1ra-917/2018 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-917/2018 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-917/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Galina Stratulat, Victor Burduh

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul Bejenaru

Radic și de avocatul Scutaru Ana în numele acestuia, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iunie 2013 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Bejenaru Radic xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din xxxx xxxx, domiciliat în

mun. xxxx str. xxxx nr.xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.11.2008 – 20.06.2013;

Instanța de apel: 11.07.2013 – 21.11.2013;

24.07.2014 – 16.12.2015;

30.12.2016 – 19.01.2018;

Instanța de recurs: 03.03.2014– 01.07.2014;

14.03.2016 – 13.09.2016;

12.04.2018 – 05.11.2018.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa activitate de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 1 an.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost suspendată pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

Prin aceeași sentință, Bejenaru Radica fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat de la Bejenaru Radic în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe, prejudiciul material în sumă de 43.929, 27 lei, în rest pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

sub învinuire de organul de urmărire penală, precum că urmărind scopul dobândirii ilicite a

1

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere la 5 septembrie 2006, activând

în calitate de administrator la ÎI „Străisteanu Daniela”, cu adresa juridică s. Țigănești, r-nul

Strășeni și având în folosință automobilul de model Opel Vectra, cu n/î xxxx, care împreună

cu actele era transmis lui pentru folosire în interesele de serviciu de către cet. Străisteanu

Gheorghe, cunoscând cu certitudine că ultimul este arestat pe cauză penală, a telefonat-o pe

Bectaraș Natalia, pe numele căreia era înregistrat automobilul Opel Vectra și care putea să-i

elibereze o procură ce-i da dreptul de a efectua tranzacții cu autoturismul menționat și a

convenit la o întâlnire cu ultima către data de 08.09.2006 pentru a-i fi eliberată procură pe acest

autoturism.

În vederea realizării intenției sale criminale, la 08.09.2006, întâlnindu-se cu cet. Bectaraș

Natalia în apropierea biroului notarial privat ”Danu Inga”, situat în or. Chișinău, str. Calea

Ieșilor 8, i-a comunicat acesteia că urgent are nevoie de procură în interesele firmei în care

activează, concomitent prezentându-i ultimei actele de pe automobilul Opel Vectra cu n/î

XXXX și înșelând-o pe aceasta că este proprietarul mijlocului de transport menționat, a făcut-

o pe Bectaraș Natalia să creadă în afirmațiile lui Bejenaru Radic și să-i elibereze procură pe

numele lui.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 09.09.2006, Bejenaru Radic, a

înregistrat automobilul Opel Vectra, cu n/î XXXX pe numele cet. Mațoc Maria, iar ulterior

automobilul a fost realizat altor persoane în vederea ascunderii urmelor infracțiunii.

Prin acțiunile infracționale ale lui Bejenaru Radic, părții vătămate Străisteanu Gheorghe

i-a fost cauzat o daună materială considerabilă în sumă de 4000 dolari, care la momentul

comiterii infracțiunii conform cursului valutar al BNM echivala cu suma de 53 240 lei.

Acțiunile lui Bejenaru Radic pe acest episod au fost încadrate în baza art.195 alin.(1) Cod

penal, însușirea în proporții mari a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și folosirea situației de serviciu.

Tot el, Bejenaru Radic este învinuit că, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada 26.04.2006-

05.06.2006, activând în calitate de administrator al ÎI „Străisteanu Daniela” la centrul Turistic

din s. Țigănești, r-nul Strășeni, sub pretextul de a procura un năvod pentru pescuit, a însușit de

la Străisteanu Gheorghe bani în sumă de 35.080 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă

materială considerabilă.

Acțiunile lui Bejenaru Radic pe acest episod au fost încadrate în baza art.190 alin.(2) lit.

c) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune

sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2.1.În procesul examinării cauzei la 21.06.2011, acuzatorul de stat a înaintat învinuire în

sensul agravării, conform căreia acțiunile lui Bejenaru Radic pe primul epizod a fost calificat

în baza art.190 alin.(4) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari, iar pe

al doilea epizod au fost încadrate în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

3.Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia au declarat apeluri:

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

2

Bejenaru Radic să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4)

Cod penal (pe ambele episoade), la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 5 ani, invocând că:

- prin probele prezentate de acuzator și examinate în cadrul ședinței de judecată a fost

dovedită vinovăția inculpatului Bejenaru Radic, deoarece instanța incorect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept pe al doilea episod;

- vinovăția inculpatului Bejenaru Radic în săvârșirea infracțiunii incriminate pe ambele

epizoade a fost dovedită pe deplin prin suportul probator acumulat pe parcursul procesului

penal, pe care partea acuzării î-1 consideră ca complet și administrat fără careva derogări;

- vina inculpatului este demonstrată prin: declarațiile părții vătămate Străisteanu

Gheorghe, declarațiile martorilor și prin materialele dosarului;

- în probarea faptului intenției inculpatului de a înșela partea vătămată din start, statuează

și probele cercetate pe primul episod care în coroborare cu toate în ansamblu indică direct

asupra faptului că inculpatul abuzând de încrederea acordată din start a avut intenția de a nu și

onora obligațiunile asumate față de ultima și de a înșela cu scopul de a însușii banii încasați;

- la baza sentinței prin care a fost achitat inculpatul pe cel de a-1 doilea episod nu au fost

combătute probele acuzării și s-au făcut concluzii subiective, neavând în fapt careva probe

certe ce ar combate probele acuzării, nu s-a ținut cont la justa valoarea de criteriile de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal și s-a aplicat inculpatului о pedeapsa

inechitabilă, în condițiile în care inculpatul în pofida faptului că nu a recunoscut infracțiunea

imputată, dar nici nu a întreprins careva acțiuni în vederea restituirii prejudiciului cauzat.

3.2. Părțile vătămate Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia, care au solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bejenaru Radic să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, iar acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Străisteanu Gheorghe să fie admisă integral.

