1ra-1054/19 — art. 188 CP

1ra-1054/19 — art. 188 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1054/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

CACEAN Piotr xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2018 – 12.07.2018;

Instanța de apel: 21.08.2018 – 29.01.2019;

Instanța de recurs: 15.04.2019 – 05.06.2019,

C O N S T A T Ă :

2018, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Cacean

Piotr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.(2), lit. b), c), d),

e), f) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Ivanțoc Petru, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Sîrghi Anatol și Sîrghi Tatiana a

fost admisă și s-a dispus încasarea în beneficiul acestora de la Ivanțoc Petru

prejudiciul material în sumă de 5000 (cinci mii) lei, iar de la Cacean Piotr

prejudiciul material în sumă de 6700 (șase mii șapte sute) lei și prejudiciul moral în

sumă de 40 000 (patruzeci mii) lei.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpaților a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Ivanțoc Petru, împreună și după o înțelegere prealabilă cu alte persoane, cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, la 14.12.2017, îmbrăcând cagule pe cap, au

1

pătruns în domiciliul părților vătămate Sîrghi Anatolie și Sîrghi Tatiana, domiciliați

în s. xxxx, r-nul xxxx, str. xxxx, unde au amenințat părțile vătămate cu violență

periculoasă pentru viața și sănătatea lor, manifestate prin prezentarea unei bâte din

lemn și a armelor de foc - pistoale, în scopul realizării acțiunii de sustragere a

bunurilor materiale, după care în continuare în scopul de a-și realiza scopurile

planificate au aplicat asupra ambelor părți vătămate multiple lovituri cu bâta, pumnii

și picioarele în regiunea capului și corpului, cauzând pârților vătămate Sîrghi

Tatiana conform raportului de expertiză judiciară nr.417 din 15.12.2017, leziuni

corporale care se califică ca vătămare corporală neînsemnată, iar lui Sîrghi Anatolie

conform raportului de expertiză judiciară nr.418 din 15.12.2017 leziuni corporale

care se califică ca vătămare corporală medie, ca rezultat a acestor acțiuni ilegale în

mod deschis au sustras suma bănească de 16000 lei și o armă de vânătoare de

calibru 16 mm, deținută ilegal, prin ce au cauzat pârților vătămate o daună materială

în proporții considerabile.

solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi sentințe, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să-i fie numită pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la 5 ani în

penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să

fie suspendată condiționat pe un termen de probă.

Apelantul și-a motivat soluția prin faptul că:

- instanța de fond nu a motivat individualizarea pedepsei aplicate, astfel fiind

încălcat dreptul condamnatului la o hotărâre motivată potrivit CEDO, totodată,

aflându-se în o situație similară instanța de fond a concluzionat corect în cazul lui

Ivanțoc că sunt circumstanțe excepționale care ar determina condamnarea acestuia,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru motivele de

recunoaștere a vinovăției și căința sinceră, însă în cazul apelantului instanța de fond

a aplicat duble standarde, în consecință, deși urma să dispună suspendarea

condiționată și a lui Cacean, care se afla în situația similară cu Ivanțoc, nu a

individualizat pedeapsa și a dispus aplicarea a 6 ani de închisoare, deși limita

minimă prevede 5 ani și opt luni;

- instanța de fond a indicat eronat doar o circumstanță atenuantă în privința lui

Cacean și anume, doar căința sinceră și recunoașterea vinovăției, însă în

conformitate cu prevederile art. 76 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei se

consideră circumstanțe atenuante: k) afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a

făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza

vârstei înaintate a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe. Or, în speță

instanța de fond urma să aplice și prevederile art. art. 76 alin. (1), lit. f) Cod penal,

deoarece Cacean în perioada cât s-a aflat în stare de arest i s-a înrăutățit vădit starea

sănătățiii, fapt dovedit prin extrasul eliberat de Penitenciarul nr. 13;

2

- instanța de fond a constatat corect faptul că fapta săvârșită de Ivanțoc și

Cacean constituie o infracțiune gravă, însă a dispus contrar prevederilor art. 72 alin.

(3) Cod penal, faptul că Cacean să execute pedeapsa cu închisoarea în penitenciar de

tip închis, or, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal, în

penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție,

(4) în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave;

- referitor la încasarea prejudiciului moral în sumă de 40 000 lei, care este o

sumă prea mare și care nu a fost probată de reclamanți și nu corespunde adevărului,

motiv din care să fie casată în această parte sentința și pronuunțată o nouă hotărâre,

prin care să se dispună încasarea a câte 5 lei pentru fiecare reclamant.

2019 a fost admis, inclusiv din oficiu, apelul declarat, casată parțial sentința

instanței de fond, în partea numirii tipului penitenciarului și pronunțată, în această

parte, o hotărâre nouă, prin care s-a dispus executarea pedepsei închisorii pe un

termen de 6 (șase) ani de către Cacean Piotr, în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În opnia Colegiului penal, la pronunțarea sentinței instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal a considerat că instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de unele circumstanțe reale și

personale privind individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de personalitatea dânsului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului.

Inculpatul a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, astfel, conform art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

prin urmare, Colegiul a considerat ca fiind corectă concluzia de aplicare a pedepsei

închisorii de către instanța de fond, deoarece inculpatul, anterior a mai comis

infracțiuni, fiind în același rând condamnat prin sentința Judecătoriei Căușeni din

05.06.2009, de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin (3) Codul penal,

fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 4000 lei.

