2rac-200/18 — Încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2rac-200/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: V. Sîrbu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Daşchevici, S. Gîrbu) DECIZIE 11 iulie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecător Ion Druță judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea Luiza Gafton Victor Burduh examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere și cererea reconvențională înaintată de către Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la nulitatea şi rezoluțiunea actului juridic, împotriva deciziei din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chişinău, prin care s-au respins ca neîntemeiate apelurile declarate de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” și Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP și s-a menținut hotărârea din 06 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2016, reclamanta S.A.

„Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere. În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 5121 din 22 noiembrie 2013, încheiat între S.A. „Termoelectrica” şi APLP nr. 54/219 COOP, ultima şi-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către S.A. „Termoelectrica” la obiectele asociației pârâte, astfel, conform pct. 4.4 al contractului menționat mai sus, furnizorul înaintează lunar 1 consumatorului conturile de plată în care este reflectată cantitatea de energie termică consumată pentru luna calendaristică cu divizarea pe tipuri de consum şi suma datoriei pentru energia termică consumată în lunile precedente, iar conturile de plată recepționate urmează a fi achitate de consumator până la data de 30 a lunii următoare.

Mai indică că consumatorul nu şi-a onorat obligațiile contractuale şi ca rezultat nu a achitat creanța debitorială pentru utilizarea energiei termice, astfel acumulând o datorie pentru perioada 01 februarie 2015-31 iulie 2016, în sumă de xx lei, confirmată prin informația cu privire la volumele facturate şi sumele achitate pentru energia termică şi de către facturile şi bonurile de control. Consideră că pentru întârzierea plăților, în baza art. 619 Cod civil, s-a calculat dobânda de întârziere în sumă de xx, pentru perioada 01 aprilie 2015- 09 septembrie 2016. Afirmă că deși a îndeplinit cerințele privitor la soluționarea litigiului pe cale amiabilă, pârâtul a lăsat fără examinare cerințele acestuia.

La 27 octombrie 2016, reclamanta SA „Termoelectrica” a depus cerere de concretizare a pretențiilor, indicând că APLP nr. 54/219 COOP în perioada august-septembrie 2016 a efectuat achitări întru stingerea datoriei pentru consumul energiei electrice, respectiv solicită micșorarea cuantumului pretențiilor din acțiune și încasarea datoriei pentru energia electrică pentru perioada 01 martie 2015 – 31 august 2016 în sumă de xx, a dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 01 aprilie 2015 – 09 septembrie 2016, în mărime de xx lei și a taxei de stat în mărime de xx lei.

La 28 noiembrie 2016, SA „Termoelectrica” a mai depus o cerere de concretizare a pretențiilor, indicând că în perioada august – octombrie 2016 a livrat în continuare energie termică către APLP nr. 54/219, fapt confirmat prin facturile fiscale contrasemnate, astfel, solicită încasarea datoriei pentru energia termică, pentru perioada 01 martie 2015 – 30 septembrie 2016, în sumă de xx lei, a dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 01 mai 2015 – 23 noiembrie 2016, în mărime de xx lei și a taxei de stat în mărime de xx lei.

La 13 martie 2017, SA „Termoelectrica” a depus cerere de concretizare a pretențiilor, unde a indicat că în perioada septembrie 2016 – ianuarie 2017 a livrat în continuare energia termică către APLP nr. 54/219 COOP, fapt confirmat prin facturile fiscale contrasemnate, astfel solicită încasarea datoriei pentru energia termică, pentru perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2017 în sumă de xx lei, a dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 01 aprilie 2015 – 09 septembrie 2016, în mărime de xx lei și a taxei de stat în mărime de xx lei. La 12 decembrie 2016, APLP nr. 54/219 COOP a depus cerere reconvențională împotriva S.A. „Termoelectrica” cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de furnizare energiei termice nr. 5121 din 22 2 noiembrie 2013 încheiat între S.A.

