1ra-486/2019 — art. 201/ al. 1 CP

1ra-486/2019 — art. 201/ al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-486/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de inculpatul

Sadoveanu Alecu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Sadoveanu Alecu xxxxx, născut la data de xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în mun. Chișinău,

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar, în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Alecu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) Cod penal cu liberarea de răspunderea penală din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală în corespundere cu art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Nistoran (Sadoveanu) Inga a fost

admisă parțial, cu dispunerea încasării din contul inculpatului a sumei de 5000 (cinci

mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

Totodată, s-a respins cerința acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Sadoveanu Alecu a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 1358 lei.

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, fiind conform

prevederilor art. 1331 Cod penal membru de familie cu cet. Nistoran (Sadoveanu)

Inga prin actul de căsătorie, sistematic aplica violența fizică asupra ei manifestată

prin diverse lovituri peste suprafața corpului și violență psihică, manifestată prin

injurii și tratament degradant. Așa, pe 17 iulie 2015, Sadoveanu Alecu, aflându-se la

1

domiciliul comun, situat în mun. Chișinău, xxxxx, în jurul orelor 20:30 având un

comportament agresiv față de soția Nistoran (Sadoveanu) Inga, inițiind un conflict, i-

a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1030/D din 28 aprilie 2016 leziuni corporale

neînsemnate.

Tot el, la 10 septembrie 2015, aflându-se la domiciliu comun, situat în mun.

Chișinău, xxxxx, în jurul orelor 23:00 având un comportament agresiv față de soția

Nistoran (Sadoveanu) Inga, inițiind un conflict, i-a aplicat multiple lovituri peste

diferite părți ale corpului cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1070/D din 06 mai 2016 leziuni corporale neînsemnate.

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 455 din 03 iunie 2016,

comisia de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie a conchis că, Nistoran

(Sadoveanu) Inga de maladii psihice comice nu suferă, prezintă dg. „Tulburare de

stres post-traumatica trenantă” fapt confirmat prin datele anamnestice despre

dezvoltarea la ea în urma situației psiho-traumatizante în familie (iulie - septembrie

2015) a unor stări de insomnie, de frică față de fostul soț, anxietate, labilitate

emoțională cu încercare de detașare de realitate, cu accentuarea trăsăturilor de

caracter prezente care au necesitat asistență medicală și psihologică specializată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal - violență în familie, adică

acțiunea intenționată, comisă de un membru de familie asupra altui membru de

familie, manifestată fizic și psihic, care a provocat suferință fizică și psihică.

și inculpat.

3.1 Procurorul, care fără contestarea sentinței în latura penală, a solicitat

încasarea de la Sadoveanu Alecu a cheltuielilor judiciare în beneficul statului în sumă

de 1358 lei, care au fost suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare, iar

plata acestora trebuie suportată de inculpat și trecută în contul statului.

3.2 Partea vătămată a solicitat casarea sentinței în partea liberării inculpatului de

la răspunderea penală și a examinării acțiunii civile, solicitând condamnarea lui

Sadoveanu Alecu la o pedeapsă cu închisoarea și admiterea integrală a acțiunii civile

formulate de aceasta.

În motivarea apelului, partea vătămată Nistoran Inga a invocat că, reieșind din

sancțiunea articolului incriminat inculpatului, pedeapsa maximă pentru această

infracțiune este de până la 3 ani închisoare. Acest fapt scoate infracțiunea menționată

din categoria infracțiunilor ușoare, unde termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală este de 2 ani de la comiterea faptei, și o plasează la categoria

infracțiunilor mai puțin grave termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

este de 5 ani de la comiterea faptei.

În acest sens, partea consideră că instanța de judecată eronat a eliberat inculpatul

de la răspunderea penală, pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la

2

răspundere penală, termenul de prescripție pe această categorie de infracțiuni expiră

peste 5 ani de la comiterea faptei.

Pe parcursul examinării cauzei penale, în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată Nistoran (Sadoveanu) Inga a înaintat acțiune civilă împotriva inculpatului

Sadoveanu A. prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de 15000

(cincisprezece mii) euro. Astfel, consideră că instanța nu a ținut cont de

circumstanțele comiterii infracțiunii, de consecințele acesteia și nu a apreciat

proporțional mărimea prejudiciului moral și suferințele pe care le-a avut victima în

urma maltratărilor sistematice din partea inculpatului.