În susținerea cerințelor sale apelanții au invocate că:

- instanța a aplicat о pedeapsă prea blândă inculpatului și nu a ținut cont de

comportamentul lui la faza săvârșirii infracțiunii, perioada efectuării urmăririi penale, cât și în

instanța de judecată - inculpatul, în permanență, a depus maximum efort de a nu fi descoperită

crima săvârșită, s-a eschivat de la răspunderea penală și nu a recunoscut, nu a recuperat

prejudiciul material cauzat părții vătămate nici până în prezent, pe о perioadă destul de

îndelungată (7 ani), creându-i părții vătămate impedimente serioase în ce privește folosirea

proprietății private și astfel, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante;

- inculpatul Bejenaru Radic incorect a fost achitat pe art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal

(epizodul din 26.04.2006 - 05.06.2006) - faptul însușirii sumei de 35 080 lei, sub pretextul de

a cumpăra un năvod de pescuit. Cu toate că inculpatul a negat în permanență faptul primirii

diverselor sume de bani, acest epizod, în opinia părții vătămate, și-a găsit confirmarea în

instanța de judecată prin depozițiile martorilor și prin înscrisurile care aparțin lui Bejenaru

Radic, confirmate prin raportul de expertiză;

- instanța incorect a exclus din suma prejudiciului cauzat de inculpat cu aplicarea

prevederilor art.619, 1422, 1423 din Codul Civil, deoarece inculpatul, săvârșind intenționat

aceste două epizoade de escrocherie, î-și dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii

3

sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și le-a dorit, în mod conștient, admițând survenirea

acestor urmări. Deci, Bejenaru conștientizează din 2006 că a acționat contrar legii și a păgubit

partea vătămată, fără a-și recunoaște vina și a repara prejudiciul cauzat benevol;

- prin prisma reparării prejudiciului cauzat părții vătămate, instanța nu și-a argumentat

convingător poziția, iar trimiterile la unele prevederi din Codul Civil , nu sunt corelate cu probe

și argumente.

3.3. Avocatul Nelly Babcinschi Nelly în numele inculpatului Bejenaru Radic, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în

temeiul art.391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, procesul penal în privința inculpatului

în baza art.190 alin.(2) Cod penal, pe episodul înstrăinării automobilul de model Opel Vectra

să fie încetat, deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra lui Bejenaru

Radic pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, invocând că:

- la emiterea sentinței, instanța de judecată a ignorat prevederile art.22 alin.(2) Cod de

procedură penală, care stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală,

judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă. Scoaterea

de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire

a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor, când fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea

respectivă;

- hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală

sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească definitivă, împiedică

reluarea urmăririi penale, punerea sub о învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai

aspre pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată;

- dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este un principiu al

reglementarii raporturilor de drept și procedură penală;

- este ilegală și ordonanța de punere sub învinuire din 01 noiembrie 2008, emisă de

procurorul Procuraturi Strășeni Lisnic Andrei, prin care la 12 noiembrie 2008, Bejenaru Radic

a fost pus sub învinuire, conform art.195 alin.(1) Cod penal.

respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului

Bejenaru Radic și admise apelurile procurorului și a părților vătămate Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Bejenaru Radic a fost condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod

penal la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau exercita activități ce țin de domeniul financiar-comercial pe un termen

de 3 ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la Bejenaru Radic în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe, prejudiciul material în sumă de 88.320 lei și prejudiciul moral în sumă

de 3.000 lei.

4.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că analizând în ansamblu

probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a constatat în fapt că, Bejenaru Radic,

4

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, la 5 septembrie 2006, activând în calitate de administrator la ÎI „Străisteanu Daniela”

cu adresa juridică s. Țigănești, r-nul Strășeni și având în folosință automobilul de model Opel

Vectra, cu n/î XXXX, care împreună cu actele era transmis lui pentru folosire în interesele de

serviciu de către cet. Străisteanu Gheorghe, cunoscând cu certitudine că ultimul este arestat pe

cauză penală, a telefonat pe Bectaraș N., pe numele căreia era înregistrat automobil Opel

Vectra și care putea să-i elibereze o procură ce-i da dreptul de a efectua tranzacții cu

autoturismul menționat și a convenit la o întâlnire cu ultima la 08.09.2006 pentru a-i fi eliberată

procură pe acest autoturism.

În vederea realizării intenției sale criminale, la 08.09.2006, întîlnindu-se cu cet. Bectaraș

N. în apropierea biroului notarial privat ”Danu Inga”, situat în mun. Chișinău str. Calea Ieșilor

8, i-a comunicat acesteia că urgent are nevoie de procură în interesele firmei în care activează,

concomitent prezentându-i ultimei actele de pe automobilul Opel Vectra cu n/î XXXX și

înșelând-o pe aceasta că este proprietarul mijlocului de transport menționat, a făcut-o pe

Bectaraș N. să creadă în afirmațiile lui Bejenaru R. și să-i elibereze procură pe numele lui.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 09.09.2006, R. Bejenaru, a înregistrat

automobilul Opel Vectra, cu n/î XXXX, pe numele cet. Mațoc M., iar ulterior automobilul a

fost realizat altor persoane în vederea ascunderii urmelor infracțiunii.

Prin acțiunile intenționate ale lui Bejenaru Radic, părții vătămate Străisteanu Gh. i-a fost

cauzată o daună materială considerabilă în sumă de 4.000 dolari SUA, care la momentul

comiterii infracțiunii conform cursului valutar al BNM echivala cu suma de 53.240 lei.

Tot Bejenaru Radic, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada 26.04.2006-05.06.2006 activând în

calitate de administrator al ÎI „Străisteanu Daniela” la centrul Turistic din s. Țigănești r-nul

Strășeni, sub pretextul de a procura un năvod pentru pescuit, a însușit de la Străisteanu Gh.

bani în sumă de 35 080 lei, cauzându-i pârți vătămate o pagubă materială considerabilă.

Astfel, necătând la faptul că inculpatul vina sa nu a recunoscut-o, vinovăția acestuia se

întemeiază pe următoarele probe: declarațiile părților vătămate Străisteanu Gh., Străisteanu N.;

declarațiile martorilor Străisteanu Daniela, Cîrjev Andrei, Patîrniche Anatol, Țîgîrlaș Garic,

Bectaraș Gheorghe, Boța Radj, Străisteanu Natalia, Cotelea Oleg, Șevțov Stepan, Dinu Andrei,

precum și prin actele și documentele anexate la cauza penală, inclusiv: procurile înregistrate

de notarul Inga Danu cu nr. 205 la 15.01.2005 și nr. 6033 la 08.09.2006; cererea depusă de

Bectaraș N. notarului Inga Danu, înregistrată cu nr. 6618 la 26.09.2006; pașaportul tehnic

eliberat la 09.09.2006 lui Mațoc M. pe autoturismul de model ”Opel Vectra” cu n/î xxxx; copia

pașaportului tehnic eliberat pe numele lui Bectaraș N. pe automobilul model "Opel Vectra" cu

n/î XXXX la 14.01.2004; copia autentificată a chitanței nr.037881 din 22.11.2005 Centrul

tehnic și transport al DGLDA al MAI al RM; procesul-verbal din 11.08.2010 de ridicare a

înscrisului și înscrisul; conținutul raportului de expertiză grafologică nr.2670 din 29 octombrie

2010.

