1ra-1046/2019 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1046/2019 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1046/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 ianuarie 2019, declarat de avocatul Liubomir Dudulica, în privința

inculpatului

Carai Alexandru XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.12.2016 – 05.06.2018,

instanța de apel: 27.06.2018 – 29.01.2019,

instanța de recurs: 13.04.2019 – 22.05.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Corpul delict – un cuțit de bucătărie cu lungimea de 21,5 cm., urmând a fi

nimicit.

Carai A., aflându-se în incinta Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, fiind într-un

loc public, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții huliganice, a inițiat

un conflict cu funcționarii din cadrul Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, în

cadrul căruia s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa polițistului de sector al s.

Slobozia, Stati V., care nu era prezent la fața locului, după care a lovit cu piciorul în

ușa de acces în biroul de serviciu al polițistului de sector, deteriorând-o, acțiuni care

au dus la sistarea temporară a activității normale a instituției, iar ulterior, la cerințele

1

legitime a lucrătorilor Primăriei s. Slobozia de a înceta acțiunea infracțională, Carai

A. i-a amenințat cu aplicarea violenței și a opus rezistență violentă polițistului Stati

V., care deja era prezent la fața locului și se afla în exercițiul funcției.

În conformitate cu art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța a

dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului, fiind stabilit că acesta se eschivează

de la prezentarea în ședința de judecată.

Instanța a reținut că, în cadrul urmăririi penale inculpatul n-a recunoscut vina și

a declarat că între el și colaboratorul de poliție pe nume Dumitru a apărut un conflict,

în timpul căruia el i-a adresat acestuia cuvinte necenzurate, însă nu a aplicat forță

fizică față de nimeni și nu a intrat în conflict cu lucrătorii primăriei. Convorbirea cu

colaboratorii de poliție a avut loc în incinta Primăriei s. Slobozia. Nu a aplicat cu

piciorul lovituri în ușa de acces în biroul șefului de post care se află în incinta

primăriei, doar că în timpul conflictului a utilizat cuvinte necenzurate, în glas tare.

Ulterior, colaboratorii de poliție l-au încătușat, iar el a opus rezistență, deoarece nu

dorea să se deplaseze la IP Ștefan Vodă. Cât timp s-a aflat în incinta primăriei, nu a

observat nici un cuțit.

Totodată, vina inculpatului în comiterea infracțiunii de huliganism agravant

săvârșit prin încălcarea ordinii publice, cu amenințarea aplicării armei, opunerea

rezistenței violente reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele

huliganice, se confirmă prin declarațiile reprezentantul părții vătămate Zavalișca A.,

martorilor Verebcean V., Stati V., Nigai D., Malcic Z., Cojocari A. și Ereomenco S.,

precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului - obiectiv al cercetării fiind ușa

de acces în biroul de serviciu al angajaților de poliție din incinta Primăriei s.

Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, în cadrul căruia a fost depistat că partea de jos a ușii este

deteriorată.

În baza probelor administrate, instanța a conchis că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii a fost dovedită integral.

Totodată, instanța a concluzionat că urmează a recalifica acțiunile inculpatului

de la alin. (3) la alin. (1) al art. 287 Cod penal, deoarece n-a aplicat și n-a încercat să

aplice cuțitul față de careva persoane care erau prezente la comiterea de către el a

acțiunilor huliganice. El a luat cuțitul de pe pervazul ferestrei și la prima cerință a

paznicului primăriei l-a predat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de opunerea rezistenței violente reprezentanților autorităților care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată și a fost

anunțat în căutare, locul aflării lui nefiind stabilit, că anterior a fost condamnat la

închisoare, dar sentința nu este în vigoare, concluzionând că reeducarea și corectarea

lui este posibilă doar cu izolare de societate.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executare.

2

Apelanta a invocat că din probele administrate se atestă că, în timpul acțiunilor

de huliganism, inculpatul a luat în mână un cuțit cu care s-a îndreptat spre martorii

aflați la fața locului, amenințându-i că le taie gâtul.