Apelanta a menționat că este victima violenței în familie de mai mulți ani.

Acțiunile de violență sunt aplicate din partea fostului soț Sadoveanu Alecu. Acțiunile

de violență aplicate asupra subsemnatei au un caracter ciclic. Chiar și la etapa audierii

părților în cadrul procesului penal, Sadoveanu Alecu și-a permis să o ofenseze și să îi

înjosească demnitatea prin diverse afirmații denigratoare de genul că utilizează

substanțe psihotrope.

Mai mult, confruntările sistematice cu agresorul în cadrul ședințelor de judecată,

atitudinea și comportamentul denigrator al ultimului au dus la revictimizarea

subsemnatei și a stărilor de frică permanente. La fel, pârâtul a pornit o campanie de

denigrare pe rețele de socializare împotriva reclamantei fapt ce la fel confirmă că

Sadoveanu Alecu în continuare încearcă să îi înjosească demnitatea părții, fapt ce

constituie violență psihologică.

3.3. Inculpatul a solicitat casarea sentinței și dispunerea achitării în privința sa,

cu respingerea acțiunii civile înaintate de partea vătămată.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că, din analiza conținutului sentinței

denotă caracterul ilegal și neîntemeiat al soluției adoptate. În speță, se atestă prezența

mai multor vicii fundamentale care au afectat hotărârea contestată. Modul de

expunere în sentință a faptelor pretinse a fi prejudiciabile, a analizei probelor și a

concluziilor instanței, denotă lipsa oricărei logici inclusiv a logicii juridice. Sentința

este atât de neclară și nemotivată încât este lezat considerabil dreptul la utilizarea căii

de atac. Or, partea apărării poate doar să presupună ce a avut în vedere instanța de

judecată la adoptarea sentinței. Sadoveanu Alecu a fost condamnat pentru o faptă care

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, ținând cont de faptul că,

dispoziția art. 10 alin. (1) Cod penal este aplicabilă speței date, iar prin Legea nr. 196

din 28 iulie 2016 în vigoare din 16 septembrie 2016, art. 2011alin. (1) Cod penal, a

suportat modificări, iar norma incriminată prevede expres consecințele faptei

infracționale, ca element obligatoriu - soldate cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății, impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei. Potrivit tuturor rapoartelor de expertiză medicală, părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări neînsemnate.

Acțiunea civilă a fost admisă ilegal de către prima instanță, dat fiind că partea

vătămată în acest dosar nu a fost recunoscută ca parte civilă, astfel aceasta neavând

careva drepturi de a solicita compensarea prejudiciului.

3

2018, apelurile procurorului și a părții vătămate au fost respinse, ca nefondate, iar

apelul inculpatului a fost admis parțial, inclusiv din oficiu, cu casarea parțială a

sentinței în latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care

procesul penal în privința lui Sadoveanu Alecu în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal a

fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție. Sadoveanu Alecu a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin.(2) Cod

contravențional.

Totodată, procesul contravențional în privința lui Sadoveanu Alecu în baza art.

78 alin.(2) Cod contravențional a fost încetat, în legătură cu expirarea prescripției

tragerii la răspundere contravențională.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1 Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, solicitarea

procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare în sumă de 1358 lei, care

au fost suportați de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare, urmează a fi

respinsă, din motiv că, potrivit art.75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin. (2) Cod

de procedură penală.

La fel, instanța de apel a evidențiat că, normele procedural penale nu prevăd

expres achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare, ce constituie

cheltuieli legate de expertiza judiciară, iar prevederile legale la care face trimitere

acuzatorul de stat în apelul său, se referă la acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin.(2)

pct. 5 Cod de procedură penală nu prevăd expres achitarea din contul condamnaților a

cheltuielilor judiciare, după cum pretinde apelantul.

