1ra-1904/2018 — art.165 alin.2 lit.b, d CP

1ra-1904/2018 — art.165 alin.2 lit.b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1094/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Bordian

Stanislav în numele inculpatei Cocieru Marina cu suplimente la el, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauza

penală privind-o pe

Cocieru Marina xxxx, născută la xx xx xxxx,

originară din xxxx regiunea xxxx

r-nul xxxx, domiciliată în xxxx

or. xxxx srt. xxxx nr. xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.04.2017 – 06.07.2017;

Instanța de apel: 16.08.2017 – 06.02.2018;

Instanța de recurs: 08.05.2018 – 18.09.2018.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Marina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere a

colectivelor de muncă sau de a exercita activități de angajare la muncă a persoanelor pe un

termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Muravschi Sergiu ce ține de încasarea

prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanță în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Muravschi Sergiu ce ține de încasarea

prejudiciului moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul lui Cocieru

Marina în beneficiul lui Muravschi Sergiu a prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei.

1

noiembrie 2008, având intenția de traficare a ființelor umane peste hotarele Republicii

Moldova în scop de exploatare prin muncă forțată în condiții similare sclaviei, împreună și

de comun acord cu alte două persoane (în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă

într-o procedură separată) au elaborat un plan criminal în scopul realizării acestei intenții

criminale. Astfel, acționând conform planului menționat, Boț Mihail și Cioran Ruslan,

abuzând de situația social vulnerabilă a cetățenilor Muravschii Sergiu și Botoșanu Ivan

prin înșelăciune promițând-le că vor fi angajați la un lucru bine plătit în Federația Rusă la

curățatul livezilor, i-au recrutat pe aceștia, după ce împreună și de comun acord cu Cocieru

Marina i-au transportat în xxxx, regiunea xxxx. În continuarea realizării scopului

infracțional, ajungând la locul de destinație, Cocieru Marina, Boț Mihail și Cioran Ruslan

i-au transferat pe Muravschii Sergiu și Botoșanu Ivan unor persoane neidentificate de

organul de urmărire penală, care le-a confiscat actele de identitate, după care părțile

vătămate, pentru o perioadă aproximativ 3 luni, fiind amenințați cu aplicarea violenței

fizice de către Cocieru Marina, care avea asupra sa un băț cu lungimea aproximativ 1,5 m

lungime, au fost impuși să lucreze forțat la curățatul livezii nefiindu-le achitate sumele

bănești pentru munca prestată și unde s-au aflat în condiții similare sclaviei.

inculpatei, în care a solicitat casarea acesteia.

În motivarea apelului a indicat că, sentința este ilegală și neîntemeiată:

– conținutul învinuirii formulate inculpatei și care a stat la baza sentinței de

condamnare, denotă caracterul formal al acesteia, învinuirea este una abstractă, ceea ce

înseamnă că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat nu au prezentat nici o probă

veridică, ce ar permite încadrarea acțiunilor inculpatei Cocieru Marina în dispoziția art.165

alin.(2) lit. b) d) Cod penal;

– dosarul penal nr.2014330634 de învinuire a inculpatei a fost disjuns la 05.11.2014

din cauza penală nr.2012330236 în legătură cu traficarea în Federația Rusă a părților

vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan, de către persoane necunoscute. Astfel, la 05

noiembrie 2014, a fost intentat dosarul penal în privința lui Cocieru Marina în legătură cu

circumstanțele care au avut loc în anul 2008. Motiv și temei pentru intentarea dosarului nu

erau, deoarece nici Muravschi Sergiu sau Botoșanu Ivan, nici alte persoane nu s-au adresat

în organele de drept și nici nu au solicitat asistentă medicală în legătură cu traficarea în

Federația Rusă. La fel, fiind recunoscute în calitate de părți vătămate în legătură cu acest

caz, nimeni dintre ei nu au făcut nici o declarație și nu a înaintat nici o pretenție fată de

Cocieru Marina. Mai mult ca atât, atrage o deosebită atenție instanței de apel că Muravschi

Sergiu, fiind recunoscut ca parte vătămată în cadrul cauzei penale de învinuire a cet. Boț