„Termocom” în procedura planului şi APLP nr. 54/219 COOP, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, de fapt, APLP nr. 54/219 COOP nu are încheiat vreun contract cu SA „Termoelectrica”, iar, APLP nr. 54/219 COOP prin răspunsurile la reclamațiile și adresările sale, a solicitat de la SA „Termoelectrica” reîncheierea contractelor existente sau încheierea contractelor directe cu consumatorii persoane fizice și SA „Termoelectrica”. Mai indică că, la moment, APLP nr. 54/219 COOP are încheiate două contracte cu SA „Termoelectrica”, din care primul cu nr. 5121 din 12 octombrie 1999, încheiat în numele și în interesele locatorilor blocurilor locative gestionate de către APLP nr. 54/219 COOP, iar al doilea cu nr. 15121 din 01 mai 2009, încheiat cu SA „Termocom”, în procedura planului, pentru necesitățile proprii ca subiect al raporturilor juridice și gestionarul încăperilor separate, oficiu APLP nr. 54/219 COOP.

Invocă că livrarea energiei termice de către SA „Termoelectrica” către blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/219 COOP și achitarea consumului agentului termic livrat, de către locatari, în prezent, se face după metoda și modalitatea stabilită prin contractul nr. 5121 pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte din 12 octombrie 1999, prin intermediul ÎM „Infocom”, cu excluderea din acest raport a APLP nr. 54/219 COOP, fapt care se demonstrează prin scrisoarea ÎM „Infocom” nr. 3195 din 08 decembrie 2016. Menționează că SA „Termoelectrica” conform Legii nr. 188 din 28 septembrie 2014 a procurat subansamblu funcțional a SA „Termocom” prin compensarea datoriei faţă de ea, fără a reîncheia contracte, SA „Termoelectrica” conform legii menționate şi-a asumat obligațiunile de a executa contracte încheiate de SA „Termocom” cu consumatori persoane fizice şi juridice şi gestionarii blocurilor locative, astfel, în anul 2013 fiind în litigiu cu SA „Termocom”, în procedura planului, analogic celui din anul 2005-2006 prin care SA „Termocom” a solicitat încasarea datoriei ce reiese din contractul nr.5121 din 12 octombrie 1999. Mai indică că aceștia au încheiat două acte consecutive, contractul de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22 noiembrie 2013 şi contractul de tranzacție din 06 decembrie 2013, iar, semnarea actelor în cauză nu dădea naștere cărorva obligațiuni,

or semnarea primului act permitea SA „Termocom” de a încheia al doilea act pentru a finaliza litigiul evident pierdut, ori pseudo-datoria pe care părțile ar fi constatat ca stinsă nu putea fi calculată în baza contractului nr. 5121 din 12 octombrie 1999 asupra esenței căruia deja s-au expus instanțele judecătorești prin hotărârile irevocabile. Afirmă că conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006, în cauza civilă la cererea SA „Termocom” împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei ce reiese din contractul nr. 5121 din 12 3 octombrie 1999, s-a constatat şi nu se cere a fi dovedit din nou şi nici nu poate fi contestat, că la încheierea contractului nr. 5121 din 12 octombrie 1999 cu procesul-verbal de divergență APLP nr. 54/219 COOP a acționat în numele şi în interesele consumatorilor-locatari din blocurile locative gestionate de către APLP nr. 54/219 COOP.

Invocă că nulitatea acestui act ca fictiv se denotă prin faptul că contractul în cauză a fost încheiat la 22 noiembrie 2013, în condițiile contractului de tranziție din 06 decembrie 2013, în cadrul cauzei civile, la acțiunea intentată în anul 2012 de către SA „Termocom” împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei în sumă de xx lei.

Relatează că fiind în sezon de iarnă a anului 2013-2014 şi ca rezultat al ultimatumului din partea SA „Termocom”, care refuza categoric de a conecta blocurile locative la agentul termic până nu va fi soluționat litigiului, APLP nr. 54/219 COOP a fost impusă fără a rezilia sau înceta, prin alt mod, contractul nr.5121 din 12 octombrie 1999 să mai semneze un contract, în baza căruia să recunoască datoria care totodată va fi stinsă prin aprobarea tranzacției de împăcare de către instanţa de judecată, astfel, după semnarea contractului 5121 din 22 noiembrie 2013, a fost semnată o tranzacție de împăcare, prin care se recunoaște şi concomitent se consideră stinsă datoria APLP nr. 54/219 COOP faţă de SA „Termocom” în mărime de xx lei, fiind evident că astfel de sumă nu putea fi acumulată în 14 zile.