Cu referire la apelul suplimentar al părții vătămate Nistoran Inga aceasta a

contestat sentința, doar în partea ce ține de încasarea prejudiciului material cauzat

prin infracțiune, solicitând admiterea integrală a acțiunii civile, iar cu referire la

vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor inculpatului, sentința nu a fost

contestată. În acest sens, s-a reținut că, partea vătămată Nistoran Inga a înaintat o

acțiune civilă împotriva inculpatului Sadoveanu Alecu de încasare a prejudiciului

moral în mărime de 15000 Euro.

Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 1422 alin.(1), art. 1423

alin.(1) al Codului Civil, apreciind în ansamblu circumstanțele subiective și obiective

ale speței, a stabilit că instanța de fond legal și întemeiat a dispus încasarea de la

Sadoveanu Alecu a sumei de 5000,00 lei ca recompensă pentru suferințele suportate

de victima acestei infracțiuni. Mărimea prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată în cuantum de 15000 Euro este exagerat și nu a fost dovedit în cuantumul

cerut, iar argumentul părții vătămate Nistoran Inga ce ține de consecințele infracțiunii

și anume că după incidentul dat, acesteia i-au fost cauzate emoții negative, a fost

frustrată și până în prezent nu și-a revenit de la șocul suportat nu a fost reținut de

4

instanța de apel, deoarece instanței judecătorești nu i-au fost prezentate nici un înscris

autentic ce ar confirma acest fapt.

Cu referire la apelul declarat de inculpat, instanța de apel, cercetând totalitatea

probelor administrate, a conchis că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte motive

decât cele expuse de apelant, iar cele imputate lui Sadoveanu Alecu prin rechizitoriu

urmează a fi reîncadrate în baza art. 78 alin. (2) Cod Contravențional.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis că, în această speță,

lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpatului (art.2011 alin. (1) Cod

penal). Absența acestui element al componenței de infracțiune conduce la lipsa

temeiului de aplicare a răspunderii în baza art. 2011alin. (1) Cod penal. Or, potrivit

art. 51 alin. (1) Cod penal temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta

prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală,

reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.

În urma analizei dispozițiilor legale citate supra, rezultă cu pregnanță că

dispoziția art. 2011 alin. (1) în rezultatul amendamentelor din Legea nr. 196/2016 a

căpătat un caracter mai blând, iar ca urmare, fapta săvârșită de Sadoveanu Alecu a

fost scoasă din sfera legii penale și înglobată în cadrul Codului Contravențional.

În aceste condiții, instanța de apel a relevat că, acțiunile inculpatului Sadoveanu

Alecu nu mai constituie infracțiunea prevăzute la art.2011 alin.(1) Cod penal ci

contravenția prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod contravențional. Or, în accepțiunea art.

8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Totodată, potrivit art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa,

dar au antecedente penale. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește

situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Justificarea retroactivității legii penale, în general și în speță, în special constă în

respectarea principiului umanismului și echității în dreptul penal.

Având în vedere prevederile art. 391 alin.(2) și art. 332 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de apel a ajuns la concluzia încetării procesului penal în

privința lui Sadoveanu Alecu pentru fapta comisă în privința părții vătămate Nistoran

Inga și soluționarea cauzei potrivit dispozițiilor Codului contravențional.

Totodată, instanța de apel a considerat că, vina lui Sadoveanu Alecu, în

comiterea contravenției prevăzute la art. 78 alin. (2) Cod Contravențional, a fost

demonstrată în ședința de judecată. La concret, vina lui Sadoveanu A., în comiterea

contravenției prevăzute la art. 78 alin.(2) Cod contravențional, rezultă din probele

administrate și cercetate în ședința de judecată, obținute prin intermediul mijloacelor

de probă și procedee probatorii, astfel, argumentele inculpatului precum că nu a

aplicat violența față de Sadoveanu Inga poartă un caracter declarativ și sunt

combătute de probele materiale administrate și anume raportul de expertiză medico-

5

legală nr. 1070/D din 06 mai 2016 prin care se atestă că părții vătămate i-au fost

cauzate vătămare neînsemnată; raportul de expertiză medico-legala nr. 1030/D din 28

aprilie 2016 prin care se atestă că părții vătămate i-au fost cauzate vătămare

neînsemnată, raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 455 din 03 iunie 201 6 prin

care se stabilește că Sadoveanu I. maladii psihice cronice nu suferă, dar prezintă dg.