Mihail în comiterea infracțiunii prevăzută de art.165 Cod penal, a dat declarații în care

tendențios o învinovățește pe inculpată. Declarații similare cu cele ale lui Muravschi Sergiu

au fost date și de partea vătămată Botoșanu Ivan, atât în cadrul cauzei penale de învinuire

a lui Cocieru Marina cât și în cadrul cauzei penale de învinuire a cet. Boț Mihail. Astfel,

observăm divergențele și tendința părților vătămate prin declarațiile date de a duce instanța

de judecată în eroare și acuzare pe nedrept a unei persoane. Cât privește numele Cocieru

2

Marina (adică inculpata) nici una din părți nu a indicat în declarațiile sale;

– nu a fost dovedită intenția inculpatei Cocieru Marina de traficare a părților

vătămate Muravschi Sergiu și Botoșan Ivan, nu există probe că ar fi transportat și adăpostit

părțile vătămate;

– acuzatorul nu a confirmat prin nici o probă elaborarea unui plan criminal de către

inculpată cu Boț Mihail și Cioran Ruslan, or, elaborarea unui plan criminal presupune

înțelegerea prealabilă sau cooperarea cu intenție din timp dintre inculpată cu Boț Mihail și

Cioran Ruslan pentru realizarea scopului infracțional. În acest sens acuzatorul nu a anexat

la materialele cauzei penale și nici în instanța judecată nu a prezentat careva înscrisuri,

înregistrări audio/video, interceptarea convorbirilor telefonice care ar demonstra

înțelegerea între cele trei persoane în scopul de traficare a părților vătămate Muravschi

Sergiu și Botoșanu Ivan. În rezultatul examinării mijloacelor de audiere a părților vătămate

și a martorilor în cadrul cercetării judecătorești și la urmărire penală nu s-a probat acel plan

criminal organizat la care face referire procurorul, o altă înțelegere sau cooperare dintre

inculpată cu Boț Mihail și Cioran Ruslan;

– declarațiile inculpatei în instanța de judecată nu au fost combătute de către procuror,

părțile vătămate sau martori. Astfel, având în vedere cele relatate supra, observă că în lipsa

înțelegerii prealabile dintre inculpată, Boț Mihail și Cioran Ruslan, este evident că lipsește

și intenția inculpatei la traficarea părților vătămate în Federația Rusă în scop exploatare

prin muncă și servicii forțate;

– lipsa componenței de infracțiune în acțiunile lui Cocieru Marina, se confirmă prin

inexistența tuturor sub elementelor laturii obiective indicate de procuror în ordonanța de

învinuire și în rechizitoriul și anume „transportarea” și „adăpostirea persoanelor”.

– pentru realizarea laurii obiective a traficului de ființe umane trebuie să fie întrunite

de către făptuitor acțiunile infracționale adică: a) recrutarea; b) transportarea; c) transferul;

d) adăpostirea; e) primirea unei persoane. Procurorul a stabilit două din aceste patru acțiuni,

„transportarea” și „adăpostirea persoanelor” însă nici una din părțile vătămate nu a fost

ținută în servitute pentru achitarea unei datorii; nici una din părțile vătămate sau martori

nu cunoaște cu exactitate dacă administrația unde au lucrat le-a transmis prin intermediul

lui Cocieru Marina careva sume de bani, iar acuzarea a omis a constata această

circumstanță, deși, așa cum susțin părțile vătămate, sumele invocate nu le-au fost achitate,

nimeni din ei nu au depus o plângere până în prezent pe faptul dat către organele de drept

în privința lui Cocieru Marina; nici una din părțile vătămate nu au putut comunica în cadrul

cercetării judecătorești volumul de lucru efectuat;

– prin declarațiile părților vătămate, martorilor care sunt contradictorii, nu se

confirmă faptul că inculpata Cocieru Marina ar fi săvârșit acțiunile infracționale ale laturii

obiective a infracțiunii de trafic de ființe umane adică „ transportarea” și „adăpostirea

persoanelor”. Mijloacele de probă prezentate de partea acuzării nu pot fi considerate

pertinente, în sensul constatării vinovăției inculpatei și tragerii la răspundere penală în

temeiul art.165 Cod penal. Mai mult ca atât, din pretențiile părților vătămate observăm că

sunt de ordin financiar-material, însă nu pentru aceea că au fost transportați sau adăpostiți;