3.1. A declarat apel și avocatul Liubomir Dudulica, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Apelantul a indicat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a omis

circumstanțele atenuante – săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni,

recunoașterea vinovăției, contribuirea la descoperirea infracțiunii prin explicarea

circumstanțelor cauzei și elucidarea detaliilor, căința sinceră, caracteristica pozitivă și

faptul că anterior nu a fost condamnat.

Afirmația instanței de fond privind existența unei sentințe de condamnare

contestate cu apel nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai grave, ce ar

duce la încălcarea principiului prezumției nevinovăției.

Totodată, termenul de declarare a apelului a fost omis întemeiat or, nu a fost

prezent la pronunțarea sentinței, care i-a fost expediată prin poștă și a recepționat-o la

25.06.2018, în perioada 08.06.2018-23.06.2018 nefiind în țară.

2019, apelul avocatului a fost respins ca fiind declarat peste termen.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Carai Alexandru a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea

duratei reținerii de la 12.10.2016 până la 14.10.2016.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că la 11 octombrie 2016, orele 16.00, inculpatul

Carai A., aflându-se în incinta Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, fiind într-un

loc public, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții huliganice, a inițiat

un conflict cu funcționarii din cadrul Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, în

cadrul căruia s-a adresat cu cuvinte necenzurate polițistului de sector al s. Slobozia, r-

nul Ștefan Vodă, Stati V., care nu era prezent la fața locului, după care a lovit cu

piciorul în ușa de acces în biroul de serviciu al polițistului de sector, deteriorând-o,

acțiuni care au dus la sistarea temporară a activității normale a instituției, iar ulterior,

la cerințele legitime ale reprezentanților Primăriei s. Slobozia de a-și înceta

activitatea infracțională, Carai A. a amenințat cu aplicarea violenței, exprimată prin

faptul că a luat de pe pervazul ferestrei de la biroul de asistență socială un cuțit de

bucătărie pe care l-a îndreptat spre Verebcean V. și Malicic Z., a opus rezistență

violentă polițistului Stati V., care deja era prezent la fața locului și se afla în exercițiul

funcției.

Instanța de apel a reținut că, în cadrul urmăririi penale, inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția în comiterea faptei imputate și a declarat că între el și

colaboratorul de poliție Nigai D. a apărut un conflict, în timpul căruia el s-a exprimat

cu cuvinte necenzurate în adresa acestuia, însă nu a aplicat forță fizică față de nimeni

și nu a intrat în conflict cu angajații primăriei. În incinta primăriei nu a văzut nici un

cuțit.

3

Totodată, vinovăția acestuia se dovedește integral prin probele administrate,

acestea fiind pertinente, concludente, utile și veridice, în coroborare între ele și care

combat argumentele inculpatului.

Astfel, reprezentantul părții vătămate, Zavalișca A., a declarat în instanța de

apel că în luna octombrie 2016, revenind pe la orele 17.00 la primărie, a văzut că ușa

șefului de post din incinta primăriei, confecționată din termopan, era deteriorată.

Angajații primăriei erau agitați, speriați și i-au comunicat că, cu aproximativ o oră

înainte, inculpatul, fiind în stare de ebrietate alcoolică ori drogat, a intrat în incinta

primăriei, având un comportament foarte agresiv, vorbea cu injurii în adresa șefului

de post Stati V., stingând că îl omoară și lovea cu picioarele în ușa lui. Ei l-au

telefonat pe Stati V. și au ieșit în ușa primăriei pentru a-l calma pe Carai A., iar acesta

le-a adresat cuvinte injurioase și amenințări. La un moment, în mână la inculpat au

văzut un cuțit, pe care mai tîrziu acesta l-a dat paznicului primăriei. Când au apărut

angajații Inspectoratului de poliție, inculpatul a continuat să-i înjure, opunea

rezistență și a lovit în ei. Familia inculpatului este plecată de mai mulți ani din

localitate, însă acesta s-a întors la casa părintească și împreună cu alte persoane

consumă alcool și droguri.

