1ra-715/2019 — art. 190 CP

1ra-715/2019 — art. 190 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-715/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

avocatul Domente Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ungheni din 29 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Roșca Mihail xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.01.2016-29.06.2018;

instanța de apel: 20.07.2018-04.12.2018;

instanța de recurs: 21.02.2019-07.05.2019;

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.(5) Cod penal la 9 (nouă)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de antreprenoriat pe un termen de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Digore Eduard,

reprezentantul SC „Mosmode” SAS și SC „Siderfer Group” SRL și dispusă

încasarea de la Roșca Mihail în beneficiul SC „Mosmode” SAS, cu sediul

Papaniciaro, Crotone, Italia și SC „Siderfer Group” SRL, cu sediul str. Santa

Croce, 39-80054, Gragnano, Napoli, Italia prejudiciul material în sumă de 75000

euro (șaptezeci și cinci mii euro).

Cerința lui Digore Eduard, reprezentantul SC „Mosmode” SAS și SC

„Siderfer Group” SRL, privind încasarea dobânzii de întârziere calculată pentru

perioada de la 19.04.2010 până la 02.03.2017, în sumă de 88534 euro (optzeci și

opt mii cinci sute treizeci și patru euro), a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

17.02.2010, Roșca Mihail reprezentând SC „Duclin” SRL, a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare a metalelor feroase-neferoase uzate cu SC "Refitalia" SRL și

1

SC „Siderfer Group" SRL. În baza anexei nr.1 la contractul menționat,

cumpărătorul SC „Refitalia” SRL a fost înlocuit cu SC „Mosmode” SRL. Obiectul

contractului a constituit vânzarea-exportul cantității de 25 000 tone de fier vechi

contra prețului de 1 725 000 Euro.

În scopul onorării obligațiilor contractuale, conform punctului VII al

contractului, la 31.03.2010 cumpărătorii au transferat către SC „Duclin" SRL suma

de 75 000 Euro, iar pentru a garanta achitarea întregului preț al contractului, la

cererea cumpărătorilor instituția financiară italiană MEDIA FINANCE S.p.A. a

emis actul de fidejusiune pentru suma de 1 725 000 Euro în favoarea beneficiarului

SC „Duclin" SRL, valabil pentru perioada 05.03.2010-04.03.2011.

Potrivit contractului, suma de 75 000 Euro urma să fie transferată

vânzătorului în termen de 5 zile după ce acesta prezintă contractul din care să

rezulte dreptul de a vinde marfa stipulată în contract, însă pentru a obține transferul

sumei menționate SC „Duclin" SRL a prezentat un contract de intenție întocmit în

limba rusă și încheiat la 22.02.2010 cu IM „Sudzucker Moldova" SA privind

procurarea în viitor a fabricii de zahăr din or. Biruința, r-nul Sîngerei. Anume

utilajul uzat din această fabrică a fost prezentat companiilor italiene și a constituit

obiectul contractului încheiat cu SC „Duclin" SRL. După primirea sumei de 75 000

Euro SC „Duclin" SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ce urmau,

refuzând restituirea sumei menționate.

Astfel, administratorul SC „Duclin" SRL, Roșca Mihail, nefiind proprietarul

fierului uzat și nedispunând de mijloace financiare pentru a-l procura de la ÎM

„Sudzucker Moldova" S.A., iar plus la toate, nici nu avea dreptul de a desfășura

acest gen de activitate, conform art. 8 afin. (I) pct. 16) al Legii nr. 451 din

30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, ce

prevede că, “colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și

exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii de

acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată..." constituie genuri de activitate

supuse reglementării prin licențiere, iar de o astfel de licență SC „Duclin” SRL nu

dispunea, i-a înșelat pe reprezentanții companiilor italiene despre capacitatea sa de

a exporta fier uzat în cantitate de 25 000 tone care se află la fabrica de zahăr din or.

Biruința, r-nul Sîngerei, i-a convins să încheie contractul de vânzare-cumpărare din

17.02.2010 și să transfere conform contractului suma de 75 000 euro în calitate de

avans, echivalentul a 1 305 412, 5 lei.

Tot el, în calitate de vânzător, la 23.03.2011 a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare cu cumpărătorul SC „AGRICOLA COBADIN ZONE” SRL

România, reprezentată de Hagiu Valeriu, obiectul contractului fiind 700 tone de

bazine pentru vin din metal și 500 tone de țeava recuperată, la prețul de 100 dolari

SUA pentru o tonă.

