1ra-425/19 — art. 171 alin. 2 lit. b CP

1ra-425/19 — art. 171 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-425/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Baricica Victor Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.10.2017 - 23.02.2018;

Instanța de apel: 13.04.2018 - 26.09.2018;

Instanța de recurs: 16.01.2019 - 06.02.2019.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Baricica Victor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-I

stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pe termen de probă de 4 ani.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea din

contul lui Baricica Victor a cheltuielilor de judecată în mărime de 796,98 lei.

noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2017, aflându-se în domiciliul Valentinei Ostreanu

situat în satul Xxxxx, raionul Xxxxx, știind cu certitudine că minora Xxxxx Xxxxx

Xxxxx, născută la xx xxxxx xxxx nu a împlinit vârsta de 18 ani, acționând cu

scopul satisfacerii poftei sexuale, i-a propus să întrețină raport sexual și a început

să o dezbrace de haine. Când minora Xxxxx Xxxxx a respins propunerea de a

întreține un raport sexual și a început a se împotrivi de a fi dezbrăcată, a lovit-o cu

mâna peste cap în regiunea occipitală, de la ce ea a căzut, iar când victima a încercat

să telefoneze pentru a chema pe cineva în ajutor, a lovit-o peste mâna în care ținea

telefonul. În continuare, cu forța a dezbrăcat-o pe minoră de haine și îi ținea mâinile

1

cu mâinile sale, apoi s-a urcat deasupra ei. Pentru a o împiedica să cheme în ajutor

pe cineva, i-a astupat gura cu mâna și a intrat în raport sexual în formă obișnuită

cu minora Xxxxx Xxxxx.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Baricica Victor,

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani,

cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

A încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare în sumă de 796,98 lei.

În motivarea apelului invocă, că pedeapsa aplicată lui Baricica Victor este prea

blândă și nu poate fi justificată cu nimic, deoarece instanța în motivarea sentinței

și la aprecierea măsurii de pedeapsă, nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, care pune în sarcina instanței de a lua în considerație caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, de faptul că Baricica Victor anterior a fost

condamnat la pedeapsă cu închisoarea, adică nu este la prima abatere, însă nu a tras

concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune

gravă intenționat, nu este angajat în câmpul muncii, nu are o ocupație permanentă,

fapt ce permite a presupune continuitatea activității sale criminale.

Mai mult ca atât, instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanța

agravantă, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

Ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei

și coroborarea probelor, procurorul a considerat oportun a orienta instanța la

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, fără aplicarea prevederile art. 90

Cod penal, or scopul pedepsei de reeducare și de prevenire de săvârșire a noi

infracțiuni analogice sau similare, poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare.

s-a admis apelul declarat de către procuror, s-a casat sentința parțial, în latura

pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Baricica Victor, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2)

lit. b) Cod penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, i s-a aplicat pedeapsa sub formă de 6 (șase) ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Analizând probele administrate de instanța de fond, materialele cauzei,

2

Colegiul a reținut că la examinarea cauzei s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101,

26-27 Cod de procedură penală, instanța a dat aprecieri probelor prezentate de

procuror prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării lor, în baza probelor

acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect încadrând

acțiunile inculpatului în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată instanța de apel a considerat, că apelul declarat urmează a fi admis,

cu casarea parțială a sentinței, în latura aplicării pedepsei penale, în acest sens

indicând următoarele.

Instanța de fond, aplicând pedeapsa lui Baricica Victor pentru infracțiunea

comisă, a stabilit drept circumstanțe atenuante care micșorează răspunderea penală

a acestuia recunoașterea vinovăției și în baza art. 90 Cod penal, a suspendat

condiționat executarea pedepsei cu închisoarea.

Astfel, Colegiul a evidențiat că circumstanța - recunoașterea vinovăției, a stat

deja la baza examinării cauzei în procedura simplificată, Baricica Victor

beneficiind de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, iar instanța de fond la baza

concluziei privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a pus aceeași

circumstanță - recunoașterea faptei comise.

La acest capitol, instanța a specificat că în art. 90 Cod penal, sunt prevăzute

condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei, și

anume, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

vinovatului, dacă consideră necesar, poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă.

Totodată, Colegiul a considerat că un aspect omis de către instanța de fond la

pronunțarea sentinței adoptate în partea stabilirii pedepsei îl constituie infracțiunea

pentru care se face vinovat inculpatul, care interesează sub raportul periculozității

sociale decurgând, în primul rând din valoarea ocrotită de legea penală prin

incriminarea penală a faptei comise de inculpat, iar în al doilea rând din

împrejurările în care aceasta a fost comisă.

Astfel, instanța de apel a reținut că Baricica Victor a comis infracțiunea

prevăzută la art. 171 Cod penal, care atentează la viața sexuală a persoanei, instanța

de fond la stabilirea pedepsei neluând în considerație că infracțiunea comisă se

clasifică ca gravă și are un grad de pericol social-periculos crescut.

Un aspect important îl constituie persoana inculpatului, care potrivit

revendicării, anterior a fost judecat și a executat pedeapsă cu închisoare, iar în

prezent a săvârșit cu intenție o infracțiune gravă. Mai mult, inculpatul fiind anterior

condamnat la pedeapsa închisorii, a beneficiat de liberarea condiționată de

pedeapsă înainte de termen, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, nu a pășit pe

calea corijării, săvârșind din nou o infracțiune cu intenție.

3

Ca urmare a celor reținute, Colegiul, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, a găsit întemeiate motivele apelului declarat de procuror și a constatat că

corijarea inculpatului este posibilă doar fiind izolat de societate, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare, pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura

scopurile pedepsei penale.

În altă ordine de idei, Colegiul, ținând cont de faptul că cheltuielile solicitate

de către procuror a fi încasate din contul inculpatului, au fost înfăptuite pentru

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, care la rândul său au determinat

încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului

și formularea învinuirii pusă în sarcina părții acuzării, a considerat solicitarea

procurorului ca fiind neîntemeiată.

declară avocatul Ciuru Igor, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul consideră că instanța de apel neîntemeiat a motivat că inculpatul nu

întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei numite, neținând cont de opinia părții vătămate care l-a iertat pe inculpat și a

solicitat să fie menținută pedeapsa aplicată acestuia de către prima instanță.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care solicită

respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului avocatul a invocat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs

menționează însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile

din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare

a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

4

Colegiul reține că, recurentul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică

decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-

o prea aspră, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de fond.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă

următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind menținerea sentinței prin

care în privința lui Baricica Victor au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or

doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel,

considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă...

5

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât

în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat

o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse

privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a

inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile

morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de

libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna

situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în

sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile

sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26

septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Baricica Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6