Consideră că contractul nr. 5121 din 22 noiembrie 2013 prevede ca obiect o prestație imposibilă, fapt demonstrat cât prin hotărârile instanțelor judecătorești atât şi prin acțiunile ulterioare a reclamantului SA „Termoelectrica”, astfel, s-a stabilit că agentul termic se livrează către blocurile locative gestionate de către APLP nr. 54/219 COOP, însă consumatorii de fapt sunt locatarii, care utilizează serviciile SA „Termoelectrica”, astfel potrivit preambulului contractului nr.5121 din 12 octombrie 1999 este stipulat că APLP nr. 54/219 COOP din numele locatarilor a semnat contractul dat şi pe parcursul contractului este denumită ca Asociație, iar locatarii ce beneficiază de servicii sunt numiţi Consumatori.

Invocă că contractul nr.5121 din 22 noiembrie 2013, în afară de faptul că a fost încheiat fictiv, de fapt nu produce efecte şi prevede o prestație imposibilă, ori se consideră imposibilă prestația care nu poate fi executată de partea care s-a obligat, indiferent de faptul dacă știa sau nu despre această imposibilitate la momentul încheierii contractului şi indiferent de faptul dacă imposibilitatea îi este sau nu imputabilă părții care are obligația să o execute. Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul a majorat cuantumul pretenţiilor din cererea reconvențională şi a solicitat pe lângă declararea nulității contractului de furnizare a energiei termice şi rezoluţiunea contractului de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22.11.2013, încheiat între SA „Termocom” în procedura planului şi APLP nr. 54/219 COOP.

4 A indicat suplimentar că executarea contractului nr.5121 din 22 noiembrie 2013 este imposibilă din partea pârâtului, motiv din care acesta urmează a fi rezoluționat. APLP nr. 54/219 COOP solicită constatarea nulității absolute a contractului de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22 noiembrie 2013, încheiat între SA „Termocom” în procedura planului şi APLP nr. 54/219 COOP, precum și rezoluţiunea contractului de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22 noiembrie 2013, încheiat intre SA „Termocom” în procedura planului şi APLP nr. 54/219 COOP. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, cererea de chemare în judecată înaintată de S.A. „Termoelectrica”, cât şi cererea reconvențională înaintată de APLP nr. 54/219 COOP au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017, s-a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de către SA „Termoelectrica” și APLP nr. 54/219 COOP și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 23 martie 2018, SA „Termoelectrica” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2018 şi a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, în partea respingerii acţiunii iniţiale, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea înaintată de către SA „Termoelectrica”.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile art. 23 alin. (2)-(5) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993, astfel, odată ce legiuitorul a determinat anume acest mecanism de stabilire a raportului juridic de furnizare a energiei termice, furnizorul SA „Termocom”, succedată în drept de către SA „Termoelectrica” s-a conformat cadrului legal şi stabilind raportul juridic de furnizare cu APLP nr. 54/219 COOP în bază de contract, a executat obligaţiile de furnizare a energiei termice până la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă al APLP nr.54/219 COOP, precum a fost prevăzut în contractul semnat de intimat.

Respingând acţiunea SA „Termoelectrica” instanţele au evitat să se expună asupra argumentelor privind valoarea juridică a contractului de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22.11.2013, care prin prisma prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a), art. 514 Cod Civil, a dat naştere la drepturi şi obligaţii pentru părţile semnatare. A mai relatat recurenta că instanţele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002, potrivit căreia persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în 5 termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi consumator.