„Tulburare de stres post-traumatică trenantă”, care este consecința neînțelegerilor și

violenței în familia sa.

Astfel, în urma analizei probatoriului administrat, instanța de apel a conchis că,

acțiunile lui Sadoveanu Alecu urmează a fi încadrate juridic în baza art. 78 alin.(2)

Cod contravențional. Potrivit art. 30 alin. (1) Cod contravențional, prescripția înlătură

răspunderea contravențională, termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale era de 3 luni, care curge de la data săvârșirii contravenției.

Prin urmare, instanța de apel, a considerat necesar de a înceta procesul în

conformitate cu art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspunderea contravențională care era de trei

luni.

19 septembrie 2018, inculpatul Sadoveanu Alecu, la data de 27 decembrie 2018,

declară recurs ordinar prin care solicită repunerea în termen a recursului, cu casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2018, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat și respinsă integral acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată Nistoran (Sadoveanu) Inga.

Indică recurentul că, prin raportul de expertiză psihiatrico legală nr. 455 a -

2016, din data de 20.05.2016 și raportul de expertiză medico-legal nr. 3354 din data

de 20.07.2015, cât și nr. 1030 D din data de 21.04.2016 nu se atestă prezența

vătămărilor corporale la presupusa parte vătămată Nistoran (Sadoveanu) Inga.

Respectiv, pe speța lipsesc consecințele faptei contravenționale prevăzute la art.

78 alin. (2) Cod contravențional.

Relatează inculpatul că, acțiunea civilă pe cauza a fost admisă ilegal și

neîntemeiat. Or, pe cauza penală, partea vătămată Nistoran (Sadoveanu) Inga nu este

recunoscută parte civilă, iar în cadrul procesului contravențional instanța nu era în

drept să încaseze prejudiciul pe care ea îl invocă ca fiind cauzat în urma săvârșirii

infracțiunii (potrivit art. 61 alin. (2) Cod de procedură penală la dosar lipsește careva

Ordonanță sau încheiere prin care ar fi recunoscută Nistoran (Sadoveanu) Inga - parte

civilă, mai mult ultima nici nu a solicitat de a fi recunoscută parte civilă).

În asemenea circumstanțe, menționează recurentul că, Nistoran (Sadoveanu)

Inga nu este în drept să solicite încasarea prejudiciului. Or, potrivit art. 221 alin. (1)

Cod de procedură penală acțiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii

scrise a părții civile, cu atât mai mult instanța nu-i poate admite prejudiciul la care

aceasta a pretins ca fiind cauzat în urma infracțiunii pe când instanța de apel ulterior a

recalificat acțiunile mele și le-a încadrat în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Indică inculpatul că, atât instanța de fond cât și cea de apel nu au dat apreciere

argumentelor și probelor apărări, prin urmare, în lipsa unui răspuns clar și explicit

6

referitor la argumentele esențiale invocate de parte în judecată, hotărârea

judecătorească se consideră nemotivată.

În legătură cu faptul că, a făcut cunoștință cu decizia Curții de Apel Chișinău din

19 septembrie 2018, în varianta redactată la data de 23 noiembrie 2018 solicită

recurentul, respectuos repunerea în termenul de declarare a recursului.

pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, prin care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, recurentul nu s-a

referit la vreun temei din cele indicate la art. 427 alin.(1) Cod de procedura penala,

exprimându-și dezacordul cu modul de apreciere a probelor de către Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acestei deciziei, cu achitarea lui pe acest

capăt de învinuire.

Potrivit materialelor dosarului, rezultă, că dispozitivul deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19.09.2018 a fost pronunțat în aceiași zi,

comunicându-le inculpatului, Sadoveanu Alecu și avocatului acestuia, Marco

Dumitru, că decizia motivată v-a fi pronunțată în ședința publică la data de

17.10.2018 (vol. II, f.d.27). Astfel, în ziua de 17.10.2018 hotărârea instanței de apel

fiind pronunțată integral, fără careva motive întemeiate nu s-au prezentat Sadoveanu

Alecu și nici avocatul acestuia, D. Marco, pentru a o recepționa, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată din 17.10. 2018 (vol. II, f.d.27).

