1ra-301/2019 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP

1ra-301/2019 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-301/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 iunie 2018 și deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, declarat de

avocatul Valeri Astafiev, în numele inculpatului

Ruhana Bolus, născut la

XX XXXXXX XXXX, locuitor al XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, cetățean al Statului Israel, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.05.2018 – 28.06.2018,

instanța de apel: 25.07.2018 – 02.10.2018,

instanța de recurs: 07.12.2018 – 12.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d), 79 Cod penal, la amendă în mărime

de 500 unități convenționale, ce constituie 10.000 lei.

Corpurile delicte – valorile valutare: 6 bancnote cu nominalul de 500 euro, 1

bancnotă cu nominalul de 200 euro, 31 bancnote cu nominalul de 100 euro, 109

bancnote cu nominalul de 50 euro și 5 bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA,

cu seria și numerele conform ordonanței de recunoaștere în calitate de corp delict și

anexare la cauza penală, în sumă totală de 11.750 euro și 500 dolari SUA,

transmise spre păstrare la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, conform

ordonanței privind transmiterea spre păstrare a corpurilor delicte din 14.11.2016,

au fost confiscate, cu trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului.

Corpurile delicte: actul de control fizic din 05.11.2016 și procesul-verbal de

reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal din 05.11.2016 în

1

conformitate cu ordonanța OUP din 06.11.2016, care se păstrează la materialele

cauzei penale și extrasul privind traversarea frontierei R. Moldova de către Ruhana

Bolus, în conformitate cu ordonanța OUP din 21 noiembrie 2016, urmând a fi

păstrate la materialele cauzei.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru

achitarea serviciilor de traduceri verbale din limba arabă în limba română în sumă

de 5700 lei.

cetățeanul Israelului, Ruhana Bolus, deplasându-se din or. Moscova, Federația

Rusă, cu avionul de pe ruta Moscova-Chișinău, s-a prezentat în zona de control

vamal a postului vamal Aeroport, al Biroului vamal Chișinău, pe direcția „intrare

în țară” unde, alegând coridorul verde, fără a declara controlului vamal, a încercat

să introducă pe teritoriul Republicii Moldova suma de 11.750 euro, echivalentul a

259.910 lei și 500 dolari SUA, echivalentul a 9985 lei, care au fost tăinuite în

bagajul de mână împreună cu alte 10.000 euro, fără a fi declarați controlului vamal,

însă din motive independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până la

capăt intențiile criminale, deoarece mijloacele bănești menționate au fost depistate

și ridicate de către colaboratorii postului vamal Aeroport.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 27, 248 alin. (5) lit.

d) Cod penal, adică de tentativă de trecere peste frontiera vamală a P. Moldova a

valorilor valutare, prin nedeclarare, în proporții deosebit de mari.

Instanța a dispus examinarea cauzei în absența inculpatului, care nu s-a

prezentat în ședința de judecată și nici nu a adus la cunoștință motivul neprezentării

sale.

Astfel, instanța a reținut că, fiind audiat în cadrul urmăririi penale, inculpatul

nu a recunoscut vina și a declarat că a zburat spre R. Moldova, unde fiica este

studentă la Universitatea de Medicină, pentru a-i aduce haine și bani de întreținere.

Avea în gentuța personală 21.000 euro, în buzunar 500 dolari SUA și 750 euro,

bani care-i aparțin și pe care i-a extras de la bancă, de pe contul personal. La

punctele de trecere vamală din Israel, a prezentat la control bagajele și banii,

fiindu-i permisă trecerea. La postul vamal din Aeroportul Chișinău, a trecut

controlul pașaportului și a pus bagajul personal pentru scanare. Vameșii au văzut

gentuța cu bani, i-au numărat, apoi l-au reținut. Nu a ascuns banii, dar îi ținea în

gentuța care era legată la brâu și care era vizibilă de departe. Nu cunoaște legile R.

Moldova și nu știa că trebuie declarată suma de bani mai mare de 10.000 euro,

deoarece, la intrare în țară, nu a fost informat despre acest fapt, iar el este pentru

prima dată în R. Moldova. La prima solicitare a colaboratorilor vamali, a prezentat

toți banii deținuți, ce demonstrează lipsa intenției de a-i ascunde de la declarare.

