a pedepsei,

astfel pedeapsa stabilită față de inculpată nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil

al faptelor comise și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu este

suficientă pentru corectarea și reeducarea acesteia, nu poate contribui la atingerea

scopurilor pedepsei penale, de prevenirea comiterii altor infracțiuni, precum și pentru

restabilirea echității sociale.

7

Faptele comise de intimată prezintă un pericol social sporit, care poate fi evitat

numai prin numirea față de inculpată a unei pedepse sub formă de închisoare, cu

executare reală, o altă pedeapsă din cele alternative nefiind oportună aplicării în

circumstanțele stabilite pe caz. Instanța de apel nu a ținut cont de argumentul invocat

supra, dând o apreciere superficială.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța de apel eronat a apreciat caracterul și

suferințele psihice suportate de către partea vătămată Puiu I. în urma faptei infracționale a

inculpatei, exprimate prin încălcarea regulilor de circulație rutieră în timpul conducerii

mijlocului de transport, cu încasarea de la intimată a sumei doar de 1000 lei MD, or,

suma dată nu este proporțională cu urmările prejudiciabile de ordin moral ale faptei ilicite

descrise și cu suferințele produse părții vătămate.

În susținerea acestei concluzii, avocatul consideră relevante prevederile art. 219

alin. (2) pct. 4) din Codul de procedură penală, care oferă persoanelor fizice cărora le-a

fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală, posibilitatea de a

înainta acțiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral.

Dispoziția alin. (4) aceleiași norme stipulează că la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale - ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerație suferințele

fizice ale victimei, prejudicial agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Potrivit art. 1423 alin. (l) Cod civil mărimea compensației pentru prejudiciul moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului și de măsura în care această compensație poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

În această parte, recurentul specifică că, partea vătămată - Puiu I. a suportat și

suportă și în continuare dureri proeminente, aceste emoții negative afectându-i enorm

starea interioară lăsându-i consecințe. Spun acest lucru deoarece este vorba de sănătatea

unei persoane. Orice acțiune negativă produsă unei persoane lasă urme asupra

organismului uman, la fel s-a întâmplat și în cazul lui Puiu I. Vorbind despre caracterul și

gravitatea suferințelor psihice cauzate, acestea se manifestă prin insatisfacție și tulburări

ale psihicului și comportamentului.

Valoarea prejudiciului moral sub forma suferințelor psihice suportate de partea

vătămată estimate la suma 500000 lei, rezultă din fapta ilicită a autorului accidentului

rutier care constă în atingerile aduse personalității fizice și psihice. Pe marginea acestei

solicitări, neîntemeiat a fost redus din cuantumul prejudiciului moral.

Instanța de apel nu a examinat pricina sub toate aspectele nu a ținut cont de

circumstanțele importante ale cauzei, nu a apreciat probele la justa lor valoare, ca rezultat

adoptând o decizie neîntemeiată.

În conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și normele dreptului

internațional, cu dispozițiile articolelor 1 și 34 din Convenția Europeană în interpretarea

CEDO, în scopul restabilirii drepturilor omului și a libertăților încălcate, instanța de

judecată urmează să stabilească faptul încălcării acestor drepturi și libertăți, reflectând

8

circumstanțele constatate în actul judecătoresc.

Prejudiciile cauzate prin astfel de încălcări, material și (sau) moral se compensează

în modul stabilit de lege așadar, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru

prejudiciul moral, instanțele de judecată vor lua în considerație cuantumul despăgubirii

echitabile pentru prejudiciul moral, acordat de CtEDO pentru o încălcare similară.

Prin reparația echitabilă instituită ca obligația statelor membre ale Consiliului

Europei se înțelege printre altele și achitarea victimei violării a prejudiciului material,

moral precum și cheltuielile legate de apărarea drepturilor sale.

Se punctează și faptul că instanța de apel a trecut în mod superficial peste

circumstanțele cauzei, precum și materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate

aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și

legislația în vigoare.