Martorul Verebcean V., în instanța de apel, a relatat că în luna octombrie 2016,

fiind la serviciu în incinta Primăriei Slobozia, a auzit zgomot și a ieșit afară. În fața

primăriei a văzut inculpatul, acesta era într-o stare neadecvată, vorbea cu cuvinte

necenzurate. Afară au mai ieșit Malicic Z. și Eremeonco S. În incinta primăriei mai

era și Martîniuc A., care s-a speriat și a telefonat la IP Ștefan Vodă. Mai erau și alte

persoane în afară de angajații primăriei. Inculpatul era foarte agresiv și cerea să vină

polițistul. Au încercat să-l calmeze, spunându-i că-l vor chema. La el în mână a văzut

un cuțit, cu care se îndrepta spre ele, zicând că-i taie gâtul. A venit paznicul și, la

cererea lui, inculpatul i-a dat cuțitul. În acel timp au apărut și angajații poliției Stati

V. și Nigai D. Inculpatul continua să fie agresiv, le adresa polițiștilor, care încercau

să-l liniștească, cuvinte necenzurate. Activitatea primăriei a fost sistată aproximativ

40 minute. În urma acțiunilor inculpatului a fost deteriorată ușa de la biroul șefului de

post al IP Ștefan Vodă.

Martorul Stati V., în instanța de fond, a comunicat că, ajungând la fața locului,

împreună cu Nigai D. a văzut că din primărie a ieșit inculpatul. Acesta s-a apropiat și,

fără careva motiv, a început să strige în adresa lui și a lui Nigai D. cu cuvinte

necenzurate. I-a cerut inculpatului să se liniștească și să nu încalce ordinea publică,

însă acesta nu reacționa și văzând că din primărie au ieșit mai mulți angajați și

priveau la acțiunile lui, continua intenționat să se manifeste agresiv. Au fost nevoiți

să aplice forța fizică.

Martorului Malcic Z. a indicat că a auzit zgomot puternic de lovitură în perete.

În birou a intrat Verebcean V. care i-a spus că inculpatul lovește cu picioarele în ușa

de la intrare în postul de poliție și strigă cu cuvinte necenzurate. Aceasta a vrut să

iasă, să-i spună inculpatului să se liniștească, dar se temea de el, fiindcă era

neadecvat. Au decis să iasă împreună, iar inculpatul a luat ceva de pe pervazul

geamului și a pornit în direcția lor. Ele au intrat în primărie, iar peste puțin timp au

venit angajații Inspectoratului de poliție. Inculpatul era agitat, sărea la ei la bătaie,

vorbea cu ton ridicat în adresa lor.

4

Martorul Nigai D. a declarat că la 11.10.2016, în jurul orelor 16.00, fiind la

serviciu împreună cu șeful de post Stati V. a parvenit un apel telefonic de la angajații

Primăriei s. Slobozia care i-au comunicat că inculpatul se află în incinta primăriei și

are un comportament agresiv. Ajungând la fața locului, au văzut că inculpatul ieșea

din primărie, având un comportament agresiv și violent. Inculpatul l-a întrebat ce au

căutat ei la el acasă. I-au cerut să-i urmeze în biroul șefului de post, inculpatul nu se

subordona și-i numea cu cuvinte necenzurate. Apoi, i-a urmat în biroul șefului de

post, unde și-a scos maioul, spunând că dorește să se bată. Șeful de post i-a zis să iasă

afară și el a ieșit. Ulterior, deoarece inculpatul nu s-a subordonat nici șefului de post,

față de el a fost aplicată forța fizică, fiind încătușat și dus la Inspectoratul de Poliție.

Până la venirea lor la fața locului, dar și în prezența lor, inculpatul a lovit cu

picioarele în ușa biroului șefului de post, deteriorând-o. De la angajații primăriei a

auzit că acesta avea în mână un cuțit, însă la sosirea lor cuțitul era pe pervazul

geamului.