Astfel, analizând obiectiv ansamblul de circumstanțe a cauzei, în raport cu probele

prezentate instanța de apel a conchis că, argumentele acuzării cu privire la prezența în acțiunile

inculpatului a semnelor infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal și-au găsit

confirmare.

5

Instanța de apel a conchis, că din declarațiile pârți vătămate Străisteanu Gheorghe date în

cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetărilor judecătorești precum și în instanța de apel, s-a

constatat cu certitudine că lui Bejenaru Radic i-a fost transmisă de către Străisteanu Gheorghe

suma 35 080 lei pentru procurarea năvodului, însă Bejenaru Radic nu și-a exercitat

obligațiunile.

Declarațiile inculpatului Bejenaru Radic precum că Străisteanu Gheorghe urma să-i achite

salariu de 1 000 dolari, instanța de apel le-a apreciat critic, or, careva probe în acest sens nu au

fost prezentate instanței.

La fel, instanța de apel a menționat că, în cazul când una din pârți, asumîndu-și

angajamente, nu are posibilitate și nici dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise

bunuri de cealaltă parte, care astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este necesară

intervenția legii penale.

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civile se face

luându-se în considerație două aspecte de maximă importantă: atitudinea făptuitorului fată de

faptul transmiterii lui a bunurilor și prezenta disponibilității efective a făptuitorului de a-și

executa angajamentele. Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie

cercetare în vederea constatării lipsei sau prezentei scopului de cupiditate.

Intenția inculpatului de a însuși prin înșelăciune și abuz de încredere mijloace bănești a

apărut la ultimul înainte de intrarea în stăpânire asupra acestor bunuri, acest fapt fiind dovedit

prin probele administrate.

Făptuitorul a indus victima în eroare, creîndu-i o falsă reprezentare a realității, privind

procurarea năvodului, iar ulterior primirea banilor, acestea fiind însoțite de diferite tranșe de

transmitere a banilor, astfel fiind realizată transmiterea voită, a bunului sau dreptului asupra

lui.

Pentru prezenta elementelor infracțiunii de escrocherie nu are importantă metoda prin care

s-a prezentat înșelăciunea sau abuzul de încredere, aceasta putea fi realizată pe cale verbală, în

scris, ceea ce a fost întreprins de către inculpat.

Mai mult ca atât, inculpatul a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții

vătămate, în cazul că nu a avut intenția de a însuși suma respectivă, ducând-o în eroare, referitor

la procurarea năvodului.

Totodată, părțile vătămate au încercat să aplaneze situația cu inculpatul, solicitînd ca

acesta să le restituie banii, însă ultimul se eschiva.

Numai după ce partea vătămată Straisteanu Gheorghe a înaintat o plîngere la poliție,

pentru a restitui o parte din suma de bani pe care nejustificat a însușit-o. Toată atmosfera creată

de către inculpat, era îndreptată exclusiv în scopul dobîndirii ilicite a averii proprietarului.

La fel, existența infracțiunii de escrocherie s-a manifestat și prin faptul că, victimele au

fost induse în eroare prin reprezentarea greșită a situațiilor și împrejurărilor, intenția

provocîndu-și efectul și anume că, părțile vătămate au transmis sumele de bani solicitate de

inculpat.

Analizând declarațiile inculpatului Bejenaru Radic, prin prisma prevederilor art.101 Cod

procedură penală, instanța de apel le-a dat o apreciere critică, ca declarații ce nu corespund

realității, făcute în scop de apărare și eschivare de la răspundere penală pentru fapta comisă, or

aceste declarații pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu

6

fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul de probe existente în cauză.

Sub acest aspect declarațiile inculpatului Bejenaru Radic nu numai că nu coroborează cu

fapte și împrejurări dovedite prin alte mijloace de probă, dar sunt combătute prin declarațiile

părții vătămate și probele relatate mai sus.

La fel, au căzut sub critica instanței de apel și declarațiile martorilor Gîrlean Leonid,

Bejenaru Petru și Spataru Boris care sunt în relații de prietenie, ca fiind făcute întru ușurarea

situației în care s-a pomenit inculpatul.

Argumentele făcute de avocatul inculpatului privind adoptarea unei sentințe de încetare a

procesului penal, deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra lui Bejenaru

Radic pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, instanța de apel le-a considerat

nefondate, deoarece prin încheierea judecătorului de instrucție din 20.10.2008 (f.d.45 vol. I),

s-a anulat ordonanța procurorului din 30.09.2008, precum și ordonanța procurorului din

04.12.2008, a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucție din 26.01.2009 (f.d.73-74

vol. I), precum și ordonanța procurorului din 17.02.2009, a fost anulată prin încheierea

judecătorului de instrucție din 07.04.2009 (f.d.101-102, vol. I), ca de altfel, și ordonanța

procurorului din 03.06.2009, a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucție din

06.07.2009 (f.d.128); ordonanța procurorului din 20.08.2009, a fost anulată prin încheierea

judecătorului de instrucție din 22.10.2009 (f.d.143-144, vol. I); ordonanța procurorului din

15.12.2009, a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucție din 01.02.2010 (f.d.155-

156, vol. I); ordonanța procurorului din 26.03.2010, a fost anulată prin încheierea judecătorului

de instrucție din 14.05.2010 (f.d.194, vol. I); ordonanța procurorului din 18.06.2010, a fost

anulată prin încheierea judecătorului de instrucție din 20.07.2010 (f.d.9-10, vol. II).

Tot întru confirmarea vinovăției inculpatului, instanța de apel a menționat și faptul că,

toate acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate în strictă conformitate cu

prevederile Codului de procedură penală, mai mult, aceste acțiuni nu au fost atacate în modul

stabilit, în momentul în care s-ar fi presupus că au fost efectuate cu încălcări.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează și

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, iar admiterea acțiunii civile cu încasarea de la Bejenaru R. în folosul lui

Străisteanu Gh. a sumei de 88 320 cu titlu de prejudiciu material și suma de 3.000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral, îi va aduce părții vătămate satisfacție echitabilă în raport cu circumstanțele

infracțiunii.

