2ra-240/23 — Revendicarea bunului și inacasarea în mod solidar a datoriei

La 13 ianuarie 2016 Organizația de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Negara, Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov cu privire la revendicarea bunului, încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 15 noiembrie 2013 a încheiat cu Igor Negara contractul de leasing financiar nr. FL3-2750, având ca obiect autovehiculul xxxxx, caroserie nr. xxxxx, an fabricație 2007, motor nr. xxxxx.

Potrivit pct. 1.3 din contract, Igor Negara era obligat să achite ratele de leasing conform graficului anexat, însă nu și-a onorat obligațiile contractuale, acumulând restanțe. Conform pct. 1.4, locatorul este îndreptățit să perceapă o dobândă de 0,1% pe zi din suma restantă. Astfel, la data introducerii acțiunii, datoria totală se ridica la 3.070,45 euro (inclusiv dobânda).

Reclamanta a menționat că, prin contractul de fidejusiune nr. FL3-2750 G2 din 28 ianuarie 2014, Vladimir Cobîleanschii, iar prin contractul nr. FL3-2750 G1 din 30.01.2014, Veaceslav Morozov, s-au obligat solidar cu Igor Negara la achitarea integrală a plăților și îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale.

Pentru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, pârâții au fost informați prin pretențiile expediate în ianuarie și februarie 2015, însă corespondența adresată fidejusorilor a fost returnată cu mențiunea „plecat”. Reclamanta a indicat că, potrivit pct. 4.8 și 4.8.2 lit. a), locatarul era obligat să comunice schimbarea domiciliului în termen de 3 zile.

În temeiul pct. 10 din contract și art. 10 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 59- XVI/2005, contractul a fost reziliat unilateral, prin declarațiile transmise în februarie–martie 2015, solicitând revendicarea bunului în termen de 10 zile. Deoarece notificările au rămas fără răspuns, iar datoria nu a fost stinsă și bunul nu a fost returnat, reclamanta a recurs la instanță.

În baza pct. 4.4.1 din contractele de fidejusiune, creditorul este îndreptățit să atragă debitorul și fidejusorii la răspundere solidară fără formalități suplimentare. 1

Prin urmare, reclamanta a solicitat încasarea de la Igor Negara și în mod solidar din contul lui Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov a sumei de 3.070,45 euro; transmiterea în posesia sa a autovehiculului „xxxxx (caroserie nr. xxxxx, an fabricației 2007, motor nr. xxxxx); compensarea cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în sumă de 452,11 euro (echivalent în lei la cursul oficial BNM din ziua plății).

La 13 mai 2016, reclamanta a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea de la pârâtul Igor Negara și, în mod solidar, de la copârâții Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov a sumei de 13.988,39 euro – reprezentând datoria acumulată conform contractului de leasing financiar nr. FL3- 2750 din 15 noiembrie 2013 – precum și a valorii de răscumpărare a bunului (autovehicul „xxxxx”, caroserie nr. xxxxx, an 2007, motor nr. xxxxx) în sumă de 14.129,26 euro, și a taxei de stat în cuantum de 843,53 euro (echivalent în lei la cursul oficial al BNM).

În motivare, reclamanta a indicat că bunul nu mai poate fi revendicat, fiind scos din țară și sechestrat în Federația Rusă, motiv pentru care, în calitate de proprietar, solicită despăgubiri prin încasarea valorii de răscumpărare.

Totodată, a susținut că Igor Negara, în calitate de locatar, era responsabil contractual și legal pentru integritatea bunului, iar la data depunerii cererii inițiale, datora 3.070,45 euro, sumă ce a crescut ulterior la 13.988,39 euro, prin acumularea de rate și dobânzi restante.

S-a dispus încasarea de la Igor Negara, în beneficiul Organizației de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni, a sumei de 8.411,78 euro, reprezentând datoria aferentă contractului de leasing financiar nr. FL3-2750 din 15 noiembrie 2013; a sumei de 14.129,26 euro, reprezentând valoarea rămasă a autovehiculului „xxxxx; precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 14.200 lei. Sumele urmează a fi achitate în echivalent în lei moldovenești, conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, s-a dispus încasarea de la Organizația de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni, în beneficiul lui Vladimir Cobîleanschii, a sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

La 22 iunie 2021, Cobîleanschii Vladimir, reprezentat de avocatul Vasile Foltea, a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea parțială a acesteia în partea dispoziției de compensare a cheltuielilor de asistență juridică, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă compensarea din contul reclamantului a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10000 lei.