La caz, anume APLP nr. 54/219 COOP are încheiat contract cu SA „Termoelectrica”, energia termică este furnizată de către operator până la hotarul apartenenţei de balanţă a APLP nr. 54/219 COOP, de care ultima beneficiază, atât prin consumul în încăperile de care se foloseşte administraţia APLP nr. 54/219, în încăperile de uz comun, cât şi prin repartizare prin propriile reţele şi mecanisme interne către membrii asociaţiei, posesorii de apartamente. Astfel, efectuând livrarea de energie termică, în bază de contract, anume de către consumatorul APLP nr. 54/219 COOP, SA „Termoelectrica” eliberează lunar facturi fiscale de plată, în conformitate cu art. 117 Cod Fiscal, care se contrasemnează şi se ştampilează de către părţile la contract, pentru volumul de energie termică furnizată şi respectiv consumată lunar.

În acest sens, SA „Termoelectrica” nu eliberează facturi posesorilor de apartamente aflate în gestiunea APLP nr. 54/219 COOP, ci intermediarii la decontări ÎM „Infocom” şi/sau SRL „InfoBon” din numele APLP nr. 54/219 COOP, conform art. 2 din Legea nr. 1402 din 24.10.2002, emit către posesorii de apartamente ordine de încasare a numerarului pentru serviciile publice de gospodărie comunală prestate de către APLP nr. 54/219 COOP, inclusiv pentru serviciul de alimentare cu energie termică, prestat în baza energiei termice procurate de la SA „Termoelectrica”, furnizată de către aceasta. Deci prestarea serviciilor de intermediere la decontări de către SRL „Info Bon” se efectuează în temeiul contractului de prestare a serviciilor de intermediar la decontări nr. 529 din 01.10.2007, încheiat cu APLP nr. 54/219 COOP, în mod bilateral.

Mai mult, însăşi intimata înaintează acţiuni în judecată şi obţine hotărâri judecătoreşti privind încasarea în beneficiul său de la proprietarii/chiriaşii de locuinţe a datoriei pentru serviciul de alimentare cu energie termică, iar concluzia precum că, APLP nr. 54/219 COOP nu are venituri proprii, nu este constată prin probe şi nu corespunde realităţii. A adăugat recurenta că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, a interpretat incorect calitatea APLP nr. 54/219 COOP de intermediar şi nu de consumator, precum este prevăzut expres în contract şi la art. 40 din Legea nr. 92 din 29 mai 2014, iar locatarii, proprietarii şi chiriaşii sunt subconsumatori ai APLP nr. 54/219 COOP.

În aceste condiţii nu suportă nici o justificare concluziile instanţelor ierarhic inferioare, care recunoscând caracterul legal al contractului de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22.11.2013 şi executarea obligaţiilor de furnizare a energiei termice de către SA „Termoelectrica”, au respins pretenţiile din acţiune, punând sarcina achitării plăţilor de către persoane terţe, care nu sunt parte la contract şi cu care SA „Termoelectrica” nu se află în raporturi juridice civile. La 08 iunie 2018, APLP nr. 54/219 COOP a depus referinţă la recursul declarat de către SA „Termoelectrica”, solicitând respingerea cererii de 6 recurs. În motivarea poziţiei pe caz, intimata, reiterând motivele de fapt şi de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanţele inferioare, a indicat că cererea de recurs este semnată de către Galben Anatolie, fără a fi anexate împuterniciri în acest sens.

A mai notat intimata că recurenta interpretează eronat prevederile art. 23 din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993, întrucât alimentarea apartamentelor din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/219 COOP cu agentul termic se face în baza contractului încheiat între gestionarul blocului locativ, APLP nr. 54/219 COOP, şi operator, SA „Termoelectrica”, iar achitarea serviciului se face de către proprietarii/chiriaşii apartamentelor în baza facturilor emise de operator prin intermediul ÎM „Infocom”, ultima fiind acţionată de SA „Termoelectrica” pentru eliberarea necorespunzătoare a facturilor spre plată locatarilor, inclusiv din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/219 COOP.

