1ra-927/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP

1ra-927/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-927/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din

17 mai 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie

2019, în privința inculpatei

Moșanu Irina XXXXX

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.01.2016 - 17.05.2018,

instanța de apel: 14.06.2018 - 13.02.2019,

instanța de recurs: 26.03.2019 - 24.04.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul

farmaceuticii pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

XXXXX str. XXXXXX, pe parcursul lunii septembrie a anului 2015, în scop de

înstrăinare ulterioară, pentru obținerea unui beneficiu financiar, adică din interes

material, a procurat în timpul și locul neidentificat substanțe narcotice sub formă

1

de marihuana. În perioada nominalizată de timp, de către organul de urmărire

penală au fost documentate cazuri de înstrăinare a substanțelor narcotice contra

mijloacelor bănești persoanelor din categoria consumatorilor de droguri, de la

care au fost ridicate un pachet de polietilenă cu o masă vegetală uscată, de culoare

verde-gălbuie, care conform raportului de expertiză nr. XXXXX din 10.09.2015

reprezintă marihuana cu greutatea de 2,21 gr. și un pachet de polietilenă cu o masă

vegetală uscată, de culoare verde-gălbuie, care conform raportului de expertiză

nr. XXXXX din 26.10.2015 reprezintă marihuană cu greutatea de 3,37 gr., cu

masa totală de 5,49 gr., deci în proporții mari, iar la 21.10.2015 în cadrul

percheziției pe adresa mun. XXXXX, str. XXXXX, au fost depistate și ridicate

două bucăți de hârtie de staniol cu depuneri de substanță, care conform raportului

de expertiză nr. XXXXX din 04.11.2015 reprezintă urme de rășină de canabis cu

greutatea de 0,002 gr., în care a fost depistat componentul activ

tetrahydrocannabinol, prin urmare se atribuie către substanțe narcotice.

Marihuana, rășina de canabis sunt incluse în lista Nr. 1 tabelul Nr. 1

„Substanțele narcotice, substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”

aprobată prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 1088 din 05.10.2004 și lista

„Substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe,

depistate în traficul ilicit, precum și cantitățile acestora” aprobată prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 70 din 25.01.2006.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina, declarând că nu a

comercializat sau consumat substanțe narcotice și nu cunoaște de unde acestea au

apărut. În momentul ridicării pachetelor ea era în sarai, deoarece i s-a spus să stea

fiecare la locul său.

Totodată, vinovăția acesteia este demonstrată integral prin probele

administrate: cum ar fi declarațiile martorilor și materialele cauzei penale

cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Prin urmare, acțiunile ei urmează a fi încadrate în baza art. 2171 alin. (3)

lit. f) Cod penal, ca procurarea și păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în

scop de înstrăinare, înstrăinarea substanțelor narcotice, în proporții mari.

La stabilirea pedepsei, se v-a lua în considerare că, inculpata a săvârșit o

infracțiune gravă, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare de la

3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

Astfel, inculpatei urmează să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare. Or, scopul pedepsei de reeducare și de prevenire de săvârșire de noi

infracțiuni analogice sau similare poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare.

Totodată, având în vedere că ultima are la întreținere doi copii minori, în

detrimentul inculpatei nu au fost găsite circumstanțe agravante, acuzatorul de stat

în rechizitoriu la fel nu a stabilit și nu a indicat existența circumstanțelor

agravante, ținând cont de circumstanțele pricinii și persoana celei vinovate,

instanța a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia,

2

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, aplicând față de

inculpată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de circulația legală

a substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că, instanța nu a ținut cont că inculpata a săvârșit o

infracțiune gravă, care după conținutul său și consecințele prejudiciabile

reprezintă un pericol sporit pentru societate.

Or, infracțiunea a fost comisă de inculpată din interes material, ea fiind aptă

de muncă, nu are careva ocupații utile, iar banii obținuți de la înstrăinarea

substanțelor narcotice este sursă de venit și existență.

Prin urmare, pedeapsa sub formă de suspendare condiționată a executării

pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, este extrem de blândă, prin care nu vor fi

atinse scopurile generale ale pedepsei penale prevăzute de art. 61 alin. (2), 75 Cod

penal, adică restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și din

partea altor persoane.

3.1. A declarat apel și inculpata, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei hotărâri, prin care să fie achitată.

Apelanta a indicat că nu a comis infracțiunea respectivă, pe cauză nu au

fost interogați toți martorii, fiindu-i astfel încălcate drepturile la apărare.

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpatei s-a confirmat prin probele

administrate, iar în ședința instanței de apel, inculpata a solicitat să-i fie aplicată

o pedeapsă non privativă de libertate, instanța deci a recunoscut vina.

Totodată, instanța de fond la stabilirea pedepsei just s-a condus de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 61 și 75 Cod penal,

potrivit cărora pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului, având drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Instanța de fond corect a reținut că inculpata a comis o infracțiune gravă,

dar nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog sau

psihiatru, întreține doi copii minori, corect stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de

a exercita activitate in domeniu farmaceuticii pe un termen de 3 ani, iar în baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisori fiindu-i suspendată condiționat

cu stabilirea termenului de probațiune de 4 ani.

3

Or, inculpata de una singură întreține doi copii minori și plasarea ei în

închisoare, ar duce la rămânerea acestora fără supraveghere părintească.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă

aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpată.

Recurentul a invocat că, la stabilirea pedepsei, nu s-a ținut cont că inculpata

a săvârșit o infracțiune gravă, care după conținutul său și consecințele

prejudiciabile reprezintă un pericol sporit pentru societate, că inculpata a fost

anterior condamnată, fapt ce o caracterizează negativ.

Pedeapsa sub formă de suspendare condiționată a executării pedepsei în

este extrem de blândă, prin care nu vor fi atinse scopurile generale ale pedepsei

penale prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, adică restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, că hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal

și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut

cont de faptul că potrivit rechizitoriului: „circumstanțe ce ar agrava vinovăția

inculpatei conform art. 77 CP nu au fost stabilite”, că inculpata a comis o

infracțiune gravă, dar nu are antecedente penale, a recunoscut vina și întreține de

una singură doi copii minori, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

4

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatei, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ei, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

doar a acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

5

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

că s-au aplicat inculpatei pedepse individualizate conform prevederilor legale, și

că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți

din 17 mai 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie

2019, în privința inculpatei Moșanu Irina XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 mai 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

6