5.1. Avocatul Nelly Babcinschi în numele inculpatului, invocând temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, deoarece instanța de

apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii

pentru care inculpatul a fost condamnat.

Cu referire la episodul I: recurentul a reiterat motivele enunțate în cererea de apel precum

că organului de urmărire penală ilegal prin ordonanțele sale din 27.03.2008, 12.07.2007,

06.06.2008 a anulat tot ordonanțele sale emise anterior de neîncepere a urmăririi penale și de

7

încetare a urmăririi penale în privința inculpatului R. Bejenaru, mai mult, ordonanța de punere

sub învinuire contravine prevederilor art.282 alin.(1) Cod de procedură penală.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus și asupra faptului că organul de

urmărire penală greșit a constatat precum că R. Bejenaru, fiind în calitate de administrator al

ÎI ”Străisteanu Daniela„ prin însușire ilegală a înstrăinat automobilul Opel Vectra, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu de 3.000 dolari SUA, or, dreptul de proprietate a familiei

Străisteanu asupra automobilului menționat nu se confirmă prin actele de înmatriculare a

acestuia.

Recurentul a menționat că nici organul de urmărire penală nici instanțele de judecată nu

au fost respectate prevederile art.22 alin.(2), 282 alin.(1), 287 alin.(4) Cod de procedură penală,

art.7 alin.(2) Cod penal.

Cu referire la episodul II: Recurentul și-a exprimat dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor făcută de către instanța de apel în decizia sa, și anume probele conținute la

materialele cauzei nu confirmă altceva decât faptul că R. Bejenaru a activat în calitate de

administrator al ÎI ”Străisteanu Daniela„ la centrul turistic din s. Țigănești r-nul Strășeni, or,

prin înscrisul din materialele cauzei (vol. III, f.d. 24, 25), se confirmă transmiterea inculpatului

anumitor sume de bani de 17.000 lei, 2.600 lei, 1490 lei, 5500 lei, în total suma de 35.080 lei,

însă în ședința de judecată nu au fost administrate probe concludente care să confirme faptul

că sumele de bani respective i-au fost transmise inculpatului anume pentru a cumpăra năvodul

și acesta la rândul său nu și-a onorat obligațiunile.

Între declarațiile martorilor pe dosar sunt multe divergențe în sensul că, unii dintre ei

confirmă faptul transmiterii banilor de către partea vătămată inculpatului iar nu au văzut

năvodul pe teritoriul ÎI „Străisteanu Daniela”, iar alții declară că au văzut năvodul nou sau că

cunosc faptul că inculpatul a cumpărat un năvod.

Recurentul susține că vinovăția inculpatul pe acest capăt de învinuire nu a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate iar instanța de apel incorect a pronunțat o

decizie de condamnare bazată pe presupuneri.

5.2. Inculpatul, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, deoarece instanțe au efectuat cercetarea judecătorească fără respectarea

dispozițiilor procesual - penale privind administrarea probelor, fiind astfel încălcate

prevederile art.art.101, 414, 417 Cod de procedură penală.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Recurentul a menționat că instanța de apel neîntemeiat a pus la baza deciziei de

condamnare declarațiile părții vătămate, menționând că anterior acestui caz, în adresa

procuraturii împotriva lui au fost înaintate mai multe plângeri din partea părții vătămate care

au fost soldate cu emiterea ordonanțelor de neîncepere, încetare și chiar refuz în pornirea

urmăririi penale.

Recurentul a invocat că instanțele de judecată au trecut cu vederea și simplul calcul

matematic care a majorat suma prejudiciului cauzat părții vătămate, or, instanța de apel nu a

luat în considerație că partea vătămată a dat depoziții contradictorii la fiecare etapă a procesului

penal în privința sumei prejudiciului cauzat.

8

Instanța de apel neîntemeiat a pus la baza deciziei sale și declarațiile martorilor acuzării

care sunt rudele apropiate ale părții vătămate Străisteanu N., Străisteanu G., Gîrju A., or, aceste

declarații urmau a fi apreciate critic în coraport cu celelalte probe administrate în cauză.

Martorii acuzării la fel ca și partea vătămată au depus declarații, sensul cărora diferă și se

combate de la o etapă a procesului penal la alta.

În ce privește episodul cu sustragerea năvodului, recurentul a menționat că condamnarea

lui pe acest capăt este una ilegală deoarece pe cauză sunt mai multe declarații ale martorilor

care indică diferit la acest caz, toți au văzut transmiterea banilor individual pentru acest năvod,

nu se indică concret cîți bani au fost transmiși, care anume bancnotele, de care năvod era

necesar de confecționat, lungimea, înălțimea lui, astfel, recipisa din materialele cauzei, nu

coincide cu declarațiile martorilor pe dosar în ce privește data transmiterii banilor și anume,

comparînd declarațiile martorilor acuzării cu înscrisurile din recipisă rezultă că ei nu puteau fi

prezenți la transmiterea banilor pentru procurarea plasei pentru năvod.

Recurentul a mai supus criticii și faptul că în instanța de apel greșit a constatat în decizia

sa numele inculpatului și anume în loc de Radic a indicat Petru.

În privința episodului II recurentul a invocat că el a vândut automobilul Opel Vectra,

deoarece era proprietatea sa, ceia ce a fost confirmat și de martorii Țîgîrlaș, Șvețov, Bejenaru

P, Gîrlean, Spataru și Mațoc, mai mult, însăși partea vătămată l-a îndrumat să vândă

automobilul în cauză și să-i restituie datoriile vis-a-vis de cunoscuții inculpatului. În final

inculpatul a mai invocat că nici instanța de fond nici cea de apel nu s-a expus asupra

solicitărilor lui privind examinarea plângerilor sale adresate organului de urmărire penală, și

respectiv remise instanțelor pentru soluționare pe motiv, că cauza deja era pe rolul instanțelor

de judecată.

5.3. Avocatul Constantin Lazari în numele părților vătămate și părțile vătămate

Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, doar în

partea ce se referă la neexpunerea de către instanța de apel asupra faptului nerespectării de

către organul de urmărire penală și instanța de judecată a termenului rezonabil la examinarea

și judecarea prezentei cauze penale, solicitând emiterea unei încheieri judecătorești prin care

să fie constatat încălcarea dreptului părților vătămate Străisteanu Gheorghe și Străisteanu

Natalia la examinarea și judecarea prezentei cauze penale în termen rezonabil, în rest decizia

instanței de apel să fie menținută fără modificări.