La 24 iunie 2021, Organizația de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 11 iunie 2021, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 7 iulie 2021, Igor Negara, reprezentat de avocatul Serghei Șteliman, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea în care au fost admise pretențiile Organizației de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

A fost admis apelul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Maib- Leasing” Societate pe Acțiuni, fiind casată parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 iunie 2021, în partea ce viza încasarea sumei de 8.411,78 euro și a valorii autovehiculului în cuantum de 14.129,26 euro.

S-a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă integral, dispunându-se: încasarea în mod solidar de la Igor Negară, Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov, în beneficiul Organizației de Creditare Nebancară „Maib- Leasing” Societății pe Acțiuni, a sumei de 13.988,39 euro cu titlu de datorie și a sumei de 14.129,26 euro cu titlu de prejudiciu; încasarea în mod solidar a cheltuielilor de judecată (taxă de stat) în sumă de 19.038,89 lei, proporțional cererii admise.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că la 15 noiembrie 2013, Organizația de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” Societate pe Acțiuni a încheiat cu Igor Negara contractul de leasing financiar pentru autoturismul „xxxxx, cu plata lunară stabilită până la 30 octombrie 2017.

Prin contractele de fidejusiune încheiate pe 28 ianuarie 2014 Vladimir Cobîleanschii și 30 ianuarie 2014 Veaceslav Morozov, fidejusorii și-au asumat obligaţii solidare pentru executarea obligaţiilor debitorului. 3

În decembrie 2014 Igor Negară a fost notificat în legătură cu restanțele de plată, iar la data de 5 mai 2016, suma restantă era de 13.988,39 euro, la care s-a adăugat valoarea autovehiculului de 14.129,26 euro.

Autovehiculul a părăsit Republica Moldova și a fost confiscat în Federația Rusă, fiind imposibilă recuperarea directă.

Deoarece, la data rezilierii contractului invocată de reclamantă, locatarul Igor Negară nu și-a îndeplinit obligațiile pecuniare, iar autovehiculul nu a fost restituit, instanța de apel a confirmat dreptul reclamantei de a solicita plata datoriei, în cuantum total de 13.988,39 euro, inclusiv dobânda, conform art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă și art. 619 Cod civil. Iar pentru neîndeplinirea obligației de restituire a autovehiculului după rezilierea contractului, instanța de apel a constatat necesitatea adjudecării sumei de 14.129,26 euro cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat.

Instanța de apel a respins argumentele primei instanțe care limitau pretențiile reclamantei doar la contravaloarea bunului transmis în leasing, arătând că la momentul calculării sumelor restante graficul de plată nu era expirat, iar rezilierea nu a fost făcută conform art. 734 alin. (2) din Codul civil.

Totodată, instanța de apel a respins afirmațiile pârâtului că nerestituirea bunului ar fi cauzată de acțiunile reclamantei, nefiind prezentate probe conforme cu art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă care să confirme restituirea bunului, nici dovada transmiterii acestuia către Alexandru Motînga, inclusiv prin foi de parcurs. Or, conform art. 928 alin. (1) și art. 929 din Codul civil, locatarul își asumă riscurile pieririi bunului, inclusiv cele din forță majoră, iar răspunderea pentru obligațiile contractuale îi revine. Legea leasingului prevede că locatarul nu poate cesiona dreptul de folosință fără acordul scris al locatorului și are obligația de a menține integritatea bunului și de a-l restitui în stare contractuală, cu excepția uzurii normale.

Contractul de leasing financiar nr. FL3-2750 din 15 noiembrie 2013 confirmă că locatarul își asumă toate riscurile asupra bunului și că cesionarea dreptului de folosință este permisă numai cu acordul prealabil scris al locatorului. Transmiterea bunului către terți fără acordul locatorului rămâne responsabilitatea locatarului. Pârâtul Igor Negară nu a prezentat niciun acord scris al locatorului pentru utilizarea autovehiculului de către Alexandru Motînga, astfel transmiterea bunului s-a realizat ilicit, iar proba cu martori invocată de apelant este inadmisibilă.

Argumentele apelantului privind confiscarea bunului datorată acțiunilor reclamantei sunt considerate eronate, responsabilitatea pentru integritatea autovehiculului revenind exclusiv locatarului. 4

Instanța de apel a constatat că fidejusorii Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov sunt obligați solidar cu debitorul Igor Negară să restituie apelantei/reclamantei sumele datorate.