La 26.03.2011, Roșca Mihail i-a prezentat lui Hagiu Valeriu bazine pentru

2

vin din metal aflate la fabrica de vinuri din s. Hîrcești, r-nul Ungheni, ce aparține

ÎM „Ungheni-Vin" SA, unde, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-a asigurat

cum că acele bazine îi aparțin cu drept de proprietate, iar la 30.03.2011, conform

prevederilor contractuale, SC „AGRICOLA COBADIN ZONE" SRL România

transferă pe contul SC „Duclin" SRL drept avans suma de 3000 dolari SUA,

echivalentul a 35 705, 7 lei RM, în total, Roșca Mihail a obținut prin înșelăciune și

abuz de încredere suma de 1 341 118, 2 lei MD.

inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi sentințe cu încetarea procesului penal în privința lui

Roșca Mihail, în baza art.391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, deoarece

există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru

aceiași faptă de încetare a urmăririi penale.

În susținerea poziției sale, apelantul a invocat că:

- la 28.12.2011, procurorul a emis ordonanța de încetare a urmăririi penale

pe art.190 alin.(5) Cod penal, din motivul lipsei componenței de infracțiune în

acțiunile lui Roșca Mihail, calificând relațiile dintre dânsul și societățile sus-numite

ca fiind de natură civilă, nefiind prezente și nici dobândite careva probe ce ar

dovedi intenția lui Roșca Mihail de a comite o escrocherie în circumstanțele

descrise;

- la 01.02.2012, prin ordonanță s-a dispus anularea ordonanței din

28.12.2011, cu reluarea urmăririi penale pe caz, argumentându-și hotărârea dată în

baza art.52,255,287 alin.(1), 299 Cod de procedură penală, neavând careva fapte

noi ori recent descoperite ori că ar fi fost prezent un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente care ar fi fost de natură să afecteze hotărârea pronunțată;

- potrivit legislației procesual-penale naționale, ordonanța din 28.12.2011,

prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Roșca Mihail, se echivalează

cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat,

însă contrar exigențelor legale, în cauză, se constată că, potrivit ordonanței din

01.02.2012, adică peste o lună și patru zile de la dispunerea încetării urmăririi

penale în privința lui Roșca Mihail, s-a dispus anularea ordonanței din 28.12.2011

și reluarea urmăririi penale, fără a fi invocate temeiurile exhaustive din art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, care permit reluarea urmăririi penale. Ordonanța

din 01.02.2012 prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale a fost întemeiată pe

prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală. În expunerea argumentelor

privitor la necesitatea reluării urmăririi penale în cauza deferită judecății,

procurorul a indicat că: "... cercetările efectuate pe parcursul urmăririi penale nu

au fost mult aspectuale și complete, iar în consecință, decizia adoptată fiind una

prematură ,ilegală și pasibilă anulării”;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra faptului că acuzațiile incriminate

3

condamnatului poartă un caracter civil, iar art. 1 al Protocolului adițional nr.4 al

Convenției Europene, prescrie că, nimeni nu poate fi privat de libertate pe motiv că

nu este capabil să îndeplinească careva obligații contractuale, or, Roșca Mihail în

explicațiile sale de la urmărirea penală și din instanța de judecată, detaliat a descris

motivele care au fost pricini obiective a imposibilității executării integrale de către

el a obligațiilor contractuale, iar declarațiile lui practice au fost confirmate de

martorii audiați în ședința de judecată cât și de documentele ce atestă încheierea

contractelor dintre părți.

decembrie 2018, a fost admis apelul declarat, în același rând și din oficiu, conform

prevederilor art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, casată sentința în partea

penală și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Roșca Mihail a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin.(5) Cod penal la 8 (opt) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de antreprenoriat pe un termen de 3 (trei) ani.

4.1. În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, inculpatul fiind legal

citat la ultimul domiciliu cunoscut instanței, fiind dispusă aducerea silită în privința

lui, nu s-a prezentat în ședința de judecată, astfel, Colegiul penal a procedat în

conformitate cu prevederile art.321 Cod de procedură penală și a dispus

examinarea cauzei în lipsa acestuia.