– martorii audiați, au furnizat instanței de judecată suficientă informație, pentru a fi

3

apreciate că ar confirma nevinovăția inculpatului Cocieru Marina. Mai mult, declarațiile

martorilor urmează a fi apreciate în favoarea lui Cocieru și pentru faptul că acestea poartă

în sine contradicții esențiale și sunt bazate pe presupuneri;

– inculpata Cocieru Marina nu a avut intenția de traficare a părților vătămate

Muravschi Sergiu și Botoșanii Ivan, lipsește latura subiectivă a componenței de infracțiune

prevăzută la art.165 Cod penal;

– la urmărirea penală și respectiv la cercetarea judecătorească nu s-a confirmat prin

nici o probă elaborarea unui plan criminal de către inculpată cu Boț Mihail și Cioran

Ruslan;

– lipsesc elementele învinuirii potrivit căreia inculpata ar fi „transportat” și

„adăpostit” părțile vătămate în Federația Rusă;

– nici prin proba acuzării cum ar fi declarațiile părților vătămate Muravschi Sergiu și

Botoșanii Ivan precum și prin declarațiile martorilor audiați în instanța de fond nu se

confirmă vinovăția inculpatei Cocieru Marina, deoarece aceștia fiind audiați în ședința de

judecată au declarat că nu cunosc dacă cet. Marina Cocieru a procurat bilete, nu au văzut

ca inculpata să se apropie la casa de peron. Respectiv, nu au fost transportați și cazați în

cămin în Federația Rusă anume de către inculpată, iar potrivit de martorului Pleșca Serghei

date în ședință de judecată urmează că partea Muravschii Sergiu niciodată nu i-a comunicat

că are careva pretenții față de Marina;

– alte probe ce ar putea dovedi vina inculpatului Cocieru Marina nu sunt, astfel că pe

parcursul examinării cauzei acuzarea nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care din punct de vedere al coroborării lor - ar dovedi cu certitudine existența

infracțiunii;

– prin probele prezentate nu se confirmă vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii. Acuzatorul de stat n-a prezentat în instanța de judecată careva probe ce ar

dovedi faptul că părțile vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan au fost ținuți în

condiții similare sclaviei în Federația Rusă de către inculpată;

– sentința atacată nu cuprinde careva motive legale pe care se întemeiază soluția de

condamnare a inculpatei Cocieru Marina de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(2) lit. b), d) Cod penal;

– apărarea consideră că Cocieru Marina urma a fi învinuită de comiterea infracțiunii

prevăzută de art.168 alin.(1) Cod penal, adică munca forțată și urmează a fi sancționată

pentru munca forțată. Ținând cont că aceste acțiuni au fost comise de inculpată în perioada

de timp noiembrie 2008, partea apărării consideră că urmează a fi aplicate prevederile legii

penale la acel moment și nu a legii penale în vigoare. Dat fiind faptul că art.168 conform

Codului Penal nr.985 din 19.04.2002 adică Munca Forțată, prevedea o pedeapsă cu

închisoarea de până la 3 ani sau amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale,

partea apărării consideră că, pe acest caz urmează a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei. Iar acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată Muravschi Sergiu urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

4

instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile acesteia corect au fost

încadrate în prevederile art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, potrivit elementelor

constitutive traficul de ființe umane, adică transportarea și adăpostirea persoanelor, cu

consimțământul acestora, în scop de exploatare prin muncă și servicii forțate, în condiții

similare sclaviei, săvârșită prin amenințare cu aplicarea violenței fizice nepericuloase

pentru viața și sănătatea persoanei, prin confiscare a documentelor, abuz de poziție de

vulnerabilitate săvârșită asupra a două persoane de către mai multe persoane.

Instanța de apel a conchis că, argumentele invocate în apel sunt nefondate, fiind

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești

în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Totodată, instanța de apel a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpată, privitor la comiterea infracțiunii încriminate, nu echivalează cu achitarea sau

recalificarea în baza art.168 Cod penal în privința acesteia, deoarece circumstanțele

stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către

Cocieru Marina a faptelor imputate.

Instanța a menționat că în speță, acțiunea principală a infracțiunii prevăzute de

art.165 Cod penal, s-a manifestat prin modalitățile de transportare și adăpostire a părților

vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan de către Cocieru Marina.

