1ra-339/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-339/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-339/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

03 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Elena Cobzac, Anatolie Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Rusu

Victor în numele inculpatului Iachim Victor, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iunie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 în cauza penală în privința

lui

Iachim Victor XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în mun. XXXXX, com.

XXXXXX, str. XXXXX, nr. XX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 03 noiembrie 2016-până la 15 iunie 2017 (instanța de fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Iachim Victor

a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de gestionare a bunurilor materiale

pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 11.09.2014, stabilindu-i-se definitiv pedeapsa închisorii pe un

termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții de gestionare a bunurilor materiale pe un

termen de 1 an.

09 iunie 2016, în jurul orelor 1900, în timp ce se afla la intersecția străzilor N. Costin

și Sucevița din mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a efectua un apel

1

telefonic, a luat de la Feraru Vitalie, telefonul mobil de model „Samsung Galaxy

J2” cu numărul de IMEL XXXXXXXX în care era activă cartela SIM cu

nr.XXXXXXX. Ulterior, Iachim Victor în vederea realizării scopului său

infracțional, folosindu-se de neatenția lui Feraru Vitalie văzând, că ultimul a plecat

de la fața locului, nu i-a restituit telefonul mobil menționat și ulterior l-a vândut

lui Molodeț Serghei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile în sumă de XXXXX lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și

aplicarea în privința lui Iachim V. a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat următoarele:

- efectele amnistiei au un caracter obligatoriu, iar instanța de fond prin

respingerea neîntemeiată a cererii privind aplicarea în privința lui Iachim V. a

prevederilor Legii menționate a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil

prevăzut la art. 6 CEDO;

- motivul invocat de instanță, care a servit temei de respingere a cererii

inculpatului nu poate fi acceptat deoarece acesta nu se regăsește în art. 10 din

Legea nr. 210 din 29.07.2016;

2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.

inculpatului a fost dovedită pe deplin prin probele prezentate de acuzare, astfel că

instanța de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar în consecință

acțiunile lui Iachim V. corect au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

Tot aici Colegiul a reținut, că deși inculpatul s-a căit sincer de cele comise, a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, nu are de restituit prejudiciu material în

cauza dată, ultimul se află în termen de probă, iar instanței de fond și de apel nu

i-au fost prezentate probe, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 210 din 29.06.2016, precum că inculpatul este caracterizat pozitiv pe parcursul

perioadei de probațiune sau termenului de probă și este evaluat psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus. Astfel, instanța de apel a reținut, că

este justă concluzia instanței de fond asupra faptului că, reieșind din condamnarea

anterioară a inculpatului, acesta nu a tras concluziile corespunzătoare și nu a mers

pe calea corijării, săvârșind o nouă infracțiune în termenul de probă.

De rând cu cele menționate, Colegiul penal a mai reținut că, ținând cont de

2

prevederile art. 1 alin.(3) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței R. Moldova, care stabilesc că aplicarea oricărei

modalități de liberare de pedeapsă penală, prevăzute de prezenta lege, poate avea

loc doar în condițiile în care organul de urmărire penală, instanța de judecată sau

judecătorul de instrucție constată întrunirea cerințelor stipulate la alin.(1), astfel că

instanța de fond corect a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile pentru

aplicarea actului de amnistie față de Iachim V.

ierarhic inferioare cu recurs ordinar le-a contestat avocatul Rusu V. în numele

inculpatului, care, fără a invoca nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, solicită, casarea acestora cu pronunțarea unei noi

hotărâri cu încetarea procesului penal în temeiul art. 2 din Legea nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia, invocând repetat aceleași argumente care anterior au

fost menționate în cererea de apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că este inadmisibil aplicarea față de Iachim V. a

amnistiei, dat fiind faptul, că inculpatul urmează să execute pedeapsa, numită

anterior prin altă sentință, pentru infracțiunea prevăzută de art. 151 Cod penal,

infracțiune pentru care, potrivit art. 10 lit. j) din Legea nr. 210 nu poate fi aplicat

actul amnistiei.

penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în

vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic

inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe

care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursurile instanța este în drept să le admită,

cu casarea totală a hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

3

instanță de apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi

corectată de instanța de recurs la această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea unei erori de drept,

care a avut drept consecință adoptarea unei soluții eronate.

Analizând cererea de recurs declarată, Colegiul constată că, în esență,

autorul acesteia critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui

Iachim V.

Instanța de recurs consideră că criticele avocatului Rusu V. sunt întemeiate

și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza admiterii

recursului declarat.

Astfel, Colegiul relevă, că amnistia este actul de clemență al puterii

legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură

răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite

până la apariția sa.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit

art. 2 din Legea nr. 210, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza

penală, întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este

pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data

de 29 iulie 2016, pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul

penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în

calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoarea, pe un termen de 7 ani.