Martorul Juvală V., în instanța de fond, a indicat că la 11.10.2016 era la

serviciu, făcea reparație în birou. Pe geamul din hol au lăsat cuțitul. Auzind gălăgie, a

ieșit și a văzut inculpatul, care era agresiv, se comporta neadecvat, de parcă era în

stare de ebrietate. Acesta a luat cuțitul de pe pervaz și zicea că-i trebuie polițistul. El

s-a apropiat, i-a cerut cuțitul și inculpatul i l-a dat. Au venit polițiștii, toți trei au intrat

în birou. După ce au ieșit, i-au pus cătușele și l-au urcat în mașină. Conflictul a durat

aproximativ o oră.

Martorul Cojocari A., în instanța de fond, a relatat că a prin geam a văzut că

inculpatul umbla pe afară apoi îl auzea la ușa șefului de post, apoi a intrat la ele în

birou și a întrebat unde sunt polițiștii Nigai D. și Stati V. Era foarte agitat și se

exprima cu cuvinte necenzurate, se comporta neadecvat. Atunci ea l-a telefonat pe

Stati V. și i-a zis să vină la primărie, însă nu de unul singur. Prin geam a văzut că

inculpatul a început să ridice mâna la polițiști și ei forțat l-au urcat în mașină.

Martorul Ereomenco S., în instanța de fond, a comunicat că a auzit zgomot și,

ieșind din birou, pe pragul primăriei a văzut inculpatul. Acesta era agresiv și

neadecvat, îi lovea pe polițiști, îi agresa și-i amenința. Conflictul a durat aproximativ

jumătate de oră. Martori ai conflictului au fost angajații primăriei și alte persoane

străine. Polițiștii îl linișteau verbal, dar nu era posibil și atunci ei au aplicat forța și l-

au imobilizat. Nu cunoaște ce s-a întâmplat până la venirea polițiștilor, deoarece ea n-

a ieșit din birou.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului - obiect al cercetării

fiind ușa de acces în biroul de serviciu al angajaților de poliție din incinta Primăriei s.

Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, a fost depistat că partea de jos a ușii este deteriorată, iar

corpul delict - un cuțit de bucătărie cu lungimea totală de 21,5 cm., se păstrează în

camera de corpuri delicte al IP Ștefan Vodă.

Aceste probe coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor și

confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută la art. 287

alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

intenționat ordinea publică, săvârșite cu amenințarea aplicării armei, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

5

obrăznicie deosebită și nu fapta prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal, după cum a

constatat instanța de fond.

Instanța de fond a ignorat faptul că în timpul acțiunilor de huliganism comise

de inculpat, acesta a luat în mână un cuțit, cu care s-a îndreptat spre martorul

Verebcean V., spunându-i că-i taie gâtul.

Deci, inculpatul a aplicat arma - cuțitul, cu care s-a îndreptat spre cei aflați la

fața locului, fapt confirmat de martorii Verebcean V. și Malcic Z.

Conform Hotărârii Plenului CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele

penale despre huliganism nr. 4 din 19.06.200,6 pct. 11, aplicarea sau intenția de a

aplica arma de foc, diferite cuțite, boxe sau diferite arme albe, precum și alte obiecte,

pentru vătămarea integrității corporale la săvârșirea actelor de huliganism, constituie

temei pentru calificarea infracțiunii în baza alin. (3) art. 287 Cod penal, nu numai în

acele cazuri în care vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau intenționează să cauzeze

vătămări corporale, dar și atunci când utilizarea obiectelor menționate în procesul

actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea cetățenilor.

Astfel, instanța de fond eronat a apreciat că inculpatul n-a aplicat și n-a

încercat să aplice cuțitul față de persoanele prezente or, cu certitudine, s-a constatat

că acesta a luat în mână un cuțit, cu care s-a îndreptat spre Verebcean V., care era la

fața locului, zicându-i că-i taie gâtul.