Totodată, vina lui se dovedită prin probele administrate, inclusiv a actului de

control fizic din 05.11.2016, procesului-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor

aflate sub control vamal din 05.11.2016, declarațiile martorului Drăgănel A.,

inspector superior al postului vamal Aeroport, că până la începerea controlului,

pasagerii au fost întrebați dacă dețin careva mijloace bănești și ei au răspuns că au,

aproximativ câte 20.000 euro, iar la solicitare, inculpatul a prezentat toți banii pe

care îi avea la el – 21.750 euro și 500 dolari SUA.

2

Prin urmare, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 27,

248 alin. (5) lit. d) Cod penal, urmându-i a-i incrimina trecerea peste frontiera

vamală a R. Moldova, eludându-se controlul vamal, a valutei străine care

depășește suma de 10.000 euro, adică 11.750 euro și 500 dolari SUA.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, că este cetățean străin, anterior nu a

fost judecat, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că a avut de

suferit atât moral, cât și material pe parcursul procesului, fiind în imposibilitate de

a pleca timp îndelungat la tratamentul de care avea nevoie de urgență, apoi a plecat

fără surse de existență și continuă să se afle în această stare până în prezent,

concluzionând că aceste circumstanțe sunt excepționale, în corespundere cu art. 79

Cod penal, urmând a-i aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă, de altă categorie

și anume, amendă în limitele prevăzute de art. 64 Cod penal.

Confiscarea ca măsură de siguranță este prevăzută de lege, în art. 46

Constituția Republicii Moldova, art. 431 Cod contravențional și art. 106 Cod

penal), legea, în acest sens, fiind clară, precisă și previzibilă, după cum stabilește în

practica sa cu privire la atingerile aduse drepturilor fundamentale CtEDO.

Potrivit art. 162 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța decide soarta

corpurilor delicte.

Corpurilor delicte – 6 bancnote cu nominalul de 500 euro, 1 bancnotă cu

nominalul de 200 euro, 31 bancnote cu nominalul de 100 euro, 109 bancnote cu

nominalul de 50 euro și 5 bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA, cu seria și

numerele conform ordonanței de recunoaștere în calitate de corp delict și anexare

la cauza penală, în sumă totală de 11.750 euro și 500 dolari SUA, transmise spre

păstrare la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, conform ordonanței privind

transmiterea spre păstrare a corpurilor delicte din 14.11.2016, în baza art. 106 Cod

penal, se aplică măsura de siguranță - confiscarea specială, urmând a fi trecute

forțat și gratuit în proprietatea statului.

Cauze Speciale, Corneliu Popescu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa de 6 ani închisoare.

Apelantul a invocat că instanța de fond, judecând cauza mai mult de 1 an și

jumătate, fiind audiat un singur martor și în lipsa inculpatului, care nu s-a prezentat

și, în repetate rânduri, prin cereri de amânare, a tergiversat examinarea cauzei, nu

putea găsi careva temei legal sau careva circumstanțe excepționale pentru aplicarea

prevederilor 79 Cod penal.

Or, inculpatul a venit ca turist, având obligațiunea identică cu orice altă

persoană care întră în R. Moldova, să declare mijloacele financiare deținute în

cazul depășirii limitei admisibile, nefiind stabilită careva situație excepțională sau

tratament special anume pentru el.

Mai mult, în cadrul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut vina, s-a

eschivat și se eschivează de la prezentarea în fața instanței, manifestând o totală

lipsă de respect față de justiția din R. Moldova.

3

3.1. A declarat apel și avocatul Valeri Astafiev, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că probele puse la baza sentinței de condamnare nu

dovedesc latura obiectivă și intenția infracțională de contrabandă, ci atestă

existența imposibilității atragerii la răspundere penală a inculpatului.

Potrivit materialelor cauzei și declarațiilor inculpatului, acesta păstra banii în

bagajul de mână, deci nu erau ascunși sau tăinuiți de organul vamal. Traversând

coridorul verde și fiind întrebat de colaboratorii vamali ce valută deține la el, a

prezentat la control sumele reținute de organul de urmărire penală.

Or, inculpatul nu a eludat controlul vamal și a declarat sumele pe care le

deținea la cererea colaboratorilor vamali.

Conform art. 29 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 62 din 21.03.2008 privind

reglementarea valutară, persoanele fizice rezidente și nerezidente au dreptul, la

intrarea în R. Moldova, de a introduce nelimitat numerar în monedă națională,

precum și numerar și cecuri de călătorie în valută străină.

