1ra-1170/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1170/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1170/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 18 septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2018, în privința inculpatului

Hîncu Vasile XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, s.

XXXXX, str. XXXXX X, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 05.05.2016 – 18.09.2017,

instanța de apel: 24.10.2017 – 21.02.2018,

instanța de recurs: 15.05.2018 – 20.06.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, procesul

penal în privința lui Hîncu Vasile pe art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal a fost

încetat, în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

S-a încetat procesul și cu privire la acțiunea civilă înaintată de către părțile

vătămate Tatiana Țîmbaliuc, Valentina Turculeț și Anna Șevcenco.

De la persoana civilmente responsabilă CA „Moldasig” SA s-a încasat în

beneficiul lui Bîscu Natalia prejudiciul material de 146.859,11 lei. În rest

pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

1

inculpatul Hîncu Vasile, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport,

conducea autoturismul „Kamaz”, n/î XXXXX, pe str. Calea Basarabiei, din

direcția str. Varnița spre str. Ismail, mun. Chișinău. În timpul deplasării, la

intersecția str. Calea Basarabiei cu str. Ismail, mun. Chișinău, conducătorul auto

Hîncu Vasile nu a manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele pct. 59

alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere care prevede că: „La intersecția

drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se

deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se

apropie de intersecție pe drumul cu prioritate”, cât și pct. 45 din același

regulament, care prevede că: „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, în consecință tamponând autobuzul „Mercedes”, n/î XXXXX, care se

deplasa pe str. Ismail, drum cu prioritate față de str. Calea Basarabiei, mun.

Chișinău.

În rezultatul accidentului rutier, persoanele care se aflau în habitaclul

autobuzului „Mercedes” s-au ales cu: Turculeț Valentina - vătămare gravă, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 324/D din 14.03.2016 se

manifestă prin fractura coastelor 6,7 cu deplasare pe stânga, hematorax pe stânga,

lezarea splinei manifestată prin hematom lienal cu ruperea ulterioară a splinei cu

dezvoltarea hemoperitoneului și abcesului lineal, Șevcenco Ana - vătămare medie,

care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 72/D din 22.01.2016 se

manifestă prin fractura falangei proximale degetului II fără deplasare. Veșca Ion -

vătămare ușoară, care conform raportului de expertiză medico-legal nr. 74/D din

19.01.2016 se manifestă prin plăgi tăiate la nivelul pavilionului urechii drepte și

antebrațul drept, excoriații multiple la nivelul membrelor superioare și

genunchiului drept, Țîmbaliuc Tatiana - vătămare ușoară, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 73/D din 19.01.2016 se manifestă prin plăgi tăiate,

excoriații multiple la nivelul mânii stângi. Condratenco Natalia - vătămare ușoară,

care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 70/D din 20.01.2016 se

manifestă prin traumatism abdominal închis, manifestat prin lezarea splinei gradul

III, lezare sub-capsulară gr. 1-2 la nivelul ficatului, edem și excoriații la nivelul

mânii stângi.

Instanța a reținut că inculpatul a înaintat cerere privind recunoașterea în

totalitate a vinovăției de săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

examinarea cauzei pe baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Deoarece vinovăția lui este dovedită prin probele administrate, acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o persoană care conducea

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare corporală

gravă a integrității corporale sau sănătății.

2

.

La fel, inculpatul a depus o cerere privind aplicarea amnistiei în privința lui.

Ținând cont că el a recunoscut vina, a restituit prejudiciul material și moral

părților vătămate, a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, prin ce a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de fapta comisă, care

este o infracțiune gravă, fiind săvârșită la 02.12.2015 și care nu cade sub incidența

art. 10 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nu există impedimente

în aplicarea amnistiei, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct.

6) CPP.