În astfel de împrejurări, indică procurorul că, termenul de declarare a recursului

de către inculpatul, Sadoveanu Alecu, împotriva deciziei instanței de apel, pronunțată

integral la 17.10.2018, expira la 17.11.2018 și acest fapt, a constituit o posibilitate

reală din partea lui Sadoveanu Alecu și apărătorului acestuia, Marco Dumitru, de a

declara recurs ordinar în termenul stabilit de lege. Asemenea circumstanțe certifică

faptul, că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar a deciziei instanței de

apel, stabilit prin prisma art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat de către

inculpat, deoarece recursul a fost declarat tocmai la 27.12.2018.

În asemenea circumstanțe, indică acuzatorul că, lipsesc temeiuri de casare a

hotărârii contestate și se constată inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind

declarat peste termen.

materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile

de la data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor

pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

7

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre

care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public,

în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul declarat la 27 decembrie 2018 de către

inculpat (pct.5.din decizie), se atestă că, potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată din 19 septembrie 2018, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat în aceiași zi, adică 19 septembrie 2018, în prezența

inculpatului, Sadoveanu Alecu și avocatului acestuia, Marco Dumitru, fiind cunoscuți

cu soluția adoptată de către instanța de apel, iar decizia motivată urma a fi pronunțată

în ședința publică la data de 17 octombrie 2018.

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a

pronunțat decizia motivată la data de 17 octombrie 2018, în lipsa inculpatului, care

din motive necunoscute instanței nu s-a prezentat la ședința din 17 octombrie 2018.

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 17 octombrie 2018,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 17 noiembrie 2018, iar recursul ordinar al inculpatului, potrivit ștampilei de pe

plic, a fost depus la oficiul poștal la 21 decembrie 2018 și înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție pe 27 decembrie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege,

peste aproximativ 2 luni de zile (f. d. 87-89 Vol. II).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în

termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât

de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac.

În ce privește solicitarea recurentului privind repunerea în termen a recursului

declarat pe motiv că a făcut cunoștință cu decizia Curții de Apel Chișinău din 19

septembrie 2018, în varianta redactată la data de 23 noiembrie 2018, Colegiul penal îl

consideră irelevant or, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Mai mult ca atât, în recursul său inculpatul n-a oferit careva probe sau

argumente din care ar rezulta că, întârzierea declarării recursului ordinar este

motivată sau că a fost în imposibilitate de a declara recursul în termenul legal,

indicând că a făcut cunoștință cu decizia redactată la data de 23.11.2018, argumentul

8

fiind irelevant, or, decizia se plasează pe pagina web a instanței de judecată, care este

publică și accesibilă.

Totodată, Colegiul penal reține, că acest argument invocat de recurent precum

că a făcut cunoștință copia deciziei la data de 23 noiembrie 2018, nu poate servi drept

temei de a considera recursul depus în termen și nu poate servi drept temei de

repunere în termen a recursului, și ar fi contrar prevederilor normelor enunțate,

inclusiv prevederilor CEDO.

Se reține că prin întârziere motivată se înțelege, de regulă, un caz fortuit, un caz

de forță majoră, etc., astfel încât situația invocată de recurent să reprezinte în mod

efectiv un motiv temeinic de împiedicare a declarării recursului în termenul legal.

Prin urmare, se constată că întârzierea termenului de declarare a recursului nu a

fost determinată de motive întemeiate, fiind depus după expirarea termenului de 30

zile de la data pronunțării deciziei și, în atare situație, nu există temei pentru

repunerea în termen a recursului pentru a fi judecat în fond, situație juridică ce

determină respingerea recursului propriu-zis ca fiind depus peste termen.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Concomitent și jurisprudența CEDO menționează despre dezavantajarea unei

părți față de alta, în situația în care instanța extinde termenul legal de contestare a

unei hotărâri judecătorești definitive, se face atingere principiului securității

raporturilor juridice garantat de art. 6 CEDO (a vedea Hotărârea Chirea versus

Republica Moldova).

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Sadoveanu

Alecu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

septembrie 2018, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

9