Aceeași lege prevede restricții doar la scoaterea mijloacelor bănești din țară.

Din declarațiile inculpatului rezultă că acesta nu cunoștea despre existența

regulilor obligatorii în coridoarele verde și roșu, iar inscripțiile în aeroport sunt în

limbile engleză și română, pe care nu le cunoaște.

Totodată, inculpatul a prezentat autentic toate informațiile despre sumele de

bani deținute.

Inspectorul din cadrul postului vamal Aeroport, Moraru M., a confirmat că

inculpatul a declarat și prezentat la control sumele deținute.

Mai mult, la reținerea și ridicarea sumelor bănești, contrar prevederilor art.

16 Cod de procedură penală, inculpatul nu a fost asigurat cu translator de limba

arabă, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 7 Cod de

procedură penală.

Pe lângă aceasta, pct. 23 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

„Privind practica judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la

achitarea plăților vamale și contravențiile vamale”, nr. 5 din 24.12.2010, prevede

că la aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a confiscării obiectelor

contrabandei, transmiterea bunurilor, forțat și gratuit, a obiectelor, uneltelor

menționate ale contrabandei în proprietatea statului, va ține cont de necesitatea

unor penalități proporționale. La trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea

statului, instanța de judecată urmează să verifice această situație prin prisma

principiilor elaborate de jurisprudența Curții Europene: 1) dacă o așa imixtiune în

dreptul la proprietate este prevăzută de lege; 2) dacă urmărește un scop legitim;

este necesară într-o societate; 4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei,

cerințele generale ale societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de

proprietate.

Instanța de fond nu a dat o apreciere justă probelor acuzării și nu s-a referit

la divergențele între declarațiile martorilor și ale inculpatului, tolerând, astfel, actul

de acuzare.

4

octombrie 2018, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Procesul penal în privința lui Ruhana Bolus pe art. 27, 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal a fot încetat, pe motiv că fapta constituie contravenție.

A fost încetat procesul penal pe art. 287 alin. (10) Cod contravențional în

privința lui Ruhana Bolus, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere contravențională.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel a reținut că, sentința urmează a fi casată, inclusiv din

oficiu, și de a pronunța o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

Conform Legii nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la art. 248

Cod penal, dispoziția alin. (5), lit. d) va avea următorul cuprins “d) în valoarea

sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii

faptei”.

Prin Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea cuantumului salariului

mediul lunar pe economie prognozat pentru anul 2016, nr. 879 din 23.10.2015, s-a

aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2016, în mărime de 5050 lei.

Potrivit art. 10 Cod de procedură penală, dacă fapta pentru care persoana

execută pedeapsa nu se mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile

legii noi, ci constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică,

indiferent de categoria și mărimea sancțiunii prevăzute.

Conform art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau

al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, instanța de apel a constatat că la 05 noiembrie 2016, aproximativ ora

01.30, cetățeanul Israelului, Ruhana Bolus, deplasându-se din or. Moscova,

Federația Rusă, cu avionul de pe ruta Moscova-Chișinău, s-a prezentat în zona de

control vamal a postului vamal Aeroport al Biroului vamal Chișinău, pe direcția

intrare în țară unde, alegând coridorul verde, fără a declara controlului vamal, a

încercat să introducă pe teritoriul R. Moldova suma de 11.750 euro, echivalentul a

259.910 lei și 00 dolari SUA, echivalentul a 9985 lei, care au fost tăinuite în

bagajul de mână împreună cu alte 10.000 euro, fără a fi declarați controlului vamal,

însă din motive independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până la

capăt intențiile criminale deoarece mijloacele bănești menționate au fost depistate

și ridicate de către colaboratorii postului vamal Aeroport.

Prin acțiunile sale Ruhana Bolus a comis contravenția prevăzută de art. 287

alin. (10) Cod contravențional, adică trecerea mărfurilor, obiectelor și altor

valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, eludându-se controlul vamal

ori tăinuindu-le de el în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu

folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală,

5

ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în

alte documente de trecere a frontierei, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune

de contrabandă sau o altă infracțiune.

Cu toate că inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond și apel, în

privința acestuia fiind pornit dosar de căutare, vina lui în comiterea contravenției

constatate este demonstrată prin declarațiile inculpatului date la urmărire penală,

ale martorului Drăgănel A., actul de control fizic din 05.11.2016 și procesul-verbal

de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal din 05.11.2016.