Recurentul a invocat că efectuarea urmăririi penale și judecarea cauzei care au durat mai

mult de 7 ani, fiind ignorate în acest sens prevederile art.414, 422 Cod de procedură penală,

precum și art.6 par.1 CEDO. (la 05.09.06 se consideră început procesul penal în cauză).

Totodată, recurenții au mai menționat că la materialele dosarului penal sunt anexate mai

multe plângeri, cereri, înaintate de pârțile vătămate împotriva ilegalităților organului de

urmărire penală și a judecătorilor prin care li se solicită întreprinderea măsurilor necesare,

potrivit legii, pentru a urgenta finisarea examinării și judecării cauzei penale, însă toate au fost

respinse, iar tergiversarea cauzei le-a cauzat părților vătămate pierderi și cheltuieli materiale și

morale deosebit de mari.

fost admise recursurile cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cauza a fost remisă la

9

rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut că instanța de apel adoptând soluția

de admitere a apelurilor declarate de procuror și de părțile vătămate, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare după o sentința de achitare (episodul II), și-a

motivat decizia adoptată, inclusiv pe declarațiile acuzatorii ale mai multor martori printre care,

N. Străisteanu, G. Țîgîrlaș, Gh. Bectaraș, R. Boța, O. Cotelea, S. Șvețov, A. Dinu, din lista

probelor prezentată de procuror prin citire, astfel acești martori n-au fost audiați pe viu, mai

mult, nu a fost audiată pe viu nici partea vătămată N. Străisteanu, declarațiile căreia figurează

ca probă decisivă în cauză, astfel de hotărâre nu poate fi considerată ca una legală și întemeiată.

A mai reținut instanța de recurs că, instanța de apel a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă

hotărâre prin care a anulat achitarea lui R. Bejenaru și l-a condamnat pe acesta conform

învinuirii aduse (episodul II), însă, la baza noii hotărâri au fost puse probele examinate

nemijlocit doar de prima instanță. Instanța de apel nu a efectuat o verificare suplimentară și

nemijlocită a ansamblului probator administrat în cauză, ci s-a limitat doar la reaprecierea

probelor anexate.

Instanța de recurs a constatat că, potrivit procesului verbal al ședinței instanței de apel din

24.10.2013, 14.11.2013 (f.d.44-51) conform art.413 alin.(3) Cod de procedură penală, la

verificarea de către instanța de apel dacă sunt probe suplimentare acuzarea a menționat că nu

sunt probe suplimentare, limitându-se doar la cercetarea probelor administrate în prima

instanță care erau puse la baza deciziei de achitare a inculpatului.

În ce privește recursul ordinar declarat de părțile vătămate, instanța de recurs a menționat

că și în acest caz instanța de apel nu a respectat prevederile legale, astfel, nu s-a expus asupra

motivelor invocate în apelul părților vătămate referitor la termenul rezonabil de examinare a

cauzei, pe când acest motiv era invocat în apel, ceia ce prezumă nerezolvarea fondului apelului.

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile

legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului

Bejenaru Radic și admise apelurile procurorului și a părților vătămate Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Bejenaru Radic a fost condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în domeniul financiar-comercial pe un termen de 3 ani.

În baza art.385 Cod de procedură penală, a fost micșorat termenul închisorii, până la 7

ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la Bejenaru Radic în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe, prejudiciul material în sumă de 88 320 lei.

7.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a reținut că analizând în ansamblu

probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a concluzionat că vinovăția

inculpatului Bejenaru Radic a fost dovedită și acțiunile lui se încadrează în limitele art.190

10

alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

8.1. Inculpatul Bejenaru Radic, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie achitat, invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- în instanța de apel, la ședința din 26.05.2015, a solicitat audierea pe viu a martorilor

acuzării și anume: Spătaru Boris, Bejenaru Petru, Gîrlean Leonid și cercetarea probelor noi-

martorii Zatic Alexei, Străisteanu Andrei, Zinoviev Constantin,însă instanța de apel a respins

această solicitare pe motiv că Spătaru Boris, Bejenaru Petru, Gîrlean Leonid au fost audiați în

prima instanță, iar martorii Zatic Alexei, Străisteanu Andrei, Zinoviev Constantin nu au fost

audiați în prima instanță.Consideră, că prin refuz i-a fost încălcat dreptul la apărare;

- rejudecând cauza, nu au fost supuse verificării probele apărării, declarațiile martorilor

acuzării urmează a fi apreciate critic;

- instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă declarațiilor inculpatului, prin care se

confirmă nevinovăția acestuia, astfel s-a dat o prioritate nefondată probelor acuzării în

detrimentul probelor apărării;

- instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor părții vătămate și martorilor acuzării,

fără a intra în esența declarațiilor inculpatului;

- la 16.12.2015, în ședința de judecată, fiind bolnav, a solicitat amânarea ședinței de

judecată pentru o altă dată, instanța de apel a respins demersul și nu s-a expus asupra acestuia.

8.2. Avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Bejenaru Radic, invocând

temeiurile pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală,

a solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

să fie achitat pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului;

- instanța de apel a ignorat prevederile art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, și anume,

hotărârea de condamnare a fost bazată pe presupuneri;

- instanța de apel și-a adoptat decizia fără respectarea prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, bazându-se doar pe probele acuzării, neluând în considerație probele

apărării;

- la emiterea sentinței, instanța de judecată a ignorat prevederile art.22 alin.(2) Cod de

procedură penală, care stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală,

judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă. Scoaterea

de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire

a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor, când fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea

respectivă;

- a fost încălcat Protocolul adițional nr.7 la CEDO, art.4 unde se prevede că nici o persoană

11

nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru săvîrșirea unei

infracțiuni, pentru care a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă,

conform legii și procedurilor penale ale acelui stat;

- nici de către organul de urmărire penală, nici de către instanțele de judecată nu au fost

respectate prevederile art.275 alin.(1) pct.7), 8) Cod procedură penală, art.7 alin.(2) Cod penal,

în sensul ilegalității ordonanțelor procurorilor prin care au fost anulate ordonanțele de încetare

a urmăririi penale precum și de neîncepere a urmăririi penale în privința inculpatului Bejenaru

Radic, și ilegalitatea ordonanței de punere sub învinuire care contravine prevederilor art.282

alin.(1) Cod de procedură penală.

pct.11)Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință, în care a pledat pentru

inadmisibilitatea acestora, din motiv că recurenții solicită reaprecierea probelor, iar aprecierea

probelor tine de competența instanțelor de fond și de apel și astfel nu poate constitui temei

pentru recurs.