În acest sens instanța de apel a indicat că, prin transportare se înțelege deplasarea

unei persoane dintr-un loc în altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind

diferite mijloace de transport ori pe jos.

Instanța de apel a reținut că inculpata Cocieru Marina împreună și de comun acord

cu două persoane (în privința cărora sunt pronunțate deja sentințe de condamnare în baza

art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal pe faptul dat) s-a preocupat de transportarea părților

vătămate organizând întâlnirea acestora la Gara de Nord, le-a procurat biletele la autocar

pentru fiecare în parte și în mod organizat au plecat spre Rusia.

La fel, instanța a reținut că adăpostirea victimei este plasarea acesteia într-un loc

ferit pentru a nu fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane

care ar putea identifica traficantul.

Astfel instanța de apel a constatat că părțile vătămate au fost adăpostite în s. Popovca,

regiunea Belgorod, într-un cămin, pe un teritoriu înconjurat cu un gard de beton de

aproximativ 1,5 m înălțime, deasupra fiind sârmă ghimpată, la poartă fiind persoane care

supravegheau și monitorizau ieșirile.

Cât privește aplicarea violenței fizice nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei constă în cauzarea intenționată a leziunilor corporale, care nu au drept urmare

dereglarea de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacității

de muncă, fie aplicarea intenționată a loviturilor sau săvârșirea altor acte de violență care

au cauzat o durere fizică dacă acestea nu au creat un pericol pentru viața sau sănătatea

victimei. Violența psihică constă într-o amenințare asupra psihicului persoanei sub

5

influența căreia victima nu-și dirijează voința în mod liber și săvârșește o activitate la

dorința traficantului.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Muravschi Sergiu, Cocieru Marina îi

supravegheau cum lucrează, avea în mână un băț de 1-1, 5 metri lungime, de grosimea

degetului, cu care l-a lovit pe acesta, peste mai multe regiuni ale corpului: picioare, spinare,

cap, numindu-i cu cuvinte necenzurate pentru ca să finiseze mai repede lucrul.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Botoșanu Ivan, Boț Mihail îi certa, țipa la ei,

dădea cu bețe în ei și le spunea să lucreze mai repede. Soția lui Boț Mihail la fel îi certa să

lucreze mai repede, deoarece se sfârșea luna și trebuia să meargă acasă. Aceste declarații

sânt confirmate și de către martorul Țurcan Serghei.

Instanța a menționat că inculpata recrutând persoanele, i-a ademenit tăinuind

circumstanțele și faptele reale, efectuând false promisiuni pentru un loc de muncă legal,

precum și cu referire la condițiile de trai în care urmează să locuiască și să muncească, or

potrivit declarațiilor părților vătămate, aceștia locuiau într-un cămin, în care era frig, se

spălau cu apă rece, și au locuit în cameră cu încă 8 persoane.

Astfel, instanța de apel a menționat că Cocieru Marina prin înșelăciune obținea

munca și serviciile părților vătămate, ducându-i în eroare cu privire la salariu care urmează

să-l obțină, iar ulterior promițându-le că banii îi vor primi când vor reveni în Republica

Moldova.

Cu referire la abuz de poziție de vulnerabilitate pentru a obține consimțământul

părților vătămate de a pleca la muncă în Federația Rusă, instanța de apel a conchis că, starea

de vulnerabilitate a părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan este condiționată

și de situația economică grea a familiilor acestora și de lipsa resurselor sociale.

La fel, instanța a conchis că ansamblul de situații precare au determinat părțile

vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan de a accepta plecarea la muncă, fiind eronat

informate cu privire la condițiile de muncă, fiind lipsite de actele de identitate, de surse

financiare, de posibilitatea de a anunța autoritățile au fost puse în situația de a accepta

exploatarea sa prin muncă.

În acest context, instanța a constatat prezența acțiunilor care permit de a concluziona

îndeplinirea în întregime a laturii obiective a infracțiunii traficului de ființe umane.

La fel, instanța a conchis că latura subiectivă a infracțiunii de trafic de ființe umane,

comise de către Cocieru Marina este caracterizată prin intenția directă de a exploata

comercial pe Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan prin muncă forțată, având drept motiv

interesul material și dorința de a beneficia de careva surse financiare fără muncă.