În speță, Iachim V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, la dara de 09 iunie 2016, iar săvârșirea acestei infracțiuni se pedepsea la

acel moment cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale, sau cu

închisoare de la 2 la 6 ani.

Respectiv, circumstanțele de fapt ale cauzei deferite judecății, se încadrează

în prescripțiile generale ale Legii nr. 210 privind amnistia.

Procedura de aplicare a amnistiei față de inculpat, reglementată de art. 2 din

Legea nr. 210, stipulează expres că procesul penal încetează la faza de judecare a

cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

4

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite

condițiile expuse în lege.

Totodată, în acest punct de analiză se evidențiază că, înainte de a aplica actul

amnistiei, instanța urmează să determine, dacă inculpatul întrunește condițiile

stabilite de art. 1 din Legea nr. 210, care stipulează „Prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sînt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă

și sînt evaluate psihologic ca prezentînd risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste

persoane cad sub incidența prevederilor art. 2–9, 11 și 12.”

Altfel spus, instanța urmează să verifice, dacă inculpatul a manifestat căința

activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1 din Legea nr. 210

stipulează expres că căința activă a persoanei se determină, în conformitate cu

criteriile stabilite de art. 57 Cod penal.

Din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care

sunt întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale

cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Prin urmare, reieșind din textul legii sus menționate, se conchide că, pentru

aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite cel puțin unul

dintre criteriile enumerate supra.

În speța dată, Colegiul penal lărgit constată că partea vătămată a declarat că

pretenții materiale sau morale față de Iachim V. nu are, respectiv în atare

circumstanțe, prevederile art. 2 din Legea nr. 210 pot fi aplicate numai dacă

inculpatul a manifestat căință activă prin autodenunțare sau prin contribuire

activă la descoperirea infracțiunii, care include: judecarea cauzei penale în

procedura prevăzută de art. 3641 sau art. 509 Cod de procedură penală sau în cazul

recunoașterii integrale a vinovăției.

Raportând la caz cele consemnate, Colegiul reiterează că, cauza penală în

privința lui Iachim V. a fost judecată în procedură simplificată, în conformitate cu

art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Altfel spus, inculpatul a manifestat căință față de fapta infracțională comisă,

încă în prima instanță recunoscând vinovăția pentru cele incriminate și acceptând

judecarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

5

Necătând la cele menționate, atât instanța de fond cât și cea de apel au

respins solicitarea inculpatului de a aplica în privința acestuia prevederile Legii

nr. 210 din 29 iulie 2016, invocând în argumentarea acestei concluzii că, deși

Iachim V. s-a căit sincer și a recunoscut vina în cele comise, ultimul se află în

termen de probă, nefiind prezentate probe în conformitate cu prevederile art. (1)

alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.06.2016, precum că inculpatul este caracterizat

pozitiv pe parcursul perioadei de probațiune sau termenului de probă și este

evaluat psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus.

La acest capitol Colegiul penal lărgit consideră că instanța a făcut o

interpretare pripită a prevederilor Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, or fraza

menționată la art. (1) alin. 1) din Legea sus citată „ (...) și celor condamnate care

sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau

redus...” se referă la persoanele, care solicită aplicarea amnistiei pentru o

infracțiune pentru care anterior au fost condamnați prin sentință care a devenit

irevocabilă, circumstanță ce nu există în speța dată.

La caz, inculpatul și avocatul acestuia au solicitat aplicarea amnistiei și

încetarea procesului penal la faza de judecare a cauzei pentru infracțiunea prevăzută

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și nicidecum pentru o altă infracțiune pentru

care anterior a fost condamnat.

Tot aici Colegiul ține să remarce, că într-adevăr, la data săvârșirii

escrocheriei (09 iunie 2016), inculpatul executa pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 septembrie 2014, prin care a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare. În temeiul art.

90 Cod penal, pedeapsa stabilită în privința lui Iachim V. a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani, însă Legea nr. 210 nu impune

expres anumite restricții de aplicare a amnistiei în privința persoanelor, care au

comis infracțiuni în termenul de probă.

În atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința

inculpatului Iachim V. poate fi aplicat actul amnistiei, dacă rejudecând cauza

instanța de apel nu va constata alte restricții stipulate de legislator în art. 10 din

Legea nr. 210 privind amnistia.

Respectiv, pe cale de consecință, toate cele consemnate supra au conturat

opinia Colegiul penal lărgit că, în cauza deferită judecării, la etapa examinării

apelului instanța a admis erorile de drept prevăzute de pct. 6) și 11) din alin. (1)

6

art. 427 Cod de procedură penală, iar decizia instanței urmează a fi casată integral,

cu remiterea cauzei la rejudecare.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova asupra chestiunii de aplicare a

amnistiei față de inculpatul Iachim V. și să țină seama de cele consemnate în

prezenta decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Rusu Victor în numele

inculpatului Iachim Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Iachim Victor și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 27 aprilie

2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Elena Cobzac

Anatolie Țurcan

7