În celelalte două cereri de recurs, avocatul Odobescu Gh. enunță aceleași critici față

de pedeapsa aplicată inculpatei și prejudiciul excesiv de mic acordat atât succesorului

legal al părții vătămate Coșnirca I., cât și părții vătămate Puiu P., care au avut de suferit

în urma accidentului rutier comis de inculpată.

procurorul și avocatul Șova V. în interesele inculpatei, au depus referințe privitor la

opinia asupra recursurilor declarate de apărătorul Odobescu Gh. în interesele părților

civile/vătămate.

Procurorul a menționat că pledează pentru respingerea recursurilor declarate ca

fiind vădit neîntemeiate.

Avocatul Șova V., acționând în interesele inculpatei, a indicat că recursurile

urmează a fi declarate inadmisibile, întrucât decizia instanței de apel este legală și

întemeiată.

conchide că acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise, inclusiv din alte considerente

decât cele arătate de recurenți, pentru motivele expuse în contextul ce urmează.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat

doar la examinarea chestiunilor de drept, or rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de

atac constă în înlăturarea erorilor judiciare admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor expuse de legislator în art. 434 Cod de procedură penală,

judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală potrivit cărora, judecând recursurile, instanța

este în drept să le admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării

cauzei, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9

Premizele care au stat la baza soluției de dispunere a rejudecării cauzei, în mare

parte se datorează faptului că, atât în opinia recurenților, cât și a instanței de recurs,

prejudiciul moral acordat părților: Puiu P., Puiu I. și Coșnirca I., este unul „sensibil

diminuat”, comparativ cu cel acordat în alte cauze similare, potrivit practicii judiciare

pertinente. Plus la aceasta, instanța mai opinează că, aplicarea față de inculpată a

prevederilor din art. 90 Cod penal, deși este acceptabilă în atare conjunctură, totuși

urmează a fi motivată corespunzător de către instanța de apel, prin divizarea

argumentelor care au stat nemijlocit la baza aplicării institutului suspendării condiționate

a executării pedepsei față de Ghieș (Gubceac) C.

În același timp, se notează că, recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina

inculpatei, respectiv în această parte Colegiul Penal lărgit nu se va expune, menținând

integral soluția instanțelor ierarhic inferioare.

În continuare, supunând verificării alegațiile avansate de apărătorul Odobescu Gh.

raportate la actele cauzei, mai întâi în partea ce ține de recompensele morale acordate

părților, Colegiul expune următoarele.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar potrivit dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima

unei fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

legii pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte

vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Repararea prejudiciilor morale, în caz de deces, prezintă o modalitate distinctă de

recuperare a daunei cauzate prin infracțiune. Aceasta constă în dreptul persoanelor

apropiate victimei decedate la repararea propriului lor prejudiciu afectiv, care se exprimă

în lezarea sentimentelor de afecțiune avute față de victimă.

În temeiul art. 1423 alin.(1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în

care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să

se ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor

psihice sau fizice părților prejudiciate, cât și datele obiective care certifică acest fapt,

îndeosebi: importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața,

sănătatea, libertatea, onoarea, demnitatea și reputația profesională etc.); nivelul (gradul)

suportării de către persoana vătămată a suferințelor psihice sau fizice (lipsirea de

libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul persoanelor apropiate (rudelor); felul

vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care

pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei.

Totodată, la determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, instanța

este în drept să ia în considerație și alte circumstanțe probatoare prin actele pricinii, în

10

particular, situația familială și materială a persoanei care poartă răspundere pentru

cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

Din materialele cauzei, rezultă că în urma accidentului rutier, de care se face

vinovată inculpata, au avut de suferit mai multe persoane: lui Puiu P., care s-a aflat

nemijlocit în automobilul implicat în accident, i-au fost cauzate, potrivit raportului de

expertiză judiciară nr. 529 din 01.08.2017, leziuni corporale ușoare (f.d. 64, vol. I); lui

Puiu E., care se afla în același autoturism, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

170 din 07.08.2017, i-au fost cauzate leziuni corporale grave, care au dus la decesul

acesteia; la rândul lor Puiu I. și Coșnirca I. au fost prejudiciați moral, în urma suferințelor

cauzate de decesul unei persoane apropiate.