În continuare, a indicat că practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar dreptul APLP nr. 54/219 COOP de a încheia contractul în interesele proprietarilor, membrilor asociaţiei reiese atât din statut, Legea nr. 1324 din 10.03.1993, cât şi din prevederile art. 242 alin. (1) Cod Civil, care prevede că un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează. Bonurile de plată pentru serviciile prestate au fost eliberate de ÎM „Infocom”, în baza contractelor încheiate cu SA „Termoelectrica”, APLP nr. 54/219 COOP fiind exclusă din raport. La moment, fiind impusă, APLP nr. 54/219 COOP a încheiat cu SRL „InfoBon”, contract pentru perfectarea şi eliberarea bonurilor spre plată locatarilor pentru energia termică livrată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006 s-a stabilit că livrarea agentului termic în baza contractului nr. 5121 din 12 octombrie 1999 urmează a fi achitat de consumatorii finali care sunt locatarii şi nicidecum APLP nr. 54/219 COOP. La rândul său APLP nr. 54/219 COOP este exclusă din lanţul achitărilor efectuate, or banii achitaţi de locatari nu se acumulează în conturile Asociaţiei. Astfel, în baza contractului nr. 5121 din 22.11.2013 energia termică se livrează către blocuri locative, unde consumatorii finali sunt locatarii (proprietarii/chiriaşii) care şi achită serviciu consumat în baza facturilor eliberate de furnizor prin intermediul ÎM „Infocom”, iar astăzi prin întreprinderea afiliată SRL „InfoBon”.

A mai relatat intimata că noţiunile utilizate de Codul Fiscal nu modifică şi nu influenţează raporturile civile, precum şi nu poate libera participantul la raporturi civile de la executarea obligaţiunilor sau de a priva de careva drepturi acordate de Codul Civil sau alte acte normative. 7 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părților la 10 ianuarie 2018 (f.d. 78, vol. II), cât şi faptul că la materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia către recurent, respectiv Colegiul ajunge la concluzia că recursul înaintat de SA „Termoelectrica” a fost depus în termen.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2018 recursul declarat de SA „Termoelectrica” s-a considerat admisibil. Astfel, cu trimitere la prevederile art. 442 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, judecând recursul SA „Termoelectrica”, va verifica legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2017 şi a hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, doar în partea recurată, cu privire la respingerea acţiunii înaintate de SA „Termoelectrica” împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Potrivit art. 23 alin. (2) – (5) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993 asociaţiile de proprietari ai locuinţelor privatizate şi alte asociaţii de proprietari ai locuinţelor încheie contracte de prestare a serviciilor comunale pentru necesităţile comune ale imobilului (asigurarea cu energie electrică pentru iluminatul caselor scărilor şi pentru lift, asigurarea cu apă pentru spălarea anexelor de acumulare a gunoiului, canalizarea apelor uzate, colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, exploatarea sistemului de combatere a incendiilor), pe care le achită în conformitate cu clauzele contractelor încheiate.

Furnizarea/prestarea serviciilor publice de gospodărie comunală în blocurile locative cu multe apartamente se efectuează în baza contractelor încheiate între operatorii serviciilor respective şi gestionarul fondului locativ (asociaţia de proprietari ai locuinţelor privatizate ori întreprinderea la balanţa sau în a cărei gestiune se află fondul locativ) sau, după caz, între operatori şi fiecare proprietar/chiriaş de apartament al blocului locativ în parte. Proprietarii/chiriaşii locuinţelor achită serviciile comunale şi alte servicii utilizate în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative în vigoare. Factura de plată pentru serviciul respectiv se emite de către 8 gestionarul fondului locativ sau, după caz, de către operator, cu indicarea termenului de achitare a acestuia conform clauzelor contractului.

Statutul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate, stabilit prin Anexa nr. 5 la prezenta Lege, în pct. pct. (1)—(4) prevede că Asociaţia de proprietari ai locuinţelor privatizate a fost creată din iniţiativa proprietarilor de locuinţe privatizate, la adunarea constituantă în scopul bunei întreţineri a spaţiului locativ ocupat de ei, precum şi a blocului de locuinţe şi a terenului aferent acestuia, asigurării membrilor Asociaţiei, altor proprietari ai încăperilor de locuit şi încăperilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, chiriaşilor şi arendaşilor cu servicii comunale şi cu alte servicii, reprezentării şi apărării intereselor membrilor săi. Asociaţia funcţionează în temeiul Legii privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993 şi al altor acte normative ce reglementează raporturile de proprietate asupra locuinţelor, întreţinerea, exploatarea şi deservirea lor.