Referitor la argumentele avocatului S. Bordian în numele inculpatei, precum că

acțiunile inculpatei urmează a fi recalificate în baza art.168 alin.(1) Cod penal – adică

munca forțată, instanța a menționat că, după cum s-a constat, a fost întrunită componența

de infracțiune anume a traficului de ființe umane, vinovăția inculpatei fiind dovedită în

afara oricărui dubiu rezonabil. Infracțiunea de trafic de ființe umane a fost săvârșită de

către inculpată în scop de exploatare prin muncă sau prin servicii forțate.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță constatând ca fiind dovedită fapta

penală comisă de către inculpata Cocieru Marina, a ținut cont de prevederile art.art.7, 61,

6

75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă faptei comise, pedeapsă care corespunde

împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

vinovatului.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a reținut că instanța de fond în mod justificat a

dispus admiterea parțială a acțiunii civile înaintată de partea civilă, Muravschi Sergiu ce

ține de încasarea prejudiciului moral, cu încasarea din contul inculpatei Cocieru Marina în

beneficiul lui Muravschi Sergiu a sumei de 3 000 lei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral.

La fel întemeiat a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea civilă

Muravschi Sergiu ce ține de încasarea prejudiciului material, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Stanislav în numele inculpatei cu suplimente, prin care, invocând temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând că

hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

A indicat că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate probe pertinente,

concludente și utile care ar confirma că în acțiunile inculpatei se conțin elementele

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

Învinuirea este bazată pe probe nefondate și ilegale, care nu indică direct la

comiterea infracțiunii incriminate inculpatei. Astfel, consideră că învinuirea adusă

inculpatei este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală și acuzarea

au încălcat mai multe drepturi și principii generale, care au menirea să asigure dreptul la

un proces echitabil, în sensul art.6 par.1 din CEDO.

A menționat că infracțiunea poate fi încriminată numai dacă a existat intenția

directă și persistă unul din sub elementele laturii obiective al infracțiunii prevăzute la

art.165 Cod penal, fapt care nu a fost probat de acuzare și care nu s-a confirmat prin

declarațiile martorilor, or cele relatate de părțile vătămate pot fi încadrate numai ca

raporturi de muncă civile, sau recalificarea acțiunile inculpatei din art.165 alin.(2) lit. b),

d) în cele ale art.168 Cod penal – muncă forțată. Deoarece declarațiile părților vătămate

sunt contradictorii, fapt demonstrat prin procesele-verbale de confruntare și urmează a fi

criticate și sub aspectul neelucidării contradicțiilor dintre declarațiile martorilor și părților

vătămate.

Inculpata a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiuni prevăzute la art.165

alin.(2) lit. b), d) Cod penal în baza declarațiilor depuse de părțile vătămate în proces.

Aceste declarații reprezintă un cadru probatoriu insuficient pentru incriminarea traficului

de ființe umane.

Din declarațiile părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan se confirmă

faptul că persoanele au acceptat de a munci în lipsa unui contract de muncă, au plecat din

propria dorință, au procurat bilete din banii săi, au primit parțial salarii. Din declarațiile

martorilor în raport cu alte probe demonstrează faptul că inculpata nu a recrutat părțile

7

vătămate, nu le-a adăpostit, nu le-a transportat, nu a avut loc exploatarea comercială prin

muncă.

Totodată, a indicat că din pretențiile părților vătămate observăm că sunt de ordin

financiar-material, iar nu pentru aceea că au fost transportați sau adăpostiți.

În cadrul ședinței instanței de apel apărarea a solicitat audierea părților vătămate și a

martorilor, însă această solicitare fiind respinsă, considerând că a avut loc o abatere de la

examinarea cauzei, prin ce s-a încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil.

Recurentul a menționat că nu este de acord cu faptul că instanța de apel nu a

recalificat acțiunile inculpatei din art.165 alin.(2) lit. b), d) în cele ale art.168 Cod penal –

muncă forțată.