Instanța de apel analizând totalitatea de probe acumulate și apreciindu-le,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor, ținând cont de prevederile 190 Cod penal,

a constatat:

La 17.02.2010, Roșca Mihail reprezentând SC „Duclin” SRL, a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare a metalelor feroase-neferoase uzate cu SC

"Refitalia" SRL și SC „Siderfer Group" SRL. În baza anexei nr.1 la contractul

menționat, cumpărătorul SC „Refitalia” SRL a fost înlocuit cu SC „Mosmode”

SRL. Obiectul contractului a constituit vânzarea-exportul cantității de 25 000 tone

de fier vechi contra prețului de 1 725 000 Euro.

În scopul onorării obligațiilor contractuale, conform punctului VII al

contractului, la 31.03.2010 cumpărătorii au transferat către SC „Duclin" SRL suma

de 75 000 Euro, iar pentru a garanta achitarea întregului preț al contractului, la

cererea cumpărătorilor instituția financiară italiană MEDIA FINANCE S.p.A. a

emis actul de fidejusiune pentru suma de 1 725 000 Euro în favoarea beneficiarului

SC „Duclin" SRL, valabil pentru perioada 05.03.2010-04.03.2011.

Potrivit contractului, suma de 75 000 Euro urma să fie transferată

vânzătorului în termen de 5 zile după ce acesta prezintă contractul din care să

4

rezulte dreptul de a vinde marfa stipulată în contract, însă pentru a obține transferul

sumei menționate SC „Duclin" SRL a prezentat un contract de intenție întocmit în

limba rusă și încheiat la 22.02.2010 cu IM „Sudzucker Moldova" SA privind

procurarea în viitor a fabricii de zahăr din or. Biruința, r-nul Sîngerei. Anume

utilajul uzat din această fabrică a fost prezentat companiilor italiene și a constituit

obiectul contractului încheiat cu SC „Duclin" SRL. După primirea sumei de 75 000

Euro SC „Duclin" SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ce urmau,

refuzând restituirea sumei menționate.

Astfel, administratorul SC „Duclin" SRL, Roșca Mihail, nefiind proprietarul

fierului uzat și nedispunând de mijloace financiare pentru a-l procura de la ÎM

„Sudzucker Moldova" S.A., iar plus la toate, nici nu avea dreptul de a desfășura

acest gen de activitate, conform art. 8 alin. (1) pct. 16) al Legii nr. 451 din

30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, ce

prevede că, “colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și

exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii de

acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată..." constituie genuri de activitate

supuse reglementării prin licențiere, iar de o astfel de licență SC „Duclin” SRL nu

dispunea, i-a înșelat pe reprezentanții companiilor italiene despre capacitatea sa de

a exporta fier uzat în cantitate de 25 000 tone care se află la fabrica de zahăr din or.

Biruința, r-nul Sîngerei, i-a convins să încheie contractul de vânzare-cumpărare din

17.02.2010 și să transfere conform contractului suma de 75 000 euro în calitate de

avans, echivalentul a 1 305 412, 5 lei.

Tot el, în calitate de vânzător, la 23.03.2011 a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare cu cumpărătorul SC „AGRICOLA COBADIN ZONE” SRL

România, reprezentată de Hagiu Valeriu, obiectul contractului fiind 700 tone de

bazine pentru vin din metal și 500 tone de țeava recuperată, la prețul de 100 dolari

SUA pentru o tonă.

La 26.03.2011, Roșca Mihail i-a prezentat lui Hagiu Valeriu bazine pentru

vin din metal aflate la fabrica de vinuri din s. Hîrcești, r-nul Ungheni, ce aparține

ÎM „Ungheni-Vin" SA, unde, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-a asigurat

cum că acele bazine îi aparțin cu drept de proprietate, iar la 30.03.2011, conform

prevederilor contractuale, SC „AGRICOLA COBADIN ZONE" SRL România

transferă pe contul SC „Duclin" SRL drept avans suma de 3000 dolari SUA,

echivalentul a 35 705, 7 lei RM, în total, Roșca Mihail a obținut prin înșelăciune și

abuz de încredere suma de 1 341 118, 2 lei MD.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Roșca Mihail a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii actului

5

juridic anulabil, încheierea căruia a fost determinată de comportament dolosiv și

viclean, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței,

corect a apreciat probele conform art. 101 Cod de procedură penală, ajungând la

concluzia că inculpatul a comis infracțiunea de escrocherie prevăzută de art.190

alin.(5) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), însă ținând cont

de modificările operate prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor

acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498,

17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, faptele lui Roșca Mihail trebuie să fie

corect calificate, pe acest episod, conform prevederilor art. 190 alin.(5) Cod penal

(în redacția Legii nr. 179 din 26.07.2018).