2016, recursurile ordinare declarate au fost admise, decizia instanței de apel casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

10.1. Colegiul penal lărgit a constatat că, potrivit procesul-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel din 16.12.2015 (f.d.185-186 vol. VIII), rezultă că inculpatul Bejenaru Radic

a înaintat un demers, prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată pentru o altă dată, pe

motiv că în timpul ședinței starea sănătății acestuia s-a înrăutățit, însă instanța de apel a ignorat

demersul înaintat, fără să se pronunțe pe el, ulterior s-a retras în camera de deliberare, după

care a pronunțat dispozitivul deciziei, fără a-i acorda inculpatului cel din urmă cuvânt, ceea ce

constituie o încălcare gravă a prevederilor art. 413 alin.(7) Cod de procedură penală. Astfel,

instanța de apel nu a ascultat poziția inculpatului asupra învinuirii, mai mult ca atît, că

inculpatul a declarat că nu-i de acord cu poziția avocatului său.

Instanța de recurs a menționat că instanța de apel i-a încălcat grav dreptul inculpatului la

apărare, prin faptul că nu ia acordat posibilitatea personal să-și exprime poziția în legătură cu

învinuirea adusă sau asupra oricăror altor aspecte legate de cauză.

Instanța de recurs a indicat că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se

conducă de motivele nominalizate și în prezenta decizie, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.art.414, 419 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și întemeiată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului

Bejenaru Radic și admise apelurile procurorului și a părților vătămate Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Bejenaru Radic a fost condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

12

de a ocupa funcții sau exercita activități ce țin de domeniul financiar-comercial pe un termen

de 3 ani.

În baza art.385 Cod de procedură penală, a fost micșorat termenul închisorii, până la 7

ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la Bejenaru Radic în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe, prejudiciul material în sumă de 88 320 lei, în rest pretențiile au fost

respinse ca fiind neîntemeiate.

probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, a concluzionat că vinovăția

inculpatului Bejenaru Radic a fost dovedită și acțiunile lui se încadrează în limitele art.190

alin.(4) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Astfel, instanța de apel a constatat în fapt că, Bejenaru Radic urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, la 5 septembrie 2006,

activând în calitate de administrator la ÎI „Străisteanu Daniela” cu adresa juridică s. Țigănești,

r-nul Strășeni și având în folosință automobilul de model Opel Vectra, cu n/î XXXX, care

împreună cu actele era transmis lui pentru folosire în interesele de serviciu de către cet.

Străisteanu Gheorghe, cunoscând cu certitudine că ultimul este arestat pe cauză penală, a

telefonat-o pe Bectaraș Ntalia, pe numele căreia era înregistrat automobil Opel Vectra și care

putea să-i elibereze o procură ce-i da dreptul de a efectua tranzacții cu autoturismul menționat

și a convenit la o întîlnire cu ultima la 08.09.2006, pentru a-i fi eliberată procură pe acest

autoturism. În vederea realizării intenției sale criminale, la 08.09.2006, întâlnindu-se cu cet.

Bectaraș Natalia în apropierea biroului notarial privat ”Danu Inga”, situat în mun. Chișinău,

str. Calea Ieșilor 8, i-a comunicat acesteia că urgent are nevoie de procură în interesele firmei

în care activează, concomitent prezentându-i ultimei actele de pe automobilul Opel Vectra cu

n/î XXXX și înșelând-o pe aceasta că este proprietarul mijlocului de transport menționat, a

făcut-o pe Bectaraș Natalia să creadă în afirmațiile lui Bejenaru Radic și să-i elibereze procură

pe numele lui.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 09.09.2006, Bejenaru Radic, a înregistrat

automobilul Opel Vectra, cu n/î XXXX, pe numele cet. Mațoc Maria, iar ulterior automobilul

a fost realizat altor persoane în vederea ascunderii urmelor infracțiunii.

Prin acțiunile intenționate ale lui Bejenaru Radic, părții vătămate Străisteanu Gheorghe i-

a fost cauzată o daună materială considerabilă în sumă de 4.000 dolari SUA, care la momentul

comiterii infracțiunii conform cursului valutar al BNM echivala cu suma de 53.240 lei.

Tot Bejenaru Radic, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada 26.04.2006-05.06.2006 activând în

calitate de administrator al ÎI „Străisteanu Daniela” la centrul Turistic din s. Țigănești r-nul

Strășeni, sub pretextul de a procura un năvod pentru pescuit, a însușit de la Străisteanu

Gheorghe bani în sumă de 35.080 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă materială

considerabilă.

Așadar, inculpatul Bejenaru Radic, i-а cauzat părții vătămate Straisteanu Gheorghe în

perioada 26.04.2006 - 05.09.2006, о pagubă în sumă de 88 320 lei, ce constituie proporții mari.

13

Instanța de apel a constatat că prima instanță la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat

probele, fără a tine seama de cerințele art.101 Cod de procedură penală, greșit a concluzionat

de a-l recunoaște pe Bejenaru Radic, vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(2) lit. c) Cod penal și a-l achita pe art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Astfel, necătând la faptul că inculpatul vina sa nu a recunoscut-o, vinovăția acestuia se

întemeiază pe următoarele probe: declarațiile părților vătămate Străisteanu Gheorghe,

Străisteanu Natalia; declarațiile martorilor Străisteanu Daniela, Cîrjev Andrei, Patîrniche

Anatol, Țîgîrlaș Garic, Bectaraș Gheorghe, Boța Radj, Străisteanu Natalia, Cotelea Oleg,

Șevțov Stepan, Dinu Andrei, Spătaru Boris, Bejenaru Petru, Gîrlean Leonid, Gîrjev Daniela,

precum și pe probele scrise ale cauzei penale, cum ar fi: procura înregistrată de notarul Danu

Inga cu nr. 205 la 15.01.2005, prin care Bota Radj, care acționa din numele lui Bectaraș Natalia

i-а încredințat lui Străisteanu Gheorghe sau Străisteanu Natalia conducerea cu drept de

deplasare peste hotare, vânzarea, donația, schimbul, a da în gaj sau cu drept de locațiune ...

mijlocul de transport ’’Opel Vectra” cu n/î XXXX ... Procura fiind valabilă până la data de

12.11.2007; procura înregistrată de notarul Danu Inga cu nr. 6033 la 08.09.2006, prin care

Bectaraș Natalia l-a împuternicit pe Bejenaru Radic să încheie acte juridice (vânzarea, contract

de comodat, contract de locațiune) pe mijlocul de transport ’’Opel Vectra” cu n/î XXXX...

