2r-140/19 — Declararea nulităţii acordului de colaborare

Dosar nr. 2r-140/19 ÎNCHEIERE 6 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecător Mariana Pitic judecătorii Dumitru Mardari Nicolae Craiu examinând cererea lui Petru Pleșca cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Petru Pleșca împotriva lui Sergiu Juc și Andrei Juc cu privire la declararea nulității acordului de colaborare, c o n s t a t ă: La data de 17 iulie 2015 Petru Pleșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Juc și Andrei Juc cu privire la declararea nulității acordului de colaborare.

Prin hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central acțiunea depusă de către Petru Pleșca a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Petru Pleșca și s-a menținut hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central. Prin încheierea din 15 august 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Petru Pleșca. Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă cerere de revizuire depusă de Petru Pleșca. Prin încheierea din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca inadmisibilă cererea depusă de Petru Pleșca cu privire la revizuirea deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central.

La 30 ianuarie 2019 Petru Pleșca a declarat recurs împotriva încheierii din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Iar, la data de 26 februarie 2019 Petru Pleșca a depus cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. În motivarea cererii a indicat că, instanţa de fond şi de apel au dat o apreciere greşită acordului de colaborare, acesta fiind interpretat ca un contract. A indicat că, contractul este mijloc juridic de realizare a intereselor personale, „libertatea, adică facultatea naturală de a face ceea cei place, este starea normală a 1 omului”. Contractul reprezintă expresia libertăţii individului în dreptul privat. Contractul este, în întreaga lume, instrumentul cvasi exclusiv al circulaţiei averilor şi unul dintre mecanismele juridice esenţiale ale activităţii economice.

A precizat că, existenţa incontestabilă a contractelor speciale, nu presupune, implicit şi existenţa unui contract general. Respectiv, în viaţa reală aşa zisul „contract-izvor de obligaţii”, nu există. Astfel, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) şi art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 6, 61, 62 lit. a) şi e) din Codul jurisdicţiei constituţionale şi art. 121 din Codul de procedură civilă a solicitat admiterea cererii cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea cererii Curţii Constituţionale privind controlul constituţionalităţii prevederilor indicate în cerere. Examinând cererea lui Petru Pleșca cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.121 alin. (2) din Codul de procedura civilă, la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie; b) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; d) nu există o hotărâre anterioară a Curţii Constituţionale având ca obiect prevederile contestate.

Colegiul atestă că, la 9 februarie 2016, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 2 „Pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţia Republicii Moldova (excepţia de neconstituţionalitate) (sesizarea nr. 55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze aflate pe rolul său, instanţa de judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituţională. Totodată, s-a dispus că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată în faţa instanţei de judecată de către oricare dintre părţi sau reprezentantul acesteia, precum şi de către instanţa de judecată din oficiu.

De altfel şi conform §79-80 din hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, controlul concret de constituţionalitate pe cale de excepţie constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului însuşi, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituţionale sunt încălcate. Curtea precizează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil.

2 Conform § 82-83 din aceiaşi hotărâre, Curtea a reţinut că judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: (1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie; (2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate.

Totodată, se notează că Curtea Supremă de Justiție, nu are în competență de a decide admisibilitatea sesizării, întrucât Curtea Constituțională a constatat că sesizarea privind controlul constituționalității unor norme ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze se prezintă direct Curții Constituționale de către judecătorii/completele de judecată din cadrul Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza. O astfel de interpretare asigură principiul constituțional al independenței tuturor judecătorilor în soluționarea cauzelor și supremația Constituției în procesul de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că nu sunt întrunite condițiile necesare stabilite de Curtea Constituțională în hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, or, una din condiţiile ce urmează a fi întrunite la înaintarea cererii cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este că obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie. În speța dedusă judecății, reclamantul prin acțiunea înaintată a solicitat declararea nulității acordului de colaborare din 1 februarie 2012 semnat de către Andrei Juc, Sergiu Juc și Petru Pleșca, însă instanțele de judecată au respins cererea de chemare în judecată, interpretând acordul dat ca fiind un contract.

În acest sens Petru Pleșca a menționat că instanțele de judecată au încălcat și au aplicat eronat normele de drept material, acestea fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei. Examinând solicitarea lui Petru Pleșca, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ Curţii Supreme de Justiţie o reține ca fiind neîntemeiată, deoarece solicitantul nu a specificat legea ce urmează a fi supusă controlului constituționalității de către Curtea Constituțională. Prin urmare, nu este temei de sesizare a Curţii Constituţionale în ordinea art. 121 din Codul de procedură civilă. Distinct de cele expuse supra, Colegiul relevă că, sesizarea abordează în esență situații de fapt cu caracter litigios, care ține de analiza aplicării unei dispoziții legale unei situații concrete.

Deși, Curtea Constituțională nu este competentă a analiza aplicarea unei dispoziții legale unei situații concrete. La fel, instanța menționează că, soluționarea litigiilor concrete între persoane concrete este atribuția exclusivă a instanţelor judecătoreşti, acestea fiind şi singurele în măsură să cuantifice in concreto efectele aplicării normei la situaţia de fapt dedusă instanţei.

3 Deci, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile menționate la § 82 din Hotărârea Curţii Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii Moldova, rezultă netemeinicia cererii lui Petru Pleșca privind ridicarea excepției de neconstituționalitate şi, cu titlu de consecință, urmează a fi respinsă În conformitate cu art. 121, art. art. 269-270 din Codul de procedura civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se respinge cererea lui Petru Pleșca cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Petru Pleșca împotriva lui Sergiu Juc și Andrei Juc cu privire la declararea nulității acordului de colaborare.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecător Mariana Pitic judecătorii Dumitru Mardari Nicolae Craiu 4