Cu toate că inculpatul nu-și recunoaște vina în comiterea escrocheriei

imputate lui, prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, vina acestuia se dovedește

integral prin declarațiile reprezentanților părților civile și a martorilor, precum și

prin materialele administrate la cauza penală.

Astfel, Colegiul a indicat că, prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru

modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova,

309-320/498, 17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1),

textul “înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu textul “inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv

sau viclean care a produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera

c) s-a exclus.

Conform art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii

penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către

judecători.

Prin urmare, acțiunile inculpatului corect urmează a fi recalificate de la

art.190 alin.(5) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002) la art.190

alin.(5) Cod penal (în redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Astfel, reieșind din conținutul art. 190 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal a

menționat faptul că o condiție pentru reținerea infracțiunii de escrocherie o

reprezintă acțiunea făptuitorului de amăgire a unei persoane, astfel încât aceasta să

dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situații, cu

prilejul încheierii sau executării unui contract.

6

În continuare, instanța de apel a reținut că, în speță, administratorul SC

„Duclin" SRL, Roșca Mihail, nefiind proprietarul fierului uzat și nedispunând de

mijloace financiare pentru a-l procura de la ÎM „Sudzucker Moldova" SA, iar plus

la toate, nici nu avea dreptul de a desfășura acest gen de activitate, conform art. 8

alin. (1) pct. 16) al Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător, ce prevede că, “colectarea, păstrarea,

prelucrarea, comercializarea, precum și exportul resturilor și deșeurilor de metale

feroase și neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare

prelucrată..." constituie genuri de activitate supuse reglementării prin licențiere,

iar de o astfel de licență SC „Duclin” SRL nu dispunea, i-a amăgit și i-a indus în

eroare pe reprezentanții companiilor italiene despre capacitatea sa de a exporta

fier uzat în cantitate de 25 000 tone, care se află la fabrica de zahăr din or.

Biruința, r-nul Sîngerei, încheierea acestui act juridic fiind determinată de

comportamentul dolosiv și viclean al inculpatului, i-a convins să încheie contractul

de vânzare-cumpărare din 17.02.2010 și să transfere conform contractului suma

de 75 000 euro în calitate de avans, echivalentul a 1 305 412, 5 lei RM.

Tot el, Roșca Mihail, reprezentant a SC „Duclin" SRL în calitate de

vânzător, la 23.03.2011 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu

cumpărătorul SC „AGRICOLA COBADIN ZONE” SRL România, reprezentată de

Hagiu Valeriu, obiectul contractului fiind 700 tone de bazine pentru vin din metal

și 500 tone de țeava recuperată, la prețul de 100 dolari SUA pentru o tonă.

La 26.03.2011, Roșca Mihail, i-a prezentat lui Hagiu Valeriu bazine pentru

vin din metal aflate la fabrica de vinuri din s. Hîrcești, r-nul Ungheni, ce aparține

ÎM „Ungheni-Vin" SA, unde, prin inducerea în eroare, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, l-a asigurat cum că acele bazine îi aparțin cu

drept de proprietate, iar la 30.03.2011, conform prevederilor contractuale, SC

„AGRICOLA COBADIN ZONE" SRL România transferă pe contul SC „Duclin"

SRL drept avans suma de 3000 dolari SUA, echivalentul a 35 705,7 lei RM,

încheierea acestui act juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și

viclean al inculpatului, în total, Roșca Mihail a obținut ilicit bunurile altor

persoane, bani în sumă de 1 341 118, 2 lei MD.

Cu referire la poziția apelantului referitor la dezacordul lui cu ordonanța

procurorului din 01.02.2012, prin care s-a dispus anularea ordonanței din

28.12.2011 de încetare a urmăririi penale pe art.190 alin.(5) Cod penal, din motivul

lipsei componenței de infracțiune în acțiunile lui Roșca Mihail, Colegiul penal a

reiterat faptul că, potrivit procesului-verbal din 18.01.2016 (f.d. 54, vol. III), de

prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după

luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, apărătorul Duluța Petru în

numele învinuitului a avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale,

solicitând excluderea unor mijloace de probă dobândite cu încălcarea procedurii

7

penale și scoaterea lui Roșca Mihail de sub urmărire penală, iar prin ordonanța din

19.01.2016 a procurorului în Procuratura raionului Strășeni, Golban Vasile (f. d.