Totodată, art. 143 alin. (1) pct. 2), alin. (2) CPP prevede că expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale. Plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Astfel, cheltuielile privind constatarea gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale sunt suportate de către stat și corespunzător, în

temeiul art. 227, 228 CPP, nu constituie prin sine cheltuieli judiciare care urmează

a fi suportate de către inculpat.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), 90

Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale pe un termen de probă de 3 ani, fiind admisă acțiunea civilă înaintată de

Bîscu Natalia și încasate de la inculpat cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

medico-legale în sumă de 312 lei.

Apelantul a invocat că inculpatul nu a recuperat integral prejudiciul cauzat

prin infracțiunea pentru care este învinuit, iar cererea acestuia prin care a solicitat

instanței de judecată încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova, urma a fi respinsă de către

instanța de judecată, ca neîntemeiată, deoarece inculpatul cade sub incidența

restricției stabilite de art. 10 alin. (1) lit. k) al legii indicate.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integral, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

3

Cheltuielile de judecată suportate de către stat în legătură cu dispunerea și

efectuarea expertizelor medico-legale în cadrul efectuării urmăririi penale, în sumă

de 312 lei, urmează să fie încasate din contul inculpatului.

3.1. Avocatul Anatolie Barbacar la fel a declarat apel, în numele părții civile

Natalia Bîscu, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de aceasta.

Apelantul a indicat că instanța de fond incorect a admis doar parțial acțiunea

civilă nominalizată.

3.2. A declarat apel și reprezentantul SA „Moldasig”, Vitalie Toma,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie admisă acțiunea civilă în limita de 105.738,55 lei, depusă de această persoană

juridică.

Apelantul a invocat că suma solicitată de partea civilă este neîntemeiată,

deoarece reclamanta în cazul dat trebuie să prezinte factura fiscală de la stația unde

a fost reparat automobilul.

februarie 2018, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că părțile vătămate Tatiana Țîmbaliuc, Valentina

Turculeț și Ana Șevcenco au menționat că, le-au fost total restituit prejudiciul

cauzat și careva pretenții morale sau materiale față de inculpat nu au, fapt

confirmat prin cererile anexate la materialele cauzei, astfel în ședința de judecată,

ultimele au renunțat la acțiunea civilă.

Instanța de fond corect a constatat că potrivit art. 143 alin. (1) pct. 2), alin.

(2) CPP, la momentul emiterii sentinței, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale. Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Călugăreanu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în

partea neîncasării cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția

instanțelor judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este

neîntemeiată.

Astfel, avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să

nu rămână nepedepsit.

La acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea

procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2017, prin care a fost

abrogat alin. 2 al art. 143 Cod de procedură penală, și care prevedea ca, plata

expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul

mijloacelor bugetului de stat.

De către instanța de apel urma a fi aplicat art. 3 Cod de procedură penală,

care prevede că la judecarea cauzei se aplică legea care este în vigoare în timpul

4

judecării cauze în instanța judecătorească, și ca urmare cheltuielile judiciare sus

menționate urmau a fi încasate din contul inculpatului.

Inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în

culpă procesuală.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art.

385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 2), alin. (2) Cod de

procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata acestor

expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanțele just,

argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate urmează a fi făcute din

contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

Este și de remarcat, că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare

(pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

5

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în latura cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, conform art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în

instanța judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică

dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală, pot rămâne

aplicabile acțiunilor procesuale reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv

se stipulează în legea nouă.

Prin urmare, argumentele recurentului că: „urmează a fi menționate și

modificările operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare

din 09.02.2017, prin care a fost abrogat alin. 2 al art. 143 Cod de procedură

penală, și care prevedea ca, plata expertizelor judiciare efectuate în cadrul

urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat”, nu au niciun

suport juridic, deoarece sentința a fost adoptată până la modificările din

09.02.2018, deci prima instanță corect aplicând legea care era în vigoare în timpul

judecării cauzei, iar instanța de apel just s-a condus de prescripția că respectiva

normă procesuală penală nouă nu are efect ultraactiv (pct. 1. - 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 18 septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2018, în privința inculpatului Hîncu Vasile XXXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7