Procura fiind valabilă timp de trei ani cu drept de substituie N.1; cererea depusă de Bectaraș

Natalia notarului Danu Inga, înregistrată cu nr. 6618 la 26.09.2006, prin care s-a solicitat

anularea procurii nr. 6033 la 08.09.2006 eliberată lui Bejenaru Radic; pașaportul tehnic eliberat

la 09.09.2006 lui Mațoc Maria pe autoturismul de modelul ”Opel Vectra”, de culoare roșie, cu

n/î C LJ 907; copia pașaportului tehnic eliberat pe numele lui Bectaraș Natalia pe automobilul

model ”Opel Vectra” cu n/î XXXX la 14.01.2004; copia autentificată a chitanței nr.037881 din

22.11.2005 Centrul tehnic și transport al DGLDA al MAI al RM, conform căreia pentru

parcarea automobilului de model ”Opel Vectra” s-a achitat suma de 684,99 lei; procesul-verbal

din 11.08.2010 de ridicare a înscrisului și înscrisul și înscrisul, prezentat de către Străisteanu

Gheorghe ca dovadă a primirii banilor de către Bejenaru Radic. Conform înscrisului prezentat,

lui Bejenaru Radic i s-a achitat suma de 17000 fără indicarea datei, de două ori suma de 2600

fără indicarea datei, 1490 lei la data de 22.05.2006, suma de 5890 la data de 05.07.2006 și

suma de 5500 la data de 24.07.2006, iar la data de 26.04.2006 a achitat 100 dolari datorie și a

mai achitat 200 pentru plasă și 700 pentru plasă; - conținutul raportului de expertiză grafologică

nr. 2670 din 29 octombrie 2010, prin care s-a constatat, că semnăturile ce se află în rubrica

,,semnăturile despre primire din înscrisul prezentat de către Străisteanu Gheorghe ca dovadă a

primirii banilor de către Bejenaru Radic au fost efectuate de către Bejenaru Radic.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că analizând probele expuse supra, confirmă că

inculpatul Bejenaru Radic a dobândit ilicit bunurile pârtii vătămate Straisteanu Gheorghe prin

înșelăciune și abuz de încredere, cauzându-i daune în proporții mari, adică a comis infracțiunea

prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că faptul că inculpatul nu recunoaște vina sa în cele incriminate,

nu poate servi ca temei pentru achitarea ori încetarea procesului penal în privința sa, din

moment ce probele cercetate în coroborare dovedesc vina inculpatului în cele incriminate,

motiv din care argumentele aduse referitor la nevinovăția sa se resping ca afirmative.

Argumentele făcute de avocatul inculpatului privind încetarea procesului penal pe episodul

14

înstrăinării automobilului, deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra lui

Bejenaru Radic pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, instanța de apel le-a

considerat nefondate, deoarece din materialele cauzei, rezultă că ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale din 30.11.2006, ca și ordonanța de încetare a urmăririi penale din 06.06.2008,

au fost anulate prin ordonanța procurorului Procuraturii Anticorupție din 27.03.2008. Ulterior,

în baza ordonanței din 01.11.2008, Bejenaru Radic a fost pus sub învinuire pe art.195 alin.(1)

Cod penal, iar mai tîrziu, la 21.06.2011, lui Bejenaru Radic i s-a înaintat învinuire în sensul

agravării, conexând-se două episoade și învinuindu-1 pe art.190 alin.(4) Cod penal și art.190

alin.(2) lit. c) Cod penal.

Prin urmare, ambele episoade au fost comise în aceeași perioada și inculpatul a urmărit

același scop, acuzarea a solicitat ca el să fie tras la răspundere penală pe art.190 alin.(4) Cod

penal, adică pe ambele episoade. Din materialele cauzei, rezultă că ordonanțele menționate

supra au fost anulate în conformitate cu legile în vigoare, iar pornirea urmăririi penale pe

episodul dat, a fost generata de apariția unor circumstanțe noi descoperite în cauză, care

confirmă vinovăția inculpatului Bejenaru Radic.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul Bejenaru

Radic este fără antecedente penale și această circumstanță a generat aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen mai aproape de limita minimă.

Totodată, instanța de apel a constatat încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei

penale date. Astfel, cauza dată s-a aflat pe rolul instanțelor judiciare din anul 2008 până în anul

de procedură penală și ea fost micșorat termenul pedepsei cu închisoarea stabilită în privința

inculpatului Bejenaru Radic, iar admiterea acțiunii civile cu încasarea de la Bejenaru Radic în

folosul lui Străisteanu Gheorghe a sumei de 88.320 cu titlu de prejudiciu material îi va aduce

părții vătămate satisfacție echitabilă în raport cu circumstanțele infracțiunii

13.1. Inculpatul Bejenaru Radic, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6)

și 8) Cod de procedură penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea recursului ordinar, recurentul invocă argumente similare cu cele indicate

anterior de partea apărării în apelul declarat și descrise la pct.3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- în instanța de apel, la ședința din 26.05.2015, a solicitat audierea pe viu a martorilor

acuzării și anume: Spătaru Boris, Bejenaru Petru, Gîrlean Leonid și cercetarea probelor noi,

audierea martorilor Zatic Alexei, Străisteanu Andrei, Zinoviev Constantin, însă instanța de apel

a respins această solicitare pe motiv că Spătaru Boris, Bejenaru Petru, Gîrlean Leonid au fost

audiați în prima instanță, iar martorii Zatic Alexei, Străisteanu Andrei, Zinoviev Constantin nu

au fost audiați în prima instanță. Consideră, că prin refuz i-a fost încălcat dreptul la apărare;

- rejudecând cauza, nu au fost supuse verificării probele apărării, iar declarațiile martorilor

acuzării urmează a fi apreciate critic;

15

- instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă declarațiilor inculpatului, prin care se

confirmă nevinovăția acestuia, astfel s-a dat o prioritate nefondată probelor acuzării în

detrimentul probelor apărării; - instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor părții vătămate

și martorilor acuzării, fără a intra în esența declarațiilor inculpatului.