Deci, în baza probele administrate, a fost stabilit cu certitudine că Ruhana

Bolus a comis contravenția prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod contravențional,

adică trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a

Republicii Moldova eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el în locuri

special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a

documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau

declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere

a frontierei, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă

infracțiune.

În cazurile prevăzute la art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul

contravențional, iar potrivit art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul

contravențional în privința lui Ruhana Bolus pe art. 287 alin. (10) Cod

contravențional, urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea termenului de

prescripții, celelalte dispoziții ale sentinței, urmând a fi menținute fără modificări.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar în cazul

constatării imposibilității dispunerii achitării - anularea măsurii de siguranță,

confiscarea specială a sumei de 11.750 euro și 500 dolari SUA ca fiind abuzivă,

neîntemeiată și disproporțională.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra niciunui

argument invocat de apărare, limitându-se la simpla transcriere a declarațiilor

inculpatului, a probelor acuzării, generalizând printr-o concluzie succintă că acesta

a comis contravenția.

Dispozitivul deciziei instanței de apel este afectat de erori grave de drept or,

din acesta rezultă că casarea integrală a sentinței, însă lipsește mențiunea privind

casarea parțială și latura în care sentința a fost casată.

Constatând comiterea unei contravenții, după emiterea soluției de încetare a

procesului penal și până la încetarea procesului contravențional, prin dispozitiv,

instanța de apel a omis să-l recunoască vinovat pe Ruhana Bolus de comiterea

contravenției.

Totodată, recunoașterea vinovăției lui Ruhana Bolus în partea descriptivă a

deciziei trebuia urmată în dispozitiv, în mod obligatoriu, de rejudecarea cauzei,

însă instanța de apel s-a limitat la casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

fără a rejudeca cauza, deși a constatat o faptă nouă.

6

Pe lângă aceasta, conform pct. 63 din decizie, instanța de apel a constatat

comiterea tentativei de contravenție, iar în pct. 64 și în dispozitiv constată

comiterea contravenției în formă consumată și califică acțiunile inculpatului în

baza art. 287 alin. (10) Cod contravențional, fiind omisă încadrarea acțiunilor

acestuia și în baza art. 13 Cod contravențional, care reglementează tentativa de

contravenție.

La fel, instanța de apel a omis în mod absolut să se expună asupra măsurii de

siguranță – confiscarea specială a sumei de 11.750 euro și 500 dolari, în dispozitiv

fiind indicat că în rest, sentința se menține fără modificări.

Or, constatând comiterea unei contravenții, instanța de apel urma să dispună

anularea confiscării speciale, rezolvarea acestei chestiuni urmând a fi realizată prin

prisma legislației contravenționale, care are o reglementare distinctă de cea penală.

Instanța de apel a comis o majoră eroare de drept or, la adoptarea soluției

privind vinovăția inculpatului a constatat o faptă în temeiul legii contravenționale,

iar la soluționarea măsurii de siguranță a menținut soluția primei instanțe, adoptată

în temeiul legii procesual-penale, ceea ce este absolut inadmisibil, or legislația

contravențională dispune de o reglementare distinctă în materia confiscării speciale

- art. 4397 Cod contravențional.

Un aspect major invocat în cererea de apel a constituit neconformarea primei

instanțe la regulile stabilite în practica judiciară constantă, privind evaluarea

necesității aplicării confiscării speciale prin prisma jurisprudenței CtEDO, prin

următoarele criterii: 1) dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută

de lege; 2) dacă urmărește un scop legitim; 3) dacă este necesară într-o societate

democratică și 4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele

generale ale societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări în apel și a

menținut soluția primei instanțe în partea măsurii de siguranță, care este

neîntemeiată și ilegală.

În același timp, a fost invocat în apel și se reiterează în recurs că din

materialele cauzei penale și depozițiile inculpatului, confirmate de către

colaboratorii vamali - martori în cauză, se constată că Ruhana Bolus păstra banii în

bagajul de mână (gentuță personală), deci nu erau ascunși sau tăinuiți de organul

vamal - astfel lipsind un semn calificativ, imputat inculpatului prin învinuire -

tăinuirea mijloacelor bănești, iar din aceleași declarații, a fost stabilit că Ruhana