În aceste circumstanțe, inculpatul a creat un pericol real pentru viața și

sănătatea cetățenilor aflați la fața locului, calificarea faptelor în temeiul art. 287 alin.

(3) Cod penal, având loc și în cazul demonstrării mijloacelor de săvârșire a

huliganismului, care au avut un caracter real și au avut ca scop anihilarea victimei pe

calea influenței psihice.

Or, inculpatul a manifestat și obrăznicie deosebită, fiind stabilit că pentru o

durată lungă de timp, el a sistat lucrul și activitatea normală a primăriei și, în

continuare, a opus rezistență colaboratorilor de poliție și persoanelor care încercau să-

l oprească de a încălca ordinea publică și de a manifesta deosebită lipsă de respect

față de societate.

Totodată, acțiunile inculpatului au fost comise în loc public, în incinta

Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, însoțite de amenințarea aplicării armei, de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

prin-un cinism și obrăznicie deosebită, fapt probat de procesul-verbal de cercetare la

fața locului - obiect al cercetării fiind ușa de acces în biroul de serviciu al angajaților

de poliție din incinta primăriei, fiind depistat că partea de jos a ușii este deteriorată;

de corpul delict - un cuțit de bucătărie cu lungimea totală de 21,5 cm., precum și prin

declarațiile reprezentantului părții vătămate Zavalișca A. și ale martorilor Verebcean

V., Stati V., Malcic Z., Nigai D., Juvală V., Cojocari A. și Ereomenco S.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui

sau cu recalificarea acțiunilor în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după cum a

constatat instanța de fond, deoarece probele administrate dovedesc cu certitudine

comiterea de către el a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul agravat.

În același timp, nerecunoașterea vinovăției este calificată ca o metodă de

apărare or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

6

bănuit, învinuit sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor

intenționat false, decât în cazurile expres prevăzute de legea procesual penală, iar

nerecunoașterea vinei de către inculpat pe întreg procesul penal se apreciază ca un

drept al acestuia și ca o metodă de apărare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78

Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, că inculpatul anterior a

fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău din 20.11.207, menținută conform

deciziei Curții de Apel Chișinău din 31.10.2018, în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) și f)

Cod penal la 5 ani închisoare cu executare, ce denotă faptul că este predispus la

săvârșirea sistematică a infracțiunilor, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, că s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată ce denotă o

ignorare totală a normelor de drept de către acesta, că nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă

prin izolare de societate, pedeapsa cu închisoare fiind una echitabilă, prin ce s-ar

asigura restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni,

conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură

îndeplinirea scopului pedepsei penale că pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, apelul apărării urmează a fi respins ca tardiv, deoarece potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată din 05.06.2018, apărătorul Liubomir

Dudulica a lipsit la pronunțarea sentinței, însă a fost prezent în ședința de judecată din

07.05.2018, în cadrul căreia a fost fixată data pronunțării și deliberării sentinței și

anume, data de 05.06.2018, orele 13:00.

Or, avocatul nu s-a prezentat nemotivat, astfel că termenul de atac al sentinței

curge din momentul pronunțării ei integrale, de pe data de 05.06.2018, iar faptul că

avocatul nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței nu poate servi drept temei de

repunere în termen a apelului, prezența la pronunțarea sentinței fiin un drept și nu o

obligațiune a părții pe dosar.

Avocatul Liubomir Dudulica a depus apelul doar la 28.06.2018, cu omiterea

termenului de declarare a apelului, care a expirat la 19.06.2018, fără motive

întemeiate, iar conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, apărătorul Dudulica Liubomir neîntemeiat a omis termenul legal de 15

zile pentru declararea apelului, nefiind stabilite careva temeiuri de repunere a apelului

declarat.

Mai mult, în apelul declarat nu sunt indicate careva argumente sau probe care

ar fi demonstrat că dânsul a omis termenul din careva motive întemeiate.