56, 57, vol. III), a fost respinsă, ca nefondată, cererea apărătorului Duluța Petru.

Prin urmare, încălcările invocate de către partea apărării sunt neîntemeiate

în partea nominalizată, deoarece avocatul și inculpatul au avut anumite obiecții

referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând să fie încetată urmărirea penală

în privința lui Roșca Mihail, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea

urmăririi penale, și ei au pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale

organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, iar instanța de

fond cât și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nici nu au temei

și suport legal pentru a declara nulitatea anumitor acțiuni de urmărire penală și

declararea nulității cărorva acte procedurale de la urmărirea penală, or, verificarea

legalității acestora ține de competența procurorului ierarhic superior, iar potrivit

art.313 alin.(1) Cod de procedură penală, plângerile împotriva acțiunilor și actelor

ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate

specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit,

învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte

persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste

organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării

plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la

procuror în termenul prevăzut de lege.

La stabilirea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpat face parte

din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de persoana celui vinovat, de rolul

lui la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatului sau agravează vina

conform art. 76, 77 Cod penal, nu au fost stabilite. Mai mult ca atât, Colegiul penal

a ținut cont că Roșca Mihail este fără antecedente penale, de comportamentul

acestuia după comiterea infracțiunii și anume, în perioada examinării cauzei penale

în instanța de apel, fiind legal citat, fiind dispusă aducerea silită a lui, dânsul a

părăsit locul domiciliului său, ascunde locul aflării lui, nu s-a prezentat în ședințele

de judecată.

Astfel, la stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța a ținut cont că

inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă și ținând cont de

circumstanțele reale și personale, reeducarea și corectarea inculpatului poate avea

loc doar cu privarea reală a lui de libertate, prin aplicarea pedepsei închisorii sub

formă de 8 (opt) ani 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de antreprenorial pe un termen

8

de 3 (trei) ani, or, potrivit art. 72 alin.(3) Cod penal, în penitenciare de tip închis

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, iar în speță infracțiunea prevăzută de art. 190

alin.(5) Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Domenti Marin în numele inculpatului, în care invocând temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În susținerea cerințelor înaintate, recurentul a formulat următoarele motive:

- instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de

procedură penală care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu

circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, în special incriminarea că

inculpatul prin înșelăciune și abuz de încredere a obținut bunurile altei persoane,

neluînd în considerație declarațiile martorului Arseni Oleg, director al

Departamentului juridic al ÎM "Sudzucker Moldova", care confirmă declarațiile lui

Roșea Mihail, precum transferul sumelor necesare executării obligațiilor

contractuale asumate către ÎM "Sudzucker Moldova" de SRL ”Duclin” și anume, a

sumelor necesare procurării a 25000 tone metal la preț de 1750000 euro;

- a fost trecut cu vederea faptul că între presupusa parte vătămată și

întreprinderea condusă de Roșea Mihail au existat relații contractuale, iar

contractele și actele juridice care au stat la baza acestora nu au fost anulate,

presupusa parte vătămată având toate mecanismele juridico-civile de a recupera

sumele transferate, dacă s-a considerat vătămată în un drept de al său;

- intenția escrocheriei este demonstrată prin situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei, care-și asumă angajamentul, la momentul încheierii

tranzacției, lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al

angajamentului asumat, lipsa unei activități aducătoare de beneficii, necesare

onorării angajamentului, achitarea veniturilor către primii deponenți din contul

banilor depuși de deponenții ulteriori, prezentarea la încheierea tranzacției a unor

documente false, încheierea tranzacției în numele unei persoane juridice

inexistente sau înregistrate pe numele unei persoane de care se folosește o altă

persoană pentru a-și atinge interesele, fapte care în nici un fel nu au fost motivate

de instanța de fond și de Curtea de Apel;

- delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil se face

luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: atitudinea

făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența disponibilității

efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste două aspecte sunt

9

puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetare în vederea constatării lipsei

sau prezenței scopului de cupiditate;

- Roșca Mihail a executat toate măsurile necesare pentru realizarea relațiilor

contractuale dintre presupusa parte vătămată și SRL „Duclin”, fapt probat prin

materialele dosarului, mai mult decât atât, nu s-a probat sub nici o formă însușirea

cărorva sume băncii, faptul transferului sumelor la stingerea creditului nu poate fi

considerat o însușire, pornind de la faptul disponibilității sumelor bănești

intrate în contul SRL „Duclin”, ambele instanțe eronat au apreciat faptul existenței

obligației de a folosi sumele date în un anumit scop, această obligație nu persistă în

nici un act juridic și reprezintă doar o apreciere unilaterală și lipsită de temei

juridic a părții vătămate care a fost preluată de ambele instanțe de judecată.

Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de suport legal.

6.1. Referință a depus și avocatul Digore Eduard în numele părților

vătămate și civile SC „Siderfer Group” și SC „Mosmode” SAS, prin care a pledat

întru respingerea recursului, ca inadmisibil, deoarece simplul dezacord al

recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de a răsturna o soluție

de condamnare emisă cu respectarea tuturor principiilor procesual penale.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței

de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

10

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe

larg în pct. 4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale

enunțate supra, interpretându-le eronat.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs și astfel, instanța de recurs luând în considerație argumentele

invocate de recurent și constatând că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile legale la judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, urmează

a se expune asupra erorilor admise.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că, prin sentința primei

instanțe, Roșca Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190

alin.(5) Cod penal la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de antreprenoriat pe un

termen de 3 (trei) ani, pentru comiterea escrocheriei, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune săvârșită în proporții deosebit de mari.

Ulterior, instanța de apel a decis asupra admiterii apelului declarat de avocat

în numele inculpatului, casată sentința în partea penală și pronunțată în această

parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Roșca Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.(5) Cod

penal la 8 (opt) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de antreprenoriat pe un

termen de 3 (trei) ani.

Motivul care a stat la baza soluției privind casarea sentinței, inclusiv și din

oficiu prin prisma prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, conform

cărora instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă

fără a înrăutăți situația apelantului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, este faptul

că, prin Legea pentru modificarea unor acte legislative nr. 179, din 26.07.2018, la

articolul 190 Cod penal (norma incriminată inculpatului), în dispoziția alineatului

(1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” a fost substituit cu textul

„inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

11

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

Colegiul penal al Curții de Apel constatând comiterea infracțiunii de

escrocherie de către Roșca Mihail, a considerat a fi corectă recalificarea acțiunilor

acestuia de la art.190 alin.(5) Cod penal (redacția Legii nr. 985-XV din

18.04.2002) la art.190 alin.(5) Cod penal (redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Ajungând la concluzia dată, Colegiul a menționat că, o condiție pentru

reținerea infracțiunii de escrocherie o reprezintă acțiunea făptuitorului de amăgire a

unei persoane, astfel încât aceasta să dobândească o reprezentare denaturată, falsă,

asupra unei anumite situații, cu prilejul încheierii sau executării unui contract și

prin urmare, a reținut că, administratorul SC „Duclin" SRL, Roșca Mihail, nefiind

proprietarul fierului uzat și nedispunând de mijloace financiare pentru a-l procura

de la ÎM „Sudzucker Moldova" SA, iar plus la toate, nici nu avea dreptul de a

desfășura acest gen de activitate, conform art. 8 alin. (1) pct. 16) al Legii nr. 451

din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător,

ce prevede că, “colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și

exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii de

acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată..." constituie genuri de activitate

supuse reglementării prin licențiere, iar de o astfel de licență SC „Duclin” SRL nu

dispunea, i-a amăgit și i-a indus în eroare pe reprezentanții companiilor italiene

despre capacitatea sa de a exporta fier uzat în cantitate de 25 000 tone, care se

află la fabrica de zahăr din or. Biruința, r-nul Sîngerei, încheierea acestui act

juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și viclean al inculpatului, i-a

convins să încheie contractul de vânzare-cumpărare din 17.02.2010 și să transfere

conform contractului suma de 75 000 euro în calitate de avans, echivalentul a

1 305 412, 5 lei RM.

Tot el, Roșca Mihail, reprezentant a SC „Duclin" SRL în calitate de

vânzător, la 23.03.2011 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu

cumpărătorul SC „AGRICOLA COBADIN ZONE” SRL România, reprezentată de

Hagiu Valeriu, obiectul contractului fiind 700 tone de bazine pentru vin din metal

și 500 tone de țeava recuperată, la prețul de 100 dolari SUA pentru o tonă.