Întreaga activitate şi toate raporturile Asociaţiei se reglementează prin contractele respective (inclusiv prin contracte pentru întreţinerea şi deservirea locuinţelor şi terenurilor aferente blocurilor de locuinţe, încăperilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă ce aparţin altor proprietari, pentru deservirea încăperilor arendate etc.). Asociaţia, de la data înregistrării statutului, este persoană juridică, are bilanţ autonom, cont de decontare şi alte conturi în instituţia financiară, poate să încheie, în nume propriu, contracte şi acorduri, să îndeplinească obligaţii, să fie reclamant şi reclamat în instanţa judecătorească. Asociaţia are atributele caracteristice persoanei juridice.

Art. 2 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002 defineşte următoarele noţiuni: alimentare cu energie termică - totalitatea activităţilor şi lucrărilor efectuate în scopul producerii, transportării, transformării şi distribuirii energiei termice către consumatori; operator – persoană juridică care dispune, dirijează, exploatează şi întreţine un sistem public de gospodărie comunală şi furnizează consumatorilor servicii publice de gospodărie comunală în baza unui contract; consumator – persoană fizică sau juridică care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală în baza unui contract încheiat cu operatorul; intermediar la decontări – persoană juridică care, în numele operatorului sau a gestionarului fondului locativ, asigură, în bază de contract, distribuirea pe apartamente a volumelor de servicii comunale furnizate/prestate, emiterea şi expedierea bonurilor de plată, perceperea plăţilor de la consumatori şi transferul acestora operatorilor, informarea consumatorilor privind facturarea şi obligaţiile de achitare a plăţilor pentru serviciile consumate; gestionar al fondului locativ – persoană juridică care este învestită cu drepturi şi împuterniciri pentru executarea obligaţiilor ce ţin de administrarea, întreţinerea şi exploatarea fondului locativ.

9 Conform art. 3 alin. (1) şi (5) din Legea menţionată, serviciile publice de gospodărie comunală asigură furnizarea/prestarea următoarelor servicii: a) alimentarea cu apă; b) alimentarea cu energie termică; c) canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale; d) salubrizarea, înverzirea localităţilor; e) asigurarea cu transport public local; f) administrarea fondului locativ public şi privat. Agenţii economici care furnizează/prestează servicii publice de gospodărie comunală percep plăţile direct sau prin intermediari la decontări, abilitaţi pe bază de contract prin concurs. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1402 din 24.10.2002 persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi consumator.

În temeiul pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

În speţă, actele cauzei atestă că la 22 noiembrie 2013 între SA „Termocom” în procedura planului, în calitate de furnizor, şi APLP nr. 54/219 COOP, în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 5121 (f.d. 48-50, vol. I). Pct. 2.1., 2.2. din prezentul contract prevede că obiectul contractului este furnizarea energiei termice în apă caldă de către furnizor la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă pentru: încălzire, prepararea apei calde menajere, necesităţi tehnologice, ventilare. Consumatorul se obligă să achite costul acesteia în condiţiile şi termenul prevăzut în prezentul contract. Furnizorul se obligă să asigure livrarea energiei termice consumatorului la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă a reţelelor termice (Anexa nr. 2), cu parametrii agentului termic, conform graficului de temperatură pentru mun.