Mai indică recurentul că nu s-au prezentat probe pertinente și concludente, care ar

demonstra vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, or, conform art.8 Cod

procedură penală, legea procesual penală stabilește, că răsturnarea prezumției nevinovăției

sau concluziile despre vinovăția persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate

legal, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Această

reglementare se include în spiritul prezumției nevinovăției datorită faptului, că pedepsirea

oricărei persoane pentru o faptă penală se poate realiza doar în baza unor informații certe,

veridice despre vinovăția ei, neadmițând presupunerile sau probele afectate de

incertitudine.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat de apărătorul inculpatului,

menționând că recursul urmează a fi declarat ca inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând

recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul invocă prevederile art.427

alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat,

lipsind temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

8

După cum rezultă din conținutul recursului, recurentul nu este de acord cu

condamnarea inculpatei în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, considerând că lipsesc

probe certe ce ar confirma vinovăția acesteia în săvârșirea faptei imputate.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că judecând apelul, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind

menținerea sentinței de condamnare a lui Cocieru Marina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

Astfel, instanța de recurs remarcă prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură

penală, potrivit căreia, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelul declarat în prezenta cauză, a

cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al

ședinței de judecată, astfel ținând cont de prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu cerințele art.101 al

aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că acțiunile inculpatei Cocieru Marina

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

Cu referire la argumentul apărării, solicitând recalificarea acțiunilor inculpatei

Cocieru Marina din prevederile art.165 alin.(2) lit. b), d) în cele ale art.168 alin.(1) Cod

penal, Colegiul penal reține că, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente

probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Cocieru Marina în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras din cumulul de probe

analizate și apreciate, declarațiile părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan, a

martorilor Țurcan S., Turcă R., Pleca S., și actele cauzei - procesele verbale de confruntare,

procesele verbale de examinare a obiectului, conform căruia obiect al examinări sunt

pașapoartele părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ivan, prin care se confirmă

faptul că acestea au fost transportați peste hotarele țării anume în Federația Rusă, procesele-

verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie unde victima Muravschi Sergiu a

recunoscut-o pe inculpată, menționând că Cocieru Marina este soția lui Boț Mihail care în

anul 2008 era în Rusia, unde lucra și îl lovea cu varga în cap și pe spinare ca să lucrez mai

repede, iar victima Botoșanu Ivan, menționând că Cocieru Marina este soția lui Boț Mihail

care și-a bătut joc de băieții care au lucrat în Federația Rusă, ancheta socială din 07.03.2017

cu privire la Muravschi Sergiu, ancheta socială din 09.03.2017 cu privire la Botoșanu Ivan.

Astfel, se constată că în acțiunile inculpatei este prezent semnul calificativ al

traficului de ființe umane – recrutarea părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu

Ivan, și anume inculpata a comis traficul de ființe umane în privința lui Muravschi Sergiu

9

și Botoșanu Ivan, săvârșită prin înșelăciune și abuz de vulnerabilitate, cu consimțământul

acestora, pentru muncă și servicii forțate, unde Cocieru Marina le-a propus victimelor

muncă legal, cu scopul exploatării prin muncă și servicii forțate, în condiții similare

sclaviei, folosindu-se de poziția de vulnerabilitate a acestora, prin situația precară din punct

de vedere al supraviețuirii sociale, fiind fără familie și surse de existență, prin înșelăciune,

manifestată prin promisiunea obținerii muncii și de venituri în mari.

În speță, fiind prezentă și modalitatea acțiunii principale transportarea și adăpostirea

victimelor de către Cocieru Marina, care de comun acord cu două persoane (în privința

cărora sunt pronunțate deja sentințe de condamnare în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal pe faptul dat) s-a preocupat de transportarea părților vătămate organizând întâlnirea

acestora la Gara de Nord, le-a procurat biletele de autocar pentru fiecare în parte și în mod

organizat au plecat spre Rusia, unde părțile vătămate au fost adăpostite în s. Popovca,

regiunea Belgorod, într-un cămin, pe un teritoriu înconjurat cu un gard de beton de

aproximativ 1,5 m înălțime, deasupra fiind sârmă ghimpată, la poartă fiind persoane care

supravegheau și monitorizau ieșirile, confiscându-le pașaportul, i-au impus să muncească,

amenințându-i cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și

sănătatea acestora.