13.2. Avocatul Scutaru Ana în numele inculpatului, invocând temeiurile de drept

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.12)Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bejenaru Radic să fie achitat, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea recursului sânt invocate argumentele că:

- instanța de apel și-a adoptat decizia fără respectarea prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, bazându-se doar pe probele acuzării, neluând în considerație probele

apărării;

- instanța de apel a ignorat prevederile art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, și anume,

hotărârea de condamnare a fost bazată pe presupuneri.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, deoarece criticele invocate sunt

vădit neîntemeiate.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

de recurs este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Deci, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze,

atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din textul recursurilor declarate, se constată că, recurenții formulează critici împotriva

deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la pct. 6), 8) din alin.(1)

al art.427 Cod de procedură penală, solicită achitarea, din motivul că acțiunile inculpatului nu

conțin elementele constitutive ale infracțiunilor.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, Colegiul penal lărgit conchide

că, judecând apelul, instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

La caz, se reține că prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

iulie 2014, cauza penală în privința lui Bejenaru Radic a fost trimisă la rejudecare în aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată, pentru a repara erorile judiciare depistate de

instanța de recurs.

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la

rejudecarea cauzei, nu a ținut cont de indicațiile menționate în decizia instanței de recurs și nu

a reparat erorile judiciare comise de instanțele de judecată în procesul de examinare a cauzei

16

date la etapele anterioare.

Necesitatea conformării indicațiilor expuse de instanța ierarhic superioară față de instanța

de rejudecare, este stipulată de prevederile art.436 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, care

indică expres că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii, în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. Când

hotărârea este casată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce privește latura

penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casată.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că instanța de apel, la rejudecarea cauzei,

nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs ce i-au fost atribuite cu scop de verificare a

erorilor invocate de către apelant în cererea de contestare a sentinței primei instanțe.

Astfel, în apelul declarat de partea apărării se invocă motivele privind ilegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanța pripit a decis asupra soluției adoptate fără

a face o analiză amplă a tuturor probelor administrate în cauză, considerând că lipsesc probe

certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor imputate.

Colegiul penal lărgit menționează că instanței de apel i s-a pus în sarcină verificarea

declarațiilor părților vătămate, ale martorilor și probelor administrate la caz, cât și probele

scrise prezentate de apărare care nu au fost apreciate în raport cu circumstanțele de fapt și de

drept concrete.

Astfel, instanța de recurs constată că, potrivit procesului verbal al ședinței instanței de apel

din 30.11.2017 (f.d.52-53 vol. X) conform art.413 alin.(3) Cod de procedură penală, la

verificarea de către instanța de apel, dacă sunt probe suplimentare, acuzarea a menționat că nu

sunt probe suplimentare, limitându-se doar la cercetarea probelor administrate în prima instanță

care au fost puse la baza deciziei de achitare a inculpatului.

Instanța în mod divergent a respins versiunea de apărare a inculpatului că, Gh. Străisteanu

singur i-a spus să înstrăineze automobilul în contul achitării dator

iilor salariale și contrar acestei concluzii, reține în fapt că, R. Bejenaru a comis actele de

înșelăciune folosindu-se de calitatea sa de administrator.

Mai mult, instanța de apel nu s-a expus asupra unui aspect din declarațiile depuse în

favoarea acuzării, care însă vin să confirme versiunea inculpatului și anume că, ” ... R. Bejenaru

trebuia singur să-și asigure sie achitarea salariului”.

Instanța de apel, contrar indicațiilor expuse în decizia Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, a ignorat temeiurile pentru care a fost anulată decizia de condamnare a Curți i de

Apel Chișinău din 21.11.2013.

La fel, instanța de apel, eronat a motivat că nu se va pronunța asupra plângerilor

inculpatului, sub pretextul că acestea sânt de competența judecătorului de instrucție, or, cauza

deja se află în instanța de judecată și anume instanța urmei să se expună pe fond în privința

acestor plângeri.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit constată că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel,

nu s-a conformat cu exactitate situației stabilite de către instanța de recurs și nu a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, indicate în pct.3.3. a prezentei decizii, constatând, că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal, fără a fi dată o analiză amplă tuturor probelor

17

administrate în cauza dată, fără a aprecia fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, limitându-se repetat la mențiuni neclare, confuze și sumare.

În apeluri și recursuri, inculpatul și apărătorul acestuia au supus criticii concluziile

instanțelor de judecată că, în cauza dedată judecării, sânt suficiente dovezi confirmatoare că

inculpatul nu a comis infracțiunea imputată. După cum a fost menționat în decizia adoptată de

către instanța de recurs din 01 iulie 2014, probele administrate nu au primit o apreciere la justa

valoare, iar concluziile instanței de apel sunt formale și premature, ce nu rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, după o sentința de achitare (episodul

II), și-a motivat decizia adoptată, inclusiv pe declarațiile acuzatorii ale mai multor martori

printre care, N. Străisteanu, G. Țîgîrlaș, Gh. Bectaraș, R. Boța, O. Cotelea, S. Șvețov, A. Dinu,

din lista probelor prezentată de procuror, astfel descriindu-le în decizie, nu a verificat minuțios

și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

În aceste condiții, Colegiul concluzionează că argumentele recurentului cu privire la faptul

că instanța de apel nu a dat apreciere probelor administrate pe caz și nu a dat răspuns la

argumentele invocate în apelul apărării, și-a găsit confirmare, de aceea rezultatele activității

organului de urmărire penală și baza probatorie propusă de partea acuzării și partea apărării în

cadrul acestei cauze penale, urmează a fi verificată în mod repetat de către instanța de apel la

rejudecarea cauzei, în ședințele de judecată publice, cu respectarea drepturilor procesuale ale

persoanelor implicate pe caz, respectându-se principiile prezumției nevinovăției,

contradictorialității procesului penal și legalității armelor în proces, stipulate la art.art.7, 8, 24

Cod de procedură penală, ceea ce nu a fost efectuat.

Neexpunerea sau expunerea neclară și evazivă, în privința argumentelor invocate în apel,

echivalează cu admiterea erorilor procesuale admise de către Curtea de apel Chișinău, care, în

opinia Colegiului penal lărgit, cad sub incidența prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată, în cadrul căreia

urmează a fi apreciate la modul cuvenit, de către instanța de apel, fiecare probă în parte și toate

probele în cumul, în scopul adoptării unei soluție legale și corect argumentate.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual penale asupra

tuturor motivelor invocate de apelant în apel, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, să elucideze toate erorile admise în motivarea soluției adoptate și să adopte o

hotărâre legală și întemeiată.

18

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Bejenaru Radic și de avocatul Scutaru

Ana în numele acestuia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Bejenaru Radic xxxx, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Bejenaru Radic xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe altă cauză sau acesta nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 04 decembrie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Galina Stratulat

Victor Burduh

19