De asemenea, la 15.12.2016, cauza penală nr.2015180077 a fost încetată în

legătură cu aplicarea amnistiei, iar cauza penală nr.2015180335 a fost încetată în

legătură cu retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, în baza art.109

3

Cod penal (f. d. 152, vol. II), ceea ce denotă faptul că dânsul n-a stat pe calea

corectării și reeducării, n-a tras concluziile necesare și a continuat să comită

infracțiuni, iar pedeapsa închisorii n-a dus la scopul prevăzut de lege, de îndreptare

și corectare a lui, or, în privința lui Cacean Piotr, anterior a fost dispusă pedeapsa

amenzii și au fost încetate cauze penale pe motive de nereabilitare, iar dânsul a

continuat săvârșirea infracțiunii și după condamnare și, prin urmare, nu va duce și

pe viitor la scopul prevăzut de lege, de îndreptare și corectare a lui or, dânsul

anterior, comițând infracțiuni și fiind chiar și condamnat, iarăși a comis o

infracțiune gravă cu intenție, cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanelor agresate, săvârșită de mai multe persoane, de persoane

mascate, cu pătrunderea în locuință, cu aplicarea armelor și altor obiecte folosite în

calitate de armă.

Din aceste considerente, Colegiul penal a conchis că reieșind din

circumstanțele cazului, tinând cont de scopul pedepsei penale, de recunoașterea

vinovăției de către inculpat și de judecarea cauzei în baza probelor administrate la

faza urmării penale, instanța de fond corect a considerat rezonabil de a-i aplica lui

Cacean Piotr, pedeapsa sub formă de 6 (șase) ani.

Cu referire la argumentul apelantului precum că, în privința lui pot fi aplicate

prevederile art.79 Cod penal, în temeiul căruia urmează a-i aplica o pedeapsă mai

blândă sub formă de închisoare cu suspendarea executării ei pe o anumită durată de

probațiune, Colegiul penal a constatat că, în cazul dat, prevederile art. 79 Cod penal

nu sunt aplicabile, deoarece, conform acestor prevederi pot fi recunoscute

circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și

motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia…

Colegiul penal a constatat că în speță, asemenea circumstanțe n-au fost

constatate, iar argumentele apelantului precum că dânsul se căiește de cele săvârșite

și se află la evidența medicului, considerându-le ca circumstanțe excepționale, care

ar face posibil de aplicat o pedeapsă mai blândă sub formă de închisoare cu

suspendarea executării ei pe o anumită durată de probațiune, în baza art. 79 Cod

penal, în privința inculpatului sunt nefondate și au fost respinse, or, Colegiul penal a

ținut cont de faptul că inculpatul anterior a mai fost tras la răspunderea penală.

Astfel, reieșind din comportamentul inculpatului, ultimul a dat dovadă de

comportament antisocial, ce denotă imposibilitatea de integrare în societate și

adaptare la normele și standardele de viață normală, fără executarea reală a pedepsei

închisorii.

În astfel de circumstanțe, Colegiul a considerat că argumentele apelantului de

a-i aplica o pedeapsă mai blândă, nu sunt fondate și dacă vor fi acceptate asemenea

4

argumente, pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge scopurile de îndreptare și reeducare a

persoanei condamnate.

Totodată, Colegiul a considerat că în privința inculpatului nu pot fi aplicate

nici prevederile art. 90 Cod penal, or, deși legea nu îngrădește libertatea instanței de

judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se

îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze

hotărârea de suspendare a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care

s-a întemeiat convingerea ei.

Colegiul penal a considerat ca fiind eronată concluzia instanței de fond

privitor la tipul penitenciarului, unde inculpatul urmează să-și execute pedeapsa

închisorii, adică penitenciar de tip închis și în acest sens, Colegiul a indicat că,

infracțiunea săvârșită de către Cacean Piotr se atribuie la categoria celor grave, iar

conform art. 72 alin. (3) Cod penal, potrivit căruia în penitenciare de tip semiînchis

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare,

mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție.

ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie numită pedeapsă

mai blândă în conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod

penal.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de judecată nu a individualizat

corect pedeapsa aplicată inculpatului și atât sentința cât și decizia sunt absolut

nemotivate în partea stabilirii pedepsei, fiind astfel, încălcat dreptul la un proces

echitabil și totodată, instanța urma să aplice prevederile art. 90 Cod penal și să ia în

considerație circumstanțele cauzei și anume circumstanțele atenuante, prevăzute la

art. 76 alin. (1) lit. f), k) Cod penal.

5.1. Asupra recursului a depus referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

5

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, însă reieșind din

conținutul acestuia, reiese că dânsul critică decizia recurată sub aspectul

individualizării greșite a pedepsei aplicate în privința inculpatului, temei prevăzut în

pct. 10), care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în

cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare, iar atât instanța de fond, cât și cea de apel la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. art. 61,

75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este

echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială

a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași

Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

6

Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului privind aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, or, doar

faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată,

considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința

sa a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

Referitor la argumentele inculpatului sub aspectul aplicării unei pedepsei mai

blânde prin prisma prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul menționează că,

argumentele apelantului precum că dânsul se căiește de cele săvârșite și se află la

evidența medicului, considerându-le ca circumstanțe excepționale, care ar face

posibil de aplicat o pedeapsă mai blândă, sunt nefondate, or, inculpatul anterior a

fost atras la răspunderea penală și nu a dat dovadă de comportament educativ.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel

menținând sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a pronunțat o

decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de

corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială

și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei

non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul Penal

7

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cacean Piotr,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 03 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8