Chişinău, aprobat de autorităţile abilitate. Conform pct. pct. 3.1.1., 4.1.3., 4.2.1., 4.2.11., 4.2.19 din acelaşi contract, furnizorul este în drept să factureze şi să încaseze lunar contravaloarea cantităţilor de energie termică furnizate, stabilite în conformitate cu metodologia de calcul stabilită de legislaţia în vigoare, la tarifele aprobate de autoritatea competentă. Consumatorul are dreptul să racordeze, în condiţiile legii şi cu acordul scris al furnizorului, alţi 10 consumatori pentru alimentarea acestora cu energie termică, fiind, în acelaşi timp şi obligat să achite, în termenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate, să aducă la cunoştinţa furnizorului denumirea operatorului economic cu care consumatorul are contract pentru repartizarea costurilor, precum şi să numească persoana responsabilă pentru întreţinerea relaţiilor permanente cu furnizorul, pentru exploatarea instalaţiilor termice.

Conformându-se clauzelor contractuale SA „Termoelectrica” a livrat energie termică consumatorului APLP nr. 54/219 COOP la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă a reţelelor termice, în modul stabilit de părţi prin actele de delimitare a apartenenţei de balanţă a reţelelor termice, anexa nr. 2 la contractul nr. 5121 din 22 noiembrie 2013 (f.d. 51-77, vol. I). La rândul său, APLP nr. 54/219 COOP, urma să-şi onoreze obligaţiile contractuale, şi să achite, în termenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate. Astfel, din cauza neonorării de către APLP nr. 54/219 COOP a obligaţiilor de plată, conform soldului datoriei la 10.03.2017 (f.d. 173, vol. I), APLP nr. 54/219 COOP înregistrează o datorie în mărime de 27233257,57 lei, fiind calculată o dobândă de întârziere pentru perioada 01.01.2015 – 09.09.2016, în mărime de xx lei (f.d.

10, vol. I). În aceste circumstanţe acţiunea SA „Termoelectrica” depusă împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică în sumă de xx lei, a dobânzii de întârziere în mărime de xx lei și a taxei de stat în mărime de xx lei (f.d. 3, vol. I), este una întemeiată, care urmează a fi admisă.

Consecutiv, în temeiul articolelor 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514, Cod Civil, potrivit cărora, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute; prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face; debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei; obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, APLP nr.54/219 COOP, este obligată să achite suma datoriei calculate pentru energia termică consumată.

În acest sens, Colegiul reţine că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, eronat au negat natura contractului nr. 5121 din 22 noiembrie 2013, or, anume APLP nr. 54/219 COOP, aşa cum reiese din actele şi lucrările cauzei, s-a obligat să achite costul energiei termice livrate blocurilor locative pe care le gestionează. La acest capitol, instanţele urmau să se ghideze de prevederile art. art. 725, 728 Cod Civil, care impun interpretarea contractului pe principiile bunei- credinţe şi după intenţia comună a părţilor, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizaţi, clauzele contractuale se interpretează în contextul întregului contract.

Pe această cale instanţele puteau să nege obiecţiile 11 intimatei în privinţa anumitor termeni contractuali, precum şi să aprecieze corect natura contractului, fără a reţine eronat că acesta a fost încheiat din numele proprietarilor, or, din conţinutul contractului nr. 5121 se deduce cert că APLP nr. 54/219 COOP s-a obligat la plata costului pentru energia termică livrată APLP nr. 54/219 COOP la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă a reţelelor termice. În consolidarea poziţie date, instanţa de recurs reţine, inclusiv, şi faptul că SA „Termoelectrica” are încheiat contract de furnizare energiei termice cu APLP nr. 54/219 în volumul stabilit de ambele părţi, până la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă.

Între SA „Termoelectrica” nu există contracte încheiate cu proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc. Adică între aceşti subiecţi lipseşte legătura juridică şi ca rezultat raportul material litigios. În cazul în care contract există acesta nu poate fi ocolit sau ignorat cu rea-credinţă, în consecinţă dreptul pretins în judecată de către SA „Termoelectrica” nu este opozabil decât subiectului cu care are contract încheiat. Astfel, Colegiul elucidează că prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 5121 din 22 noiembrie 2013, SA „Termoelectrica” şi APLP nr. 54/219 COOP, şi-au asumat angajamente reciproce, care trebuie realizate întocmai, fără a oferi interpretări eronate.