Bolus, mergând pe coridorul verde și fiind stopat de colaboratorii vamali, la

întrebarea despre valuta care o are la el, a prezentat la control pentru confirmare

sumele de bani reținute de către organul de urmărire penală - astfel lipsind și alt

semn calificativ, imputat inculpatului prin învinuire - eludarea de la controlul

vamal - aspecte care, în ansamblu, denotă că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Deci, în speță nu s-a constatat comiterea unei infracțiuni or, fapta

inculpatului nu constituie o infracțiune, totodată nereprezentând nici contravenție.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

7

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, dispozitivul

hotărârii este neclar, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

dispozitivul hotărârii este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată trebuie să soluționeze

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă

atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură

penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, indicând că

„inculpatului urmează a-i incrimina trecerea peste frontiera vamală a Republicii

Moldova, eludându-se controlul vamal, a valutei străine...” – circumstanțe

neincriminate acestuia prin rechizitoriu și care contrazic constatarea inițială a

instanței că inculpatul: „a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 27, 248 alin. (5)

lit. d) Cod penal, ca tentativa de trecere peste frontiera vamală a Republicii

8

Moldova a valorilor valutare, prin nedeclarare”, adică potrivit învinuirii

formulate inculpatului prin rechizitoriu;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins probele și versiunile

apăpării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

9

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, nu a desființat sentința și nu a rejudecat

cauza potrivit regulilor generale, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată

legal.

Or, a statuat în mod absolut neclar și divergent, în descriptiv că: „sentința

urmează a fi casată, inclusiv din oficiu, și de a pronunța o nouă hotărâre...”,

ulterior că: „celelalte dispoziții ale sentinței se mențin fără modificări”, cât și în

dispozitiv că: „casează sentința, inclusiv din oficiu, și se pronunță o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță..., În rest, sentința se menține fără

modificări”;

b) inițial, în descriptiv, a constatat comiterea tentativei de contravenție și a

descris fapta, considerată ca fiind dovedită, indicând că inculpatul: „...a încercat să

introducă pe teritoriul Republicii Moldova suma de 11.750 euro, echivalentul a

259.910 lei și 00 dolari SUA, echivalentul a 9985 lei, care au fost tăinuite în

bagajul de mână împreună cu alte 10.000 euro, fără a fi declarați controlului

vamal, însă din motive independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze

până la capăt intențiile criminale deoarece mijloacele bănești menționate au fost

depistate și ridicate de către colaboratorii postului vamal Aeroport.”, apoi a

stabilit că acțiunile inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 287 alin.

(10) Cod contravențional, fiind omisă încadrarea acțiunilor acestuia și în baza art.

13 Cod contravențional, care reglementează tentativa de contravenție;

c) constatând neclar în fapt că inculpatul: „a încercat să introducă... 00

dolari SUA, echivalentul a 9985 lei”, și încadrând acțiunile lui pe art. 287 alin. (10)

Cod contravențional a depășit limitele învinuirii formulate or, a statuat în acțiunile

ultimului prezența elementelor neincriminate prin rechizitoriu și nestabilite la

cercetarea cauzei cum ar fi: „trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste

frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se controlul vamal ori

tăinuindu-le de el în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu

folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală,

ori prin declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de

trecere a frontierei”;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării și repetate în

recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care acestea sunt

reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie;

e) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

inculpatului date în cadrul urmăririi penale, raportul-denunț nr. 228 din

05.11.2016, ordonanța din 06.11.2016 prin care au fost anexate la materialele

cauzei Actul de control fizic din 05.11.2016 și procesul verbal de reținere a

mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal din 05.11.2016, ordonanța de

recunoaștere în calitate de corp delict și anexare la cauza penală din 14.11.2016,

prin care s-au recunoscut în calitate de corpuri delicte valorile valutare, care prin

ordonanța din 14.11.2016 au fost transmise spre păstrare la IFS mun. Chișinău;

10

f) constatând săvârșirea unei fapte contravenționale, instanța de apel nu a

soluționat chestiunea privind corpurile delicte și confiscarea specială în raport cu

normele din Codul contravențional și a jurisprudenței relevante.

Mai mult, s-a referit la art. 3 și 10 Cod de procedură penală, cât și la o

persoană care execută pedeapsa neîntemeiat, or, normele vizate nu reglementează

procedura de aplicare a retroactivității Legii penale noi.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că dispozitivul hotărârii este neclar, că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul

ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Valeri Astafiev, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, în

privința inculpatului Ruhana Bolus, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 07 martie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

11