Potrivit acțiunilor civile înaintate de părțile nominalizate supra, Colegiul constată că

acestea au intervenit cu solicitarea de a fi încasate din contul inculpatei în beneficiul lui:

- Puiu P. suma de 70000 lei cu titlul de prejudiciul moral și suma de 2000 lei pentru

acoperirea cheltuielilor de judecată;

- Puiu I. suma de 500000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2000 lei pentru

cheltuielile de judecată;

- Coșnirca I., succesorul părții vătămate Puiu E., suma de 100000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 1000 lei drept recompensă pentru cheltuielile de asistență

juridică (f.d.44, vol. II).

Prima instanță, analizând minuțios pretențiile pecuniare avansate de reclamanți a

concluzionat asupra admiterii parțiale a acestora dispunând acordarea sumei de 15000 lei,

pentru recuperarea prejudiciului moral și 1000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică lui Coșnirca I.; a sumei de 10000 lei, pentru recuperarea prejudiciului

moral și a sumei de 2000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de asistență juridică, lui Puiu

P. și a sumei de 1000 lei, pentru recuperarea prejudiciului moral și 1000 lei pentru

recuperarea cheltuielilor de asistență juridică, pentru Puiu I.

Curtea de Apel verificând legalitatea sentinței în această parte s-a raliat statuărilor

formulate de prima instanță și a menținut integral soluția adoptată, evidențiind în decizie

că: sumele încasate de către instanța de fond de la inculpată în folosul părților vătămate

și succesorului părții vătămate vor compensa suferințele fizice și psihice pe care acestea

le-au suportat în legătură cu producerea accidentului rutier, aceste compensații fiind

echitabile, rezonabile și proporționale, lipsind temeiuri de intervenire în această latură.

Inculpata Ghieș (Gubceac) C. inițial a achitat toate cheltuielile de înmormântare a lui

Puiu E. în sumă de 25000 lei și toate cheltuielile de tratament a lui Puiu P., confirmate

prin recipisa din 09.08.2017. Mai mult ca atât, inculpata fiind predispusă să achite toate

sumele indicate în sentință, imediat cum aceasta devine definitivă. Faptele date indică,

că Ghieș (Gubceac) C. nu este indiferentă de consecințele infracțiunii comise, a

contribuit și contribuie activ la achitarea pagubelor cauzate prin infracțiune în mărimea

posibilităților sale financiare și cheltuielilor rezonabile.

Parțial, instanța de recurs, susține afirmațiile de mai sus, fiind de acord cu faptul că

inculpata în mod conștiincios s-a atârnat față de înlăturarea consecințelor survenite în

urma accidentului produs din imprudență din culpa sa, prin despăgubirea părților

11

vătămate în echivalent bănesc, aceasta suportând benevol cheltuielile de înmormântare și

cele de tratament a părții vătămate Puiu P. Totuși, exceptând faptul că pierderea unei

persoane apropiate nu poate fi cuantificată și despăgubită prin echivalent bănesc, instanța

de recurs menționează că, prejudiciul moral ce a fost acordat părților vătămate este unul

disproporționat cu consecințele faptei comise de inculpată și suferințele aduse părților.

Atât în cererile de recurs, cât și în acțiunile civile inițiale înaintate de părțile

vătămate prin intermediul avocatului Odobescu Gh. se vorbește despre suferințele

psihologice condiționate de decesul lui Puiu E., care fiind de o intensitate sporită, în

opinia Colegiului Penal lărgit nu au fost despăgubite de instanțele de fond la justa lor

valoare.

Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se

disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se

stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. Totuși, evaluarea făcută de instanțe

urmează să corespundă principiului echității și proporționalității dintre fapta comisă și

prejudiciul cauzat.