În conexiunea celor relatate, se conchide că SA „Termoelectrica”, furnizând energia termică gestionarului blocurilor locative, APLP nr. 54/219 COOP, cu care se află în relaţii contractuale, care, la rândul său distribuie agentul termic consumatorilor finali, este îndreptăţit să solicite încasarea costului serviciului doar de la asociaţie, care are calitatea de operator, nefiind în careva raporturi cu consumatorii finali. Calitatea de intermediar oferită de către prima instanţă şi cea de apel APLP nr. 54/219 COOP, nu este fundamentată legal sau contractual, iar, probe care ar susţine acest argument lipsesc. Astfel, instanţele într-un mod superficial au negat obligativitatea prevederilor contractuale, din moment ce în temeiul acestuia au fost eliberate facturi fiscale, în baza cărora s-au făcut şi achitări.

Or, existenţa unui contract care cert stabileşte obligaţiile reciproce, şi care se execută de către o parte, nu poate fi negat de către cealaltă parte, având la bază interpretări eronate. Aici, instanţa de recurs notează că APLP nr. 54/219 COOP gestionează serviciul termic, furnizându-l nemijlocit consumatorilor finali, duce evidenţa consumului de către fiecare consumator final, furnizează această informaţie către ÎM „Infocom”, SRL „Info Bon”, care facturează serviciul pentru fiecare consumator, iar în cazul datornicilor APLP nr. 54/219 COOP îi urmăreşte în justiţie pentru datoriile acumulate. În lumina prevederilor legale enunţate, obiecţiile intimatei privind netemeinicia pretenţiei de încasare a sumei datoriei, poartă un caracter 12 declarativ, din moment ce circumstanţele de drept şi de fapt ale prezentei cauze, fiind coroborate, denotă raportul obligaţional SA „Termoelectrica” – APLP nr. 54/219 COOP, fapt, negat incorect de către instanţele inferioare.

În continuare, făcând referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006, intimata neîntemeiat a invocat aplicabilitatea acesteia, întrucât perioada de calcul a datoriei APLP nr. 54/219 COOP către SA „Termoelectrica”, precum şi contractul pe baza căruia SA „Termoelectrica” îşi fundamentează pretenţiile, sunt diferite. În ce priveşte obiecţia intimatei precum că cererea de recurs este semnată de către Galben Anatolie, fără a fi anexate împuterniciri în acest sens, instanţa de recurs atestă că în baza procurii nr. 79/1717 din 05.02.2017, valabilă până la 31 decembrie 2018 (f.d. 120, vol. II), Galben Anatolie a fost împuternicit să reprezinte interesele SA „Termoelectrica”, inclusiv cu dreptul de a ataca hotărârile şi încheierile instanţei.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs reține temeinicia recursului declarat de către SA „Termoelectrica”. Reieșind din considerentele expuse mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, luând în calcul faptul că prima instanţă şi instanţa de apel au apreciat arbitrar probele şi au aplicat eronat normele de drept material, consideră necesar a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2017 şi hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, în partea cu privire la respingerea acţiunii înaintate de SA „Termoelectrica” împotriva APLP nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, cu emiterea, în această parte, a unei noi hotărâri, de admitere a acţiunii înaintate de către SA „Termoelectrica”.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2017 şi hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere și cererea reconvențională înaintată de către Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP împotriva Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la nulitatea şi rezoluțiunea actului juridic, în partea respingerii acţiunii depuse de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”, şi în această parte se emite o nouă hotărâre prin care: 13 Se admite acţiunea depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

Se încasează din contul Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219 COOP, cu sediul în mun. Chişinău, str. xx xx, c/f xx, în beneficiul Societăţii pe Acțiuni „Termoelectrica”, cu sediul în mun. Chişinău, str. xx, c/f xx, datoria în sumă de xx (xx) lei, dobânda de întârziere în mărime de xx (xx) lei şi cheltuielile de judecată în cuantum de xx (xx) lei. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 noiembrie 2017 şi hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 06 aprilie 2017, se menţin. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei, judecător Ion Druţă judecătorii Maria Ghervas Iuliana Oprea Luiza Gafton Victor Burduh 14