Or, avocatul Liubomir Dudulica a avut toate posibilitățile de a înainta apel în

termenii legali, însă l-a omis fără careva motive întemeiate, motiv din care apelul

declarat nu poate fi repus în termen, întrucât nu au fost elucidate motivele întemeiate

exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală.

Prin motive întemeiate se au în vedere acele circumstanțe de ordin obiectiv, a

căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate

naturală, accident, boală, etc.)

7

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită

exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Potrivit art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Totodată, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să

beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i

plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. Aplicarea

regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca principiul

egalității armelor și a securității raporturilor juridice, în general, în măsura în care

fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta

argumentele sale în fața unei instanțe (Varnima Corporation International S.A. contra

Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur contra Franței, nr.63879/00, §32, 3 octombrie

2006; Wynen contra Belgiei, nr.32576/96, §32 CEDO 2002-VIII).

Deci, raportând cauzei normele de procedură penală și statuările din

jurisprudența constantă a CtEDO, se atestă că termenul de declarare a apelului a fost

omis de către apărare din circumstanțe care îi sunt imputabile părții și nicidecum

instanței de judecată, apelul urmând a fi respins ca fiind depus peste termen.

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că au fost ignorate argumentele apărării că inculpatul a

recunoscut vina parțial, fapt acceptat de către instanța de judecată, fiind prezente în

calitate de circumstanțe atenuante – săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni,

recunoașterea vinovăției, contribuirea la descoperirea infracțiunii prin explicarea

tuturor circumstanțelor cazului și elucidarea detaliilor, căința sinceră, caracteristica

pozitivă, necondamnarea anterioară.

Aceste împrejurări dovedesc că inculpatul a conștientizat caracterul ilegal al

acțiunilor sale, și-a făcut concluziile necesare pentru ca pe viitor să nu mai admită

încălcarea prevederilor legale.

Constatarea instanței de judecată referitor la existența unei sentințe contestate

cu apel nu servește ca temei de aplicare a unei pedepse mai grave or, se încalcă

principiul prezumției nevinovăției, iar eventuala casare a sentinței, va duce la

nulitatea obligatorie a sentinței pronunțate în prezenta cauză. Mai mult, legea nu

prevede astfel de temei pentru determinarea pedepsei.

Totodată, termenul de declarare a apelului a fost omis întemeiat, din motiv că a

lipsit la pronunțarea sentinței, care i-a fost expediată prin poștă la 08.06.2018 și a

recepționat-o la 25.06.2018, în perioada 08.06.2018-23.06.2018 fiind plecat din țară.

Argumentele instanței de apel invocate la respingerea apelului ca tardiv sunt

neîntemeiate.

Potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de

8

apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Or, faptul cunoașterii părții în proces despre data pronunțării sentinței, nefiind

prezentă la această ședință, nu constituie temei de considera că partea a cunoscut și

soluția pronunțată de instanță.

La fel, instanța de apel invocă curgerea termenului din ziua pronunțării

sentinței redactate, fiind omis faptul că nu a fost pronunțat dispozitivul sentinței.

Instanța de apel și-a motivat contradictoriu decizia și, constatând că termenul

limită de depunere a apelului este la 19.06.2018, nu a luat în calcul că în perioada

08.06.2018-23.06.2018 a fost plecat din țară, fiind în imposibilitate de a contesta

sentința în acest termen.

Pe lângă aceasta, doar o parte din martorii indicați în decizie au fost audiați în

instanța de apel, fiind doar enumerate filele dosarului unde au fost stenografiate

declarațiile, fiind cercetat procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de fond

care conține declarațiile acestor martori.

Conform art. 93 Cod de procedură penală, probele sunt elementele de fapt

dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau

inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.

În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin

declarațiile martorului.