În ceea ce privește pretenția lui Vladimir Cobîleanschii, instanța de apel a respins cererea acestuia de compensare a cheltuielilor de judecată, deoarece hotărârea primei instanțe este nefondată și în această privință, iar apelul reclamantei a fost admis integral.

Prin încheierea din 16 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a acordat un termen până la 10 ianuarie 2023 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat de 8318 lei, atenționând că, în caz contrar, cererea va fi restituită.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023, cererea de recurs a fost restituită.

La 30 ianuarie 2023, Igor Negara a declarat un nou recurs, solicitând repunerea în termen, admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii.

Procedura de admisibilitate a recursului declarat de Igor Negara împotriva deciziei din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 433 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 5 (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părților.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) ... Dacă părțile și alți participanți la proces sunt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturând orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Din actele cauzei rezultă că, la 16 iunie 2022, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea prin care apelurile declarate de Igor Negara, reprezentat de avocatul Serghei Șteliman și Vladimir Cobîleanschii, reprezentat de avocatul Vasile Foltea) au fost respinse. A fost admis apelul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Maib-Leasing” S.A., fiind casată parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 11 iunie 2021, în partea ce viza încasarea sumei de 8.411,78 euro și a valorii autovehiculului în cuantum de 14.129,26 euro. S-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă integral, dispunându-se încasarea, în mod solidar, de la Igor Negara, Vladimir Cobîleanschii și Veaceslav Morozov, în beneficiul OCN „Maib-Leasing” S.A., a sumei de 13.988,39 euro cu titlu de datorie, a sumei de 14.129,26 euro cu titlu de prejudiciu, precum și a cheltuielilor de judecată (taxă de stat) în sumă de 19.038,89 lei.

Potrivit extrasului din poșta electronică a Curții de Apel Chișinău, hotărârea motivată a fost transmisă avocatului recurentului prin e-mail la 11 octombrie 2022 (f.d. 249, vol. III), fapt confirmat prin documentul anexat la dosar.

Completul de judecată reține că, potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de două luni de la data comunicării deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen este unul de decădere și, conform alin. (3) al aceluiași articol, nu poate fi restabilit.

Prin urmare, termenul de declarare a recursului a început să curgă la 12 octombrie 2022, ziua imediat următoare comunicării deciziei, iar ultima zi a termenului a fost 12 decembrie 2022 (luni).

În pofida celor menționate, recurentul Igor Negara nu s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs împotriva deciziei din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău abia la 30 ianuarie 2023, fiind completată ulterior, la 3 februarie 2023, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, invocarea pretinsei necunoașteri a încheierii din 19 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, prin care nu s-a dat curs cererii, nu poate justifica repunerea în termenul de recurs, în condițiile în care recurentul avea toate premisele legale și factuale pentru a-și exercita cu diligență drepturile procesuale. 7

Completul de judecată subliniază că recurentul, din moment ce cunoștea despre hotărârea contestată urma să-și asume un rol activ, să urmărească cu diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență şi să respecte termenele prevăzute de lege.

Având în vedere că prezentul recurs a fost declarat abia la 30 ianuarie 2023, cu încălcarea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată consideră recursul inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut de lege.

Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor legale este o obligație pozitivă a părților și are drept scop asigurarea unei justiții eficiente și predictibile. Admiterea spre examinare a unui recurs tardiv ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, consacrat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Or, stabilirea unor termene procedurale clare urmărește prevenirea prelungirii nejustificate a proceselor și asigurarea unui echilibru între dreptul de acces la justiție și necesitatea menținerii stabilității hotărârilor judecătorești.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că o astfel de soluție este conformă cu standardele prevăzute de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Permiterea exercitării unei căi ordinare de atac după rămânerea definitivă a unui act jurisdicțional valabil adoptat, în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar echivala cu o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. De asemenea, aceasta ar afecta dreptul celorlalte părți la un proces echitabil, generând incertitudine juridică și subminând autoritatea hotărârilor definitive ale instanțelor de judecată.

Pentru a susține opinia exprimată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție face trimitere la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov c. Ucrainei, pronunțată la 3 aprilie 2008 și 7 devenită definitivă la 29 septembrie 2008. În această speță, deși nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac bazate pe circumstanțe nou descoperite, ci despre redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, Curtea a subliniat că o astfel de reînnoire a termenului, în absența unor motive convingătoare, poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Această concluzie se aplică și în cazul de față, unde prelungirea nejustificată a termenului procedural ar afecta 8 stabilitatea hotărârilor judecătorești și ar echivala, în esență, cu efectele unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere considerentele expuse și faptul că recursul a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Igor Negara, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,