La 26.03.2011, Roșca Mihail, i-a prezentat lui Hagiu Valeriu bazine pentru

vin din metal aflate la fabrica de vinuri din s. Hîrcești, r-nul Ungheni, ce aparține

ÎM „Ungheni-Vin" SA, unde, prin inducerea în eroare, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, l-a asigurat cum că acele bazine îi aparțin cu

drept de proprietate, iar la 30.03.2011, conform prevederilor contractuale, SC

„AGRICOLA COBADIN ZONE" SRL România transferă pe contul SC „Duclin"

SRL drept avans suma de 3000 dolari SUA, echivalentul a 35 705,7 lei RM,

12

încheierea acestui act juridic fiind determinată de comportamentul dolosiv și

viclean al inculpatului, în total, Roșca Mihail a obținut ilicit bunurile altor

persoane, bani în sumă de 1 341 118, 2 lei MD.

Respectiv, cele descrise denotă că, instanța de apel a atribuit în acțiunile

inculpatului fapte diferite celor incriminate prin actul de învinuire, substituind din

oficiu „înșelăciunea și abuzul de încredere” cu textul „i-a amăgit și i-a indus în

eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase”, astfel depășind

limitele învinuirii înaintate prin rechizitoriu, contrar prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală și de fapt agravând situația inculpatului.

Or, învinuirea se consideră mai gravă în cazul când se majorează volumul

învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a celor săvârșite, sau, o astfel de

modificare a învinuirii este posibilă numai când aceasta nu se deosebește în mare

măsură de circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv,

susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu

înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare.

Prin urmare, Colegiul menționează că, abordarea instanței de apel este una

incorectă și contrară prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

deoarece partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului și motivele pentru modificarea

învinuirii în cazul în care s-a efectuat așa ceva la judecată, or, o modificare în acest

sens nu a fost solicitată, iar acuzatorul de stat și-a susținut poziția prin învinuire pe

tot parcursul judecării cauzei.

Mai mult ca atât, instanța nu a pus în discuție părților modificarea învinuirii

și nu a informat inculpatul în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației

aduse împotriva sa, precum și dreptul de a dispune de timpul și facilitățile necesare

pregătirii apărării sale, încălcând, astfel, și prescripțiile art. 6 §1, §3 lit. a) și b)

CEDO - dreptului la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din 12.04.2011,

Adrian Constantin vs. România).

Subsidiar, se remarcă că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.

8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a

fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea

nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în

cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu

ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect

retroactiv, acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime

toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

Situația descrisă mai sus servește drept temei pentru casarea hotărârii și nu

poate fi corectată în recurs, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

13

Eroarea comisă nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage concluzii

privitor la corectitudinea soluției adoptate de către instanța de apel.

Motivarea soluției instanței de apel, contrazice dispozitivul hotărârii și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și se

soldează cu casarea deciziei recurate și remiterea cauzei la o nouă judecare în

ordine de apel.

La o nouă judecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile

adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța

trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit

cărora, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată. Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către

instanța de apel.

Totodată, la o nouă rejudecare, instanța urmează să dea o apreciere cuvenită

actului de învinuire și să-l examineze în coraport cu încadrarea juridică oferită de

către organul de urmărire penală.

În al doilea rând, verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la

criticele recurentului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea

soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a

se vedea în acest sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune

existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată

instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care

au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, Curtea Europeană a consemnat în repetate

rânduri că, la judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei,

aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de

instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât

mai mult când este în situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale.

Cu toate acestea, verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată

că instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate de avocat, ci s-a limitat

doar la expunerea unor fraze generale, menționând că: „... probele administrate în

14

cauză demonstrează vinovăția lui Roșca Mihail în comiterea infracțiunii

incriminate.”

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului,

precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor

invocate de avocat, analizând probele și indicând expres care sunt motivele

respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că, probele demonstrează

cu certitudine vina inculpatului, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă

și nejustificată întru menținerea soluției instanței de fond, or, potrivit art. 93 alin.

(1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în

modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau

inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei

și în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin

intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului,

inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile,

martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea

lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin

probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii

respective, iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către

partea acuzării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea

instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de

părți și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

15

În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei

cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar,

întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la

echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia

instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394

alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, unde este stipulat expres că, partea

descriptivă a hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe.

În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. În

particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile avocatului

invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de

chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept

prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Roșca Mihail,

să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate pe marginea

alegațiilor expuse de părți, deoarece decizia instanței de apel urmează a fi casată cu

remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecătă.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o

hotărâre întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

16

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Domente Marin în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Roșca Mihail și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 21 mai 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

17