În art. 371 Cod de procedură penală nu este prevăzut dreptul instanței de a da

citire declarațiilor martorilor date în instanța ierarhic inferioară or, prin lege, se

stabilește ca mijloc de probă declarațiile martorului, dar nu procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, în instanța de apel au fost audiați martorii Zavalișca A., Verebcean V. și

Juvală V., care în ședința de judecată în instanța de apel au declarat că susțin

declarațiile date în ședința de judecată a instanței de fond, potrivit căror...

În opinia instanței de apel faptul audierii sub jurământ prezumă veridicitatea

declarațiilor și, contrar art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, au constatat că

aceste probe au valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Au fost luate în considerație declarațiile celorlalți martori, date în prima

instanță, fără a fi audiați în instanța de apel, ce constituie o încălcare gravă a

procedurii legale.

Deci, probele examinate în instanța de apel nu demonstrează vinovăția

inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt și de drept care a afectat

soluția instanței.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

9

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat (pct. 5. din decizie), se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea apelului declarat de avocatul

Liubomir Dudulica, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În corespundere cu art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În conformitate cu art. 231 alin.

(3) Cod de procedură penală la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 338 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, judecătorul care

judecă cauza unipersonal stabilește după încheierea susținerilor orale locul, data și

ora pronunțării hotărârii motivate. Hotărârea motivată se pronunță public, în termen

de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților

prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de

judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării

hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor

judecătorești în procesul penal).

În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal din 05 iunie

2018 (Vol. I, f.d. 167), sentința integrală a fost pronunțată în lipsa avocatului Liubomir

Dudulica, însă acesta a fost prezent în ședința de judecată din 07 mai 2018 (Vol. I, f.d.

165), în cadrul căreia a fost fixată data deliberării și pronunțării sentinței integrale.

Totodată, potrivit scrisorii din 07 iunie 2018 (Vol. I, f.d. 201), participanților care nu s-

au prezentat în ședința de judecată li s-a expediat câte o copie de pe hotărârea

motivată.

Astfel, sentința atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 05 iunie 2018, iar

termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 21 iunie 2018.

În același timp, apelul avocatului Liubomir Dudulica a fost înregistrat la

Judecătoria Căușeni pe 28 iunie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege și

instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste termen (Vol. I, f.d. 210, pct.

3.1., 4. din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că

întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate, iar afirmația

recurentului că întârzierea depunerii apelului se datorează faptului că sentința i-a fost

expediată în perioada în care nu s-a aflat în țară nu justifică repunerea în termen a

apelului declarat (pct. 4. din decizie).

10

Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o

verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare

de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel”, pct. 6.).

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică

corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, respectând, conform

procesului-verbal al ședinței de judecată (Vol. II, f.d. 10-18), întocmai stipulările din art.

414 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, că instanța de apelul, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, precum și verifică declarațiile și

probele materiale, examinate de prima instanță, prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile reprezentantului părții vătămate Zavalișca A. și ale martorilor

Verebcean V., Malcic Z., Juvală V., date în instanța de apel., ale martorilor Nigai D.,

Cojocari A. și Ereomenco S. date în instanța de fond, procesul-verbal de cercetare la

fața locului - obiect al cercetării fiind ușa de acces în biroul de serviciu al angajaților

de poliție din incinta Primăriei s. Slobozia, r-nul Ștefan Vodă, fiind depistat că partea

de jos a ușii este deteriorată, corpul delict – cuțitul de bucătărie cu lungimea de 21,5

cm., toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat motivele pentru

care a respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând

elocvent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art.

287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă intenționat ordinea publică, săvârșite cu amenințarea aplicării armei, de

11

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, just și argumentat a luat în

considerare că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 7 ani, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău din

20.11.2017, menținută conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 31.10.2018, în

baza art. 2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal la 5 ani închisoare cu executare, ce

denotă faptul că este predispus la săvârșirea sistematică a infracțiunilor, ținând corect

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, inclusiv

în latura pedepsei aplicate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

12

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că inculpatului i s-au aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Liubomir Dudulica,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019,

în privința inculpatului Carai Alexandru XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

13