În acest sens, instanța de recurs consideră că pripit Curtea de Apel Bălți a menționat

că: „La stabilirea sumei prejudiciului moral instanța de fond a luat în considerație

practica judiciară națională pe categoriile de infracțiuni unde persoanelor le sunt

cauzate suferințe psihice, precum și practica CtEDO.”

La caz, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de compensare a

suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel urmează să se ghideze de

prevederile art. 1398 și 1422 Cod civil, precum și de cele conținute în art. 1423 Cod

Civil, care prevăd că: „mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.”

Părțile prejudiciate în urma accidentului rutier au evaluat paguba la care dânșii au

fost supuși, în aspect moral, în sumele indicate în acțiunile civile, însă ținând seama de

circumstanțele concrete ale cauzei, de caracteristica personală a inculpatei și de prestația

acesteia pe parcursul procesului penal, Colegiul Penal lărgit menționează că estimativ,

prejudiciul este exagerat în volumul pretins de părți și diminuat în volumul acordat de

instanța de apel. Din aceste considerente, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează

să găsească echilibru între compensarea echitabilă a persoanelor prejudiciate prin

infracțiune și respectarea drepturilor și intereselor inculpatei, care a manifestat dorința de

a achita prejudiciul părților vătămate, însă nu în cuantumul exagerat solicitat de acestea.

Alăturat celor expuse, instanța de recurs relevă că, deși argumentele invocate de

avocatul Odobescu Gh. per se sunt catalogate ca admisibile, totuși solicitarea de a fi

exclus art. 90 Cod penal față de inculpată urmează a fi analizată cu minuțiozitate de

instanța de apel odată cu rejudecarea cauzei.

Pe această ultimă dimensiune, se reține că norma penală imputată inculpatei este

instituită de legislator pentru a apăra relațiile sociale cu privire la siguranța traficului

12

rutier, viața și sănătatea persoanelor, în contextul în care încălcări de o frecvență

îngrijorătoare a regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către conducătorii autovehiculelor generează în foarte multe cazuri

decesul persoanelor nevinovate. Situație incidentă și acestei spețe.

În situația în care în urma săvârșirii infracțiunii de încălcarea a regulilor de

securitate a circulației rutiere de către inculpată, care este la prima sa încălcare de acest

gen, fapt confirmat și de cazierul ei contravențional, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal va avea un impact scontat asupra atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la

art. 61 alin. (2) Cod penal și anume de restabilire a echității sociale și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui Ghieș (Gubceac) C., cât și din partea altor

persoane, totuși soluția instanței de apel urmează a fi motivată prin relevarea

circumstanțelor concrete care au stat la baza adoptării unei atare individualizări a

pedepsei.

De altfel, în sensul prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în

timpul și după săvârșirea ei.

În acest caz instanța de apel era obligată să argumenteze motivat circumstanțele

cauzei considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatei ele

servesc temei pentru aplicarea separată a art. 90 Cod penal.

Din raționamentele prezentate de instanța de apel, care au dus la respingerea

alegațiilor avansate de apelanți, în partea excluderii art. 90 Cod penal în privința

inculpatei, se desprinde că instanța nu a separat circumstanțele nemijlocite care au

condiționat aplicarea efectului suspensiv al executării pedepsei în privința lui Ghieș

(Gubceac) C. Pe când legea procesual-penal, în termeni exhaustivi relevă în art. 90 alin.

(1) Cod penal că: „Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune ...”

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu

puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces echitabil, fără

o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe marginea speței

deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports

of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că

Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are

13

competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul

de față echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile expuse

în dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii

procesual-penale și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, având în vedere

motivele casării ei, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în acord cu art. 417 Cod de procedură penală.

Toate cele consemnate supra, au determinat instanța de recurs să intervină în decizia

instanței de apel și să adopte prezenta soluție pe caz.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în numele

părților vătămate Puiu Ion și Puiu Piotr și a succesorului părții vătămate Coșnirca Ina,

casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2019, în

cauza penală privind-o pe Ghieș (Gubceac) Cristina XXXXX, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 16 iulie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

14