Mai mult, la caz s-a constatat că inculpata recrutând persoanele, i-a ademenit

tăinuind circumstanțele și faptele reale efectuând false promisiuni pentru un loc de muncă

legal, precum și cu referire la condițiile de trai în care urmează să locuiască și să

muncească, or potrivit declarațiilor părților vătămate, aceștia locuiau într-un cămin, în care

era frig, se spălau cu apă rece, și au locuit în cameră cu încă 8 persoane.

Astfel, Colegiul penal menționează că inculpata Cocieru Marina prin înșelăciune

obținea munca și serviciile părților vătămate, ducându-i în eroare cu privire la salariu care

urmează să-l obțină, iar ulterior promițându-le că banii îi vor primi când vor reveni în

Republica Moldova.

În acest sens, Colegiul penal reține că, toate probele prezentate și cercetate în mod

legal în cadrul ședinței instanței de apel au indicat la confirmarea vinovăției inculpatei

Cocieru Marina în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temeiuri pentru casarea hotărârii

judecătorești lipsesc.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și unilateral

probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatei Cocieru Marina în comiterea infracțiunii

incriminate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de

apărare, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea

de fapt a cauzei și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427 Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal constată că nu pot fi reținute drept plauzibil argumentul

recurentului privind faptul că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin

faptul că apărarea a considerat necesară audierea părților vătămate și a martorilor, iar

instanța de apel a trecut cu vederea să se expună asupra acestei solicitări, încălcând

10

prevederile art.314 alin.(2) Cod de procedură penală. Colegiul penal conchide că,

argumentele date, sunt declarative, or, potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată

în instanța de apel, careva demers în acest sens, din partea apărării nu a fost înaintat.

Cât privește temeiul indicat de recurent ce se referă la lipsa în acțiunile inculpatei

Cocieru Marina a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit.

b), d) Cod penal, eroare de drept stipulată în norma pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, Colegiul penal relevă faptul, că recurentul în argumentarea erorii date nu a indicat

concret ce element al componenței de infracțiune lipsește în fapta comisă de către Cocieru

Marina, acesta doar s-a rezumat la unele argumente de ordin general ce se referă la

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de fond.

Totodată, în recurs se mai invocă temei de anulare a hotărârii judecătorești și pct.12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, însă instanța de recurs conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece

instanțele judecătorești nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către

inculpată decât cea în baza căruia aceasta a fost pusă sub învinuire.

Astfel, Colegiul penal constată că vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute la art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal este confirmată prin probele prezentate,

iar măsura de pedeapsă acesteia i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod

penal, ținând seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și

de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită

o pedeapsă în limitele sancțiunii, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească

în această parte la fel nu s-au stabilit.

Referitor la temeiul invocat de recurent, precum că „instanța de apel a ignorat

prevederile art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, și anume, concluziile despre vinovăția

persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile

în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate legal, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului”, Colegiul penal conchide că aceasta constituie o

opinie subiectivă și nu se confirmă, deoarece din materialele cauzei penale rezultă că în

cadrul procesului penal în speța dată, au fost respectate toate rigorile prevăzute de legea

procesual penală, iar instanța de apel, a pus corect la baza soluțiilor de condamnare a

inculpatei, cumulul de probe administrat și verificat în instanța de apel, acestea fiind

verificate din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, astfel nefiind admise

încălcări în privința principiului prezumției nevinovăției prevăzut de art.8 Cod de

procedură penală, în probarea vinovăției inculpatei fiind acumulate, examinate și verificate

suficiente probe, descrise în decizie (f.d.166-187 vol. III), fiind respectat în același timp și

principiul contradictorialității prevăzut de art.24 Cod de procedură penală, care prevede că

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, iar părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesual-penală

cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, acestea în procesul penal își aleg

11

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță,

de alte organe ori persoane.

Mai mult, Colegiul reține că autorul recursului nu aduce careva argumente care ar

combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de recurent în

cererea de recurs ordinar repetă argumentele expuse anterior în apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat argumentat și motivat în decizie.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru

a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate,

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală, astfel, recursul ordinar urmând a fi respins, fiind vădit neîntemeiat.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Bordian Stanislav în

numele inculpatei Cocieru Marina cu suplimente la el, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauză penală privind-o pe Cocieru

Marina xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Conzac

Victor Boico

12